709 matches
-
studiu de caz: Memorandumul ● Cucerirea independenței de stat și unirea Dobrogei ● Războiul pentru întregirea națională ● Formarea statului național unitar ● studiu de caz: Rezoluția de la Alba Iulia 5. România între democrație și autoritarism Termeni istorici, concepte, probleme de atins: - vot universal, regență; - decret-lege, cenzură, regim autoritar; - democrația interbelică și problemele ei. Conținuturi ● studiu de caz: Integrarea provinciilor românești și statutul minorităților ● Monarhia constituțională și partidele politice în România interbelică ● studiu de caz: Constituția din 1923 NOTĂ: Elaborarea subiectelor se va realiza în
EUR-Lex () [Corola-website/Law/211944_a_213273]
-
studiu de caz: Memorandumul ● Cucerirea independenței de stat și unirea Dobrogei ● Războiul pentru întregirea națională ● Formarea statului național unitar ● studiu de caz: Rezoluția de la Alba Iulia 5. România între democrație și autoritarism Termeni istorici, concepte, probleme de atins: - vot universal, regență; - decret-lege, cenzură, regim autoritar; - democrația interbelică și problemele ei. Conținuturi ● studiu de caz: Integrarea provinciilor românești și statutul minorităților ● Monarhia constituțională și partidele politice în România interbelică ● studiu de caz: Constituția din 1923 NOTĂ: Elaborarea subiectelor se va realiza în
EUR-Lex () [Corola-website/Law/203710_a_205039]
-
ducelui Guy al II-lea de Spoleto și sora ducelui Guy al IV-lea de Spoleto. Cu sprijinul lui Guaimar, Guy a reușit să recupereze Benevento în 895, contribuind la creșterea prestigiului principatului salernitan inclusiv prin oferirea lui Guaimar a regenței în Benevento. Nu se știe cu certitudine dacă Guaimar a acceptat oferta. Se cunoaște doar că el a întreprins o încercare de a-l asasina pe gastaldul de Avellino, Adelferio, însă a fost făcut prizonier de acesta. A fost nevoie
Guaimar I de Salerno () [Corola-website/Science/324738_a_326067]
-
pe care scria "Ferdinand și Ioana, rege și regină a Castiliei, Leonului și Aragonului" iar la începutul anului 1505 a convins curtea că Ioana este bolnavă și nu poate guverna. Soțul Ioanei, Filip cel Frumos, care nu se mulțumea cu regența ci visa să fie rege, a emis la rândul său monede cu numele "Filip și Ioana, rege și regină a Castiliei, Leonului și Arhiduci de Austria, etc." și a început să se plângă de comportamentul ei. În replică, Ferdinand a
Casa de Trastámara () [Corola-website/Science/331455_a_332784]
-
o obținuse în 1477 de la Maria de Burgundia printr-un acord numit "Blijde Inkomst". În 1493, prin Pacea de la Senlis, se convine ca Filip în vârstă de 15 ani va deveni prinț începând cu anul următor. În 1494, Maximilian abandoneză regența în conformitate cu termenii Tratatului de la Senlis iar Filip preia conducerea Ducatului cu toate că, în practică, autoritatea deriva de la Consiliul nobililor din Burgundia. La 20 octombrie 1496, la Lier, Filip s-a căsătorit cu Ioana a Castiliei, fiica regelui Ferdinand al II-lea
Casa de Trastámara () [Corola-website/Science/331455_a_332784]
-
permanentă dar a fost respins de nobilimea castiliană și înlocuit cu soțul Ioanei, care a devenit Filip I al Castiliei. După moartea lui Filip, în 1506, Ioana s-a presupus că devenise instabil psihic, iar Ferdinand a preluat din nou regența, conducând prin Francisco Jiménez de Cisneros, cancelarul Regatului. Carol, fiul Ioanei, a devenit rege al Aragonului în 1516, împreună cu mama sa ca regina cu numele, după mortea lui Ferdinand. Născut la Medina del Campo , el a fost fiul cel mic
Casa de Trastámara () [Corola-website/Science/331455_a_332784]
-
din nou un domn pământean în persoana lui Ioniță Sandu Sturdza și în Muntenia pe Grigore al IV-lea Ghica. Relevante pentru relațiile încordate dintre boieri și domn a fost compromisul dintre cererile pandurilor olteni ai lui Vladimirescu și pretențiile regenței boierești de la București, care încerca să blocheze ascensiunea lui Scarlat Callimachi, ultimul domn fanariot din Muntenia. Domniile lui Ioniță Sandu Sturza în Moldova și a lui Grigore al IV-lea Ghica în Muntenia au fost primele domnii pământene, întrerupte rapid
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
o săptămână distanță, iar Ducele de York a murit în 1827. La moartea unchiului ei, George al IV-lea, în 1830, Victoria a devenit moștenitoare prezumptivă a celuilalt unchi al ei, William al IV-lea. Parlamentul a adoptat Actul de regență din 1830 prin care a prevăzut dispoziții speciale pentru un monarh copil în cazul în care William murea cât timp Victoria era minoră. Mama Victoriei, Ducesa de Kent, ar fi urmat să devină regentă, fără vreun consiliu care să-i
Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/299326_a_300655]
-
devină regentă, fără vreun consiliu care să-i limiteze puterile. Regele William nu avea încredere în capacitatea ducesei de a fi regentă și a declarat în prezența ei că ar dori să trăiască până Victoria împlinește 18 ani, astfel ca regența să fie evitată. Mai târziu, Victoria și-a descris copilăria ca fiind "destul de melancolică". Mama Victoriei era excesiv de protectoare cu prințesa, care a fost crescută în izolare, în ceea ce s-a numit "sistemul Kensington", un set elaborat de reguli și
Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/299326_a_300655]
-
de Albert, nu era gata să se mărite. Părțile nu s-au angajat la un angajament formal ci s-a presupus că uniunea celor doi va avea loc în timp util. La 24 mai 1837 Victoria a împlinit 18 ani, regența fiind astfel evitată. La 20 iunie 1837, regele William al IV-lea a murit de insuficiență cardiacă la vârsta de 71 de ani, iar Victoria a devenit regină a Regatului Unit la vârsta de 18 ani, succedând unor suverani mediocri
Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/299326_a_300655]
-
paranoia și depresie, domnia lui fiind punctată de ieșiri de o violență extremă. Ivan cel Groaznic a devenit Mare Cneaz al Moscovei în 1533 la numai trei ani. Facțiunile familiilor boierești Șuiski și Belski au intrat în competiție pentru controlul regenței copilului-monarh, până cănd Ivan și-a asumat puterea în 1547. Ca o reflectare a noilor pretenții imperiale, Ivan s-a încoronat țar, copiind ceremonia complicată a încoronărilor imperiale ale împăraților bizantini. Având un sprijin neîncetat al unui grup de boieri
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
magnații danezi, Contele Gerhard al III-lea și Contele Johann I de Holstein-Kiel. Christopher a fost forțat să abdice și a fost exilat, în timp ce ducele Valdemar de Southern în vârstă de 12 ani, a fost făcut rege al Danemarcei, sub regența Contelui Gerhard. Christopher a fost restaurat ca rege danez în 1329 - 1330, ca și co-guvernator al Contelui Johan, însă de data aceasta fusese redus la rolul de marionetă încă de la început. Cele mai multe proprietăți ale sale au fost ipotecate iar el
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
paranoia și depresie, iar domnia lui a fost marcată de acte de extremă violență. Ivan al IV-lea a devenit Mare cneaz al Moscovei în 1533 la vârsta de numai trei ani. Două facțiuni boierești și-au disputat controlul asupra regenței până în 1547, când Ivan a preluat frâiele conducerii. Ca o reflectare a noilor ambiții imperiale ale Moscovei, încoronarea ca țar a lui Ivan a fost un eveniment grandios, copiat după procesiunile de încoronarea ale împăraților bizantini. Bazându-se pe sprijinul
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
de vânătoare. La 16 iunie 1714, la șapte săptămâni după moartea soțului ei, a născut la Versailles o fiică care a murit ziua următoare. Moartea Ducelui de Berry l-a determinat pe Ludovic al XIV-lea, care nu dorea ca regența să fie controlată de tatăl acestuia Filip d'Orléans, să mărească puterea fiilor lui nelegitimi Louis Auguste, Duce de Maine și Louis Alexandre, Conte de Toulouse, făcându-i prinți de sânge, deci punându-i în linia de succesiune la tron
Marie Louise Élisabeth de Orléans () [Corola-website/Science/321095_a_322424]
-
de succesiune la tron. Cu toate acestea, la o săptămână după moartea regelui în 1715, Parlamentul din Paris l-a confirmat pe Filip al II-lea de Orléans ca regent pentru minorul de cinci ani, Ludovic al XV-lea. În timpul regenței, Louise Élisabeth a primit un venit anual de 600.000 de livre. În plus față de reședințele Orléans, i-a fost dat spre folosință Castelul Meudon după ce a dat înapoi coroanei Castelul d'Amboise, care a fost reședința oficială din provincie
Marie Louise Élisabeth de Orléans () [Corola-website/Science/321095_a_322424]
-
aibă grijă de soarta Poloniei Mici, mai ales după moartea vărului său, Cazimir I de Opole și minorității fiilor lui Mieszko al II-lea cel Gras și Vladislav Opolski, amândoi sub tutela mamei lor, Viola. El a decis să ia regența regiunii Opole în numele copiilor infanți, având în vedere locația strategică a ducatului lor în drumul său spre Cracovia. Următorul conflict nu a mai fost între Henric și Conrad, ci în Polonia Mică, mai exact nobilii Casei Gryfici care au decis
Henric I cel Bărbos () [Corola-website/Science/330645_a_331974]
-
său depus, Pandulf, în Calabria, unde au luptat alături de Otto contra musulmanilor. Amândoi au murit în bătălia de la Stilo din 13 iulie 982. Landulf a fost succedat în Capua de către fratele său mai tânăr, Landenulf al II-lea, aflat sub regența mamei lor, Aloara.
