907 matches
-
mediul multicultural pierd destul de repede aderența la real. Călare pe conceptele postmodernității ca o Quijotă balcanică, Ștefania nu trăiește un conflict pe bune (poate doar în capitolul final), cât mai degrabă unul de natură livrescă. Nu atât realul este cadrul referențial al narațiunii cât bibliografia teoretică. Se întreabă la un moment dat naratoarea: "... de ce nu pot să văd viața dincolo de tot ce mi s-a întâmplat." Ștefania nu este doar o tânără plecată la studii și trezită dintr-odată față cu
Disertație de gen romanțată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11924_a_13249]
-
va expune inadecvat. Fiind capătul imaginii, icoana poate răspunde axiologic nu numai de arta actuală, ci de întreg parcursul istoriei imaginii, inclusiv de acelea care o preced sau îi vestesc apariția. Însă alianța posibilă dintre prestigiul icoanei, plasat onorific și referențial, și cadrul unei instituții muzeale poate selecta și cântări cu mult mai exact și mai puțin riscat cota de creativitate a uneia sau alteia dintre doctrinele estetice. Acest tandem poate într-adevăr să aleagă corect ce reprezintă cu adevărat valoare
La început a fost colecția by Sorin Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11959_a_13284]
-
ciorchinii cu boabe dese, umplînd văzduhul de arome dulci și de vibratilul presentiment al vinului... Dar mai sesizante, desigur, ne apar propozițiile în care Constantin Călin se aplică direct creației lui Bacovia. Departe de-a reprezenta, prin renunțarea la aparatul referențial al metodelor la modă, o cădere în déja vu, în conformismul agasant al clișeului, ele conțin o miză subiacentă a "noutății" obținute pe filiera lecturii curente, a observației mixte, estetic-moraliste, de sorginte sainte-beuviană. E ca și cum în loc de-a folosi computerul
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
cu o escadrilă de gală a păpușilor sale abile în a încheia o pace de catifea printr-o invazie în viață a povestei. La evenimentul lansării cărții în cinci volume „Despre arta păpușarilor români. Dialoguri cu Maeștrii Scenei”, o operă referențială făptuită de Editura SEDCOM Libris din Iași, (cu această remarcabilă editură, artistul a mai avut și alte colaborări) Robert Laszlo, directorul Centrului de Creație Satu Mare spunea: „Toma Hogea prezintă astăzi o operă impresionantă nu doar prin dimensiune ci și prin
TOMA HOGEA. SĂ SE DEA SFORI ŞI PĂPUŞI ACTORILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381801_a_383130]
-
calea modernizării discursului liric, reprezintă un țel suprem, semnătură de patrician al spiritului, în timp ce, pentru alții, exorcizarea gândirii eminesciene, în plan politic, considerată o paradigmă a luptei împotriva xenocrației, constituie un catehism specific unei autorități pontificale infailibile. În acest sistem referențial regăsim dimensiunile gnoseologice ale discursului pro sau antieminescian. Din nefericire, caracterul vernacular al conflictului dintre adepții și detractorii lui Eminescu, minimalizează și trimite în derizoriu orice dialog critic pe marginea subiectului Eminescu, sau, mai rău de atât, oferă unor emfatici
O nouă ipoteza privind cauzele morții lui Eminescu- tratamentul cu morfină ! [Corola-blog/BlogPost/93467_a_94759]
-
eseu am făcut mai multe referiri la Jaspers (fie pentru a scoate în evidență asemănările cu gândirea lui Heidegger, fie deosebirile dintre cei doi), în aceasta a doua parte voi căuta să înfățișez ceea ce a făcut din el un cugetător referențial în filosofia secolului XX și, totodată, unul distinct și de calibru în filosofia universală. Trebuie spus că din cauza poziției filosofice adoptate și a căsătoriei cu o evreică, în anul 1937 guvernul național-socialist i-a retras lui Karl Jaspers dreptul de
MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]
-
