18,995 matches
-
n-a fost la viața lui tocmai înalt, triada era completă. Profilul lui Gheorghe sublinia căderea de înălțime. În platou, în ciuda complexității show-ului, nu era debandada obișnuită. Notă 10 pentru organizare! În scurtele momentele când se difuzau materiale înregistrate, regizorul de platou o făcea pe paharnicul și ne furniza o înghițitură de apă din sticlă aflată pe jos, la baza estradei. Într-o pauză, dinspre gradene se aude protestul lui Liviu Mihaiu: “În gradene se moare de sete! Să se
Mari romani: fise din culise by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83041_a_84366]
-
și că s-a ratat finalul. Mă rog, până la urmă a funcționat. Confetti-urile au fost în plus, dar nimeni nu s-a plâns. La ieșire, Tudor Giurgiu părea foarte mulțumit. Zicea că a ieșit mai bine “decât se așteptase”. Regizorul radia vizibil. Andrei Gheorghe zâmbea (pl)acid. Adrian Cioroianu era încă nervos pe A.G. Vlad Craioveanu făcea în continuare figură simpatică. Mi-a placut atitudinea lui pe toată durata campaniei: dintr-o bucată, fără exagerări. Împărțit între platane și ștefane
Mari romani: fise din culise by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83041_a_84366]
-
material există acel ceva inefabil al omului. Cât despre documentar, cred că i-ai făcut dreptate lui Eliade și l-ai arătat așa cum era el, cu bune și rele, cu momente geniale și decizii regretabile, iar aici trebuie felicitat și regizorul filmulețului. Tocmai de aceea este Eliade cel mai mare român, pentru că a rămas român până la capăt, chiar și atunci când nu i-a fost ușor să se numească așa; pentru că și-a depășit impulsul omenesc de a greși, prin voința și
Eliade vs Brancusi diseara pe TVR1 by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83049_a_84374]
-
urcă în mașină, înainte de a pleca pe ultimul drum, cu o privire știutoare; sau cînd recită sufocat, în fața prietenilor și a doamnei cu coasa, "Și cînd a venit Salvarea, din el mai trăia țigarea"... Se vede, cu ochiul liber, că regizorul, Șerban Marinescu, iubește Actorul și știe să îl pună în valoare. Piatra de încercare a distribuției n-a fost trio-ul marilor favoriți, ci rolul principal feminin (o pianistă, o fată frumoasă și fericită care cade, în noaptea nunții, de la
B 67 SXS by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14680_a_16005]
-
și grea; o alegere greșită a interpretei ar fi însemnat o catastrofă, pentru că filmul se sprijină de la un capăt la altul pe ea (formula e aceea a unui îndelung flash-back al eroinei, dar nu unul subiectiv, ci unul "obiectivizat" auctorial). Regizorul a mizat, inspirat, pe Ioana Flora, o tînără actriță de substanță, care, în tot ce face, trece rampa, cu o autenticitate specială. După rolul din Marfa și Banii, de o cu totul altă factură, Ioana Flora demonstrează, acum, cu cîtă
B 67 SXS by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14680_a_16005]
-
o încărcătură dramaturgică amintind de teatrul lui DR Popescu, ne-descifrabil numai prin grila "actualității" sau a reducției la "realitate"), în tot acel amalgam original de natural și artificial, de fapt divers și filosofie, de umor, disperare și melancolie - un regizor are libertate de mișcare, libertatea de a citi acea lume după stilul și asemănarea lui. Șerban Marinescu s-a dovedit interesat de carnația telenovelistică a poveștii și de un pitoresc obsedant, care învăluie totul, la concurență doar cu obsesia pentru
B 67 SXS by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14680_a_16005]
-
totul, la concurență doar cu obsesia pentru decorativ și somptuos (tot atîtea elemente care plac marelui public, așa cum place și muzica lăutărească bună care inundă filmul). Și scenografia, și imaginea, și formula plastică a filmului sînt rezolvate în acest spirit. Regizorului îi place să amestece genurile, să exerseze "game" diferite, să se joace de-a thriller-ul, să lanseze piste false, care, însă, se vor dovedi complet lipsite de relevanță (vezi, la începutul filmului, fața clovnului privind, trist, bucuria fetei îndrăgostite
B 67 SXS by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14680_a_16005]
-
corso"-ul brăilean. Iată și de pe Regală (devenită Republicii după '47, devenită Eminescu, după '89, fără vreo șansă de omologare pentru marele poet) câteva puncte de reper: hotelul Bristol, hotelul Traian, cofetăriile grecilor țucatos și Papacanaris, farmacia lui Ionescu-Berechet, tatăl regizorului Mihai Berechet, arena de box, magazinul de cafea și de băuturi fine "Iuliu Main", bodegi, berării, cafenele, precum și cele patru librării de care am mai vorbit: a lui Löbel, a lui Ciuntu, a lui Pandele Stănescu și, la întretăierea cu
De ce nu și Brăila? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14696_a_16021]
-
