102 matches
-
atunci când e fără arheu, când răceala reflecțiunii copleșește fantazia. În scrisoarea către Iacob Negruzzi (însoțitoare a poemei Epigonii, Viena 5/17 iunie 1870), spune: "Numai drept vorbind, mama imaginilor, fantazia, mie-mi pare a fi condițiunea esențială a poeziei, pe când reflecțiunea nu e decât scheletul, care-n opera de artă nici nu se vede; deși palidele figuri ale unor tragedieni își arată mai mult oasele și dinții decât formele frumoase. La unii predomină una, la alții alta; unirea amândurora e perfecțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ale Regelui Mihai, dar și pe aversiunea acestora față de faptele lui Carol al II-lea, scrie că: „o parte din profesorii acestei școli erau dascăli distinși, alții însă simpli oportuniști”. În schimb, pentru redactorul lucrării lui M. Ionnițiu, Amintiri și reflecțiuni, reproducerea listei profesorilor Școlii Palatine reprezintă o modalitate de „a ilustra calitatea superioară a învățământului oferit de Școala palatului”. Schimbările adoptate în structura educației școlare a moștenitorului tronului au impus modificări și în conținutul acesteia. „În ce privește istoria, tradiția la Curte
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
în cercuri restrânse, politice și intelectuale. Paralel cu frecven tarea primelor cercuri social democrate românești, înființate în București mai ales în mediul universitar medicinist („ne-au înregimentat sub drapelul socialist sentimentele umanitare și spiritul de revoltă. Eram socialiști nu prin reflecțiune, ci numai prin temperament și simțire.“). Bacalbașa încearcă să pătrundă în lumea presei, în care tinerii mulțumiți cu remunerații mai mult simbolice erau bine primiți. În 1880, Constantin Dobrogeanu-Gherea îl însărcinează să asigure secretariatul revistei România viitoare, care a apărut
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
străzile capitalei, oferă scena de manifestare a inter discursului 84 (filosoficul întâlnește literarul), pentru ca apariția personajului să dicteze curgerea epicului, ca a unei clepsidre, cu ecouri libere din alte texte, de care se leagă intersau intratextual: "Esistența ideală a acestor reflecțiuni avea de izvor de emanațiune un cap cu plete de o sălbătăcită neregularitate, înfundat într-o căciulă de miel" (Eminescu: 2011, II, 34). Am dori să ne oprim la două aspecte ale desfășurării heterodiegetice din Sărmanul Dionis, pe care să
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cât a fost dintotdeauna. Astfel încât caută ceva care să-l amuze, așa cum o gură cu simțul gustului atrofiat are nevoie de o hrană picantă. Gândurile serioase, aplicate la morală sau la senti mentele naturale, îi sunt penibile, călăuzindu-l către reflecțiuni de care se teme și, printr-o glumă, caută să scape de ceea ce simte. O mulțime de împrejurări l-au făcut să se înconjoare de oameni depravați sau ușuratici, care l-au încurajat să facă nenumărate lucruri frivole; societatea acestor
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
asupra ideilor; manierele îl frapau mai mult decât ce i se spunea. Îi trebuia timp pentru ca, revenind asupra celor auzite, și fără măcar să recunoască faptul că le-a auzit, să le regăsească, să zic așa, și să-și aproprieze prin reflecțiune informația care, pare-se, îi fusese dată. Ideile care nu-i veniseră pe loc nu le dobândea decât cu încetineala meditației filozofice, căci spiritul acesta lent sălășluia în natura cea mai vie și cea mai impresionabilă. Erau nenumărate lucruri pe
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
a insistat niciodată pentru stabilirea datei fondării acestei societăți. Să încercăm, totuși, să urmărim șirul faptelor...Întâi să pornim de la acele prelecțiuni populare inaugurate de Titu Maiorescu la 10 februarie 1863 în salonul Băncii Moldovei din Iași, cu titlul general „Reflecțiuni filozofice populare, relative la familie și educațiune”, dezvoltat pe parcursul a zece prelegeri: 1 Familia în stat și societate, educațiunea în familie; 2 Educațiunea fundată pe principii științifice; estetica și psihologia ca părți ale filozofiei; 3 Principii estetice. Frumosul, sublimul și
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
genial le indică și ea ghicește cu ușurintă În ce loc se găsesc aceste certitudini demonstrabile. Dar forța demonstrației este În mod deosebit de performantă când e vorba de a obține Într-o fulgerare și de a pune În lumină analogii. Reflecțiunea nu face apoi decât să ajute criteriile și stereotipurile ei, căutând astfel să se substituie analogiilor - propriile ei echivalențe, ca și legături de cauzalitate la ceea ce părea doar juxtapunere. (traducerea noastră, N.B.Ă Dacă Înlocuim termenul de „filozof” cu cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
