KorAP: Find »[drukola/base=reflexiune & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 5 >

112 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

afectului, face abia din arte, e clar din relațiunea acesteia cu natura și urmează din dezvoltarea noastră sumarie. 3. STADIUL CREĂREl (SCHAFFEN) ARTISTICE ȘI DIFERITELE SALE DIRECȚIUNI Daca inspirarea e adevărată și creatorie, atuncea ea iese și din readîncirea în reflexiune și (lucrul) activitatea discompunăto[are] al acesteia, și după pierderea ei părută se restabilează într-o formă sublimizată. Acesta e stadiul în care zărim artea reîntoarsă la natură și împăcată cu imedietatea simțământului. Actorul ni dă azi un întreg ce-

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
a se putea transpune în starea cea mai înălțată ce-ar pretinde-o caracterul în situațiunile sale din deosebite ori și totuși de-a găsi în orce moment fără osteneală trecerea din cea mai internă emoțiune a sufletului la chietudinea reflexiunei; așadar acest secret constă din jocul cel minunat de-a trata caracterul ce-avem a-l reprezenta ca pe-un obiect și de-a fi totodată el însuși, cu un cuvînt: (în același timp) să simți și să nu simți

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
se arată în momentul semnificativităței, a idealităței și a conexului intern a caracterului în toată estinderea lui, căci aceste nu sânt posibile decât privind (Anschauung) concret tipul dramatic, ca pe o viață dispărțită de-aceea a reprezintatorului, așadar prin momentul reflexiunei ce-și pune-n față obiectul și-l primește apoi în sine cu-ntreg organismul său. Acest proces al pătrunderei reciproce al amîndoror momente, pe care filozofia-l pricepe ca pe sufletul denăuntru al naturei și al lumei spirituale, acest

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
două trepte de mai nainte, el va putea să se arăte într-o direcțiune îndoită. Artistul sau prin privirea intuitivă a întregului se pricepe apoi și la cele speciale, sau el readuce la unitatea intuițiunei bogăția tipului conștiut lui prin reflexiune. Ceea ce-i comun amîndor direcțiunilor e totdeuna facultatea specifică de-a elibera din sine caracterul intuit ca pe-o (viață) esistență deosebită și coerentă în sine. Amândouă sânt așadar numai prin pătrunderea momentelor dezvoltate. Însă feliul (speția) activităței artistice condiționează

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ci-l împlu pe privitor cu siguranță deplină. Zace mai (departe) încolo în natura acestei direcțiuni că aicea înrudirea personală a artiștilor cu cercul rolelor lor e de regulă mai intensivă decât la aciia cari se ridică abia prin mediul reflexiunei la unitatea intuițiunei. De-aceea însă va [fi] și cercul caracterelor reprezentabile de ei cu virtuozitate mai răstrîns. Naturile demonice în coprinsul cel mai larg și figurile umoristice, mai ales cele ce ating fantasticitatea, vor fi cu preferință sferele în

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cel mai larg și figurile umoristice, mai ales cele ce ating fantasticitatea, vor fi cu preferință sferele în care se va cerca speția aceasta de formare artistică. La amândouă trebuie oarecum o Wahlverwandtschaft specifică. Din puntul creatoriu ce sare peste reflexiune se dezvoltă cu mai mare necesitate naturală deosebita bogăție de viață a unor asemenea tipuri. Atât în naturele demonice cât și în cele de-un umor fantastic reprezintatorul poate mai lesne să ne ridice la Coeziunea dintre activitatea filozofică și

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
mai mult în forma unei forțe a naturei decât sub chipul unei făpturi conștiute. El privea tipurile acelea la cari-l ducea cu preferință înrudire[a] (de-a gata) ca un întreg în sufletul său, fără de-a petrece cu reflexiune toate coridoarele și încăperile zidirei. De-aceea, luate-n de-a întregul, cercul creațiunilor sale a și fost 360 r proporționalmente un cerc restrâns, pentru că-n tragedie erau mai mult personalități de-o răutate demonică mai mult abstractă, acelea cari

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
forma din ele un ce cu mult mai mare decum făcuse poetul din ele. Mai presus de o comică numai locală el se înălța totdeuna până la un comic național. Artistimea (actorimea) femeiască, în genere mai înrudită cu inspirațiunea decât cu reflexiunea, va ieși totdeuna în forma asta dezvoltată de noi daca va fi ajuns S. Bălănescu această treaptă a virtuozității supreme. {EminescuOpXIV 273} Reprezentarea lor cea plină de geniu (și poezie) e cea mai mare parte productul acelei intuițiuni ce coprinde