arhitectură barocă a frazei. Există o memorie a lecturilor și una a experienței personale care fac front comun în această arhitectură a imaginației delirante. Descrierea și interpretarea evenimentelor istorice țin de subiectivitatea autorului și îi justifică pofta de texte, lăcomia referențială. Cât privește speculațiile, ele sunt rodul inteligenței fugitive și vizează o strategie proprie. Ai spune că personajele nu se pot adapta la presiunea istoriei și o subminează, încearcă să-i scape. Exodul, fuga de încremenire, e una din însușirile scrisului
Gheorghe Schwartz: martor rătăcitor prin Istorie by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Journalistic/4484_a_5809]
-
Unul în stare să concureze cu succes tatonantele până acum încadrări intertextuale care s-au dovedit funcționale mai cu seamă în paradigmele autonomiste și care s-au pretat popularizării în chip neașteptat de rapid. Fiindcă, dacă reducționismele binare de tipul referențial / textual au putut crea școli axate pe un fragmentarism delirant, această metatranzitivitate se instituie dacă nu ca o formă de consens, măcar ca o linie de demarcație transparentă și permeabilă. Pe teren românesc în schimb, concilierea dintre poetici atât de
Pornind de la prefață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8722_a_10047]
-
că Mircea Dinescu a ajuns în această postură împreună cu poezia sa, o poezie care a refuzat și ea să se supună dictaturii și cenzurii, o poezie care supraviețuiește momentelor de tristă amintire care au provocat-o uneori. Iar dacă actualitatea referențială a unor poeme se diminuează în zilele noastre, răsunetul contemporan al altora se cere, la rândul lui, subliniat. "Lăsați-mi totuși șansa să cânt din disperare / pe câmpul de bătaie rămân coji de cartofi/ eroilor sub ploaie li s-au
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
câteva observații, care sper că sunt oportune, la lectura acestei cărți remarcabile, întrucât se situează în linia unei receptări avizate. Cred că nu-i putem reproșa imprudența în fixarea speciilor epice, operație dificilă, echivocă și discutabilă, în trecerea de la proza referențială spre aceea autoreferențială. Dar Daiana Felecan ar fi trebuit să știe ceva mai mult, atunci când observă că L. Ulici, în discuția moderată de P. C. Chitic în "Amfiteatru", în noiembrie 1968, se delimitează decis de definiția onirismului medical, psihotic. Chitic
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
este inconsecvent, dar inconstant. Ficțiunea sa are consecvența omogenității și personalității. Autoarea cărții preferă să vadă o deschidere ilimitată în ceea ce numește impropriu, oricum am privi lucrurile, "Literatura evantaică" (114). Discutabilă mi se pare identificarea scriiturii, abundent și chiar abuziv referențială, "consemnativă" (p. 53), termen prin care, se știe bine, E. Negrici (minimalizator, poate mai degrabă involuntar, al onirismului estetic, pentru el un curent literar "de mansardă") o identifica la poeții metonimici de felul lui Abăluță. În cartea sa - de debut
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
sintaxă" experiența devoratoare a unei subiectivități ale cărei fruntarii, tot mai îndepărtate, semnificau, totodată, o lărgire a propriilor repere, teme, abordări lirice. O trăsătură comună poemelor, de o mare varietate imagistică, tematică, retorică, din volumul Bătrânul Werther, este vastitatea peisajului referențial, savurată de poet ca o emblemă a opulenței vieții. Ioan Flora rezistă cu greu inventarierii exhaustive a lumii materiale, care-l încântă printr-un neistovit spectacol (a se vedea poezia Labirint). Exuberanța spațiului presupune aplecarea, cu o dispoziție egală a
Desprinderea de sine by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8967_a_10292]
-
ea în afara oricăror suspicini. Numai că pasul de la principii la actul de creație și de la enunț la fapte implică, deloc surprinzător, un șir de discontinuități; proiectul continuu se hipostaziază în secvențe finite și ireductibile, limbajul, în căutarea eficienței, devine inevitabil referențial, iar idealitatea actului de creație este inseparabilă de vehicolul său material, obiectual și, pînă la urmă, fatalmente pîndit de spectrul precarității. Abia în acest moment, al impasului metafizic, dacă i se poate spune așa, Chira își atinge adevărata lui anvergură