în iunie 2001, cel de-al doilea volum de teatru al lui Valentin Nicolau (pe vremea aceea directorul Editurii Nemira, acum și președinte al Televiziunii Române) n-a făcut la vremea lui prea multe valuri nici în presa culturală, nici printre regizori și directori de teatru, la fel cum de altfel se întîmplase și cu primul volum, Dacă aș fi un înger, publicat de UNITEXT (din care s-au montat două piese, la Bîrlad și la Sibiu, montări însă ca și invizibile
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
celor două cărți fiind semnate de nume mai mult decît respectabile ca Nicolae Manolescu și Dan C. Mihăilescu. În stagiunea 2002-2003 a avut loc premiera a două piese, Ca zăpada și cei doi (devenită din rațiuni inexplicabile, probabil la dorința regizorului Alexandru Ber-cea-nu, Uzina de plăceri S.A.) și Legenda ultimului împărat, pe două scene faimoase ale Bucureștiului - la Nottara și la Național. Ca zăpada... face parte din volumul editat de UNITEXT, pe cînd Legenda ultimului împărat, care din punctul de vedere
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
contemporani, Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor în Franța, fondator al unei companii care-i poartă numele, director al Baletului Național din Chile și încă multe altele, iar în 2001 a montat, la Teatrul Ariel din Tîrgu Mureș, la invitația regizorului Gavril Cadariu, spectacolul de teatru coregrafic Jungla X. Textul, "substanța literară" a spectacolului, a apărut inițial în numărul 6 al revistei electronice Respiro, iar de curînd și în volum - Cartea Junglei X, editată de același Teatru Ariel sub îngrijirea Alinei
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
trebuie talent, timp, experiență. Eu nu am făcut decît să prelucrez o replică dintr-o piesă a lui Dumitru Solomon, unul dintre dramaturgii "clasici" cei mai consistenți, jucat și înainte de '89, și după. Dumitru Solomon a furnizat materie primă multor regizori. Semnificativ este faptul că tinerii reprezentanți ai mișcării teatrale se simt provocați de alcătuirea dramaturgică a textelor lui Dumitru Solomon și astăzi, cînd modele iau mințile creatorilor, cînd informația circulă nestingherită de obstacolele totalitarismului, cînd navigarea pe Internet îți scoate
Cine a mai văzut tribunale la Polul Nord? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14701_a_16026]
-
astăzi, cînd modele iau mințile creatorilor, cînd informația circulă nestingherită de obstacolele totalitarismului, cînd navigarea pe Internet îți scoate în cale alte și alte tentații. întîlnirea cu piesele lui Dumitru Solomon cred că este obligatorie și la începutul carierei unor regizori sau actori și pe parcursul ei. Știința cu care sînt scrise le transformă în tipuri de inițiere, pe înțelesul și gustul tuturor, dar și în acele modalități care îi pot ajuta pe creatori să-și cearnă mijloacele de ceea ce este balast
Cine a mai văzut tribunale la Polul Nord? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14701_a_16026]
-
e largă, că de la șoaptele genului de teatru radiofonic, la forța rostirii scenice, de la teatralitate la scenariul ce stă la bază filmului, Dumitru Solomon nu exclude nimic. Și nu consideră, arogant, nici unul dintre genurile care îl pot atrage pe vreun regizor. De la piesa care dă titlul volumului, continuînd cu Kant sau Principiul vaselor comunicante, trecînd prin absurdul din celelalte patru, autorul se joacă cu un acordeon. îl deschide, amplu, ca în primele scrieri, sau îl închide, îl reduce la forme-pilule esențializate
Cine a mai văzut tribunale la Polul Nord? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14701_a_16026]
-
ușor, ușor, o comedioară ieftină la propriu și la figurat. Ba chiar aflăm din materialul de presă că scenariul propriu-zis a avut o existență de sine stătătoare pînă a deveni film, cunoscut la vremea aceea ca "scenariu fără titlu momentan". Regizorul Roger Kumble (cunoscut publicului nostru pentru Tentația seducției - versiunea modernizată, banalizată, vulgarizată a Legăturilor periculoase) brodează în cheie umoristică pe o temă de actualitate, zic unii: cît de greu este să-ți găsești perechea potrivită în zilele noastre, în era
Dramele și comediile zilelor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/14702_a_16027]
-
partitură despre care actorul mărturisește: "E atît de greu să fii normal! Este mult mai ușor să fii ciudat. [...]. Edward nu este nici pe de parte un tip energic. Nu este tipul care trebuie să cîștige o luptă. Adrian (Lyne, regizorul - n.n.) îmi spunea tot timpul " Nu, Richard, nu! Acesta este vechiul Richard. Acum am nevoie de noul Richard! Nu-l vreau pe cel care ar putea să fie mijlocaș. îl vreau pe cel care privește meciul!". Deci, însușirea omului de
Dramele și comediile zilelor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/14702_a_16027]
-
oameni ce trăiesc împreună de 11 ani, care "au ajuns într-o situație foarte comodă de care sînt mulțumiți, dar care nu le mai îmbunătățește relația". Trebuie să amintim și faptul că filmul își are punctul de pornire în pelicula regizorului francez Claude Chabrol La Femme Infidèle din 1968, peliculă despre care regizorul Adrian Lyne susține că este "un fel de film hitchcockian în care soțul își dă seama, în mod gradat, că soția lui are o aventură" și că "era