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
decât a unei productivități conștiute de cugete. Efectele cele mai puternice cari le-au produs și le produc încă damele, Bethman, Sophia Schroder, A. Crelinger, Schroder-Devrient, Mars și Rachel, se bazează pe aceea că în ele momentele simțirei și a reflexiunei se pătrund reciproc într-adevăr, căci fără această pătrundere nu se pot cugeta efectele artistice supreme dar cum că această unitate stă în cea mai mare parte afară de conștiința artistei, ad[ică] astfel că ea nu-și are conștiința coprinde

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
și le dă o esistență ce-și detrage nutrimîntul sau numai prin faptul lor creatoriu singur. Direcțiunea a doua al acestui stadiu al treilea am indicat-o deja așa: cumcă în 361r ea reprezintatorul se ridică mai mult prin mediul reflexiunei la unitatea caracterului. Această a doua direcțiune a stadiului nostru se poate tot așa de puțin confunda cu stadiul al doilea dezvoltat și indicat de noi ca acela al reflexiunei cât de puțin se poate și direcțiunea întîia confunda cu

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
în 361r ea reprezintatorul se ridică mai mult prin mediul reflexiunei la unitatea caracterului. Această a doua direcțiune a stadiului nostru se poate tot așa de puțin confunda cu stadiul al doilea dezvoltat și indicat de noi ca acela al reflexiunei cât de puțin se poate și direcțiunea întîia confunda cu stadiul simțirei lirice nemijlocite. Artiștii ce reprezintă direcțiunea aceasta sânt prin natura lor avizați la aceea de-a pătrunde reflectând în întreaga bogăție a unui tip dramatic și de-a-și

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
fiece trăsură a ei manifesta dispreț pentru demnitatea umană. Ce creatură gigantică ieșise aicea din aceste conture. Cum a potențat Schroder-Devrient pe Romeo al lui Bellini și ce spirit a știut să inspire ea acestei compozițiuni! {EminescuOpXIV 274} cu stadiul reflexiunei, în care artistul își face obiectivă, de obiect, întreaga figură dramatică, cătând d-a o coprinde din toate părțile în conștiința sa. Asta s-ar întîmpla însă numai atuncea când el, în reprezintarea sa, n-ar mai putea primi îndărăt

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
de-a-l taxa numai pe temeiul acesta de un om fără geniu, ca și când geniul i-ar fi permis să se manifeste numai sub forma creărei neconștiute. Semnul distinctiv a adevăratei chemări pentru artea dramatică va rămânea totdeauna efectul însuși. Cu reflexiunea numai, și de-ar fi ea cea mai ingenioasă, nu poți produce odată pentru totdeuna efectul deplin a unei opere de arte - așadar, daca reflexiunea nu e conținută în simplitatea vieței nemijlocite, efectul e neajuns. Acest act însă este întotdeuna

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
neconștiute. Semnul distinctiv a adevăratei chemări pentru artea dramatică va rămânea totdeauna efectul însuși. Cu reflexiunea numai, și de-ar fi ea cea mai ingenioasă, nu poți produce odată pentru totdeuna efectul deplin a unei opere de arte - așadar, daca reflexiunea nu e conținută în simplitatea vieței nemijlocite, efectul e neajuns. Acest act însă este întotdeuna asupra a orce reflexiune și a orce conștiință; e un salt cualitativ care coprinde suma întreagă a mijlocirilor într-o unitate concretă. Cu calculul mințiii

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ar fi ea cea mai ingenioasă, nu poți produce odată pentru totdeuna efectul deplin a unei opere de arte - așadar, daca reflexiunea nu e conținută în simplitatea vieței nemijlocite, efectul e neajuns. Acest act însă este întotdeuna asupra a orce reflexiune și a orce conștiință; e un salt cualitativ care coprinde suma întreagă a mijlocirilor într-o unitate concretă. Cu calculul mințiii creezi tot așa de puțin un om viu cât de puțin ne dă progresul nemărginit al numerilor așezate unul

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Le subtrag, și tu stai clar nainte-mi"), tot așa și omunculul până la care numai s-o ducă priceperea sadea, izolată, a artistului dramatic devine abia atuncea un om adevărat când puntul pulsând al vieței îl creează dinăuntru în afară. Momentul reflexiunei va trebui naturalminte să se cultive cu deosebire acolo unde o natura de artist dramatic dotată cu mijloace naturale mai ne-nsemnate trebuie să și le supuie pe acestea abia printr-un lucru continuu și trebuie să economize astfel cu

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
nu producte ale intuițiunei libere, își află deplina sa (esplicare) rezolvare în dezvoltarea noastră. Fără puterea creatorie de-a reda o viață întreagă și complectă tipurile n-ar deveni niciodată caractere adevărate cu toată conștiința și cu toate mijlocirile prin reflexiune, neci ar putea să producă vreodată efectele unor personalități vii. Asta-i cu putință numai într-atîta întru cât conlucră ca factor creatoriu și intuițiunea nemijlocită. Marii actori tragici ai francezilor vor rătăci, din contra, în conformitate cu spiritul poeziei lor dramatice, în

