61 matches
-
fi permis ca să se abuzeze de azilul unui stat liber pentru propagarea uciderii. Toate datele istorice citate de d. Bebel nu dovedesc teza că ar fi existat vrodată un partid în lume care să aibă înscris în programul său principiul regicidului sau principiul uciderii în genere. Enunțarea unui asemenea principiu e deja o vină ce merita pedepsită, după opinia țării celei mai libere, a Angliei. Cu toate astea cu principiile lui Bebel ne va amenința pătura nouă de patrioți de meserie
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
deși există pretutindenea, nu prind rădăcină și nu au vigoare decât acolo unde cauzele economice le dau un teren priincios. Asupra cestiunii măsurilor comune de luat în contra mișcărilor socialiste "Journal des debats" se esprimă în modul următor: Propunerea Windhorst asupra regicidului și estradițiunii asasinilor politici a fost prezentată luni în Reichstag... În tânărul regat al României s-au prezentat în Senat un proiect de lege din inițiativa parlamentară ce stipulează espulsiunea străinilor cari ar compromite interesele statului. Există, se vede, într-
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
d. Brătianu a luat parte la conspirația de la Opera Comică. La 1876 oamenii ce stăpânesc azi în România l-au sfătuit, printr-un actual ministru plenipotențiar, pe Domn să scutească țara de-o crimă. Văd conspiratori, rebeli, pasquilanți, lăudători ai regicidului ajungând mari în țara aceasta. Atunci? Atunci iată calea de-a sui repede treptele sociale! " Acest monolog, pe care-l citim în sufletul omului cu înclinări rele, l-am văzut repetat sub altă formă într-o foaie roșie, cu care
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
sejurului meu în Elveția ce se apropie inexorabil. Noaptea va fi întunecoasă și foarte lungă: ultimele cuvinte ale Patriarhului Tihon, omorât în primii ani ai puterii bolșevice din Rusia. Sau La journée sera rude, cum a exclamat Robert François Damiens, regicidul lui Louis XV (1757), înaintea groaznicei execuții care îl aștepta și care l-a inspirat pe Michel Foucault în Surveiller et punir. Geniul ultimei formule m-a fascinat dintotdeauna. Seară tematică pe Arte, destinată Inchiziției. Interesantă remarca unui istoric: Galileo
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
oamenilor, ceea ce deseori ducea orașele la ruină. Comparativ cu formele moderne de impozitare sistematică, cazarea trupelor În casele oamenilor, o modalitate obișnuită de penalizare fiscală, era analoagă cu târârea după o căruță urmată de tăierea corpului În patru a potențialilor regicizi (pedeapsă atât de sugestiv descrisă de Michel Foucault la Începutul lucrării sale A supraveghea și a pedepsi) raportată la formele moderne de Încarcerare a criminalilor. Nu că ar fi existat o mare varietate de opțiuni. Statului Îi lipseau pur și
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
dar a impus cu fermitate cultul anglican, nutrind speranța de a reintroduce catolicismul în Anglia. Numind ca ministru pe Edward Hyde, lord Clarendon, s-a debarasat cu inteligență de armata republicană și i-a pedepsit numai pe cei vinovați de regicid. Parlamentul convocat de el în 1661 era pro-regalist și pro-anglican, dar a evitat să-i acorde regelui o armată permanentă și prerogative legale. Clarendon a impus un cod de principii care "făcu aproape imposibil prezbiterianismul în Anglia; [dar] sectele, mai
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Don, care se organizaseră în mod democratic și autonom; în ianuarie 1919 Lenin dă ordinul „decazacizării”: „teroarea masivă contra cazacilor bogați care vor trebuie exterminați și lichidați fizic până la ultimul”; ordin comparabil cu cel al Convenției împotriva vandeenilor. După exemplul regicidului din Franța, Lenin ordonă masacrarea țarului și a familiei sale, în iulie 1918. Ca și în Franța, asasinarea suveranului este un element major al declanșării războiului civil* național. în sfârșit, expansionismul revoluționar hrănește internaționalismul*, crearea în 1919-1920 a Internaționalei comuniste
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o identitate simbolică destul de complexă. Un exemplu se poate observa în Creanga de aur, fiind destul de edificator: regele fals, ales pentru concubinele văduve ale fostului suveran, este ucis după o săptămână. Teatralitatea aceasta ritualică este departe de a fi gratuită: regicidul are semnificații legate de înnoire, practicându-se de regulă la începutul noului an, moment asociat cu ,,slăbirea puterii’’ în viziunea populației. Orice schimbare la acest nivel capătă o dimensiune cosmică. Simularea egalității este, așadar, asociată cu suprimarea violentă; este un
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
