55,719 matches
-
publicat luna trecută în Elle), în care făceam referire la Visătorii lui Bertolucci, aflu că sâmbătă, la 12 noaptea, TVR Cultural difuzează chiar acest film. Recomand insistent. Un film despre mai ’68 dintr-o perspectivă cu totul neșteptată. Detalii aici. referire la Visătorii - un must al oamenilor cu procese cognitive peste medie, o viziune mai mult decat interesantă despre congruenta stările și trăirile din strada și cele de sub derma. În rest chiar dacă nu sunt la “căsuța ” corectă felicitările mele pentru proiecte
Serendipity by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82856_a_84181]
-
înțeleg că bicicletele cu spițe sunt pentru doamne...și cele cu cricul până la pământ sunt pentru domni, nu?...:) Nu se poate și invers?... Dragoș. Mai mediază și tu comentariile. Sau...e ok și cu imagini că cele la care face referire Cristian? Practică m-a învățat că se poate și invers. Am închiriat ieri o bitzikla de la cicloteque, și cam stângace având în vedere că n-am mai stat pe bicicletă de vreo 2 ani, am plecat cu cricul lăsat. Într-
Noile ad-uri Cicloteque by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82828_a_84153]
-
la urma urmei, nu e obligatoriu să ai studii universitare, dar mi se pare mai corect să-ți asumi pur și simplu deciziile și nu să adopți scuză conjucturilor. V.Vicos: XEROX® este marcă înregistrată; aparatul la care faci tu referire se numește copiator. Chiar și în cazul în care este un copiator produs de XEROX, corect se indică scriind “XEROX” și nu cu litere mici. unde vrei să faci MĂ ? Dacă mă gândesc bine, si eu am trecut prin 4
Ce-am învăţat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82809_a_84134]
-
Foarte interesanta perspectiva ta:”plictisul e născător de smerenie și că, tocmai prin cultivarea acestei smerenii, învățământul superior românesc își atinge, de fapt, ținta?”. Nu îmi plac întrebările de genul”ce ieși după ce termini facultatea X?sau cele care fac referire la “meseria bănoasa”pe care o sa o găsesc după ce termin facultatea Y.Sunt studentă în anul 1,și vreau să fiu optimista.Pana acum îmi place ceea ce am văzut,cu mici excepții,dar trebuie să recunosc că am mai multe
Ce-am învăţat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82809_a_84134]
-
reușit, nu prea cumpăr ziare. Nici reviste. Din păcate. Oricum, nici eu nu-mi pun întrebări rusești, prea mari pentru niște capete așa de mici. De pitici Te-a fleșcăit bine, meștere. Așa îți și trebuie. Domnule Bucurenci, Cu ocazia referirii la un articol semnificativ al lui A. Pleșu (oare v-ați simțit cumva vizat de cele scrise acolo ?) și deoarece mi-am amintit de panică în care intraseră Pleșu și Liiceanu atunci cand văzuseră în dvs. un tanar nemanjit de comunism
Manele vs Rahmaninov by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82942_a_84267]
-
o urce până la capăt, cu abnegație, cu hotărâre și, mai ales, într-o solitudine desăvârșită. În loc să caute îndrumare din partea predecesorului, una dintre distracțiile favorite ale noilor miniștri este să anunțe organizarea unui „control amănunțit” al activității din cadrul ministerului, cu obișnuitele referiri la fostul ministru, DNA, pierderea imunității și celelalte efecte retorice. Mă trec fiori reci pe șira spinării de fiecare dată când aud noi miniștri vorbind în felul acesta, pentru că un individ care nu e-n stare să recunoască meritele antecesorului
Bunul gust al normalitatii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82980_a_84305]
-
-l prezenta sub forma unui bun de consum pentru că, până la urmă, Eliade este recuperat de către publicul mediu mai mult prin prisma beletristicii decât a operei științifice, în rest el rămânând la de fel de inaccesibil că și Brâncuși. Cât despre referirea la Jurnalul lui Sebastian e o chestie destul de subiectivă, pentru că nu trebuie uitat că, paralel cu insemanarile pe care Sebastian le făcea acolo, de felul, ca Mircea a devenit mai legionar că oricând și că nu-l mai poate vedea
Eliade vs Brancusi diseara pe TVR1 by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83049_a_84374]
-
I know. Mircea Eliade’s country, isn’ț it?”. Am votat pentru Eliade pentru că sunt mândră că nu a uitat niciodată țară pe care a lăsat-o, pentru că în paginile Jurnalului sau nu există filă în care să nu facă referire la România, loc pe care l-a purtat în suflet și în minte toată viața. Țară și Bucureștiul pe care il visa stradă cu strada. Legat de Brâncuși și Eliade, după tot ce s-a discutat aseară, e super de
Eliade vs Brancusi diseara pe TVR1 by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83049_a_84374]
-
bucurenci’ și mai înseamnă că ai da cu un academic ‘huo’ doar pt valorile pe care, la vârsta ta, de-abia ar trebui să se sedimenteze... Crezi că e mai didactic ce faci tu păstrând axioma moralista la care faci referire? Cum Doamne iarta-ma! nu te sesizezi la alte interjecții culturale sau micisme intelectuale sau compromisuri jurnalistice... Câte tricouri personalizate ar trebui să porți zilnic dacă vrei să fi echidistant? Huo! nației care cârcotași și lași, de obraznici și perverși
