87 matches
-
ansamblurilor socioeconomice, posibilitatea percepției lor științifice. Individul integrat în aceste ansambluri organice este, în parte, determinat de ele; individualitatea lui se fragmentează, capătă un aspect obiectiv și, specializându-se exagerat în rolul ei producător, raporturile sale directe cu celelalte sunt reificate. Totuși, la acest nivel, ca și la cel al individului și al relațiilor personale directe, situația este ambiguă, reificarea obiectivă fiind mai mult sau mai puțin compensată de alți factori, de care nu ne vom ocupa aici. Autosubzistența înseamnă fuziunea
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
sus este imposibil aici; nu putem decât să rămânem închiși în grupul de contacte directe, adică într-un univers al raporturilor personale. Ne aflăm în fața a două realități străine una de cealaltă: pe de o parte, ansambluri obiective care-l reifică pe individ în persoana sa și în relațiile cu ceilalți; pe de altă parte, raporturi individuale care-și sunt suficiente lor însele, formând o totalitate autonomă care-și epuizează singură propria determinare. Toate acestea ar cere lungi dezvoltări, pe care
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
producție, de unde exteriorizarea bunului și constrângerea de a munci astfel încât bunul să poată fi obținut. Cum am subliniat mai sus, acest principiu structural este, în virtutea autosubzistenței, absent din Okelataka; există o imposibilitate funciară a bunurilor și nevoilor de a se reifica, de a se desprinde de indivizii concreți; toate acestea sunt legate de natura unui sistem comercial întemeiat aproape exclusiv pe exportarea produselor agricole și pe importarea bunurilor manufacturiere de origine europeană, însoțite de un volum monetar foarte slab, fără circulație
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
obiectivă a mărfurilor este emblematică pentru modernitate: valorile lucrurilor care circulă și se schimbă sunt gândite în afara oricărei umanități. Se vorbește, de asemenea, de "reificare". La originea alienării stau raportul salarial și diviziunea intensivă a muncii, care exploatează omul și reifică marfa (Vandenberghe, 1997). Pista criticii alienării și tema reificării au fost urmate îndeosebi de gânditorii germani. Nu putem să întocmim aici o listă exhaustivă, însă putem să indicăm câteva referințe importante: • Georg Simmel (1858-1918), mare admirator al lui Marx, rămânând
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
importantă și cea mai neimportantă deopotrivă. Nu e cazul de acum înainte să vă mai temeți de apropierea mea." (16 mai) Numai că Friedgard nu dorește sfârșitul, ci doar eliminarea din relația lor a "gesticii nonverbale" și a "apetitului care reifică" simultan cu păstrarea "formei subtile a scrisorii care mă realizează ca subiect". Pe scurt, Friedgard vrea scrisori. În concordanță cu un traseu al gândirii alienării care merge de la Hegel la Școala de la Frankfurt, Friedgard refuză atingerea cioraniană care o "obiectualizează
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mult timp a fost normă educativă și care este, încetul cu încetul, interzis în dreptul internațional. Nu-i vorba de a sacraliza victimele sau de a face din anumite categorii sociale (fetele, imigranții, copiii) victime obligatorii, alt mod de a le reifica, ci de a ști să le ascultăm punctul de vedere. Așadar nu există nici un motiv de a opune o definiție "obiectivă" unei definiții "subiective". Sociologia lui Max Weber este prețioasă aici prin faptul că n-a opus niciodată regularitățile statistice
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
din clasele populare va înceta. Acest lucru este inacceptabil din punct de vedere moral și sinucigaș din punct de vedere politic. Trebuie oare să înecăm responsabilitățile individuale ale agresorilor într-o responsabilitate socială superioară și, prin chiar acest lucru, să reificăm, paradoxal, agresorii și victimele lor, făcând din ei obiectul unei interminabile alienări? Aceste întrebări ne obligă totuși să estimăm importanța factorilor sociali și economici în construcția violenței în școală, conform literaturii de specialitate. Apoi vom pune noi înșine problema legăturii
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
felul în care este construită teoria realistă exclude acele moduri alternative de înțelegere a politicii mondiale, în care guvernarea nu este legată de stat. Altfel spus, în viziunea poststructuraliștilor, realismul nu explică de ce scepticismul său se oprește în fața statului: realismul reifică statul ca actor moral. Puterea luată în serios: puterea tacită a discursurilor realiste Atît poststructuraliștii, cît și constructiviștii arată că anarhia și suveranitatea, cuplul conceptual de bază folosit de realism pentru a distinge relațiile internaționale de politica internă, nu se
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cu o retorică imaginal-medicală, care se întinde de la conturarea de hărți de explorare, descoperire și cucerire imperială, până la declanșarea de dispute social-antropologice, de reproducere, de identitate culturală sau de tip gender. În cadrul cartografierilor anatomice și genetice ale organismului, trupul este reificat pentru a fi privit și utilizat, studiat ca un obiect, într-o manieră practică care se întâlnește cu punctul de vedere al artistului Stelarc. Spre exemplu, Human Genome Project (1990-2003Ă, coordonat de US Department of Energy și de National Institute
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și „dislocarea scopurilor”. Ei pot fi sancționați doar dacă încalcă regulile și sunt promovați atunci când le aplică consecvent. În felul acesta, birocratul virtuos ajunge să piardă din vedere scopurile și transformă procedurile în finalități; mijloacele devin scopuri în sine, sunt reificate, iar scopurile legitime sunt pierdute din vedere. Procedurile ajung să fie astfel disfuncționale din perspectiva scopurilor, iar birocrațiile devin rigide, greoaie, incapabile să mai rezolve problemele pentru care au fost înființate (trained incapacity). Incapacitatea birocrației este evidențiată și de Philip
