391 matches
-
din circulație". Pioase flori pe morminte neglijate, morminte fizice, dar și morale. însă diaristul nu trece impasibil nici pe lîngă celebrități, creionîndu-le celor pe care le-a cunoscut îndeaproape evocări demne de atenție. Tudor Vianu ar fi fost un boem refulat, "dar de o înțelegere superioară a acestui termen, în sensul că accepta o anumită dezordine interioară, dar respingea orice manifestare de acest fel pe plan exterior. Adoptase atitudinea lui Thomas Mann - despre care vorbea adesea cu mare atenție, la cursurile
Mărturia unui longeviv (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9794_a_11119]
-
revelații legate de specificitatea unui univers poetic șocant, mai ales din perspectiva spiritelor excesiv de pudibonde sau foarte superficiale. Privit din perspectiva integratoare a publicisticii sale, Emil Brumaru este ceea ce s-ar putea numi un poet al poftelor imaginate. Un gourmet refulat care visează în singurătate la beția de mirosuri, arome și forme din bucătărie și din cămara de alimente, este obsedat de partea ascunsă a fiecărei femei - sexul ghicit sau întrezărit pe furiș, în special cel al țărăncilor planturoase, cu forme
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
oameni orînduite -, ci și asupra sentimentului intim religios. Dar așa cum se întîmplă în cazul scrierilor de valoare, personalitatea istorică, întrupată într-un personaj complex, convingător, transcende timpul, pentru a vorbi cu înțelepciune de neliniștea existențială, comună muritorilor, cel mai adesea refulată. Trama recentei cărți a lui Santagata, Iubirea în sine, încadrată, asemenea precedentelor, între limite temporale foarte strînse, cu o structură tot liniară, descărnată, pornește de la sonetul petrarchesc Timpul zboară și nu s-oprește o clipă. Expunîndu-l studenților din Geneva, după ce
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
mele. În orice caz era cu mult mai reală și mai naturală ca aceea care mă înconjura când eram treaz. Timpul și spațiul deveneau atunci inoperante, ca și cum imaginația mea se trezea dintr-odată eliberată de orice constrângere. O întreagă senzualitate refulată, consecință a nevoilor mele secrete, provoca, eliberându-se în visele mele, apariția formelor și manifestărilor neverosimile, totuși naturale. Astfel, mă îndoiam chiar și de existența mea, pierzând noțiunea propriului timp și a propriului spațiu. Totul se petrecea de parcă îmi modelasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
decît să mă umilească prin zîmbetu-i provocator, ironic, batjocoritor! Pînă și azi, venind la mine, m-a umilit..., afară doar hm!, cred că sînt, totuși, un parșiv afară de clipele cînd, înnebunind-o, am împins-o la a-și manifesta dorințele refulate, păstrate în subconștient. Ce s-ar fi întîmplat oare dacă o iubeam?" La ce te gîndești, Mihai? Trebuie să te fi rănit adînc răspunde el senin. Speram că nu observi, sau, observînd, să nu mi-o spui atît de clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
acele texte erau sortite literaturii de sertar. Citind comentariile doamnei Nina Roth‑Swanson - scuzați‑mă, dar În mod involuntar mă ciocnesc de dânsa ca de un dulap pus În mijlocul camerei - ca și interpretarea dată lui Moise, ca fiind “Întruchiparea urii refulate a părintelui rabin, a părintelui tiran“, rămân siderată, cum s‑o fi simțit doamna Nina Roth‑Swanson În Rusia „sub cerul nemilos al bătrânului și blajinului Moise“, pe vremea când Încă nu se consacrase absconselor interpretări lirice, fiind o modestă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
din interior. Am fost obstaculat". Ceea ce numea "îndepărtarea de la actul editorial" i-a dat aripi. Ataca pe cei care au tipărit sub dictatură, așteptîndu-se cred la "un premiu pentru scriitori netipăriți în comunism". Culmea, l-a obținut. Volumul de Poeme refulate a obținut un premiu "ielocvent". Începe să fie mai onorant să fii nominalizat decît premiat. Cînd Scarlat Carp i-a adus aminte că a fost șef, i-a răspuns în gazeta lui Pestrițu, pe care o directora onorific. Da, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un arici) alternează cu situații dintr-o realitate stranie, cu un mic eseu dialogat, pe tema extincției, și cu un altul inspirat de un paragraf din Muntele Vrăjit al lui Thomas Mann, în care se afirmă că iubirea neîmpărtășită sau refulată provoacă boală. Iubirea împlinită exercită, dimpotrivă, o acțiune terapeutică. Locuitoarea din "Îngerul exterminator" mai are de trăit, conform prognozei medicale, doar trei luni, însă ea, după eșecul încercării de a-și redobândi sănătatea printr-un vindecător miraculos, în Brazilia, păcălește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
spre alta ajung să semene foarte bine: de exemplu, soții ce par frați gemeni, câinele ce ajunge să semene fizionomic cu stăpânul, fiul adoptiv ce repetă aproape genetic matricea tatălui vitreg, pe care-l idolatrizează pentru a compensa un sentiment refulat și refuzat demult. Teoria funcționează la fel de bine și invers: gemenii pe care nu-i poți deosebi la naștere, ce au naturi distincte și firi opuse, vor evolua fizic atât de diferit în timp, încât nimeni n-ar putea bănui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
