158 matches
-
istoviți“, „incendiul harfelor“, „orga în destrămare“ etc. ). În jocul de oglinzi al scriiturii diaristice, călătoria apare ca aventură deopotrivă existențială și spirituală, iar drumul devine metaforă revelatorie esențială, loc de întâlnire al imaginarului și al realului, al iluziei și al referențialității. De altfel, pentru scriitor, „aventura (...) înseamnă și abandon, reverie lucidă, bucurie, poate și devoțiune abstractă”, după cum poate să conoteze și o propensiune mereu reiterată, iluzorie și fantasmatică, spre regăsirea identității proprii. Reveria, ca formă de cunoaștere, resuscitează trăiri privilegiate, redă
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
sau a mieilor de Paști nu pot stîrni decît oroare celor din lumea civilizată. Chipul țării și metehnele oamenilor tranziției nu pot fi descrise unui străin, fără sentimentul că îi vorbești într-o limbă străină, în care cuvintele au o referențialitate incertă: tu vrei să-ți povestesc despre orașul meu.../ (...)/ despre porcii aduși cu forța în fața blocurilor și cuțitul/ care li se îndeasă în carne./ asta se întîmplă de obicei pînă la ora 9,00/ pe la 10.00 deja focuri de
Viața în negru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10734_a_12059]
-
volumul a fost refuzat de cenzură. în anul 1975, Grigore Băjenaru a recitit dactilograma, a corectat-o, a suprimat pasajele redundante și a imprimat textului o formă definitivă. Această variantă este oferită acum cititorului. Prozatorul a subliniat în mod repetat referențialitatea narațiunii. Toate întâmplările, ne încredințează, ,sunt strict autentice", personajele ,au existat aievea, cu toate că multe din acțiunile la care au luat parte vor părea cititorului de necrezut", și nu avem motive să-i suspectăm sinceritatea. Se întâmplă uneori ca viața să
Un roman de Grigore Băjenaru by Ion Bălu () [Corola-journal/Journalistic/10989_a_12314]
-
înlătura toate piedicile ci și a antrena materiale eterogene, a-și contura identitatea cu ajutorul acestora. Un vertij vizionar biruitor în pofida oricăror reguli, preconcepții, delimitări. Stihialitatea imaginarului pare sans rivages. Și totuși o asemenea poetică dezlănțuită tînjește după formă. în pliurile referențialității sale expansive se pot găsi notele unui ideal formal acut, matematizant. Note îndeajuns de numeroase spre a fi simptomatice: "Figuri geometrice ciudate au început să apară în lanurile mele./ Unele le-am recunoscut a fi gîndurile și sentimentele noastre./ Dar
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
de fapt, polii ce conferă tensiune lirică acestor poezii reprezentative pentru lirismul dinescian. „Să-ți tragi realitatea pe piept ca o cămașă”, versul din Proprietarul de poduri rezumă cu pregnanță poetica lui Mircea Dinescu, apetența sa pentru tribulațiile cotidianului, sugestia referențialității, atât de ilustrativă pentru versurile sale. Poezia Hau hau e tipică pentru amprenta insurgenței lirice configurate de Mircea Dinescu în versuri de un dinamism imagistic incontestabil. Atras cu deosebire de convulsiile și avatarurile realului, poetul își arogă patosul refuzului tocmai
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
extraordinară artă a contemplării. Cu o artă atât de subtilă, de înaltă, de elaborată, încât își disimulează integral mijloacele, procedeele, lăsând la vedere, și în viguroasă acțiune, numai efectele. Ca urmare, la un prim contact cu textul, ceea ce frapează este referențialitatea cvasi-absolută, netrucată, mai exact spus: exhibarea aparenței - în fond, nălucirea ei (“...realitatea cea mai ireală”, Avionul). Îi succedă încadrarea acesteia în convențiile literaturii, apoi identificarea referinței cu semnul, apoi subminarea și disoluția semnului, apoi întrezărirea iluziei, apoi nimicirea eului obiectiv
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
