KorAP: Find »[drukola/base=reflectorizare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 >

65 matches

Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587

reflectorizat, care coincid cu cele ale familiei Sheridan. În acest mod provocator, autorul probabil că evocă o respingere și mai puternică a opiniilor decît în cazul în care acestea ar fi fost prezentate doar de personaje individuale precum Mrs. Sheridan. Reflectorizarea personajului-narator este o trăsătură caracteristică stilului narativ al lui Mansfield, ceea ce pînă acum abia dacă a fost remarcat în spațiul criticii literare. Exemple interesante pot fi găsite în texte precum At the Bay, The Garden Party, The Daughters of the

by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
fost remarcat în spațiul criticii literare. Exemple interesante pot fi găsite în texte precum At the Bay, The Garden Party, The Daughters of the Late Colonel, și în alte povestiri din volumul The Garden Party and Other Stories 399. O reflectorizare a naratorului poate fi găsită la alți pozatori moderni, cum ar fi Virginia Woolf 400 și Muriel Spark 401. Un studiu cuprinzător al acestui fenomen interesant din romanul modern nu s-a întreprins încă. 6.4.2. James Joyce, Ulise

by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
a naratorului poate fi găsită la alți pozatori moderni, cum ar fi Virginia Woolf 400 și Muriel Spark 401. Un studiu cuprinzător al acestui fenomen interesant din romanul modern nu s-a întreprins încă. 6.4.2. James Joyce, Ulise Reflectorizarea personajului-narator este, într-un fel, continuarea tendinței situațiilor narative, de la cele auctoriale la cele personale, care poate fi observată în romanele și povestirile moderne 402. Această tendință este deosebit de evidentă în opera lui Joyce. În timpul procesului reflectorizării, un narator auctorial

by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
James Joyce, Ulise Reflectorizarea personajului-narator este, într-un fel, continuarea tendinței situațiilor narative, de la cele auctoriale la cele personale, care poate fi observată în romanele și povestirile moderne 402. Această tendință este deosebit de evidentă în opera lui Joyce. În timpul procesului reflectorizării, un narator auctorial își asumă temporar anumite calități caracteristice personajului-reflector, în special atunci cînd încetează să nareze și, în schimb, începe să reflecte realitatea ficțională în conștiința sa, în maniera unui mediu personal. Atitudinea narativă orientată spre cititor se schimbă

by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
de "segmente personale" nu pot fi atribuite unui anumit personaj ficțional 404. Încă o dată modul reflector pare să se fi suprapus naratorului, căruia i-au fost atribuite majoritatea segmentelor extrapersonale ale lui Fischer-Seidel. În acest fel are loc aici și reflectorizarea personajului-narator. Preludiul episodului Sirenele din Ulise poate fi privit ca un produs al personajului-narator reflectorizat. Acest prolog este compus ca o fugă conținînd cele mai importante motive, gesturi, sunete și expresii ale capitolului. Geneza acestui preludiu poate fi văzută în

by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
de acest gen nu poate fi interpretat ca o muncă a unui personaj-narator care organizează materialul în interesul cititorului, ci mai degrabă ca un produs al unei fantezii dezlănțuite a personajului-narator reflectorizat care se joacă cu elementele realității ficționale. O reflectorizare a personajului-narator este evidentă în alte cîteva pasaje din prima jumătate a romanului Ulise, cu toate că o manieră atît de detaliată și de frapantă precum aceea din preludiul episodului Sirenelor nu poate fi găsită nicăieri 406. Unul dintre aceste pasaje este

by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
în imaginația cititorului în locațiile lor de pe harta orașului. Aici Joyce utilizează tehnica segmentării și creează un montaj de secțiuni care redau întîmplările ce apar simultan în locuri diferite. Această tehnică poate fi privită, de asemenea, ca o expresie a reflectorizării actului narativ, deoarece naratorul abdică de la funcția sa de a explica, aranja, selecta și prezenta elementele povestirii pentru cititor, în favoarea unei autorități care, aparent, își permite să fie ghidată de succesiunea aleatorie a percepțiilor și a asociațiilor din mintea sa

by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
de vedere, ci în mod repetat prin titlul și prin numele său: "Părintele Conmee se simțea minunat într-adevăr". Această persoană a treia poate fi doar naratorul auctorial, al cărui comportament narativ începe să se apropie de cel al personajului-reflector. Reflectorizarea este dezvăluită aici, în principal, prin faptul că discuția dintre părintele Conmee și doamna Sheehy este reprodusă în fragmente, ca și cum ar fi înregistrată doar incomplet de conștiința unui participant sau a unei a treia persoane, precum și de faptul că omisiunile