Presedintele tuturor romanilor? Huo!! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82979_a_84304]
-
Olivotto Dincolo de subtitlul ce figurează pe coperta cochetă a lucrării lui George Achim (Iluzia ipostaziată. Utopie și distopie în cultura română), o surpriză îl așteaptă pe cititor: "grosul" volumului e ocupat de o polemică asupra conceptului de utopie/ distopie (cu referiri la teoreticienii genului, dar și la lucrări ce îl exemplifică) și doar o sută treizeci de pagini sunt dedicate genului în manifestarea sa românească (autorii discutați sunt Baconski, Nedelcovici, Voiculescu, Oana Orlea și Alice Botez). Dacă demersul critic pe teren
Utopia/distopia bibliografică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14691_a_16016]
-
fie se teme de mine. Cred că ciudatul meu succes mediatic se datorează și faptului că nu mi l-am dorit neapărat și pot să trăiesc liniștit fără el, începând din clipa asta. Altfel, întrebarea e foarte bine pusă, cu referire la titlurile publicațiilor la care lucrez. Există nenumărate criterii și tot atâtea adevăruri: logic, matematic, juridic, moral, religios, politic. ...Poate să existe totuși un criteriu ultim cu care să te orientezi în acest hățiș de adevăruri? Pentru mine, da. Ultimul
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
filosofii practice, de instinct al continuității și de obiecte concrete, de substanțe și de forme uneori halucinante, zestrea a prilejuit organizatorilor acestei expoziții o aventură unică în istoria, în structura și chiar în mistica nucleelor și a mecanismelor sociale, cu referire explicită la acele momente istorice care sugerează siguranță și stabilitate. Printr-o foarte subtilă exploatare a polisemiei cuvîntului zestre, organizatorii au realizat un discurs expozițional concentric sau, la rigoare, unul pe mai multe nivele, în care intră deopotrivă accepțiunea strictă
Zestrea, între document și mitologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14703_a_16028]
-
le doream. Ata ete" (geocities.com/valisarm); "liceul are lânga el o piscină la care nu avem acces special! ata ete!" (fasterman.go) etc. Ata ete apare mai ales ca o construcție incidentă, sau ca tipică formulă de închidere a referirii la un episod nedorit. Motorul de căutare Google furnizează numărul incredibil de 280 de atestări ale îmbinării; de fapt, multe se repetă, astfel încît exemplele semnificative selectate rămîn 50: deloc puține, totuși! Deocamdată, descrierea situației rămîne o indiscreție făcută, cu ajutorul
"Ata ete" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14723_a_16048]
-
studiate și, implicit, o foarte bună stăpânire a istoriei ideilor. Descrierea acestor imagini se bazează pe analogii cu altele similare, iar sensurile multiple ale simbolurilor, deconcertante uneori prin număr, trebuiesc reduse și situate concret în vremea la care se face referire. Evident, acolo unde este vorba despre apariția istorică a lui Iisus pe pământ, iconologul renunță la simbol și analogie în favoarea mărturiilor verificate. Primele imagini creștine se dovedește de la primele pagini un volum foarte dens ca informație și interpretare, dar cu
Metodele lui Frédérick Tristan by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14792_a_16117]
-
o aduce cumva în față, lăsînd să se bănuiască o înclinație către mizerie și decădere, altminteri de exclus. Neîndoielnic, nepotrivitul și urîtul prieteșug cu Gorică îl neagă clar Povestitorul atunci cînd spune "nimic țigănesc". Cuvîntul revine, de altfel, tocmai cu referire la Pirgu. Balcanic - cuvîntul ca atare - nu apare decît o singură dată în roman, în această exclusivă negație legată de numele lui Pașadia. Balcanică putea fi la acesta în primul rînd ascendența. Și e una întunecată, cu sînge bolnav, afurisită
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
pe moarte care a însoțit permanent marea noastră sculptură încă de la nașterea să, cu imperativul figurativismului explicit, cu epica reprezentării dacă îi putem spune așa, pe care se sprijină ontic limbajul sculpturii. Iar cînd invocam limbajul sculpturii, în mod evident referirea se face la statuarul occidental, în mod particular la cel din perimetrul catolic, a cărui ascendentă în spațiul clasicității greco-latine constituie o evidență care nu mai are nevoie de nici o demonstrație. Dacă Dimitrie Paciurea, primul sculptor român care a resimțit
A treia cale sau Inocenta Sfintului Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14780_a_16105]
-
înregistrate atent pentru pitorescul persoanelor de la celălalt capăt al firului, pentru gândurile sale așternute de îndată pe hârtie în fraze memorabile, cât de căutat și cât de frecventat fusese. Sunt paginile "jurnalului" despre faptele anilor 1950 și 1951, cu specială referire la timpul petrecut la Paris, între 6 noiembrie 1950, data intrării cu trenul în marele oraș, ale cărui drumuri nu sunt nicicând rătăciri dezorientate, și 23 ianuarie 1951, data revenirii în capitala Spaniei. În Madridul unde se stabilise din 1945