și adaptat de Salvatore Cammarano. Libretul întocmit de Antonio Somma (care inițial ceruse să rămână anonim) și-a tras inspirația din libretul lui Eugène Scribe pentru opera lui Daniel Auber, “Gustave III sau Le bal masqué“. Libretul relatează povestea unui regicid care a avusese loc în Suedia asupra Regelui Gustav III, în 1792. Acesta fusese împușcat în timp ce asista la un bal. Opera lui Auber își avusese premieră la Paris în 1833 și încă mai era reprezentată la 1857, atunci când Verdi a
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
și mai frecvent, deci mai puternic în memoria persoanei sau a copilului. Aceste asemănări fonetice se află la originea insucceselor elevilor care fac mari confuzii, numind, de exemplu, „denominator” numitorul, în urma confuziei cu titlul filmului Terminator, sau gândindu-se că regicidul este un insecticid... Concluzie Fenomenele menționate arată că ordonarea memoriei lexicale este de natură fonetică: cuvintele par să fie clasate în funcție de prima silabă și, în mod secundar, de rimă. De altfel, acesta este motivul pentru care, înainte de popularizarea cărților, poezia
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
va omorî pe loc“. Și, din păcate, au atârnat mult în defavoarea lui Rodoald faima lui proastă și pizma multor nobili longobarzi ale căror soațe sau fiice fuseseră cu adevărat seduse de el. Încât Eribert a fost absolvit de învinuirea de regicid, prin faptul că pur și simplu și-a apărat onoarea. Între timp, vicleana Gundeperga a cumpărat cu aur cea mai mare parte a ducilor - doar Grimoald de Benevento și Ago de Cividale au rămas să o înfrunte fățiș - și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Budești și pe Teodosie din Periș 58, ci și pe postelnicul Drăgan [nepomenit de istoric], cumnat cu Neagoe - Drăgan era însurat cu o altă nepoată a lui Vlad Călugărul, Stana, fiica Neacșei și a lui Calotă 59, amândoi vinovați de regicid, căci îl omorâseră pe Radu de la Afumați) și erorile comise de cronicar - cele pe care am reușit să le identific eu; istoricii știu, cu siguranță mai multe (banul Toma, a cărui moarte este pusă în cronică pe seama lui Vlad Vintilă
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
o scenă anterioară), Prospero își trăiește propria postmodernitate. Lumea Veche, adică modernă, a bibliotecii, s-a sfîrșit din nou. În Milanul sau, "tot al doilea gînd" al ducelui cel nou și vechi "va fi spre moarte". Mai tîrziu, în anul regicidului, Revoluția franceză stabilește, tot post festum (halal festum) să numere timpul de la 1. Se revine, pentru scurt timp, la formulele de adresare și la unele funcții administrative ale Romei antice. Nu întîmplător. Tot așa cum nu întîmplător Ludovic al XV-lea
Lumi pe sfîrsite by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17772_a_19097]
-
Marele Orient din Paris și-a închis porțile în 1791, iar până în 1794 francmasoneria din Franța a încetat practic să existe. Mulți dintre masonii francezi au dorit un guvern republican, dar în 1789 cu siguranță nu au avut idei de regicid în adâncul inimii lor. Dimpotrivă, mulți masoni de seamă erau aristocrați și/sau membri în guvernul regal. Astfel, când un mason curajos a reușit să reconstituie Marele Orient în 1795, a descoperit că majoritatea membrilor săi erau morți. La Viena
H. C. Robbins Landon Ultimul an al lui Mozart () [Corola-journal/Journalistic/5291_a_6616]
-
atunci de ce e Richard, de aproape o jumătate de mileniu, un demon? Pentru englezi - chiar diavolul, prin excelență. (Șchiop, dacă tot a venit vorba, fiindcă - pare-se - în copilărie, ar fi suferit de poliomielită). SImplu! Pentru a justifica - postum - un regicid și a legitima aceeași roză sîngerie care i-a luat locul. Iar legenda aceasta - mai exact, complexul acesta de legende bine înrădăcinate în mentalul colectiv - își are originea, ne spune doamna Tey, într-un înscris. Un manuscris, transcris, rescris, pînă
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
dar și pentru a șterge urmele și a-i elimina pe eventualii martori. Teroarea revoluției franceze - fără majuscule, vă rog! - ne demonstrează altceva. Crimele s-au produs în lanț nu pentru a șterge urmele - nimic nu poate șterge urma unui regicid -, ci pentru a crea bariere ce se vor definitive, chiar dacă artificiale între ideologii și epoci. Pentru ca o (aproape) întreagă nație, solidară printr-un discutabil mimetism, să își asume culpa a maximum un sfert din fiii săi și s-o transforme
Ceasul, cărțile și utopia by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16636_a_17961]
-
cunoscută sau scrisoarea anonimă primită la bal pentru a-l avertiza de pericol: Odată partitura încheiată, Verdi o prezintă Teatrului San Carlo din Napoli, dar cenzura a oprit spectacolul pe motiv că nu este decent să arăți pe scenă un regicid real. Verdi, după un proces cu teatrul, schimbă numele personajelor și mută locația (regele e duce și nu mai are legătură cu istoria Suediei); dar și la Roma, premiera este oprită deoarece trei italieni tocmai încercaseră, la Paris, un atentat