by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
degrabă naratorului reflectorizat. Eroticul sens dublu și calamburul defamiliarizant reprezintă o dovadă în plus a faptului că perspectiva unei metaconștiințe personale, și anume naratorul reflectorizat, este temporar suprapusă aici perspectivei personale interne a personajului ficțional. Aceste schimbări sugerează o subtilă reflectorizare a procesului narativ, în care conștiința unui mediu auctorial se extinde asupra conștiinței unui mediu personal, părintele Conmee. Efectele sînt atît un fel de imitare, cît și o ironizare a situației narative. Atitudinea mediului auctorial e asimilată aproape complet de

by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
căreia romanul Ulise poate fi interpretat ca un fel de Konzeptionsmonolog, monologul interior al autorului sau al unui mediu auctorial în timp ce imaginația acestuia este concentrată asupra compunerii poveștii din 16 iunie 1904 din Dublin, este bazată pe un fenomen precum reflectorizarea personajului-narator. Termenul de Konzeptionsmonolog (monolog compozițional)411 este, desigur, mai mult o descriere metaforică decît una exactă a ceea ce este extraordinar în actul narativ din Ulise, însă oferă o ipoteză prin care diverse fenomene asociate cu reflectorizarea personajului-narator din Ulise

by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
un fenomen precum reflectorizarea personajului-narator. Termenul de Konzeptionsmonolog (monolog compozițional)411 este, desigur, mai mult o descriere metaforică decît una exactă a ceea ce este extraordinar în actul narativ din Ulise, însă oferă o ipoteză prin care diverse fenomene asociate cu reflectorizarea personajului-narator din Ulise pot fi subordonate unui concept unificator. 6.4.3. Thomas Mann, Muntele vrăjit La început poate fi surprinzător faptul că noțiunea de monolog compozițional, cuprinsă în analiza romanului Ulise, poate fi aplicată, de asemenea, operei lui Thomas

by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
care separă o conștiință individuală de alta. În acest context, revărsarea noțiunilor și motivelor din conștiința naratorială, adică din cea auctorială, în cea a conștiinței personale a unui personaj ficțional și viceversa este deosebit de importantă, deoarece oferă o paralelă a reflectorizării personajului-narator. Aici, de asemenea, un mediu auctorial și unul personal par să-și împărtășească ceva din conținutul conștiinței lor. Bulhof discută un exemplu al acestui proces din Muntele vrăjit: "Hans Castorp află mai întîi cîteva detalii despre Clawdia Chauchat de la

by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
prin introducerea unui "probabil"414. O comparare a acestui aspect deosebit în cele două opere, atît de diferite în esență, este oricum semnificativă. În ambele opere apare un fenomen care invită la două explicații opuse. Transpersonalizarea din Muntele vrăjit și reflectorizarea naratorului din Ulise pot fi explicate, pe de o parte, ca o expresie a suspendării granițelor conștiinței dintre personajele individuale, ceea ce le scufundă pe acestea într-o conștiință transpersonală, colectivă, supraindividuală. Pe de altă parte, aceste fenomene pot fi înțelese

by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
la început. El încearcă să definească particularitatea acestei povestiri ca pe o deviație de la cele două modele, situația narativă scrisă și orală a naratorului personalizat. La începutul povestirii Tristan predomină o situație narativă care este caracterizată de o tendință spre reflectorizarea personajului-narator. Naratorul auctorial apare mai întîi ca un mediu personal, un pacient imaginar din sanatoriul "Einfried", dar ulterior vorbește din nou din rolul naratorului auctorial. De fapt, el combină punctele de vedere și orizonturile de cunoaștere ale personajului-reflector, care este

by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
naratorului auctorial, doar mențiunea "la ușă" ar fi așteptată ca indicație a locului îngenuncherii lui Spinell. Adaosul "acolo în spate" este un citat auctorial din perspectiva personală a perceperii primului pasaj. Acest detaliu poate fi privit ca un rezultat al reflectorizării temporare a personajului-narator. Trebuie să ținem seama de faptul că perspectiva naratorului reflectorizat se apropie de cea a doamnei Klöterjahn. Nu se poate spune că e identică cu a ei, deoarece aici avem doar o privire de exterior asupra acestui

by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
direcția situației narative personale, putem recunoaște cîteva tendințe generale în continuum-ul de forme care pot fi rezumate astfel: 1. retragerea graduală a persoanei naratorului auctorial și includerea invizibilității sale (aparente) în procesul narativ; 2. apariția graduală a personajului-reflector (sau reflectorizarea unui personaj-narator auctorial) și, în consecință, o schimbare în sistemul de orientare al cititorului și în deicticele spațio-temporale din realitatea reprezentată; 3. înlocuirea relatării gîndurilor de către stilul indirect liber ca tehnică de redare a dialogului și a gîndurilor caracteristică tranziției

by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
narativă auctorială predomină pretutindeni. Părțile narative auctoriale nu mai sînt percepute ca vorbire și gînduri ale unui narator distant, ci precum cele ale unui contemporan care trăiește întîmplările la nivelul personajului. Avem de a face cu o altă formă de reflectorizare a personajului-narator, care a fost descrisă anterior 455. Mai mult, romanul Berlin Alexanderplatz al lui Döblin prezintă un spectru bogat al diferitelor grade de reflectorizare a personajului narator. Efectul exact opus poate fi observat atunci cînd vorbirea și gîndurile personajelor

