284 matches
-
mult ceremoniale, potrivit Constituției germane, își are reședința oficială la Schloss Bellevue. Berlin este sediul executivului german, care își desfășoară ședințele la cancelarie, la "Bundeskanzleramt" („Casa Albă” a Germaniei). Cancelaria este Bundestagul, iar Parlamentul German își desfășoare ședințele în Clădirea Reichstagului de când guvernul s-a mutat înapoi la Berlin în 1998. Bundesratul („consiliul federal”, îndeplinește funcția unei camere superioare) este reprezentarea landurilor federale ("Bundesländer") ale Germaniei și este sediul fostei Case Prusace a Lorzilor. Mutarea guvernului și Bundestagului la Berlin a
Berlin () [Corola-website/Science/296630_a_297959]
-
mobilizeze pentru apărarea aliaților ei doar dacă aceștia erau atacați. De vreme ce Japonia fusese atacatorul, Germania nu era obligată să o ajute. Cu toate acestea, pe 11 decembrie, Hitler a hotărât ca să declare război SUA. Hitler a ținut un discurs în Reichstag pe 11 decembrie 1941, la trei zile după ce SUA declaraseră război Japoniei prin care, apreciind că guvernul japonez „după ce negociase de ani de zile cu acest om (Franklin D. Roosevelt), s-a săturat să tot fie sfidat de acesta într-
Pactul Tripartit () [Corola-website/Science/309739_a_311068]
-
tronul german, ducele Henric "cel Mândru" al Bavariei, membru al dinastiei Welfilor. Acesta din urmă a fost înlăturat și din Ducatul de Bavaria în 1138. Frederic a avut însă în vedere ajungerea la un acord cu casa Welfilor, iar în "Reichstag"-ul din 1154, ținut la Goslar, el l-a reinstalat pe fiul lui Henric "cel Mândru", Henric Leul ca duce al Bavariei. Cu toate acestea, Henric a redobândit un rest din fostele sale posesiuni, dat fiind că Marca de Austria
Ducatul de Merania () [Corola-website/Science/324951_a_326280]
-
mondial. Mulțumită succesului obținut de Partidul nazist și aliații săi din timpul scrutinului, liderul și cancelarul Germaniei, Adolf Hitler a promulgat Actul de Împuternicire, care îi dădea efectiv puterea unui dictator. Alegerile au avut loc la scurt timp după incendierea Reichstagului, în care parlamentului german i-a fost dat foc intenționat de către un comunist olandez, Marinus van der Lubbe. Acest eveniment a avut efectul comun de a diminua popularitatea Partidului comunist (KPD) și a-i permite lui Hitler să îl convingă
Alegeri legislative în Germania, martie 1933 () [Corola-website/Science/319591_a_320920]
-
mențină coaliția cu Partidul Naționaliștilor Germani (DNVP) pentru a forma o majoritate. În plus, Hitler avea nevoie de două treimi din majoritate pentru a promulga Actul de Împuternicire ( o lege care i-a permis să promulgheze legi fără să consulte Reichstagul), pe care le-a câștigat convingând Partidul Central să voteze cu el. Actul a fost promulgat pe 23 martie. Social democrații au fost singurii care s-au opus măsurii, ce a intrat în vigoare la data de 27 martie. De
Alegeri legislative în Germania, martie 1933 () [Corola-website/Science/319591_a_320920]
-
23 martie. Social democrații au fost singurii care s-au opus măsurii, ce a intrat în vigoare la data de 27 martie. De altfel, reprezentarea social democrată a fost suprimată, deoarece câțiva deputați social democrați care au fost aleși la Reichstag, au fost împiedicați în a-și ocupa locurile, de către naziști. Dacă Partidul Comunist participa, reprezentanții săi ar fi contribuit cu 17% din votul de la Reichstag. În schimb, reprezentanții săi au fost arestați pentru suspectarea în cazul incendierii Reichstagului. Deși Actul
Alegeri legislative în Germania, martie 1933 () [Corola-website/Science/319591_a_320920]
-
