7,045 matches
-
rămas în urmă o lacrimă și-un dor de casă, Poetul s-a întors în veșnicia cuvântului ce nu piere Și-acolo de Limba Română-mamă îi pasă. Prezentul îi nostalgie vremelnică și vinovată, Prea puțin făcuta-am pentru el și regret, Cînd mierea Limbii Noastre învățată E alungată acolo din alfabet. Înlăcrimată-i Țara,Ceahlăul și versul meu, Poetul gândea că Prutul nu ne desparte, Și Limba Română ne unește tăcută mereu, Drumul Unirii, de-acum, îl luminează din Carte. Înălțarea
ÎNĂLŢAREA LA CERUL LUMINII LIMBII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Inaltarea_la_cerul_luminii_limbii_romane.html [Corola-blog/BlogPost/351533_a_352862]
-
dau mai mult. Personal nu mă pot autodefini, pentru că nu-mi găsesc adevăratele valențe. Din poeziile scrise unii cititori mi-au găsit fațete pe care sincer fiind, eu nu mi le-am descoperit. Să fie aceasta sclipirea diamantului neșlefuit? Singurul regret pe care îl am, este că nu mi-am folosit timpul pe care l-am avut în față. Sfatul pe care îl dau celor ce vor citi scrierile mele, este să se folosească de acea sfântă trinitate: muncă, recreație, odihnă
DRAGĂ CITITORULE 2001 de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 by http://confluente.ro/Drag_cititorule_2001.html [Corola-blog/BlogPost/360885_a_362214]
-
prânz. Se ridică și el, apropiindu-se de fereastră. Printre lamelele portocalii și prăfuite ale jaluzelelor strecură o privire în stradă. - Bănuiesc că nu te trage nici pe tine inima să dăm o fugă pe colț la „Dona”. - Cu tot regretul pentru ciorba de burtă dumnezeiască de acolo, aș prefera să comandăm ceva aici. Nu sunt fanul șosetelor ude. George râse. Se întoarse și scotoci într-unul dintre sertarele biroului său. - Am o jumătate de pungă cu alune. - O ai de peste
ULTIMA PICĂTURĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1459164115.html [Corola-blog/BlogPost/366098_a_367427]
-
dureri Ce - ascunse au fost Prin unghere-ntunecate Și curge sânge cald, Din fiecare rană ... Creneluri tăiași în turnul meu de fildeș, C-o ușoară tușă de penel. Mă plec sub arcul-curcubeu al culorii Și-ascult divine imnuri, eterne simfonii, Regrete și dureri amare mă încearcă Când simt curgând amurgul, Prin venele sublime ale tinereții. Clăditu-mi-ai portret de nemurire Pe tomnaticul trunchi al vieții O nimfă plânge-n mine Când tu mă-mbrățișezi. 17 Aprilie 2011 Floarea Cărbune Referință
TURNUL de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 by http://confluente.ro/Floarea_carbune_1402548000.html [Corola-blog/BlogPost/349809_a_351138]
-
călcând pe caldarâmul plin de băltoace în care frunzele intraseră-n descompunere, amintind de gropile Bucureștiului pe care-l părăsise decurând, după scurta perioadă a actoriei lui. Să fie acesta orașul cezaro-crăiesc, centrul lumii celei bune? - se întreba el cu regretul că rămăsese dezamăgit. Oamenii din trăsuri vorbeau tare, ostentativ, dându-și cu părerile despre spectacolul de la care ieșiseră; pe măsură ce se depărtau de Burgtheater, vocea lor părea o continuare a spectacolului care se vărsase peste străzile din apropierea Imperialului. Unii făceau haz
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1396676143.html [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
fi destin răzbunător. - Iertare pentru crimă și minciună? Cum poți să-i ierți pe-aceia ce ne-au dus în cea mai monstruoasă văgăună în care rând pe rând ne-am descompus? - Orice greșeală poate fi iertată atunci când e-nsoțită de regret și inima de el incendiată se curăță arzând încet, încet. - Dar câți sunt cei ce strigă îndurare? Cei mulți nu recunosc că au greșit și-n orice clipă sunt din nou în stare să facă-același lucru înmiit. - Nu tu ești
DIALOG de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 by http://confluente.ro/anatol_covali_1461129759.html [Corola-blog/BlogPost/381926_a_383255]
-
cu care s-a înălțat peste condiția de muritor, dar „neocrotit de nuferi” (Să-ți leg nuferi la glezne), meditând la rostul omului „Zborul continuă,/ gândul duce dincolo de gând/ și ciclul se reia/ cu alții.” (Neodihnă) rămâne „cu un singur regret// acela că mor.” ( Singurul regret). Punând cuvântul pe piedestalul mult meritat, poetul îl apără cu toată ființa sa, ca pe un idol: „Voi fi nebănuit ca tunetul/ aruncat din senin peste case,/ ploaie voi fi și furtună/ cu cel ce