Dramele și comediile zilelor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/14702_a_16027]
-
situație foarte comodă de care sînt mulțumiți, dar care nu le mai îmbunătățește relația". Trebuie să amintim și faptul că filmul își are punctul de pornire în pelicula regizorului francez Claude Chabrol La Femme Infidèle din 1968, peliculă despre care regizorul Adrian Lyne susține că este "un fel de film hitchcockian în care soțul își dă seama, în mod gradat, că soția lui are o aventură" și că "era unul dintre filmele mele favorite. întotdeauna mi-a plăcut și l-am
Dramele și comediile zilelor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/14702_a_16027]
-
bunului-simț, cu unele momente reușite în care emoția și acțiunea constituie un tot armonios, însă fără o coeziune generală, fără o gradare a tensiunii, fără acel ceva inefabil ce transformă un film dintr-unul obișnuit într-unul de referință. Deși regizorul pare a avea/a fi avut datele necesare unui asemenea efort (vezi filmele sale anterioare Atracție fatală, Scara lui Jacob). Am fost cîndva soldați și tineri reia obsesiv pentru cinematografia americană subiectul războiului din Vietnam. De astă dată însă numai
Dramele și comediile zilelor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/14702_a_16027]
-
întîmplat pe 11 septembrie 2001 în America știe o lume întreagă. Dar pe 11 septembrie 1947, undeva în Moldova, după cel de-al doilea război mondial, într-o Românie cu bocancul sovietic pe grumaz? S-a născut Alexa Visarion, astăzi regizor de teatru și film, absolvent în 1971 al I.A.T.C.-ului, profesor de regie la aceeași instituție (U.N.A.T.C.). Omul nostru este și un personaj, cu sînge slav clocotitor - se pare moștenit de la un bunic rus - coleric, pătimaș și
Gară pentru trei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14728_a_16053]
-
a poemelor sale, despre care au vorbit unii dintre comentatori". În pofida aspirației (să recunoaștem utopice, dacă e să-i luăm în calcul ultimele consecințe) a suspendării conștiinței, a iraționalizării totale, poetul Gellu Naum ni se revelă frecvent acompaniat de un regizor care dă indicații exacte și de un spectator gata a sancționa orice alunecare din decor. Cu toate că suprarealist pînă-n vîrful unghiilor, autorul Copacu-lui-animal face uz de privilegiul stării de veghe, capabilă a adăuga impulsului inițial o "raționalizare" menită a-l exploata
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
cînd nu se filma, se imagina. A ajuns cu timpul să hrănească fantasma onanistă că ar fi mercenar în Legiunea Străină, deși bietul om nu era decît colonel în instituția aceea." Întîlnirea cu Ion Iliescu este de un haz nebun. Regizorul trebuie să îndure cîteva răbufniri culturale ale președintelui: îi spune că dacii vorbeau latina încă înainte ca romanii să apară pe aceste meleaguri. Personajul Daneliuc nu ripostează, are nevoie de bani pentru filmul său "Ovidius". Nu obține nimic și pleacă
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
se cuvin cunoscute. Are dreptate dl Buzura: generațiile noi nu-și pot ignora părinții fără riscul de a nu însemna ele înseși nimic. Scapino ilegal În ADEVĂRUL din 23 septembrie au fost publicate fragmente dintr-o scrisoare pe care cunoscutul regizor Al. Dabija a adresat-o la fel de cunoscutului actor Horațiu Mălăele. Am primit și noi e-mai-lul cu pricina. Dl Dabija îi amintește actorului că au lucrat împreună, unul ca regizor, celălalt ca actor, la un spectacol după Molière la Teatrul Nottara
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14738_a_16063]
-
septembrie au fost publicate fragmente dintr-o scrisoare pe care cunoscutul regizor Al. Dabija a adresat-o la fel de cunoscutului actor Horațiu Mălăele. Am primit și noi e-mai-lul cu pricina. Dl Dabija îi amintește actorului că au lucrat împreună, unul ca regizor, celălalt ca actor, la un spectacol după Molière la Teatrul Nottara. Scrie dl Dabija: "De foarte mulți ani publicul de șușe de prin diferite colțuri ale țării este fericit cu o producție numită fraudulos Scapino, încropită din fragmente ale spectacolului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14738_a_16063]
-
nu există joc. Actorul modern practică uitarea de sine, dar în doze homeopatice [...] Există, așadar, o ambivalenta în efemeritatea teatrului: uitarea este o pedeapsă, dar și o salvare totodată. Ea întreține legendele care-i aureolează pe eroii scenei, actori și regizori, deopotrivă, lăsînd deoparte orice neîmplinire". Inevitabil, unii protagoniști ai demonstrațiilor, comentariilor și constatărilor lui George Banu sînt situații din piese, replici cehoviene sau shakespeariene, actori, regizori, scene și penseuri din repetiții, imagini din spectacole. Accentul nu cade neapărat pe teatru
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]