458 matches
-
sensibilității expresioniste ca o modalitate distinctă de a scoate de la periferia înțelegerii pendularea între suferință și refuzul ei, aparent la fel de maladiv. Pentru că ce s-a obținut la noi în ultimii ani este radicala receptare a modernității postsimboliste, nu ca o regresiune în inconștient, ca o ipostază a decepției neputincioase, ci ca un activ și foarte personal înțeles conferit inadaptării la urît, la tot ce se asociază îngustimii provinciale, nefericirii, singurătății sterile, filistinismului. Prin excelență redusă la un fel de delir verbal
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
dorință sacrificială sigură, la fel stau lucrurile și pentru oaspete nu numai pentru gazdă. E adevărat că perspectiva poveștii se plasează de cele mai multe ori de partea celui slab, a celui care cere adăpost. Și această căutare cunoaște uneori riscul unei regresiuni, chiar al unei dizolvări a eului care pun în scenă cu un simbolism evident figurile întemnițării, ale somnului, chiar ale unei morți simbolice. Să fii găzduit înseamnă să te deschizi tuturor riscurilor și să-ți lași destinul în mîinile gazdei
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
ar fi de altfel decît reluarea unei tradiții de povești foarte vechi. Înghițirea, îngurgitarea, devorarea sînt fantasme care reactivează o teamă originară în relație cu celălalt: pierderea identității, pierderea de sine și sfîșierea trupului. Astfel, spațiul refugiului este spațiul de regresiune, regresiune necesară permițînd înfruntarea dimensiunii de itinerariu a călătoriei. Nu voi intra în complexele variațiuni și rescrieri ale poveștilor. Evidentă este prezența temei și interpelarea pe care amintirea poveștii o provoacă. Nici o îndoială că, pentru a relua cuvintele lui Bellemin-Noël
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
fi de altfel decît reluarea unei tradiții de povești foarte vechi. Înghițirea, îngurgitarea, devorarea sînt fantasme care reactivează o teamă originară în relație cu celălalt: pierderea identității, pierderea de sine și sfîșierea trupului. Astfel, spațiul refugiului este spațiul de regresiune, regresiune necesară permițînd înfruntarea dimensiunii de itinerariu a călătoriei. Nu voi intra în complexele variațiuni și rescrieri ale poveștilor. Evidentă este prezența temei și interpelarea pe care amintirea poveștii o provoacă. Nici o îndoială că, pentru a relua cuvintele lui Bellemin-Noël din
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
un fel de statuie a despătimirii, un simbol al jertfei solipsiste. Această evadare extremă din promiscuitatea și demonia realului se anunță și în "Împăratul și călușeii" prin refuzul și scârba față de rutina oficială a puterii discreționare. Împăratul preferă datoriei istorice, regresiunea în mitologia refuzată a copilăriei. O tipologie și o metaforă a eternului joc de-a masacrul oferă și textul "Barca e plină". Adevărul e că teatrul lui Iosif Naghiu se poate citi ca orice text literar. Toate părțile sunt ascultate
Tragicomedii cu evazioniști by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16466_a_17791]
-
o carte „Romanul Varanului Român”, cu care ar putea concura la obținerea premiului Nobel. Dar, „Varan” este nu numai Dan Voiculescu, ci și alți confrați aflați după gratii, sau în drum către ele, încât asistăm aici la un fenomen de regresiune, de tranziție de la sociologie la zoologie. Oprirea - pornind de la frânarea acestui fenomen de desfrânare, de fraudare financiară - începe cu DNA, cu numirea lui Daniel Morar în funcția de Procuror. În romanul despre care vorbeam, începutul se află pe vremea comuniștilor
Antena 3, ANAF-ul 2 şi Anatema 1 (II) [Corola-blog/BlogPost/94071_a_95363]
-