publică. D. I.C. Brătianu însă, convins că iubitul său prefect s-a prea întrecut cu gluma, a tăiat un zero și a cerut de la Cameră numai 15 000 lei.“ Ce vremuri! Cincisprezece mii lei fonduri secrete la poliția din București! Reflecțiunile unui liber-cugetător politic: „Dunărea spală poalele Severinului în loc să-i spele capul! Sperăm că d. Gheboegeanu nu ar avea de ce se plânge în ultima supozițiune.“ D. Gheboegeanu era prefectul județului Severin. „Aflăm din izvor sigur că d. Ion C. Brătianu, care
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
cu fața albă și păr de aur căci toate idealele sânt blonde [...], și parcă i se topea sufletul, ființa, viața, privin d-o... vecinic privind-o234. Adesea revin crâmpeie de auroportret tușate în unde melancolice sau ironice: Existența ideală a acestor reflecțiuni avea de izvor de emanațiune un cap cu plete de o sălbăticită neregularitate, înfundat într-o căciulă de miel. Sau: Uh! Ce frig... îmi văd suflarea și căciula cea de oaie/ Pe urechi am tras-o zdravăn iar de coate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
dar dânsa, crezând că voi să fug, mă denunță la popa polițai. După o explicație cu el, am luat o călugăriță bătrână de 70 de ani, pitică, dar sprintenă, foarte deșteaptă, maica Ghelasia, care fugea ca un iepure și făcea reflecțiuni filozofice pe când ocoleam Colentina, treceam pe la zăgaz și străbăteam pădurea în lungul ei. Era un aer plăcut de primăvară și o mulțime de viorele, deși prin unele șanțuri era încă zăpadă; această natură în veci tânără și încrezătoare m-a
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
bani, o găsii scumpă. „Ja, aber es ist verboten“ (Da, dar este interzisă). „Adevărat, dar pe dumneata nu te costă nimic.“ „Exact, dar pentru un mic bacșiș n-aș face așa ceva, trebuie să am un folos sănătos.“ Mă potolisem și reflecțiunea mă povățuia să nu fac economii la un lucru așa de indispensabil ca lumina. Ne învăță să îndoim benzina cu apă și să punem un pumn de sare în lampă [ca] să nu facă explozie. L-am pus îndată să
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
emanațiunii lui care se numește epoca lui Alexandru cel Bun de esemplu... și cu toate acestea. Cu drept cuvânt cetitorul va fi clătit din cap și va fi întrebat? prin mintea cărui muritor treceau acestea idei? Esistența ideală a acestor reflecțiuni avea de izvor de emanațiune un cap cu plete de o sălbătăcită neregularitate, înfundat într-o căciulă de miel. Era noapte și ploaia cădea măruntă pe stradele nepavate, strâmte și noroioase ce trec prin noianul de case mici și rău
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-nflorește în fereastră de nor înmărmurit și-o numește floarea dorurilor. \ \ Dar, dezgustată de ea, deși n-a veștezit încă, zâna o aruncă pe malul unui râu care curge pe lângă stânca grijei * și-și sparge cugetările sale de diamant și reflecțiunile sale {EminescuOpVII 230} cadențate în valuri de micile pietricele ale realităților meschine de toate zilele. Dar, senin încă pîn-în fundul său, el se-namoră încă de floarea de pe mal și-n profundul și seninul lui amor o botează floarea gândurilor
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pătrundă prin înaltele bolte de smarald a palatelor din fundul mărei. Se poate că în acea atmosferă care n-o fi decât un etern joc de colori prismatice s-ar găsi și pentru mine un loc unde să dorm în reflecțiunea luminelor colorate, să cânt în cântecul absurd al valurilor! îmi place să privesc câte - o uriașă stâncă de gheață și să-mi închipuiesc cumcă e bătrânul și înghețatul rege Nord, care se uită, râzând cu vântul, în fundul mărei, unde-și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
e bine nici să te simți inferior. Să te cunoști, să știi cât valorezi. Inteligentul stă cu garda ridicată împotriva propriilor prostii, le recunoaște și se străduiește să le elimine; prostul li se abandonează fără rezerve". Sunt acestea pagini de reflecțiuni scrise de un moralist drapat în veșmântul socraticei ziceri, de neșters, "Cunoaște-te pe tine însuți". Mihai Pricop este consecvent don quijotesc într-o lume în care prostia se secularizează, iar obrăznicia și ignoranța suie în cele mai înalte jilțuri
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
aceea care motivează insațiabil nevoia combinațiilor și a nesfîrșitelor ipoteze. După mai bine de un sfert de secol de la editarea Ideologiei artei, mai exact după douăzeci și opt de ani, Hans Mattis Teutsch revine cu un nou text teoretic, și anume cu Reflecțiuni asupra creației artiștilor plastici în epoca socialistă sau, mai pe scurt, cu Realismul constructiv. Rămas în manuscris pînă astăzi,cel puțin în ceea ce privește traducerea sa în limba română, pentru că în limba maghiară el a apărut deja, acest text a fost cercetat