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Frigul_insingurarii_volum_llelu_nicolae_valareanu_1381527977.html [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
peste condiția de muritor, dar „neocrotit de nuferi” (Să-ți leg nuferi la glezne), meditând la rostul omului „Zborul continuă,/ gândul duce dincolo de gând/ și ciclul se reia/ cu alții.” (Neodihnă) rămâne „cu un singur regret// acela că mor.” ( Singurul regret). Punând cuvântul pe piedestalul mult meritat, poetul îl apără cu toată ființa sa, ca pe un idol: „Voi fi nebănuit ca tunetul/ aruncat din senin peste case,/ ploaie voi fi și furtună/ cu cel ce rătăcește cuvântul/ în verdele ofilit
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Frigul_insingurarii_volum_llelu_nicolae_valareanu_1381527977.html [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
acestei bucurii autumnale. Ajunsă în raionul florilor și-l aminti pe George Topârceanu cu poezia lui Rapsodii de toamnă. Florile-n grădini s-agită. Peste straturi, dalia, Ca o doamnă din elită Își îndreaptă talia. Trei petunii subțirele, Farmec dând regretelor, Stau de vorbă între ele: “Ce ne facem, fetelor?”... Era o mare iubitoare a frumuseții florilor iar grădinița lor era plină cu aceste nestemate generatoare ale parfumurilor naturale care te alintau cu suavele lor mirosuri. Încerca să-și finalizeze articolul
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1496995669.html [Corola-blog/BlogPost/376621_a_377950]
-
aceste confuzii din rea-intenție. Pur și simplu, nu intra în sertarele minții sufletului și ale obișnuinței ultimilor 60 de ani forma neobișnuită, esențele diferite din care este compusă Instituția Regalității: Familia Regală, deși formată din oameni ca toți ceilalți, cu regretele, satisfacțiile, frustrările, limitele lor de răbdare și sănătate, este totuși o instituție. Una chemată istoric să reprezinte și să servească statul și valorile lui. Simțul datoriei, atât de exemplar la Carol I, Ferdinand I și Mihai I dar și Principesa
„REGALITATEA, ASTĂZI”, ILUSTRAŢII ÎN CUVINTE, ALE ASR PRINCIPELUI RADU AL ROMÂNIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1434354741.html [Corola-blog/BlogPost/379708_a_381037]
-
răcorească patima ce a ars mocnit în tine Cuvântul meu să te elibereze din a vinii chingă Iar timpul irosit în lacrimi să nu ne mai aparțină. Nu ai să știi nicicând că am cules nuferi din noroi Am transformat regretele într-un nerostit poem De dragul clipei fericite ce se închina la doi... Loviți am fost pe veșnicie de al dragostei blestem. Referință Bibliografică: Vis și rugăciune / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 917, Anul III, 05 iulie
VIS ŞI RUGĂCIUNE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 by http://confluente.ro/Vis_si_rugaciune_elena_lavinia_niculicea_1373019459.html [Corola-blog/BlogPost/363931_a_365260]
-
lumina scămoasă” („Septembrie coboară” - „Cuvinte de dor”). În alt volum descoperim vânt rece, picuri de ploaie, sunete „turtite”, frunze „plânse”, „beteală încâlcită în palmele serii”(„Culori în iubire”). Natura eternă, în contrast cu efemeritatea omului, timpul ireversibil formează substanța lirică a volumelor. Regretul devine vizibil: „O, timpul nu dispare, se grăbește/ Sub leagăne de frunze în mișcare...” („Gânduri de toamnă” - „Culori în iubire”). Personificat, accentuează sentimentul de iubire. Nostalgia Liei Ruse se conjugă, desigur, cu timpul ireversibil care devine obsedant. Conștientă de efect
SPICUIRI LIRICE de LIA RUSE în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 by http://confluente.ro/lia_ruse_1491199611.html [Corola-blog/BlogPost/381492_a_382821]
-
iubit. Somn ușor!... Te-am obosit. du-te-acasă, puișor!... L-a așezat pe scaun, i-a aplicat un sărut pe frunte și ținându-i ambele mâini lipite de șold, în ochii ei albaștri, ca marea, s-a văzut un licăr de regret: „Îmi pare rău... că nu ai fost al meu!” Pe la ora douăsprezece noaptea s-a frânt „hora”. Cobrescu venise cu grămada de milioane, iar Bușoiu și-a primit cei zece mii de lei ca să-i țină; doar vă aduceți aminte că
