17,529 matches
-
Lydia Eden, o adevărată M-me d'Epinay a noastră, neuitată colegă cu care ne-am întâlnit peste ani la Viena... După absolvire, Mihadaș a intrat în partidul lui Ralea, apoi, se pare, în Frontul Plugarilor, a primit un post de referent de presă cu două gradații în Ministerul Naționalităților Minoritare, unde era fostul nostru profesor Vlădescu-Răcoasa. De unde până unde, când m-am întors la Năsăud, spre surprinderea mea a zis: Vin și eu! Și s-a stabilit la Bistrița, ca profesor
Al. Husar: "Caracterul dă autoritate sacerdoțiului critic" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/11609_a_12934]
-
de fantezie al peliculei, statut care funcționează cam ca Disneylandul menționat de Baudrillard: fiind definit ca fantezie, el susține statutul de "realitate" a ceea ce e dincolo de limita Disneyland. În acest caz, filmul lui Potter acționează după regulile logicii exterminării propriului referent: realitatea nu mai există.
Orlando, peliculă feministă (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11730_a_13055]
-
prima data În domeniu, un capitol despre materialele ortodontice, și aceasta În ultimele ediții ale ”Bibliei Ortodontului”, Orthodontics, Current Principles and Techniques, o adevărată enciclopedie editată de TM Graber, supranumit și ”Papa Ortodonției”. În paralel, am fost ales consultant și referent pentru cea mai importantă revistă de specialitate, American Journal of Orthodontics. În România am reușit apoi o ciudățenie: să fiu ales profesor onorific la două universități cu profil total diferit, Universitatea Valahia din Târgoviște (Metalurgie) și Universitatea Carol Davila din
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
Ca atare, aspectele de solist și grup solistic nu se definesc în raport cu cel de acompaniament (decât la nivelul imaginii scenografice, ca poziție), ci cu modul cantitativ al unui demers de orchestrație. Dar, întrucât acompaniamentul nu poate fi definit în absența referentului (cântecului), el ține de natura aceluiași demers interpretativ, de particularizare în rezonanță, ca mod de susținere sau suport sonor (muzical) a unui cântec. El se relevă astfel și ca extensie (de fond), într-o nuanțare interpretativă a cântecului. Astfel, acompaniamentul
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
cântecului. Astfel, acompaniamentul constituie o valoare relativă, în raport cu cântecul pe care-l susține. Ca obiect însă, întrucât comportă aspectele formale proprii oricărui DMz, și acompaniamentul este livrabil unei sintaxe. Prin urmare, cântecul acompaniat prezintă o dublă sintaxă - a cântecului (ca referent) și a nuanței sale extensive, respectiv a acompaniamentului (relativ referentului). N.B. De fapt, armonizarea melodiei prin acorduri, pulsarea ritmului prin valori (durate/proporții) simetrice și orchestrarea cântecului prin distribuție timbrală sunt moduri de interpretare componistică, la nivel de suprastructură (cântecul
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
care-l susține. Ca obiect însă, întrucât comportă aspectele formale proprii oricărui DMz, și acompaniamentul este livrabil unei sintaxe. Prin urmare, cântecul acompaniat prezintă o dublă sintaxă - a cântecului (ca referent) și a nuanței sale extensive, respectiv a acompaniamentului (relativ referentului). N.B. De fapt, armonizarea melodiei prin acorduri, pulsarea ritmului prin valori (durate/proporții) simetrice și orchestrarea cântecului prin distribuție timbrală sunt moduri de interpretare componistică, la nivel de suprastructură (cântecul fiind structura de referință). Ulterior, conduitele dinamic-agogice de intensitate și
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
un altfel de abordare, pentru care acest tip de grilă să fie total inutil. La fel, pentru situația scalării înălțimilor și timbrurilor, ca să nu mai vorbim de acelea ale tempourilor sau intensităților. Mai mult, în muzicile tradiționale (populare sau cultice) referentul este „(co)notat” exclusiv oral, în memoria colectivă. Dorim să spunem că, ab initio, autorul nu pornește de la un pre-format sonor. Dimpotrivă, el se inspiră din atmosfera unei viziuni propagate pe un fond de inefabilitate, ca nimic material sau chiar
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
se articulează doar prin reflecție activă, constând dintr-o verbalizare interogativă (căutătoare). Starea de înțeles însă, poate surveni și prin contemplare, ca reflecție pasivă (descriptivă), pe suportul unei imagini (mandale) călăuzitoare. Prin urmare, înțelesul poate fi comunicat (și în absența referentului sau a unui comunicator personalizat), pe când starea de înțeles depinde de prezența celui care accede și, implicit, a suportului de călăuzire. Altfel zis, starea de înțeles nu poate fi decât la timpul prezent și pentru totdeauna, într-un proces de
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
deschideri, prin care OS este aprehendabilă la nesfârșit, ca multitudine interogativă de posibile și mereu altfel exprimabile simboluri, în siajul unei interpretări plurisemantice. ● Pe plan estetic, întrucât sensul OS se edifică prin verbalizare, orice limbaj sonor devine posibil. Invariantul (ca referent stabil) este textul însuși. Cum acesta se păstrează în ascuns, nu poate fi destăinuit altfel decât printr-un simbol-metaforă cu funcție magic-incantatorie, ceea ce-i anulează însă univocitatea în raport cu datul operei. De aceea, considerăm că textualizarea OS probează conștiinței exercițiul libertății