social democrată a fost suprimată, deoarece câțiva deputați social democrați care au fost aleși la Reichstag, au fost împiedicați în a-și ocupa locurile, de către naziști. Dacă Partidul Comunist participa, reprezentanții săi ar fi contribuit cu 17% din votul de la Reichstag. În schimb, reprezentanții săi au fost arestați pentru suspectarea în cazul incendierii Reichstagului. Deși Actul de Împuternicire a fost menit să fie eficient doar timp de patru ani, oficial a fost prelungit de două ori. Puterile obținute datorită actului a
Alegeri legislative în Germania, martie 1933 () [Corola-website/Science/319591_a_320920]
-
aleși la Reichstag, au fost împiedicați în a-și ocupa locurile, de către naziști. Dacă Partidul Comunist participa, reprezentanții săi ar fi contribuit cu 17% din votul de la Reichstag. În schimb, reprezentanții săi au fost arestați pentru suspectarea în cazul incendierii Reichstagului. Deși Actul de Împuternicire a fost menit să fie eficient doar timp de patru ani, oficial a fost prelungit de două ori. Puterile obținute datorită actului a permis ca KPD și Partidul Social Democrat să fie proscrise și stabilea, cu
Alegeri legislative în Germania, martie 1933 () [Corola-website/Science/319591_a_320920]
-
Styria. Cum aceste teritorii erau toate fiefuri feudale primite de la nobili de rang mai înalt, în special membri ai diverselor ramuri ale Habsburgilor, dinastia de Liechtenstein nu putea îndeplini cerința de bază pentru a obține un loc în dieta imperială, "Reichstagul". Deși câțiva principi de Liechtenstein au slujit ca sfetnici apropiați mai multor domnitori Habsburgi, fără a avea teritorii deținute direct de la tronul imperial, aceștia aveau o putere restrânsă în Sfântul Imperiu Roman. Din acest motiv, familia căuta să obțină pământuri
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
său a fost atins prin trei succese militare: Bismarck a pregătit personal în linii mari Constituția Confederației Germane de Nord din 1866 să devină Constituția Imperiului German din 1871. Germania se bucura de câteva caracteristici democratice: cea mai importantă era "Reichstagul (Parlamentul)", care, spre deosebire de Parlamentul Prusiei, avea membrii aleși prin sufragiu direct și egal al tuturor cetățenilor germani de sex masculin. Totuși, legile, pentru a fi aprobate, aveau nevoie și de aprobarea "Bundesrat" (Camera federală a deputaților statelor), adunare în care
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
însă, secretarii de stat, (birocrații de frunte ai statului, care se ocupau de unele domenii precum finanțele, afacerile externe sau apărarea), funcționau ca miniștri neoficiali ai portofoliilor respective. Cu excepția perioadelor 1872-1873 și 1892-1894, cancelarul a fost și primul-ministru al Prusiei. "Reichstagul" avea puterea să aprobe, să modifice sau să respingă legi, dar nu avea dreptul la inițiativă legislativă, putere care aparținea exclusiv cancelarului. Forțele militare ale statelor mai mici au fost trecute sub controlul Prusiei, în timp ce armatele regatelor mai mari precum
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
obligat pe Bismark să părăsească postul de cancelar în martie 1890. Partidul Social Democrat din Germania (SPD) s-a dezvoltat până la a deveni cel mai puternic partid socialist din lume, cucerind în ianuarie 1912 o treime din voturile alegătorilor pentru "Reichstag" (palamentul imperial). Totuși, guvernul a rămas in mâinile unor coaliții conservatoare succesive sprijinite de liberalii de dreapta sau de clericii catolici și dependente în mare măsură de bunăvoința kaizerului. Echilibrul european instabil al puterii a fost distrus în momentul în
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