PARTEA A V-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 by http://confluente.ro/Partea_a_v_a_pariul_blestemat_marin_voican_ghioroiu_1359792446.html [Corola-blog/BlogPost/359274_a_360603]
-
muțenie de sentimente, mimând în clar-obscurul vieții și-n alb-negrul, prezent, pe undeva. Cand mi-e greu, mă gândesc la tine, ca la primăvară, cu frenezia de culori în La minor, atingându-ți buzele, așa cum, îmi părăsesc, secundele vieții, cu regret, că nu le voi putea păstra, nici macar, în vreo idila, îmbrățișând sufletul tău, întors la mine, știind că mai tarziu, ne-am fi putut iubi. Te-aș fi strâns la piept, cu frenezie de culori, zâmbetul tău, muțenie de sentimente
NE-AM FI PUTUT IUBI de COSTI POP în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 by http://confluente.ro/costi_pop_1490743338.html [Corola-blog/BlogPost/374585_a_375914]
-
în seamă, ci considerate mici ghinioane, aproape amuzante. Doar atunci când se ajunge la un deznodământ fatal, se face oarecare vâlvă și apoi totul reintră în normal ca și când nimic nu s-a întâmplat. Două vieți au fost frânte lăsând în urmă regrete și nefericire. În plus, complexul de vinovăție că nu s-a făcut totul ca să nu se ajungă la asemenea situație. E ușor să fii moralizator, e lesne să dai sfaturi, dar să fii nevoit să previi asemenea tragedii este foarte
LANSARE DE CARTE A EDITURII SEMĂNĂTORUL LA GALAŢI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Lansare_de_carte_a_editurii_se_cristea_aurora_1385927921.html [Corola-blog/BlogPost/344452_a_345781]
-
inițiativa dlui Iancu POPESCU, care a fost susținut de colegii săi, pe ordinea de zi a fost propusă și votată în unanimitate de către cei 11 deputați prezenți în sală, chestiunea privind acordarea limbii române a statutului de limbă regională. Spre regret, cam târziu am aflat această îmbucurătoare noutate. Însă, după cum se spune, mai bine mai târziu decât niciodată. Iar veștile minunate întotdeauna sosesc la oameni buni. Și de aceea îi mulțumesc din suflet dlui Constantin UNGUREANU, care ne-a trimis o
ŞI LA CUPCA LIMBA ROMÂNĂ-I O COMOARĂ INESTIMABILĂ – A OBŢINUT STATUT DE LIMBĂ REGIONALĂ by http://uzp.org.ro/si-la-cupca-limba-romana-i-o-comoara-inestimabila-a-obtinut-statut-de-limba-regionala/ [Corola-blog/BlogPost/93741_a_95033]
-
în trecera mea risipită în timp; cu amintiri din anii copilăriei cu doriri și neîmpliniri ucise, în căutarea unei constelații plină de lumină. Așa am învățat să iubesc Brăila ! Brăila, oraș plin de forme și culoare, de amintiri, iubiri și regrete, de melancolicii și visătorii acestor locuri. Referință Bibliografică: Așa am învățat să iubesc Brăila ,, / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1906, Anul VI, 20 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Constanța Abălașei Donosă : Toate Drepturile Rezervate
,, AȘA AM ÎNVĂȚAT SĂ IUBESC BRĂILA ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 by http://confluente.ro/constanta_abalasei_donosa_1458498769.html [Corola-blog/BlogPost/384162_a_385491]
-
ei printre noi? • Fiecare suflet își cântă melancolia lui. Trenul fericirii trece pe lângă tine, abia apucă să-ți arunce un salut din mers. • În toate relațiile eistă câte un punct negru care iradiază suspiciune, invidie și câte o doză de regrete. Proștii cred că prostia este un panaceu universal care te ține prizonier în curtea ta.. • Dacă ești plin de sine, unde mai încape ceva bun în tine? • Tinerii rămân speranța generației viitoare, chiar după ce îmbătrânesc. • Asemuită cu aurul, tăcerea nu
GÂNDURI REBELE (10) – AFORISME (3) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 by http://confluente.ro/harry_ross_1439547264.html [Corola-blog/BlogPost/373244_a_374573]
-