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
Emil Brumaru Se dedică lui Radu Cosașu Motto: Pe cât este cu putință, reflecțiunea trebuie făcută la iuțeală, iar execuția pe loc. În primul rând penalități, foarte importante... Dacă faci maldonne, dacă declari anunțul ănaintea rândului tău, dacă joci anapoda, dacă ăți pisezi adversarul cu cine face cartea, care-i atout-ul, cine e primul
Adevăratul cod al belotei (după domnul Lancelot) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12875_a_14200]
-
ludică, aceea care motivează insațiabil nevoia combinațiilor și a nesfîrșitelor ipoteze. După mai bine de un sfert de secol de la editarea Ideologiei artei, mai exact după douăzeci și opt de ani, Hans Mattis-Teutsch revine cu un nou text teoretic, și anume cu Reflecțiuni asupra creației artiștilor plastici în epoca socialistă sau, mai pe scurt, cu Realismul constructiv. Rămas în manuscris pînă astăzi, cel puțin în ceea ce privește traducerea sa în limba română, pentru că în limba maghiară el a apărut deja, acest text a fost cercetat
Hans Mattis Teutsch, de la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7483_a_8808]
-
ludică, aceea care motivează insațiabil nevoia combinațiilor și a nesfîrșitelor ipoteze. După mai bine de un sfert de secol de la editarea Ideologiei artei, mai exact după douăzeci și opt de ani, Hans Mattis-Teutsch revine cu un nou text teoretic, și anume cu Reflecțiuni asupra creației artiștilor plastici în epoca socialistă sau, mai pe scurt, cu Realismul constructiv. Rămas în manuscris pînă astăzi,cel puțin în ceea ce privește traducerea sa în limba română, pentru că în limba maghiară el a apărut deja, acest text a fost cercetat
Din nou despre Hans Mattis-Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12764_a_14089]
-
ludică, aceea care motivează insațiabil nevoia combinațiilor și a nesfîrșitelor ipoteze. După mai bine de un sfert de secol de la editarea Ideologiei artei, mai exact după douăzeci și opt de ani, Hans Mattis-Teutsch revine cu un nou text teoretic, și anume cu Reflecțiuni asupra creației artiștilor plastici în epoca socialistă sau, mai pe scurt, cu Realismul constructiv. Rămas în manuscris pînă astăzi, cel puțin în ceea ce privește traducerea sa în limba română, pentru că în limba maghiară el a apărut deja, acest text a fost cercetat
De la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7899_a_9224]
-
profesorului Marin Diaconu, care merită felicitat pentru efortul de a aduce la lumină scrierile risipite în presa interbelică ale unor mari personalități românești. Editorul a optat pentru păstrarea tuturor particularităților de limbă proprii autorului și epocii (cari, cetit, inimele, pretențiune, reflecțiune etc.), ceea ce oferă textelor și o valoare lingvistică. Volumul are indice de nume, indice de publicații, o listă cu publicațiile la care a colaborat Constantin Noica între iulie 1934 și iunie 1937, precum și 11 ilustrații (mai ales frontispicii de reviste
Noica, jurnalist by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/11370_a_12695]
-
fusese în felurite momente cel mai de seamă agent moral gratuit al lui Ioanide. Ajutat de autoritatea altora, Gaittany era superb de înflăcărare și părea a înțelege totul. Spre deosebire de Dan Bogdan, satelit și el al opiniei curente, însă plin de reflecțiune, doritor a studia orice, Gaittany abandona obiectul entuziasmului la cea mai mică bănuială de eroare, ca și când ar fi fost la mijloc siguranța sa personală. În aceste împrejurări, Gaittany era brutal față de mințile fine, în ciuda perfectelor lui maniere. În cazul recent
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
grijă deosebită de a-i menaja viața. Chiar alegerea mijloacelor pledează pentru această ipoteză. Dan Bogdan putea prea bine fi împușcat fără un spor de riscuri imediate pentru agresori. E imposibil de crezut că un om așa de plin de reflecțiune în toate și consiliat de oameni competenți ar fi ales agresiunea cu pumnale de operetă în scopul de a ucide. Niște stilete neascuțite suficient și un pumnal de teatru nu puteau să străbată prin palton, sacou, vestă și cămașă decât
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sentimentul că trebuia să fie demn. Își petrecea vremea meditând la o sumă de probleme asupra cărora n-avusese prilej să gândească înainte. Deși extrem de tânăr, prin scrutarea vieții Tudorel căpătă o maturitate a spiritului excepțională, asupra tuturor chestiunilor făcea reflecțiuni lipsite de orice superficialitate. Ar fi fost în măsură, de i s-ar fi permis, să vorbească ore întregi prietenilor despre sensul vieții, ca un Socrate înainte de a lua cucută. Singurul neajuns era că nu se putea concentra mult asupra
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]