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
vorbesc astfel se fac totodată c-un chip foarte ieften și cunoscători adânci. Genialitatea apoi o confundă aicea cu nemijlocirea simțirei, pe care noi am pus-o-n stadiul întîi. Cumcă însă Seydelmann au trecut demult și 363r peste stadiul reflexiunei și nu se află preocupat în dualismul de simțire și reflexiune asta o arată mai bine tocmai nizuința sa plină de succes: de a crea caractere individuale. Cu calculul mințiii numai n-o poți aduce neci până la masca cea vie

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cunoscători adânci. Genialitatea apoi o confundă aicea cu nemijlocirea simțirei, pe care noi am pus-o-n stadiul întîi. Cumcă însă Seydelmann au trecut demult și 363r peste stadiul reflexiunei și nu se află preocupat în dualismul de simțire și reflexiune asta o arată mai bine tocmai nizuința sa plină de succes: de a crea caractere individuale. Cu calculul mințiii numai n-o poți aduce neci până la masca cea vie a lui Seydelmann, cu cât mai puțin așadar la crearea a

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
a primei răsturnări, avântul și patosul primului Imperiu. Acolo unde putințele amîndoror direcțiunilor acestui stadiu al treilea vin la deplinul lor ecuilibru, acolo ideea reprezintațiunei dramatice e realizată absolut. Daca genialitatea intuițiunei nemijlocite ajunge așa de departe cât și puterea reflexiunei, daca cea din urmă nu e decât opera desfășurărei și urmărirei caracterului până în nervii săi cei mai delicați, pe când cea dentîi în același timp o traduce mereu în nemijlocirea vieței, astfel încît totul are aparința inspirațiunei și e cu toate

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
aspre din natura noastră umană. După toate descrierile, efectele lui Garrick, ale acestei inteligențe înrudite cu Shakespeare, și acelea ale marelui Schroder vor fi reprezintat mai deplin această adecuare absolută. Poate că în cest din urmă antitezea dintre nemijlocire și reflexiune a fost mai fundamental și mai adânc împăcată decât în orcine. De-aceea a și fost cercul caracterelor reprezentate de el cel mai întins și mai copios, fiindcă a coprins cu-o egală putere a spiritului polii umorului nedesecabil a

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
labiali, dentali (limbali) și palatinali. De-aceea consonantul e marcat mai aspru decât vocala, ba el dă abia intuițiunea siguranței (destinatei) plastice a sunetului articulat. Daca vocala e purtătoarea simțirei și elementul propriu muzical al limbei, apoi consonantul e reprezentantul reflexiunei, a sigurități (acurateței) conceptului, c-un cuvânt elementul cugetărei. Căci cu prevalarea vocalei iese în prosceniul limbei momentul muzical și prin el simțământul, cu predominarea sunetelor consonantice însă se arată a domni și reflexiunea, siguranța (Bestimmtheit) conceptului. Vocalele sânt așadar

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
al limbei, apoi consonantul e reprezentantul reflexiunei, a sigurități (acurateței) conceptului, c-un cuvânt elementul cugetărei. Căci cu prevalarea vocalei iese în prosceniul limbei momentul muzical și prin el simțământul, cu predominarea sunetelor consonantice însă se arată a domni și reflexiunea, siguranța (Bestimmtheit) conceptului. Vocalele sânt așadar mai mult purtătoarele poeziei, consonantele acelea ale prozei. În procesul dezvoltărei, vocalele pline se retrag din ce în ce mai mult și fac loc elementelor celor mai fără răsunet (klanglos), o dezvoltare care aleargă paralel cu întărirea și

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Bestimmtheit) conceptului. Vocalele sânt așadar mai mult purtătoarele poeziei, consonantele acelea ale prozei. În procesul dezvoltărei, vocalele pline se retrag din ce în ce mai mult și fac loc elementelor celor mai fără răsunet (klanglos), o dezvoltare care aleargă paralel cu întărirea și înăsprirea reflexiunei, a înălțărei dân elementul moale și indecis al simțământului la certitudinea cugetărei. Fiindcă peste tot sunetul articulat rezultă din impulsiune instinctivă după reprezintare a celor cugetate, de-aceea consonantele cer o sforță mai mare din partea organelor vorbirei. Această sforțare constă

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
portamentul singur e în stare de-a reda (wiederzugeben) aceea ce, după natura sa, cere o espresiune de gravitate. Întreaga regiune a liniștei ideale, a clarității și a judecății reci, narațiunea or descrierea minuțioasă și pitorească (zugrăvitoare), esperiența coruptă și reflexiunea, starea sufletească întunecată ce geme sub sarcina sorții, toate astea nu se pot esprima artistice fără portament. Și anume cu cât un caracter se va părea mai plin de o liniște ideală, cu cât se va apropia mai mult de

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]