Alexandru Chira, între transă și silogism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8993_a_10318]
-
nonfictivă. Susține rubrici în revistele "Contemporanul", 1968-1973, și România literară, 1974-1988. Textele diferă, în formă și substanță, de la eseul apoftegmatic la jurnal (sau antijurnal), note de voiaj, reportaj reflexiv și narativ. Omogenitatea scrisului său rămâne evidentă, fie că acesta este referențial sau autoreferențial, factual sau ficțional. Descoperim minime operații de travesti comunicațional între genuri și specii literare ori paraliterare. Cu menținerea unei dominanțe a poeziei. Ori doar a unui halou al ei. Căutarea și aflarea de sine nu sunt lipsite de
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
pe măsură ce suferindul se adîncește în prelucrarea imaginară a propriei suferințe, și în fine, mînia duce la izbucnirea finală: actul de cruzime săvîrșit împotriva celor considerați ca avînd o cît de vagă legătură cu adversarii. În plus, spre deosebire de iubire, care este referențială (avînd nevoie de o persoană la care iubirea să se refere), ura este autoreferențială. Se alimentează singură fără a avea nevoie de cauze care să-i întrețină existența. Este autarhică și crescîndă, avînd drept efect dorința de a distruge doar
Ura planetară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9476_a_10801]
-
fi fost scrise pentru a fi publicate, cu anumite prilejuri, în reviste. Iar autorul le inserează cu această ocazie editorială într-un cuprins mai generos. Comentariile lui asupra spiritului german, de pildă, fac parte dintr-un cu totul alt plan referențial decât descrierea Galațiului cosmopolit al primei copilării; după cum această descriere nu se leagă în nici un fel de scrisorile trimise lui Ion Vartic și reproduse aici ca un capitol de sine stătător. Sub titlul altui capitol, Calendar, găsim lipite fragmente diferite
Sfârșit de partidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8029_a_9354]
-
multe tipuri de furt care au în comun reperele spațio-temporale, nu și tehnicile sau abilitățile specifice. Se confirmă, încă o dată, instabilitatea termenilor argotici, ușurința cu care ajung să desemneze obiecte și acțiuni înrudite, dar nu perfect identificabile. Din aceeași zonă referențială (furtul din locuințe), o metaforă eufemistică foarte transparentă e alpinist - care desemnează un hoț care fură din case, cățărându-se pe balcoane, pereții exteriori etc. În fine, termenul cel mai răspîndit astăzi pentru hoțul din locuințe, ca specializare prestigioasă (implicând
Alte specializări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8214_a_9539]
-
mult și metodic din marea literatură a lumii, cu orizontul de așteptare al unui intelectual pentru care culturile orientale importante nu aveau secrete: un encicloped căutându-și contururi fulgurante în afara Iranului. E uimitor pentru noi, europenii, să constatăm ce univers referențial bogat și divers putea avea un scriitor iranian din perioada interbelică: Sartre, Zweig, Kafka, Colette, Maupassant, Cehov, Voltaire, Lamartine, Caldwell, Maugham, Th. Mann, Camus, V. Woolf, Werfel, Steinbeck, Joyce, Wilde, Cocteau, Gide, Nietzsche, Freud, Herschfield, Krafft-Ebing, Hesse, Dostoievski, Balzac, Hoffmann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
are valoare pozitivă, în vreme ce deliberat implică o judecată negativă (activînd mitul "dușmanului care conspiră"). Dicționarele românești sînt excesiv de prudente și sărace în indicarea sensurilor și implicațiilor evaluative. Mai ales în cazul împrumuturilor moderne, e consemnat de obicei doar sensul pur referențial. Un exemplu este cuvîntul visceral, a cărui definiție este, în DEX, "care aparține viscerelor, privitor la viscere". Cuvîntul e un împrumut cult din franceză (adjectivul viscéral); în Petit Robert (1990), sensul care ne interesează este definit ca "profond, intime, inconscient