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
și nici "soluțiile" proiectate de el impresionează conștiința cititorului, cît structura atent explorată a unui univers concentraționar. Așadar, nu Manase Hamburda, Epaminonda Bucevschi sau Mihail Iorca se rețin, ci omul care își poartă mortul cu el; și nu orașul e referentul, ci pensiunea unde personajul trăiește teribila prezență prin absență a "mortului", adică a eroului civilizator din locul unde nu se întîmplă nimic și colecția de reptile conservate a lui Engster Grațian, un panopticum scufundat în tăcere, ca semn al realului
Poezia și proza lui Matei Vișniec by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14822_a_16147]
-
fac puține și nesigure comenzi, că articolele îi apar cu mare întârziere. în 1960, o carte, tipărită în 1959 și nedifuzată, la care a colaborat, va fi topită. îndreptarul artistic al monumentelor din nordul Moldovei apare după multe tergiversări unii referenți considerându-l pe autorul cărții publicist... amator. Cu adevărat dramatic a fost pentru el momentul din 1961, când inși ignari, primitivi voiau să nu-i acorde calitatea de membru definitiv al Uniunii Artiștilor Plastici. L-au susținut Al. Rosetti, Tudor
Centenar Petru Comarnescu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11122_a_12447]
-
spuneau cei apropiați - a publicat, la 72 de ani, primul și singurul său volum: Schițe memorialistice (E.P.L., 1969), în fapt o selecție extrem de restrînsă din manuscrisul încredințat editurii. Am fost și eu implicat în destinul acelei cărți, întocmindu-i ca referent extern o călduroasă recomandare. Autorul și-a manifestat gratitudinea dăruindu-mi o copie manuscrisă a bucăților neincluse în volum (85 de proze). Nutream amîndoi speranța unei viitoare ediții adăugite. Din păcate, peste vreo doi ani, Vasilică Urechia a încetat din
Caragiale și vițelul turbat by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11097_a_12422]
-
revistă de lingvistică românească Studii și cercetări lingvistice, revistă girată chiar de Academia Română; studiile se intitulează, n-ați crede, Note pentru o nouă ediție Macedonski. Cei care au publicat în această revistă știu că fiecare articol avea cel puțin doi referenți, care nu se jucau de-a știința. Pe mine m-au citit Mioara Avram și I. Coteanu (de la care posed scrisori privind subiectul). Bine, veți zice, relatarea aceasta e expresia unei frustrări personale, care n-are legătură cu editarea în
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
hipnotică, tabloul devine martor, simptom, subiect al unei spovedanii și concentrat cosmic. Oricît de serios ar fi invocate componetele sale materiale, oricît de frecvente ar fi trimiterile tehnice, oricît de sobru ar fi analizate culoarea ca substanță și tonul ca referent optic, printr-o subtilă alunecare a discursului imaginea iese din cadrele sale fizice, își pierde opacitatea și se luminează asemenea unei ferestre. Și ea chiar este un fel de hublou prin care Stoichiță privește realitatea de sub pînza apei, lumea aceea
Victor Ieronim Stoichiță sau despre privirea prin tablou by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10244_a_11569]
-
și în reviste internaționale umaniste (de lingvistică, poetică, semiotică), pe de altă parte. Am cunoscut încă din anii '50 ce înseamnă să trimiți un articol la o revistă internațională, să aștepți câteva luni până ți se comunică observațiile critice ale referenților (dacă nu cumva chiar respingerea articolului), să-l trimiți din nou, refăcut, să aștepți din nou verdictul, să te superi uneori și să încerci să contra-argumentezi, dar până la urmă să-ți vezi (uneori) articolul publicat. Am parcurs această experiență cu
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
domesticite, cît și față de retorica doctrinelor înalte, de acel gen de artă care caută spiritualitatea în silogisme și sfințenia în titluri. Atît prin desenul de un laconism extrem, dus uneori pînă la limita notației abstracte, indiferent dacă el are un referent nemijlocit sau doar unul cultural, cît și prin pictura în care materia se volatilizezază și imaginea trăiește exclusiv într-o lume de vis, Daniela Chirion investighează, artistic și moral în același timp, posibilitatea reinvestirii lumii reale cu transparențele și cu
Chipuri, măști, efigii, reverii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10317_a_11642]
-
aparatelor folosite în acest domeniu din punctul de vedere al inginerului. Această m-a scos din preocupările zilnice legate de promovarea companiei Ortho Cycle și m-a lansat în conferințe naționale și internaționale care sau soldat cu alegerea mea drept Referent și Consultant pentru American Journal of Orthodontics precum și ca Profesor de Biomateriale la University of Illinois, Chi cago. Încununarea eforturilor mele științifice a constat în faptul că mi s-a încredințat capitolele privind materialele de domeniu din tratatul ”Orthodontics, Current