fidelitate, o exclusivitate nedezmințite (Celosa, Otrava, Căzătura). De reținut, apoi, spre a clarifica ontologia umanului din acest univers, că insul din prim-plan, cel canonic, cel emblematic, este, întotdeauna, femeie. Un alter-ego declarat al naratoarei (nu, desigur, al autoarei, în ciuda referențialității nestăvilite, chiar ostentative, a relatărilor). Alte femei memorabile: Bunica Lucreția, Mama, Emilia. Vom observa, de asemenea, că, în alcătuirea și în mentalitatea eroinei, cel puțin în prima ei tinerețe (altfel spus, exact invers decât ne-am aștepta), maternitatea prevalează net
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
și compoziție, concepută într-o manieră originală de poetul Theodor Răpan, aduce în peisajul literar un text nou, pe baza intertextualității, pe care îl numim REFLINTEXT (reflex literar intertextual), o formă de introspecție a sinelui, în care privirea în oglindă, referențialitatea, redefinirea poeticului, subtilitatea metaforei, plăsmuirea unui univers propriu, insolitul imaginilor artistice, dobândesc noi valențe estetice. Cea de-a treia Evanghelie, a Tăcerii, vine cu un alt tip de discurs, la baza căruia stă sublimarea stării. Complex și polifonic, Poetul își
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
singulară de lectură și compoziție, concepută într-o manieră inconfundabilă de poetul Theodor Răpan, aduce în peisajul literar un text nou, pe baza intertextualității, pe care îl numim „reflintext”, o formă de introspecție a sinelui, în care privirea în oglindă, referențialitatea, redefinirea poeticului, subtilitatea metaforei, plăsmuirea unui univers propriu, insolitul imaginilor artistice dobândesc noi valențe estetice. Parcurgând etapele creației autorului de față, remarcăm „zestrea” universului său literar (13 volume, peste 3.000 de pagini tipărite), temeritatea deschizătorului de drumuri noi, inovația
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
de lumină/ o brazdă-mi sapă ziua / străin devine trupul / dar e târziu și ziua / mă-nvăluie”. Există elemente ce susțin trăiri în mister și conduc spre izbăvirea sufletului prin cuvântul poetic. Poeta VIOLETTA PETRE susține în poezia “Zborul meu albastru” referențialitatea necesității scrierii în pofida tuturor elementelor care pot întuneca zarea reflexivității ființei care se îndreaptă inevitabil către lumina și flacăra reveriei: Cu litere de apă sculptez limba de foc / ce scrie în lumină un nume cu noroc [ ... ] mi-e flacără nestinsă
EXPRESIA IDEII de LIA LUNGU în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351791_a_353120]
-
mai multe tipuri de lectură, date fiind complexitatea și profunzimea discursului - fond, expresie, structură compozițională. Ba chiar, am spune, de data aceasta, Marian Drumur dă măsura deplină a capacităților sale creatoare, oferindu-ne o mostră exemplară de echilibru între o referențialitate (eventual) recognoscibilă și independența estetică a semnului (a textului în întregul său). Nu vom prelungi acest cuvânt introductiv. Transcriem (rezumând și adaptând la împrejurarea de față) ceea ce am rostit vineri, 2 noiembrie 2012, în Sala de cenaclu a Filialei din
DASCĂLII, DASCĂLII DE MARIAN DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351285_a_352614]
-
enunțul riguros analitic, constatativ, într-un discurs vivace, aerat, construit, deseori, cu elemente ale stilului artistic. Care sunt formulele ce aduc în cartea de critică/istorie literară a lui Dorin Murariu asemenea ecouri? Mai întâi, titlurile capitolelor, sintagme în care referențialitatea comunicării este voit ambiguizată de adaosuri metaforizante, capabile să extindă și să nuanțeze enunțul denotativ. Prima secvență a volumului (Sedimentele anilor) fotografiază, cum s-a spus, momente importante din biografia scriitorului. Textul are o structură caleidoscopică. Crâmpeie autobiografice, culese din
OLIMPIA BERCA, CREAŢIE ŞI ANALIZĂ de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353619_a_354948]
-