doamna mea, ce a devenit în scurt timp iluzorie, el mă tortura cu întrebările lui insidioase și fără noimă. Și trupul lui inform și penetrant ocupa fiecare spațiu latent dintre noi doi, îl umplea cu făptura lui insinuantă, de psyche refulat și confuz. Mă înnebunea cu întrebările lui, cu adevărurile lui ce trebuiau stabilite, care, vai Doamne!, ele nici nu există sau nu au nicio importanță; în fapt, adevărurile nu există dincolo de reprezentările oamenilor, în timp ce viața se desfășoară în afara veridicității pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
au mai rămas, dincolo de timpul ei. Boala se instalează numai în absența sau imposibilitatea iubirii. E un rău care te cuprinde atunci când nu poți iubi, când nu poți fi iubit, doar atunci te afli fără protecție; boala devine o ipostază refulată a iubirii sau, mai precis, o metamorfoză a ei. Fie că e interzisă sau respinsă moralicește de propriul nostru eu, iubirea revine sub o înfățișare "schimbată și de nerecunoscut". Tăinuită din ce în ce mai mult, sub semnul rușinii, iubirea e împinsă în subconștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
concretizează sub forma obsesiei, psihozei și a depresiei; atunci survine și instalarea bolii. Ea se alimentează ca o căpușă, ca o tumoră, din acest surplus încrâncenat, neeliberat de forțe și energii searbede ce zac în noi, sub forma iubirii interzise, refulate, neîmplinite. Deci atunci când nu poate fi eliberată, obiectivată, iubirea se metamorfozează în boală, afectul paralizat eșuează în fiziologic. Interesant cum Thomas Mann dedică capitole interminabile exercițiilor filozofice ce fac obiectul discuțiilor dintre Settembrini și Naphta, epuizează, numai în câteva rânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
simpla întâlnire cu Clavdia Chauchat e menită să-i declanșeze boala? Simpla mărturisire și recunoaștere a sentimentului iubirii îl va putea ajuta pe Castorp să-și depășească boala? Și gândul ei posedat merge mai departe, socotind că nu numai iubirea refulată, alungată, împinsă în pivnițele subconștientului conține în ea premisele bolii, aceeași finalitate se poate obține prin iubirea neîmplinită, imposibilă, tăinuită, nemanifestată sau neîmpărtășită. La fel cum un sentiment mic, prea mic, în neputința lui de a crește, poate distruge iubirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fericirii totale, a împlinirii de sine pentru sine, fie în această lume, fie în cea de dincolo. Reversul este senzația de permanentă neîmplinire față de orice ne-ar oferi realitatea, senzație care, chiar în momentele de mare fericire, subzistă undeva, ascunsă, refulată, într-un colțișor al sufletului nostru. Suntem atinși pe vecie de aripa unui bovarism din care își trag rădăcinile, în același timp, măreția și decăderea noastră, dar care ne face să apărem, în ochii japonezilor, drept copii irecuperabili. Poate că
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nici una dintre puterile sale nu este pusă în operă în așa fel încât, mergând la capătul ei înseși, aceasta să devină adecvată creșterii vieții în ea și convenabilă acesteia. Putem spune despre o energie care nu se exercită că este refulată. Trebuie acum să clarificăm ce anume înseamnă o asemenea refulare: nu scoaterea în afara experienței, în lumea din spate a unei nopți în care toate vacile sunt negre și despre care se poate spune orice, a refulatului, în cazul de față
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
dorinței de a-l masca a vorbitorului. „Continuu să cred - scrie părintele psihanalizei - că lapsusurile, chiar și cele mai simple în aparență, într-o zi vor putea fi reduse la tulburări care își au sursa într-o idee pe jumătate refulată." 2 Care ar fi, în cazul de față, respectiva idee? Convingerea intimă a lui Ceaușescu, în concordanță cu adevărul, că ritualul pe care îl prezidează este inutil și absurd. Episodul consemnat mai sus nu reprezintă o excepție. Cu vreo patru
Țarul și emulii săi by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/6750_a_8075]
-
cărei Geist identitar îi marchează deopotrivă pe amândoi. O apartenență pe care, într-un fel sau altul, Cioran și-a proclamat-o de nenumărate ori, cu resemnare, ca pe o fatalitate, nu lipsită totuși, oximoronic, de o stranie mândrie drastic refulată. Nu însă și când îi scrie lui Kraus. Se simt, așadar, compatrioți. Cu atât mai mult, cu cât, poate dintr-o complezență ce frizează uneori flateria, Cioran introduce în dialogul lor epistolar abundente referiri măgulitoare la Austria, mergând până la a
Vestigiile unei prietenii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6623_a_7948]
-