chiliile călugărilor fiind transformate într-o construcție care să permită reuniunile oficiale ale legislativului. În anul 1881 are loc repararea și reamenajarea vechii construcții a Adunării Deputaților, obținute din transformarea chiliilor și este adăugat un amfiteatru, asemănător Palatului Deputaților Germani (Reichstag). Amfiteatrul creat era mare, cochet, spațios și avea două rânduri de loji și o galerie. Deputații își desfășurau ședințele în sala de ședințe, o sală cu scaune dispuse în semicerc, în partea din față a acestuia exista o tribună, iar
Palatul Camerei Deputaților () [Corola-website/Science/309033_a_310362]
-
referendum ulterior a fost organizat în grabă de Hitler pentru 29 martie, ""cerând populației germane" atât ratificarea ocupației Renaniei de către armata germană cât și aprobare unei liste a unui partid unic, compuse exclusiv din candidați naziști pentru locurile din noul Reichstag. Hindenburg și dirijabilul Graf Zeppelin au fost desemnate de către guvern drept elemente cheie pentru acest proces. Ca un șiretlic de imagine, Goebbels, ministrul propagandei, a cerut companiei Zeppelin ca ambele aerostate să fie disponibile pentru un zbor în tandem de-
LZ 129 Hindenburg () [Corola-website/Science/320251_a_321580]
-
despre el să nu fie tipărite". Aceaste decizii au fost luate din cauza opoziției lui Eckener de a se utiliza Hindenburg și Graf Zeppelin pentru scopuri politice în timpul Deutschlandfahrt, și a refuzului său de a acorda suport în timpul campaniei electorale pentru Reichstag duse de cancelarul Adolf Hitler și politicile sale. (Goebbles nu a făcut niciodată publică această interdicție care, o lună mai târziu, a fost ridicată tacit.) Nici acest prim zbor către America de Sud nu a fost scutit de probleme pentru Hindenburg, unul
LZ 129 Hindenburg () [Corola-website/Science/320251_a_321580]
-
pretențiile sale la coroană și să recomande nobililor franci alegerea puternicului duce de Saxonia, Henric "Păsărarul" ca rege, în ideea de a asigura unitatea în cadrul triburilor germane și prezervarea Imperiului. Eberhard a onorat această solicitare, iar Henric a fost de către "Reichstag"-ul de la Fritzlar în 919, sub numele de Henric I. Prin aceasta, Conradinii au revenit la statutul de principi locali. Eberhard, noul duce de Franconia, a rămas loial noului rege Henric I, iar pentru o vreme (926-928) chiar a deținut
Conradini () [Corola-website/Science/327984_a_329313]
-
Chemnitz. În 1906 Noske a fost ales în Parlamentul German din partea SPD și a reprezentat circumscripția Chemnitz până în 1918. În cadrul SPD el era considerat a fi un expert în probleme militare, navale și coloniale. După 1912, Noske fost "Koreferent" al Reichstag-ului pentru bugetul Marinei. În 1914 a publicat cartea "Kolonialpolitik und Sozialdemokratie" în care aducea argumente în favoarea colonialismului german. Era perceput ca reformist (unul din membrii SPD, care dorea să-și realizeze obiectivele politice în cadrul sistemului existent) și ca o
Gustav Noske () [Corola-website/Science/337683_a_339012]
-
care îi includea, de asemenea, pe Friedrich Ebert și pe Philipp Scheidemann și care a sprijinit războiul ca o măsură de apărare. Noske a susținut împrumuturile de război, dar, de asemenea, a argumentat în favoarea unei poziții politice mai puternice pentru Reichstag. Din 1916 până în 1918 a fost președintele unei comisii parlamentare numite de guvern pentru a investiga achizițiile militare și profiturile excesive realizate de contractanți ("Kommission für die Überprüfung der Kriegslieferungen"). În această funcție, Noske a ajutat la limpezirea practicilor de
Gustav Noske () [Corola-website/Science/337683_a_339012]
-
și Irakului a fost asigurarea surselor de petrol din Orientul Mijlociu. Revista "Time" a comparat teoriile conspirației privitoare la 9/11 cu teorii a altor evenimente din trecut cum ar fi asasinarea lui John F. Kennedy sau referiri la incendierea clădirii "Reichstag" în 1933 de către Germania nazistă." "Time" a adăugat și că „nu există eveniment într-atât de clar și evident încât un om determinat să nu poată găsi ambiguități despre subiect. Deși discuțiile și publicarea acestor teorii este restrânsă în pagini