by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
care trăiește întîmplările la nivelul personajului. Avem de a face cu o altă formă de reflectorizare a personajului-narator, care a fost descrisă anterior 455. Mai mult, romanul Berlin Alexanderplatz al lui Döblin prezintă un spectru bogat al diferitelor grade de reflectorizare a personajului narator. Efectul exact opus poate fi observat atunci cînd vorbirea și gîndurile personajelor, care sînt redate în stilul indirect liber, sînt ridicate la nivelul stilului literar al naratorului auctorial. Această tehnică apare foarte frecvent în romanul timpuriu și

by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
că motivarea oferită în ultima propoziție a citatului nu este a naratorului, cititorul o interpretează totuși ca pe o opinie a băiatului, adică o atașează orizontului de experiență și de cunoaștere al personajului ficțional, nu aceluia al naratorului. Pe măsură ce o reflectorizare de acest fel se extinde la cîteva propoziții sau chiar la un paragraf întreg, o situație narativă personală apare și înlocuiește situația narativă auctorială. De asemenea, ultima propoziție a citatului poate fi interpretată ca o declarație de validitate universală, ca

by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
de publicații referitoare la romanele Procesul și Castelul ale lui Kafka, Portret al artistului în tinerețe al lui Joyce, și la romanele unor autori precum Virginia Woolf, Hermann Broch, Nathalie Sarraute și alții. 7.1.10. Continuum-ul auctorial-personal și reflectorizarea personajului-narator Tranziția de la situația narativă auctorială la cea personală poate fi, de asemenea, luată în considerare sub aspectul transformării graduale a unui narator auctorial într-un mediu personal anonim. Acest proces, pe care cercetarea din sfera naratologiei l-a ignorat

by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
fi, de asemenea, luată în considerare sub aspectul transformării graduale a unui narator auctorial într-un mediu personal anonim. Acest proces, pe care cercetarea din sfera naratologiei l-a ignorat pînă acum, a fost descris mai sus drept unul de reflectorizare a personajului-narator460. Trebuie să definim acum acest proces în funcție de poziția lui în continuum-ul formal al cercului tipologic. Tendința de a înlocui naratorul auctorial din narațiune continuă în reflectorizare, dar cu o importantă diferență: reflectorizarea nu implică dispariția personajului-narator. În

by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
ignorat pînă acum, a fost descris mai sus drept unul de reflectorizare a personajului-narator460. Trebuie să definim acum acest proces în funcție de poziția lui în continuum-ul formal al cercului tipologic. Tendința de a înlocui naratorul auctorial din narațiune continuă în reflectorizare, dar cu o importantă diferență: reflectorizarea nu implică dispariția personajului-narator. În schimb, el este făcut similar celorlalte personaje sub aspectul orientării spațio-temporale, al atitudinii și al registrului stilistic, asemănător în special cu acel personaj care funcționează ca mediu personal. Cu

by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
mai sus drept unul de reflectorizare a personajului-narator460. Trebuie să definim acum acest proces în funcție de poziția lui în continuum-ul formal al cercului tipologic. Tendința de a înlocui naratorul auctorial din narațiune continuă în reflectorizare, dar cu o importantă diferență: reflectorizarea nu implică dispariția personajului-narator. În schimb, el este făcut similar celorlalte personaje sub aspectul orientării spațio-temporale, al atitudinii și al registrului stilistic, asemănător în special cu acel personaj care funcționează ca mediu personal. Cu alte cuvinte, prin reflectorizarea sa, naratorul

by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
importantă diferență: reflectorizarea nu implică dispariția personajului-narator. În schimb, el este făcut similar celorlalte personaje sub aspectul orientării spațio-temporale, al atitudinii și al registrului stilistic, asemănător în special cu acel personaj care funcționează ca mediu personal. Cu alte cuvinte, prin reflectorizarea sa, naratorul auctorial dezvoltă abilitatea de a se camufla, nu numai prin poziționarea sa într-o lume ficțională, ci și prin asumarea modului de percepție și, în parte, chiar a vocii și manierei de exprimare a personajelor. O serie largă

by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
personajele ar fi putut de asemenea să o facă, dacă ar fi posedat ascuțimea și talentul său de a se exprima 463. Aici punctul de vedere al personajului reflectorizat este mai puternic personal, în timp ce în primul caz mai puternic auctorial. Reflectorizarea naratorului implică de asemenea o schimbare la nivelul deicticelor spațio-temporale. Exemplul de înlocuire spațio-temporală discutat anterior 464 "Acolo/aici el a s-a tîrît pe lîngă forum toată ziua" poate fi, de asemenea, explicat cu ajutorul conceptului de reflectorizare. "Aici el

by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]