Visceral by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9186_a_10511]
-
în care spațiul se comprimă însă datorită tehnologiilor moderne. Structurată armonios și echilibrat, cu o arhitectură arborescentă dar plină de celeritate, cu nu mai puțin de 15 capitole bogat ilustrate, lucrarea impresionează de la primul contact cu ea prin puterea sa referențială, prin informația bogată, diversă și actuală, prin acuratețea și sobrietatea relatării, prin stilul marcat de acribie și putere evocatoare. Firește, nu îmi propun aici o trecere în revistă a întregului conținut al lucrării fiind convins că fiecare dintre cei care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cel mai adesea neînțeleasă. Rațiunea principală a acestei interpretări eronate este interesantă prin faptul că oferă o ilustrare remarcabilă a ceea ce trebuie să numim iluzie a cunoașterii teoretice iluzie care își capătă forma extremă în cultura modernă odată cu înlocuirea conținutului referențial al oricărui discurs și a modului propriu după care un astfel de conținut se afirmă și se avansează prin el însuși în apariția ființei cu acest discurs însuși, mai precis cu un text și cu modul său de determinare obiectiv
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ci doar în interiorul acestei grile și a căror estimare, oricât de detaliată ar fi, nu are, din acest motiv, nici o importanță, dacă o excludem pe aceea de a constitui "obiectul" unei științe noi, politologia. Până unde poate merge astăzi carența referențială, indigența ontologică a științelor umane? Oricât de nesemnificativ, de arbitar delimitat, de "abstract" ar fi obiectul supus tratării matematice, nu trebuie oare ca el, dacă știința al cărei obiect îl constituie trebuie să păstreze un raport oarecare cu omul și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
constatată ca fiind neconstituțională în precedent). În schimb, art. 61, art. 126 alin. (1), art. 142 alin. (1) și art. 146 lit. d) din Constituție, precum și art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 constituie un cadru referențial cu privire la condițiile de admisibilitate ce țin de limitele de competență ale instanței constituționale atunci când aceasta procedează la soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea neputând modifica sau completa textul criticat și nici de a-l interpreta sau aplica în
DECIZIA nr. 875 din 16 decembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/252371]
-
îl propune? Legătura cu profilul de fomare reprezintă un indicator de calitate în evaluarea oricărei programe școlare de trunchi comun. Prezenta programă vizează dezvoltarea unor competenţe corelate cu descriptivul profilului absolventului de gimnaziu. De asemenea, este prioritară adecvarea la universul referențial al elevilor, mai ales pentru că programele de opţional integrat au un grad mai mare de contextualizare. Asemenea programe nu țintesc spre transformarea lor în domenii de cunoaștere oficială, ci asumă provocarea epuizării mai rapide a câmpului referențial aflat în
ANEXE din 18 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/261282]
-
la universul referențial al elevilor, mai ales pentru că programele de opţional integrat au un grad mai mare de contextualizare. Asemenea programe nu țintesc spre transformarea lor în domenii de cunoaștere oficială, ci asumă provocarea epuizării mai rapide a câmpului referențial aflat în relație cu trecerea timpului. Altfel spus, un astfel de proiect curricular contribuie la integrarea cunoașterilor disciplinare într-un complex relevant pentru experiențele individuale și de grup ale elevilor, experiențe care sunt percepute ca fiind au-déla de celelalte discipline
ANEXE din 18 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/261282]