Un Bal mascat fără stil by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/4410_a_5735]
-
a dreptul Îngrozitoare? Etajul unu În dreapta: nu răspunsese nimeni. Ultimul etaj stânga: mamă necăsătorită și copil de trei ani. Un alt caz de nu vede, nu aude și nu vorbește de rău. Logan avu impresia că se poate comite un regicid În baie la ea cât timp se spăla și tot ar jura că n-a auzit nimic. Ultimul etaj În dreapta: Norman Chalmers. Povestea lui nu se schimbase. N-aveau nici un drept să-l hărțuiască În halul ăla. Avea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
consacrat, în urma unor probe de vitejie, este ales și învestit noul „domn”, simultan cu uciderea rituală a celui precedent. Nu am găsit date istorice și paleoetnologice care să confirme dacă acest scenariu literar are la bază vreun scenariu arhaic de regicid și succesiune. Se pare că lipsesc astfel de informații la români, dar se știe că ritualuri identice au fost practicate, din vechime, de alte populații europene și de aiurea. Vezi acest subiect tratat pe larg de James George Frazer în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dar cu atât mai sfâșietor. — Blestem acest cancer. Cu toate acestea, nimic nu dovedește că el mă va ucide. șahul Îmi cere extrădarea: sultanul nu poate să mă predea pentru că rămân oaspetele său, nici nu poate să lase nepedepsit un regicid. În zadar Îi detestă pe șah și dinastia acestuia, În zadar complotează În fiecare zi Împotriva lui, o solidaritate continuă să lege confreria celor mari de pe această lume În fața unei persoane supărătoare ca Djamaledin. Soluția? Sultanul va porunci să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
au luat în seamă biografia sa nedemnă: era rușinos ca un împărat să ajungă la putere cu ajutorul unui fost sclav. Însă Puterea, care se servise întotdeauna de niște executori abili, hotărî cu cinism că a-i lăsa în viață pe regicizi însemna a da un prost exemplu pentru viitor. Și fiindcă, în ciuda nenumăratelor masacre din istoria romană, nu se mai pomenise ca, în sacrele palatia ale lui Augustus și cu complicitatea nobilului Senat, să se taie gâtul unei femei însărcinate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mișcării, autorul notei personalizează fascismul, văzînd în el un instrument de ascensiune al charismaticului dictator italian: „Fascismul? o mișcare a Italiei întregi către ordine? Fascismul, o legătură națională? Nu. Fascismul este instrumentul personal de luptă al omului care a pronat regicidul, care a stigmatizat parlamentul, briganzii finanței, armata, imperialismul, clerul, dumnezeul, religia Mussolini”. Personalizarea fascismului implică... depolitizarea („adevăratul Mussolini - cel care a creiat acest spirit mussolinian - era ignorat, fiind prea ascuns îndărătul aparențelor înșelătoare ale politicei”), avînd drept corelativ estetizarea „aurei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Telles în 1905, datoria portughezilor era să reziste; "am fi satisfăcut mândria națională, ceea ce prețuiește nu numai cât Africa, ci cât toate continentele adunate la un loc". Poetul Guerra Junqueiro publică un injurios și frenetic poem, Finis Patriae, invitație la regicid. Iar întrun ziar din Coimbra, Ultimatum, un student în medicină, Antonio José de Almeida, în vârstă de 27 de ani, semnează un articol intitulat " Ultimul Bragança", prin care întrece tot ce se publicase până atunci împotriva lui Don Carlos. "Regele
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a dezmințit. Machado a creat mitul republicii cordiale, simple, oneste, burgheze, bine crescute - prin care revoluția a izbutit să convertească și să zdruncine vechile partide de guvernământ. Surâsul președintelui a fost calul troian al revoluției în inima burgheziei portugheze. IV REGICIDUL ȘI INSTAURAREA REPUBLICII În 1906 Joîo Franco se află la guvern, în cartel cu progresiștii lui Jose Luciano de Castro. Este așa numita "concentrare liberală", pe care Don Carlos se trudise de multă vreme s-o realizeze. Formula nu durează
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Unii martori pretind că au fost mai mulți conspiratori, care s-au împrăștiat prin mulțime. Forțele ordinii, ca întotdeauna în Portugalia regalistă, au intervenit prea târziu, lovind la întîmplare în rândurile privitorilor și ucigând un tânăr nevinovat. Asupra celor doi regicizi s-a publicat o literatură enormă, fără ca totuși să i se dezlege misterul. José Alpoim, care - își amintește Unamuno - strigase la Salamanca, aflând de moartea lui Don Carlos, "a murit canalia!" - mărturisea prin 1914 lui Raul Brandîo: "Sunt doar două
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]