reprezenta o cale de ieșire, de salvare. Tocmai prin a sa „logică altfel”, adică mai mult decît rațională căci înglobînd în ea și rațiunea, și prin „gîndirea vie” care-i vine din „ceea ce a moștenit de la mit și de la religiosul refulat”, poate poezia să dețină un asemenea rol. „Funcțiune intimă a universului”, poezia e cea care salvează ultimul teritoriu al inteligenței „extraraț ionale” în conștiința europeană. Funcțiune vivifiantă a interiorității umane, poezia propune o cale integratoare pentru spirit printr-un limbaj
Manifest pentru Fondane by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/5601_a_6926]
-
dincolo de rațiune” dar nu fără rațiune, ultim eșapatoar împotriva cartezianismului dominator. „Funcțiune misterioasă și naturală” a omului, demnitate mare și secretă ale cărei sens și utilitate încă nu le înțelegem, încă ne scapă, poezia rămîne „capitala experienței mistice a realului refulat și alungat”4. Lupta verbală febrilă a lui Fondane în favoarea rolului purificator, integrator și liberator al poeziei poate părea astăzi ridicolă, deplasată sau aberantă, în ciuda cantității enorme, zdrobitoare de dovezi pe care le deținem asupra efectului devastator al unei abordări
Manifest pentru Fondane by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/5601_a_6926]
-
toate volumele de studii ale lui Eugen Negrici sunt trase, printr- un ciudat proces de compensație, în tușe eseistice. Asocierile libere, exemplele ingenioase, încercarea de reabilitare cu orice preț a marginalului, spiritul polemic, fac din studiile lui opera unui publicist refulat. Simulacrele normalității e o carte unică, însă deloc lipsită de reprezentativitate în ce privește stilul criticului. Ea adună articolele publicate în România literară la jumătatea anilor ’90 sub rubrica cu același nume. Merită constatat de la început că absența unei tematici consecvente nu
Un critic în vacanță by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4505_a_5830]
-
dar în formula „minicetățuilor” săsești, cu porți mari spre stradă, închise, ascunzînd privirilor ce se întîmplă înăuntru, drept care la vedere rămîne doar șirul caselor, solide, respectabile, ca-n orice suburbie orășenească. Direcția e aici „ascendentă”, lăsînd în urmă aspectul sătesc, „refulat” în spatele fațadelor impenetrabile, pe cînd centrele urbane „descresc” la margini înspre o simili-ruralitate adeseori lăsată la vedere. Salariați în industria locală, la Zărnești, sau în cea brașoveană, în administrație sau în servicii, localnicii aveau - deci - și încă mai păstrează și
Talent și tenacitate Un crochiu biografico-stilistic by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/3511_a_4836]
-
al formelor de factură clasică. S-a definit singur ca o ființă "uscată", dar poate că această uscăciune a sa, această cerebralitate, înclinația spre o armonie de sorginte muzicală a construcțiilor și a cromaticii, este, mai degrabă, rezultatul unei sensibilități refulate. Copleșit de "lirismul" operei monumentale a părintelui său, pictorul a considerat că trebuie să-și reprime această dimensiune a personalității. Rezultatul a fost o epură a lucrurilor, detașate de concretețea obiectelor și trăind virginal în sugestive forme - "idée même et
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
din așa-zisele hoteluri ale litoralului românesc? În fine, cîți dintre noi n-au învățat la școală cam tot ce trebuie să știe despre Turcia? Și totuși, țara de pe două continente este mult mai mult decît o combinație de istorie refulată, comerț balcanic și turism. occidental. Mult mai mult decît un spațiu exotic, la intersecția dintre două civilizații. Trebuie să privești altfel... Sînt mai întîi, șocante, clădirile neterminate. Căsuțe finisate la parter, locuite, cu flori la ferestre, care întind spre soare
Turcia pe care n-ați văzut-o by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Imaginative/15401_a_16726]
-
mulțumește numai cu atât. Imediat ce fațada de soliditate a acestui Eu ce își ignoră rădăcinile pulsionale începe să se fisureze, el se simte invadat de toate afectele condamnate în numele Idealului tiranic care îi locuiește spațiul mental. Prezența explozivă a trăirilor refulate îl împiedică să se mai mintă, să-și spună că ceea ce nu știe despre el însuși nu există. De aceea, se hotărăște să reacționeze coborând în străfundurile conștiinței. Dacă teama de pulsiuni sau de excludere a determinat Eul defensiv să
Prin labirintul ființei by Michaela Gulea () [Corola-journal/Imaginative/15501_a_16826]
-
scrie la gazetă despre astfel de lucruri nu are nici un efect, de vreme ce eroii întâmplărilor evocate au cu totul alte preocupări decât să citească ziarele. O fi stadionul echivalentul canapelei psihanalitice - un hârdău în care-ți verși otrăvurile, frustrările și dorințele refulate -, dar nici chiar așa. Cunosc oameni ce iubesc fotbalul profund, dar au refuzat să mai meargă la stadion din cauza atmosferei insuportabile de acolo. La noi - să nu-mi dați cazul Timișoarei, pentru că nu e caracteristic - e de neimaginat ca un
Prăbușirea ca triumf by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11064_a_12389]