a existenței în alt univers, va gândi filozoful . Și mă vei iubi o singură dată, pentru prima și ultima oară... ... Binele și răul din noi au oglinzi separate și pe fiecare când buni, cănd răi, lăsăm aburii indiferentei și ai regretelor tardive. Într-o ordine - personală, divină?- aleatorie, descoperim tăișul cuvântului care rânește în loc să vindece, simțim că firul de iarbă cu care ne lovește prietenul doare mai tare decât sabia cu care dușmanul ne face bucăți, plătim cu aceeași monedă iubirea
TAINA DIN LABIRINT de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1453751260.html [Corola-blog/BlogPost/383918_a_385247]
-
Un zâmbet cald, Cânt de viori! Două cireșe La urechi, Picuri de mir Pe râne vechi! Ce mi-aș dori? Aripi în zbor! Seninul cer, Sfanțul fior Să-mi ardă trupul Înghețat; Să mă topesc, Să las păcat! Să las regret Și remușcări! Să cânt, să zbor... Și să trăiesc. Referință Bibliografica: Ce mi-aș dori? / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2172, Anul VI, 11 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florina Emilia Pincotan : Toate Drepturile
CE MI-AŞ DORI? de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2172 din 11 decembrie 2016 by http://confluente.ro/florina_emilia_pincotan_1481481138.html [Corola-blog/BlogPost/380375_a_381704]
-
era considerată ea însăși o divinitate care nu trebuia denigrată sub nici o formă. -Am plecat din Roma nu ca să fug de ceva, sau să nu mai aud și să nu mai văd ceea ce mă întrista. Am plecat cu sentimentul și regretul că orașul pe care l-am iubit m-a trădat. Ce exil trist și totuși necesar! spuse Valerius Audanius. Tăcerea se adânci în sala Augusta. Cineva făcuse semn cântăreților să tacă. Apoi procuratorul rupse tăcerea. -Mi-aduci aminte tinere de ilustrul
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(2) CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_condur_1416178329.html [Corola-blog/BlogPost/371678_a_373007]
-
legat de familie, minți el cu ce-i veni în minte pe moment. - Îmi pare sincer rău. Și eu care îmi pusesem atâtea speranțe în această întâlnire... - Nu dispera, doar o amânăm, nu o anulăm definitiv. - Bine Ștefan. Din nou regret că nu ne putem vedea. Și când te gândești că mi-am modificat agenda de lucru special pentru asta... - Felicia, cred că înțelegi că eu sunt cel mai mare perdant. Mi-ar fi plăcut nespus de mult să putem bea
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1496591590.html [Corola-blog/BlogPost/371760_a_373089]
-
sper la împlinire și la continuitatea ei? Acestea erau gândurile ce mă tulburau în timp ce aranjam fiecare lucru în portbagaj. O vedeam pe Miruna, că nici ea nu era în clipele cele mai grozave ale vieții și se tot uita cu regret la toate nimicurile din spațiul care ne-a oferit clipe memorabile, pentru mult timp de-acum încolo. Aduna mecanic lucrurile împrăștiate peste tot, iar când a terminat, s-a urcat tăcută în mașină și așa a rămas tot drumul înapoi
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1445669394.html [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
urcat tăcută în mașină și așa a rămas tot drumul înapoi. Am parcurs încet cei doi kilometri de terenul accidentat de pe Valea Iubirii, cu gândul că acasă nu va mai fi cuibul unor nebunii, ci spațiul unde lași totul cu regret și pleci cu tristețea în suflet că ești nevoit să întrerupi ceva, ce abia ai construit cu migală și cu multă pasiune: mugurii unei noi iubiri. Chiar dacă afară era o după-amiază însorită și plăcută ca temperatură, în apartamentul meu a
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1445669394.html [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
care mă știu. Și patru anotimpuri care-au fost S-au transformat în doișpe; Și totuși parcă nici n-au fost Prea grele și prea multe! Atunci însă mi-a părut prea greu Să fiu pe drumuri singur, De azi regretul nu va mai fi al meu Sunt fericit, te-asigur! Beatrice Lohmüller 15 sept. 2014 creatieproprie.wordpress.com Picture by http://gyurka.deviantart.com/art/it-rests-always-the-hope-2-173938055 Referință Bibliografică: AM FOST UN CĂLĂTOR / Beatrice Lohmuller : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
AM FOST UN CĂLĂTOR de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 by http://confluente.ro/beatrice_lohmuller_1410794113.html [Corola-blog/BlogPost/362153_a_363482]