de caractere monstruoase, care îmbină atât de desăvârșit umilința și răzbunarea, pioșenia și abjecția, lingușeala și infatuarea, disprețul și adorația, cinismul și sinceritatea." Un alt roman, Fără limită, din 1937, se impune prin sondarea unui mediu modern, fiind "romanul unei regresiuni de ordin moral." Merită semnalat faptul că Mircea Popa aduce în discuție și un roman mai puțin cunoscut, Chinuiții nemuririi, care este un "roman al formației, al pregătirii unei întregi generații de tineri medici pentru profesiune și pentru viață. în
Un eseu monografic by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/6912_a_8237]
-
în realitate, așa ceva nu se întâmplă. Ceea ce reprezintă suficiente motive pentru a susține ipoteza că, fără s-o știm, suntem ștampilați cu însemnele vieții și ale morții, și că nu ține strict de voința noastră plasarea convenabilă în raport cu ele. În ciuda regresiunii dramatice a "practicilor codificate pozitive", adică a prescripțiilor, doliul joacă întotdeauna pe-un dublu palier. Ca experiență individuală, el marchează creșterea în importanță a spațiului public, a unui fel de pudoare impusă de schimbarea codurilor sociale. Ca realitate colectivă, doliul
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
ci prin inducerea altui mecanism, al telepatiei ce acaparează treptat ființele și declanșează transferul de identitate. Circe încrucișează două arhetipuri, femeia fatală din lumea modernă și vrăjitoarea mitologică, valorificată de psihanaliză ca făptură ce declanșează fondul instinctual și dorința de regresiune în animalitate, având un stimul erotic. În povestirea lui Cortázar, presiunea thanatică întunecă atmosfera, impregnând-o cu un aer de fatalitate, o apăsare care guvernează existențele tuturor. Două povestiri, Scrisoare către o domnișoară din Paris și Bestiar probează măiestria lui
Cât de mult îl iubim pe Julio by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6938_a_8263]
-
să recurgă atât la doctrinele ezoterice indiene, la mitologia aferentă, cât și la basmul cult al lui Ispirescu, un basm atipic prin care este recitit și reinterpretat acest ezoterism. Ca și în basm, simpla revenire la locul de origine provoacă regresiunea temporală, scurgerea rapidă a anilor, ieșirea din spațiul privilegiat, suspendat, unde istoria nu erodează trupul și unde profesorul este capabil să acumuleze întreaga moștenire spirituală a secolelor pentru a o transmite unei postumanități cu înzestrări similare cu a lui. Obsesia
Visul chimeric al tinereții eterne by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6979_a_8304]
-
65 Mișcarea retractilă a poeziei este o mișcare de cucerire a Însinelui ei, dar, în același timp, o mișcare de cucerire a "ideii de univers". Când un lucru ajunge la extremitatea lui trebuie să se întoarcă înapoi" (Fung Yu-Lan). Prin regresiune a apărut cunoașterea și marele artificiu a apărut."66 Prin regresiune, Emil Botta ajunge la o cunoaștere de sine, concomitent cu artificializarea, contrafacerea ireversibilă a acestuia. Și, încet, forma culcată în valuri începu să suspine, să-și amintească. Așa cum, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Însinelui ei, dar, în același timp, o mișcare de cucerire a "ideii de univers". Când un lucru ajunge la extremitatea lui trebuie să se întoarcă înapoi" (Fung Yu-Lan). Prin regresiune a apărut cunoașterea și marele artificiu a apărut."66 Prin regresiune, Emil Botta ajunge la o cunoaștere de sine, concomitent cu artificializarea, contrafacerea ireversibilă a acestuia. Și, încet, forma culcată în valuri începu să suspine, să-și amintească. Așa cum, din baia de cloroform, cineva bolnav ieșise, înotând greu, la suprafață. Așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
poetic (v?zut că „infinitate non definit?", cum o nume?te Assunto), „z?ri dep?rtate", orizonturi nesfâr?ițe se Întrez?resc „de departe"; este spa?iul miraculos al „p?durii de argint" În care timpul e perceput mitic, ca regresiune spre vârstă de aur (fapt sugerat de prezentul indicativului: „vezi" timp al „prezen?ei f??? sfâr?it", cum Îl nume?te Rilke În „Cartea orelor". Acest spa?iu magic str?luce?te prin reflexele „ de argint" pe care luna le