în literatura începutului de secol o ”literatură apocaliptică “. Suntem de părere, că această viziune a format gustul generației actuale care se reconfigurează mental printr-o proastă manageriere a cantității uriașe de informație, lucru ce duce la un nihilism și o referențialitate propie în lumea invadată de informații ... Noul val literar ce se dezvoltă în ultima perioadă este unul tributar siturilor gratuite de creații, în special poetice dar și epice unde majoritatea autorilor își expun miezul romanelor lor. Literatura acestei perioade este
ROMANUL MILENIULUI 3 de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359223_a_360552]
-
și compoziție, concepută într-o manieră originală de poetul Theodor Răpan, aduce în peisajul literar un text nou, pe baza intertextualității, pe care îl numim REFLINTEXT (reflex literar intertextual), o formă de introspecție a sinelui, în care privirea în oglindă, referențialitatea, redefinirea poeticului, subtilitatea metaforei, plăsmuirea unui univers propriu, insolitul imaginilor artistice, dobândesc noi valențe estetice. Cea de-a treia Evanghelie, a Tăcerii, vine cu un alt tip de discurs, la baza căruia stă sublimarea stării. Complex și polifonic, Poetul își
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
voi trăi niciodată în disprețul Cuvântului,/ în pleava uitării înnoptează poeții!/ Cât despre Moarte,/nimic în rostire și cutumă de foc.” Evanghelia Cerului ‒ Zodii de poet, pe baza intertextualității, cultivă reflintextul. Sunt variate punctele din care pornește: privirea în oglindă, referențialitatea, redefinirea poeticului, subtilitatea metaforei, plăsmuirea unui univers propriu, insolitul imaginilor artistice, toate dobândind noi valențe estetice. Cei 144 de poeți ai „zodiilor lirice” (12 zodii, pentru fiecare zodie 12 poeți) sunt prezenți în cea de a doua evanghelie în sistem
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
de a mă repeta, subliniez că Evangheliile lirice aduc în peisajul literar un text nou, pe baza intertextualității, pe care îl numim „reflintext” (reflex literar intertextual), dar și „autoreflexul”, ca forme de introspecție a sinelui, în care privirea în oglindă, referențialitatea, redefinirea poeticului, subtilitatea metaforei, plăsmuirea unui univers propriu, insolitul imaginilor artistice dobândesc noi valențe estetice. O calitate fundamentală o identificăm în capacitatea autorului lor de a ordona, prin estetica Poeticii, haosul care amenință necontenit creația. Din Babelul contemporan nu ne
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
acest context, că gândirea modernă a tranșat problema raporturilor dintre cauzalitate și finalitate, păstrând pentru prima forța, iar pentru cealaltă, orientarea. Finalitatea este concepută ca fiind aparentă de către H. Bergson, în lucrarea menționată mai devreme, urmarea acestei "operații" fiind neagarea referențialității conceptului. Și la Mircea Florian și la H. Bergson constatăm o nuanță kantiană în felul de a concepe finalitatea; căci cel dintâi pune finalitatea pe seama activității omului (e vorba de o activitate orientată către un scop, așezată pe această "linie
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
trebuie să servească drept principiu de determinare a priori a unei legi a naturii pentru cauzalitatea unei astfel de forme a compusului."93 Structura formală a conceptului finalității, în reconstrucție kantiană, constă în condițiile logice minime care fac inteligibilă extinderea referențialității sale asupra naturii. Nu poate fi vorba, în această extindere, de reantropomor-fizarea conceptului, deoarece operația kantiană nu semnifică un transfer de conținut de la om, ca ființă teleologică, la natură, nici nu oferă o "formă" nouă naturii. Prin conceptul finalității putem
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
motivele erau tratate separat, în texte distincte, grupate, la rândul lor, în cicluri, acum se produce o modificare a procedurii poetice, care nu este alta decât o tehnică a congruenței, adică aclimatizarea celor mai diferite stări, atitudini și afecte, împreună cu referențialitatea care le-a generat și le întreține în spațiul ospitalier al aceluiași text. În volumele mai recente, se constată o permanentă întretăiere a tot ce alcătuiește substanța poeziei, astfel încât nimic nu mai poate surprinde, întrucât totul a devenit surprinzător. Cea
DUMBRAVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286901_a_288230]
-
faptul că o bună parte a scenariului tradițional trece, o dată cu Augustin, în registrul ecleziologiei: realitatea eshatologică poate fi înțeleasă din activitatea de zi cu zi a membrilor Bisericii. O lectură atentă a „micilor apocalipse” cuprinse în evangheliile sinoptice, relevă tripla referențialitate a discursului Mântuitorului. Sunt vizate simultan trei evenimente: distrugerea Templului și cucerirea Ierusalimului de către Titus; sfârșitul lumii; venirea lui Isus per Ecclesiam. Această parusie eclezială, permanentă, modifică radical datele moștenite din tradiția anterioară. Potrivit terminologiei propuse de Thomas Kuhn, „noua
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
raportarea la acestea ar învedera inadecvarea susținerilor celui avut în vedere: „Postmodernismul românesc descris de Ion Bogdan Lefter este, în mod cel puțin bizar, unul umanist, antropocentric și realist. Autorul descrie postmodernismul în termeni precum: «întoarcerea la real», «reumanizarea», «recâștigarea referențialității textului», «un patetism mai profund» și «patetica angajare ontologică», întoarcerea la mesaj și la figurativ. Bizareria vine în parte din faptul că generația ’80, despre care se discută în principal, e mult mai complexă decât această descriere ideologizantă, dar mai
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
constă în gradul ei de refracție (literaturizare) și distanțare față de concretețea (mediocritatea) mundană, ci în proprietatea termenilor, în coincidența „substanțială” dintre „valoarea verbală” (semnificantă) și „valoarea conținutului” (semnificată), care, exprimând „cu exactitate” voința autorului, conferă scrisului o impresie de trăire (referențialitate) originară, nemediată. Puse alături de Amintirile... lui Grigore Lăcusteanu și, păstrând proporțiile, de Amintirile din copilărie ale lui Ion Creangă, departe de a revela simplitatea și prospețimea sufletului țărănesc, apar ca fiind „prelucrate” și „livrești”, tot așa cum Scrisori către Vasile Alecsandri
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
sunt mai dinamice, mai coerente, părând a se organiza în jurul unei trame narative (sau lirice). Odată cu volumul Casa de fum (1982), discursul poetic se eliberează vizibil de modelul și obsesia lui Nichita Stănescu și surprinde printr-un fel de (auto)referențialitate la actul spunerii, al vederii, al gestului (care coincide cu poemul însuși): frecvența prezentului, a deicticelor, a modului declarativ etc. Poeta își găsește acum o voce proprie, egală cu sine, un echilibru în dezechilibru (acea tendință către clasicism a scriitorului
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
un articol mai vechi de-al său publicat În revista 22 (nr. 26, 1-7 iulie 1997), propunea: un deceniu al factologiei În lumea noastră culturală. Al răcelii constructive În locul nimicniciei febrile, dar talentate. Al acumulărilor pozitive, al pragmatismului și strictei referențialități. Zece ani În care toate instituțiile de cultură să fie obligate să-și redacteze marile și micile instrumente de lucru, istoria Academiei și a universităților românești [subl. n.], istoria radiodifuziunii, dicționarul baroului românesc, istoria institutelor de cercetare, a uniunilor de
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
mulți alții) se uită cu atâtea speranțe la Sever Voinescu, Teodor Baconschi și Cristian Preda, la Mihail Neamțu, Traian Ungureanu, Cristian Ghinea, ca să nu mai spun de Monica Macovei? Ce naiba să faci cu inteligența doctrinară, cu notele de subsol ale referențialității erudite, cu alaiul tău de Hayek, Burke, Mises, Tocqueville, de Maîstre, Friedman & Co prin șleaurile, pe dealurile și văile despădurite de troțkism, guevarism și maoism, când afli că bolșe vismul ceaușist e catalogat drept „capitalism de stat“?!? Să știe tânărul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]