Landulf al IV-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324900_a_326229]
-
și al reginei Maria, fratele mai mic al regelui Carol al II-lea și unchi al regelui Mihai I al României. Principele Nicolae a jucat un rol politic activ între anii 1927 - 1930, când a făcut parte din Consiliul de Regență care conducea țara în numele regelui minor Mihai I. Nicolae a întâmpinat cu satisfacție întoarcerea fratelui său în țară și preluarea tronului României (așa-zisa Restaurație a lui Carol al II-lea), ceea ce i-a permis să se dedice pasiunilor sale
Nicolae, Principe al României () [Corola-website/Science/303134_a_304463]
-
izbucnit revolte. Rebeliunea lui Kett din Kent și rebeliunea Prayer Book din Devon și Cornwall au creat simultan o criză tocmai în momentul în care o invazie din partea Franței si a Scoției era temută. Somerset, deloc plăcut de către Consiliul de Regență din cauza metodelor sale autocrate, a fost îndepărtat de la putere de către John Dudley, cunoscut ca Lordul Președinte Northumberland. Northumberland a continuat politica de preluare a puterii pentru el însuși, însă metodele sale erau mai conciliante decât ale predecesorului său, fiind astfel
Istoria Angliei () [Corola-website/Science/299895_a_301224]
-
a fost îndepărtat de la putere de către John Dudley, cunoscut ca Lordul Președinte Northumberland. Northumberland a continuat politica de preluare a puterii pentru el însuși, însă metodele sale erau mai conciliante decât ale predecesorului său, fiind astfel acceptat de Consiliul de Regență. Când Edward al VI-lea a murit de tuberculoză în 1553, Northumberland a plănuit ca Lady Jane Grey să urmeze la tron, apoi ca ea să se căsătorească cu fiul lui, făcând astfel posibilă în continuare deținerea puterii din umbră
Istoria Angliei () [Corola-website/Science/299895_a_301224]
-
-lea, suferea de o severă boală mentală (se crede că suferea de schizofrenie) și divorțase de soția sa, regina Caroline Mathilde, care a fost exilată. Prințul Frederic a fost desemnat Regent al Danemarcei în 1772, când a împlinit 18 ani. Regența lui a fost formală, puterea fiind deținută de mama lui, regina Juliane Marie și de ministrul Ove Høegh-Guldberg. A acționat ca regent până la lovitura de stat din 1784, când Prințul Moștenitor Frederic (viitorul Frederic al VI-lea al Danemarcei), atunci
Prințul Frederic al Danemarcei și Norvegiei () [Corola-website/Science/327148_a_328477]
-
și de ministrul Ove Høegh-Guldberg. A acționat ca regent până la lovitura de stat din 1784, când Prințul Moștenitor Frederic (viitorul Frederic al VI-lea al Danemarcei), atunci fiul în vârstă de 16 ani al regelui Christian a luat puterea și regența. După lovitură, Prințul Ereditar Frederic a rămas fără multă influență la curte. Cum Prințul Moștenitor Frederic nu avea fii în viață, Prințul Ereditar Frederic a rămas moștenitor prezumptiv al tronului. În cele din urmă, fiul său, Christian Frederic, i-a
Prințul Frederic al Danemarcei și Norvegiei () [Corola-website/Science/327148_a_328477]
-
1656, ea a fost numită regentă a regatului după decesul soțului ei și pe durata minoratului fiului ei Afonso al VI-lea. A continuat să ocupe funcția chiar și după ce Alfonso a devenit adult deoarece fiul ei era instabil mental. Regența ei a fost marcată de victoria portugheză în bătălia de la Linhas de Elvas la 14 ianuarie 1659. A fost ținta conspirației care a eșuat condusă de Luís de Vasconcelos e Sousa, conte de Castelo Melhor. A apărat principiile libertății și
Luisa de Guzman () [Corola-website/Science/328056_a_329385]
-
comerțului american, însă Marea Britanie nu a acceptat, ajungându-se la o escaladare a conflictului dintre SUA și Marea Britanie. Pentru că Marea Britanie se confruntă cu dificultăți interne și regele nu mai era capabil să domnească din cauza unor probleme psihice, fiind instituită o regență, și având loc asasinate și conflicte politice, căzând victima însuși premierul Marii Britanii, Spencer Perceval. Amasadorul britanic era slab, și astfel, începe un nou război SUA-Marea Britanie ce îi întoarce pe indieni împotriva americanilor. În 1811 are loc Bătălia de la Tippecanoe
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
AL L Cuza. - studiu de caz: Constituția din 1866. - studiu de caz: Memorandum-ul. - Cucerirea independenței de stat și unirea Dobrogei. - Formarea statului național unitar. România între democrație și autoritarism. 6.1 Termeni istorici, concepte, probleme de atins: - vot universal, regență; -dictat; - democrația interbelică și problemele ei. 6.2 Conținuturi: - studiu de caz: Integrarea provinciilor românești și statutul minorităților; - Monarhia constituțională și partidele politice în România interbelică. - studiu de caz: Constituția din 1923. - studiu de caz: "Anul 1940". România după al
EUR-Lex () [Corola-website/Law/156661_a_157990]