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
În???ime, Abia marginile-arat? În albastrantunecime: Munte jum?tate-n lume — jum?tate-n infinit". („Memento mori") Dou? tipuri de spiritualitate se configureaz? În opera eminescian? una Închis?, În care cunoa?terea e imposibil? (spa? iile descrise Întruchipând simboluri ale regresiunii) ?i o altă deschis? -cea dacic?, În care limitele dintre cele dou? lumi nu exist?, cunoa?terea ?i comunicarea Între cer ?i p?mânt fiind posibile oricând: „ Dezgustat de lumea ??runt?, care-i cere s? «lustruiasc? În rime ?i-n
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
în termeni stendhalieni, asupra prieteniei cu resort deopotrivă etic și mistic, purtată de o femeie pentru o altă femeie și împlinită cu prețul oricărei decăderi și abjecții. Cititorul pătrunde în bolgiile dependenței, dintr-o lume alienată și atrasă de experimentul regresiunii umane. Marea bucurie, 1947, aproape de ceea ce considerăm a fi un roman tezist, se extrage dintr-o erotică ideologizată. Ideea este aceea a desfrânării depline a minții și a trupului. Iată un caz sfidător, ca tipologie și problematică, pentru contextul istoric
Proza Henriettei Yvonne Stahl by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8761_a_10086]
-
la căpătâi." Acesta a fost începutul suferinței morale, dar pentru gestul plecării își găsește o dublă acoperire, în spusa lui moș Anghel: "Numai printre străini te faci om", și în dorința veche "de a veni în ajutorul truditei mele mame". Regresiunea la starea anterioară, inferioară, cu multiple explicații, poate să ne apară ca o analiză a complexelor de sărăcie și a "dorului de ducă", numit de noi dromomanie. Mărturiile concentrate în La stăpân sunt edificatoare. în copilărie, raportul era între "o
Complexele lui Panait Istrati by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/9678_a_11003]
-
a conflictelor, în relaționarea destinelor cu ambianța socială - ceea ce înseamnă foarte mult în viziune epică. Dar desprinderea de balzacianism se realizează cu succes prin disponibilitatea comică a prozatorului. Are dreptate S. Damian să evidențieze propensiunea spre farsă, relevabilă în "pictura regresiunii" (imobilismul caracterelor, automatismele de comportament, vârtejul existențelor, convențiile teatrale, spectacolul comic etc.). Comicul dă un efect de distanțare, amplificând reculul față de prezent: Farsa indică gradul de deformare, prin ieșirea din actualitate", punctează S. Damian (în G. Călinescu romancier. Eseu despre
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
ar crește valoarea vieții, și ar permite de a fi atinse forme de activitate mai Înalte și mai perfecte”. Argumente contrare ar putea fi aduse, anume că: „slăbirea ordinii juridice, ca pierderea autorității Statului, corespunde unei decăderi morale și unei regresiuni În toate manifestările vieții”. Așadar, numai un echilibru dinamic ar fi benefic raportului dintre Stat și individ. Statul este un punct de reper pentru toate determinările juridice, care În chip necesar, sub categoriile licitului și ilicitului, Îmbrățișează și domină expresiile
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
energie nefolosită, crește. În acea clipă, în mod cât se poate de evident, în fața sa se deschid două căi, desenând chipurile barbariei. Nu este vorba numai de revenirea la comportamente mai elementare și mai grosolane, de vreme ce, în acest proces de regresiune, nici energia, nici afectul nu dispar, nefăcând, dimpotrivă, decât să se lase purtate de el la un grad de tensiune mai ridicat. Într-adevăr, în același timp cu replierea și odată cu neliniștea crescândă pe care o generează, în aceasta din