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
elaborarea tezelor lui Liviu Papadima, Mircea Vasilescu, Marian Popescu, Daniela Zeca, Ioana Drăgan, Sofia Dobra, a multor altora pe care mă scuz că nu-i pot menționa aici (Bogdan Lefter n-a fost doctorandul meu, m-am numărat însă printre referenții săi oficiali, așa cum s-a întîmplat și cu Gabriela Duda, Adriana Babeți, Carmen Mușat, Magda Jeanrenaud, Caius Dobrescu etc.). Toți cei numiți și nenumiți, dar aparținînd aceleiași "găști" a spiritelor afine mie, echilibrați, rezonabili, cu spirit critic, umor, vocație pedagogică
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
ele sunt distribuite în roluri decupate din scenarii dinamitarde, fără ca identificarea cu eroii să fie de sută la sută. Excepțional scrise, mustind de aluzii culturale și de clin-d'oeuil-uri ce fac deliciul celor avizați, pot fi înțelese chiar dacă-ți lipsește referentul imediat. Dorin Tudoran spune lucruri dure, dar nu o face din perspectiva judecătorului pregătit să condamne. El scrie cu secreta speranță a îndreptării păcătosului, căruia îi recunoaște, cu un fair-play invidiabil, calitățile și argumentele - atunci când ele există. Pe deplin ilustrativă
Noi, pro-dorintudoranienii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10612_a_11937]
-
violentă contrareacție. Din această perspectivă privind lucrurile, nu apar mari diferențe între un volum violent anticeaușist ca Moartea citește ziarul (1989) și celelalte, în care imaginația creatoare își creează supapele și căile proprii. Modificările merg doar în sensul definirii, precizării referentului, personalizării lui, la scara de 1/1. Malignitatea istoriei se poate, astfel, condensa în conturul memorabil al unui personaj prea bine cunoscut, umblând bezmetic cu polonicul prin satele, bisericile și viețile noastre: "Vine Haplea dă cu lingura-n sate/ soarbe
Elegii de când era mai tânăr (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10639_a_11964]
-
aparatelor folosite în acest domeniu din punctul de vedere al inginerului. Această m-a scos din preocupările zilnice legate de promovarea companiei Ortho Cycle și m-a lansat în conferințe naționale și internaționale care sau soldat cu alegerea mea drept Referent și Consultant pentru American Journal of Orthodontics precum și ca Profesor de Biomateriale la University of Illinois, Chi cago. Încununarea eforturilor mele științifice a constat în faptul că mi s-a încredințat capitolele privind materialele de domeniu din tratatul ”Orthodontics, Current
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
și tendința conservativă (Stravinski). Această optică ne interesează mai puțin aici, de interes primordial fiind pentru noi modul în care este formulată definiția și imaginea stilului însuși, aflat în continuitate sau opoziție cu accepțiunile și concepțiile perioadelor stilistice anterioare. Ca referent aici ne servesc „schema” și „conținuturile” stilului beethovenian, în imaginea lui „defoliată”, însă păstrându-și integritatea prin apartenența la imaginea personalității compozitorului. Altfel spus, spre deosebire de „monolitismul” stilului bachian, cele trei „stiluri” beethoveniene se prezintă ca trei forme „variate” ale aceleiași
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
deloc finlandez (Sibelius), ceh (Dvořák) sau rus (Ceaikovski, Scriabin) a ciclului sonato-simfonic. Nedumirește însă această unanimitate în alegerea modelului stilistic austro-ungar, într-o totală indiferență față de celelalte tradiții istorice, și recunoașterea la fel de unanimă a acestuia în calitatea lui supremă de referent canonic dominant în ierarhia canoanelor muzicale europene. Iată o altă interpretare a acestei situații, care include o explicație diferită atât a mimetismului și iradierii, cât și a sensului pe care îl deține statutul dominant al culturii austro-germane. Accentul de prioritate
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
și, respectiv, mai mici urmărea două obiective: unul implicit, vizat la modul direct - de a supraviețui și datorită re-potențării modelului romantic prin energia mai „proaspătă” a unei culturi mai tinere, dar și prin entiziasmul și admirația fetișizantă a acestora față de referentul dominator; obiectivul explicit, decurgând din primul, urmărea acțiunea de energizare și potențare a elanului ascensional al culturilor mici înspre autoritatea unui membru deplin al comunității muzicale europene, statut pe care canonul romantic austro-german îl promitea într-un mod cert. Acest
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
a acesteia în procesul deplasării cronologice progresive? Un răspuns (cumulativ și, până la urmă, ipotetic) la ultima întrebare implică imaginea dominantelor valorice specifice fiecărui context istoric și a dinamismului evolutiv al acestora. Însă le implică mai degrabă în calitatea lor de referenți canonici. Iar relaționarea referenților canonici cu tipologiile stilistice funcționează pe principiul de convertor, deoarece schimbarea statutului unei structuri din stilistică în canonică - ceea ce înseamnă o „transpoziție” la un statut superior și, în același timp, o „modulație” (reformulare) funcțională - determină nevoia
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]