Teoriile conspirației atentatelor din 11 septembrie 2001 () [Corola-website/Science/317070_a_318399]
-
a amânării Operațiunii Barbarossa de pe 15 mai pe 22 iunie a fost reprezentată de problemele de logistică și de condițiile meteorologice din iarna precedentă, care au făcut ca râurile să se reverse până la sfârșitul primăverii. Într-un discurs ținut în Reichstag în 1941, Hitler și-a exprimat admirația pentru rezistența armatei elene, spunând că: „Dreptatea istorică mă obligă să recunosc că inamicii care au luat poziții împotriva noastră, în particular soldatul grec, au luptat cu cel mai mare curaj. El a
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
de proporții nemaiîntâlnite, provocând și o schimbare la nivelul membrilor Partidului Nazist. Nivelul șomajului deosebit de ridicat a fost factorul hotărâtor care l-a propulsat pe Hitler în fruntea statului german. Hitler a fost numit Cancelar pe 30 ianuarie 1933. Incendierea Reichstagului de pe 27 februarie 1933, pusă de mulți pe seama naziștilor, a fost folosită ca motiv pentru suspendarea libertăților cetățenești și politice, act politic promulgat ca lege de vârstnicul președinte Paul von Hindenburg și pus în practică de guvernul coaliției de dreapta
Cauzele celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/303903_a_305232]
-
Național Socialist Austriac, a jucat un rol decisiv în asasinarea cancelarului austriac Engelbert Dollfuss și a făcut intervenții pentru ca anumiți membri marcanți ai partidului nazist local să fie numiți în funcții publice importante. După unul dintre discursurile lui Hitler în Reichstag, succesorul lui Dollfuss, Kurt Schuschnigg, a declarat că el nu poate fi obligat la mai mult decât fusese obligat până în acel moment. În ciuda presiunilor făcute de la Berlin, cancelarul a ales să organizeze un plebiscit, prin care spera să fie confirmată
Cauzele celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/303903_a_305232]
-
au reunit la Frankfurt, pe motiv că pe un ceh nu-l interesează politica germană. La începutul lunii iunie el a coordonat Congresul slav de la Praga, în calitate de președinte. Mai târziu, în același an, el a fost ales ca deputat în Reichstag-ul care a funcționat în orașul Kroměříž (Kremsier) între octombrie 1848 și martie 1849. El s-a declarat la acel moment în favoarea unui imperiu austriac puternic, care trebuia să fie organizat ca o federație a statelor sud-germane și a statelor
František Palacký () [Corola-website/Science/336015_a_337344]
-
Gustav Bauer (ca "Ministru-președinte" și "cancelar" - "kanzler"), Hermann Müller, Konstantin Fehrenbach, Joseph Wirth, Wilhelm Cuno, Gustav Stresemann, Wilhelm Marx, Hans Luther, din nou Wilhelm Marx, Hermann Müller, Heinrich Brüning, Franz von Papen și Kurt von Schleicher După câștigarea alegerilor pentru Reichstag, la 30 ianuarie 1933, Adolf Hitler a devenit cancelar sub titlul de Reichskanzler. După sinuciderea sa (la 30 aprilie 1945) a fost urmat de Joseph Goebbels (pentru doar două zile, 30 aprilie și 1 mai 1945) și de Contele Schwerin
Cancelar federal al Germaniei () [Corola-website/Science/337429_a_338758]
-
forțele sovietice de sub comanda lui Konev și a lui Jukov au forțat Oderul și au atacat pe direcția Berlinului. Forțelele lui Konev au reușit să intre primele în Berlin, dar Stalin i-a oferit lui Jukov onoarea de a cuceri Reichstagul și a înălța steagul sovietic peste Berlin. Konev a primit ordinul să-și îndrepte armatele spre sud-vest, unde a făcut joncțiunea cu Armata Statelor Unite la Torgau și a participat la înfrângerea unităților fanatice ale SS-ului la finalul insurecției din
Ivan Konev () [Corola-website/Science/306984_a_308313]