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
rezista competiției străine; un obiectiv de transformare a raporturilor sociale de producție. Dar, de obicei, Statul nu este cel mai bun administrator, cel mai eficient organizator ș.a.m.d. Și atunci, încet-încet, întreprinderile respective cunosc o stagnare sau chiar o regresiune, departe de obiective-le urmărite. Se dezvoltă o întreagă birocrație în jurul lor, influențele poli-tice își fac simțită prezența, de aceea aceste măsuri trebuie limitate și extrem de bine justificate. De obicei, puterile publice se comportă ca un fel de stat major
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
inculcă de produse ale scriiturii. Nu e vorba de o "comedie a limbajului", ci de insolitul raportului real-imaginar. Termenii alăturați aparțin unor zone total incompatibile, iar, pe de altă parte, "personajele", caricaturi ale realului, denotă automatismele, reificarea ființei umane, alienarea, regresiunea în elementar. Și așa, situate la granița irealității, "paginile" creează lumi grotești-fantastice. Nu-i deloc exagerat când se identifică în "antiprozele" lui Urmuz o conștiință estetică, fără de care nici n-ar intra în discuție. Iar orizontul lor are un ecou
Înainte-mergătorul fără voie by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7550_a_8875]
-
dragostea, taina, noaptea ruga, visul, frigul. E cunoscuta asociere oximoronică: "O, liniștită dragoste, / Amiază suavă / Ca o boabă de strugure / Care-și găsește moartea / În cerul visător al gurii" (Nu-mi voi aminti). Regimul nocturn al somnului nu-i neapărat regresiune vegetativă, cât nevoia de vis și de integrare în plasma naturii, a unei lumi mitologice, mai congruentă cu substanța "păduroasă și contradictorie a creației" (Ion Barbu). Parcă e și de prisos a mai spune că extazul hipnotic, vegetal, complementar tăcerii
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
a visat să ajungă/ roată de schingiuire / spînzurătoare/ cruce de răstignire // dar într-o zi anume / fără să-l întrebe / călăii și-au legat victimele de catargul lui / gloanțele l-au scrijelit / sîngele morților l-a miruit” (Stîlpul condamnaț ilor). Regresiunea postulată de poet e una neconvențională. Starea paradiziacă pe care o invocă poate fi regăsită inclusiv în ființa unui copil autist, tulburătoare întrupare a unei angelități neomologate: „Copilul nostru seamănă cu isus / deși pentru vecini ele este/ un copil ca
Un poet oximoronic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5742_a_7067]
-
C. Flondor, - înțelesurile vast legendare pot dărui impuls și har tehnicilor moderne. Fotografie, film, ca și desen și pictură, - peste distincții de instrumentar artizanal -, se împărtășesc din aceeași emulație, care țintește viitorul chiar și atunci cînd pare a invoca o regresiune. Dacă la Nürnberg, la Bienala Constructivistă din 1969, C. Flondor a uimit prin suplețea demersului intelectual, atare achiziții conceptuale i-au intrat în ciclul intrinsec al unui metabolism creator apt să integreze amplu contrariile. Investindu-se, încă din 1985, printre
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
semnul întrebării semnificația politică și intelectuală a rezistenței estetice - inclusiv cea a scriitorilor disidenți. O parte a criticii a vorbit cu o anume justificare de un sindrom post-revoluționar ce a inclus noi tensiuni etnice și naționale, resentimente socioculturale și o „regresiune a conștiinței civice”2 a fostei clase culturale, care după 1989 a trebuit să se preocupe mai mult de propria ei supraviețuire într-o lume globală dominată de forțe economice puțin înțelese. Obstacolul cu care s-a confruntat (și se
Paradigme în culturile literare – postmodernism, postcomunism, postcolonialitate și translingvism – by Marcel Cornis-Pope () [Corola-journal/Journalistic/5440_a_6765]