"Singurătatea mea populată de cărți" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14799_a_16124]
-
Mica istorie, are un subiect cu totul inedit: o comunitate veche, preistorică din perspectivă europeană, în care se succed cîteva generații de preoți-conducători. Istoria mică înseamnă de fapt istoria neînsemnată, istoria neconsemnată, a vieții private. De cîteva ori se fac referiri la ceea ce a fost consemnat de istoria mare: cîteva nume, cîteva fapte schițate, adică suprafața indiferentă și opacă. Scriitoarea face o muncă de reconstituire istorică, nu neapărat atentă, nu riguroasă, ci capricioasă și uneori umoristică a unei lumi în care
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
unei vechi subrase. Ramuri care au încetat să mai fie locuite de curentul principal de viață și nu mai evoluează (pag. 46). Și dacă tot s-a ajuns la un tip de esențialism rasist de cea mai joasă speță, o referire la chestiunea evreiască nu putea lipsi: Dacă n-ar conspira, evreii și-ar rata misiunea spirituală (pag. 37). Imaginația autorului atinge dimensiuni hiperbolic - absurde când vine vorba de date noi care trebuie aduse la cunoștința publicului ca de pildă faptul
Parodia paranormalului? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14947_a_16272]
-
care sînt convinsă că Tia Șerbănescu ar putea să scrie într-o zi o carte de amintiri care ar readuce poate în atenție literatura acestei mari scriitoare. Există apoi pasaje deosebit de interesante despre Marin Preda, la ale cărui cărți găsim referiri mai peste tot în acest jurnal. Ce nu există însă este încrederea în puterea de opoziție politică a literaturii. Niciodată Tia Șerbănescu nu se îmbată cu această iluzie. în consecință, nici propriul jurnal nu e văzut vreodată a avea această
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
dar și în teatru. Într-o scurtă addenda la volum, autoarea spune câteva lucruri despre experiența raporturilor sale cu cenzura de odinioară, în calitate de editoare a Hortensiei Papadat-Bengescu. Nefasta instituție procedase intransigent, potrivit oportunităților politice, eliminând din textele prozatoarei mai ales referirile la bolșevism, la armata rusă (fie ea și țaristă), la istoria Rusiei, chiar și la aceea mai veche (episodul Petru cel Mare), la revoluția din 1917. Este de notat faptul că extirparea unor referiri de această natură se petrecea chiar
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
eliminând din textele prozatoarei mai ales referirile la bolșevism, la armata rusă (fie ea și țaristă), la istoria Rusiei, chiar și la aceea mai veche (episodul Petru cel Mare), la revoluția din 1917. Este de notat faptul că extirparea unor referiri de această natură se petrecea chiar și în anul 1975, când ieșisem de mult, chipurile, de sub tutela ideologică a marelui frate din Nord. Măcar de-ar putea Eugenia Tudor-Anton, în zilele noastre, să reia publicarea seriei de Opere bengesciene de
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
diferitele trepte de semnificație ale imaginii labirintului (de la aceea de loc comun sau simplă figură, trecînd prin cea care echivalează, alegoric, traiectul existențial cu traiectul labirintic și ajungînd la treapta pe care s-ar situa operele care, "deși nu folosesc referirea la construcția labirintică, prilejuiesc alegoriei interpretative această referire"), Mihai Moraru constată că esențial, în toate aparițiile modelului rămîne faptul că "labirintul e înțeles ca sistem uman, irațional, apropiindu-se astfel de construcția malefică; labirintul nu este rodul acțiunii legii naturale
Farmecul discret al erudiției by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15316_a_16641]
-
aceea de loc comun sau simplă figură, trecînd prin cea care echivalează, alegoric, traiectul existențial cu traiectul labirintic și ajungînd la treapta pe care s-ar situa operele care, "deși nu folosesc referirea la construcția labirintică, prilejuiesc alegoriei interpretative această referire"), Mihai Moraru constată că esențial, în toate aparițiile modelului rămîne faptul că "labirintul e înțeles ca sistem uman, irațional, apropiindu-se astfel de construcția malefică; labirintul nu este rodul acțiunii legii naturale, ci o intervenție împotriva acesteia." Interesante sînt, în
Farmecul discret al erudiției by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15316_a_16641]
-
să aibă noroc: un impresar american îl invitase să scrie scenarii pentru filme, iar altul îi angajase drepturile de autor pentru piesele lui la Praga și la Budapesta (unde, de altfel, s-au și jucat)." Însemnarea se încheie cu o referire la jurnalul lui Sebastian (profetică, dar și ironică în ceea ce-l privește pe Eliade însuși și felul cum urma să fie portretizat în timp în acel jurnal): "Sunt sigur că opera lui cea mai importantă (din ce cunosc eu, pînă
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]