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
este descrisă cu accente pamfletare: "Femeie, masă de culori,/ Cocotă plină de rafinării" (Contrast); 9. Masca Poetul își pune o mască, joacă un rol, chiar și acela de bufon, când existența sa capătă note grotești, lumea e un bâlci, alienarea reifică universul: 10. Muzica este un element important, poetul percepând lumea la nivel auditiv. În poezia bacoviană întâlnim instrumente muzicale (clavir, vioară, țambal, flașnetă, flaut, fluier, liră), compoziții muzicale (simfonia, marșul funebru, valsul), zgomote (foșnete, gemete, plânsete, suspine, oftaturi), verbe auditive
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
se producă drept obiect al cererii economice. [...] "Diferențele specifice" fiind produse la scară industrială, alegerea pe care-o poate face e dinainte imobilizată; îi rămâne doar iluzia unei distincții personale. Vrând să adauge ceva care o va singulariza, conștiința se reifică și mai mult în amănunte. Tocmai acesta e paradoxul alienării: alegerea vie se încarnează în diferențe moarte"351 (s. a.). Personalizarea sau "cea mai mică diferență marginală" se constituie ea însăși într-o constrângere ce contribuie la proliferarea sistemelor de obiecte
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
parfum al damnării. Nu pot încheia succinta trecere în revistă a numelor relevante pentru secolul al XVIII-lea fără a menționa contribuția lui William Beckford. Excentricul și luxuriantul său roman Vathek (1786)26 nu se înscrie în tipicul goticului, ci reifică propensiunea pentru exoticul oriental al Califului de la Fonthill, cum era poreclit autorul său. Publicată, inițial, în franceză, opera descrie aventurile rocambolești ale eroului eponim, nepot al lui Harun al-Rashid, și ale iubitei acestuia, Nouronihar. Setting-ul pare desprins din Halima, duhul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
un mic roman cu fantome. Acesta are în centru o intrigă mânuită într-o manieră atât de originală și de rafinată (povestirea este narată de un anume Douglas în cadrul unei reuniuni informale de Crăciun), încât viziunile guvernantei par a se reifica dincolo de spațiul concret al paginii scrise, în chiar câmpul vizual al lectorului, iar confruntarea dintre cele două puteri angrenate în conflict (întrupate vs. neîntrupate) devine cu atât mai credibilă. Cei doi copii pe care aceasta îi are în grijă au
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
zărit, la morgă, trupul unei fete tinere și frumoase. Incidentul deschide, în psihicul protagonistului matur, un lung episod anamnetic, în care numeroasele basme povestite înainte de culcare sunt amplificate incontrolabil de motoarele imaginației infantile. Sub presiunea constantă a anxietății, cuvintele se reifică, dobândind consistență palpabilă: "Și, ciudat, din toate aceste basme și vise de grijă și de frică mă deprinsei să ascult cuvintele până în fundul lor, să răspund la vorbă cu înțeles nevinovat, dar mai adânc decât s-ar fi căzut la
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
vrăjmașe, în fantastice blocuri negre de apă și se prăbușesc mugin în prăpastie, iar de cealaltă parte, toată zarea fierbe în spumă albă, prin care înnegresc, ici colo, vârfuri ascuțite...". Tabloul romantic al elementelor dezlănțuite imaginat, pictural, de Géricault se reifică brusc sub ochii lectorului: "Din când în când vine un val năprasnic și, urlând, cade asupră-le; luntrea pârâie; oamenii se încleștează de crengi, s-o țină pe loc; valul trece, lăsând din nou apă în trupul schilodit al luntrii
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Costache ajunge în camera de lucru a profesorului, pe care naratorul o prezintă cu răceală; cititorul încă nu suspectează că aici se va consuma întregul incident terifiant. Tonul expunerii redevine balzacian (atenție la ultima propoziție, transcrisă emfatic de mine, care reifică spațiul terorii subsecvente): "Un birou mare de stejar, cu două fotolii de piele neagră față-n față, ocupa mijlocul odăii. Lângă peretele opus ușii, era un divan îmbrăcat în pluș albastru închis. În dreapta, se afla un dulap enorm, de stejar
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
dovadă, majoritatea criticilor glisează în trena ei. Eu prefer să văd în cuplul Egor-Christina relația vampirică dintre artist și opera de artă, care s-ar înscrie pe traiectoria unui pygmalionism inversat. Altfel spus, produsul estetic mai întâi se autonomizează, se reifică, apoi își devorează creatorul. Să ne amintim că Egor vrea să realizeze portretul domnișoarei Christina, care, ca revenant, devine o marcă arhetipală a pictorului, o proiecție a inconștientului său oniric (faptul că ea este receptată, simultan, și de alte personaje
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
evidențiat pentru spectator. Prin urmare, în planul superior se află figurile alegorice ale Jurisprudenței: Adevărul, Dreptatea și Legea, însă ele se sustrag planului în care se exercită aplicarea legii. Klimt alege să redea alegoria sa cu un rafinament stilistic care reifică aceste figuri de fațadă. Ele sunt expuse emblematic, în medalion și extrase concomitent oricărei determinări în plan real, așa cum figurile înscrise simbolic pe fețele monedelor nu participă în niciun fel la tranzacțiile ale cărui obiect de circulație îl reprezintă moneda
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
știință. Pasiunea mortiferă a nimfetei s-a transformat în curiozitate experimentală. Caracterul ezoteric al celebrului dans al celor șapte văluri este supralicitat până la deriziune. Laforgue păstrează în recuzita luxuriantă a nimfetei datele unui exces delectabil, acumulare de detalii-ornamentale menite să reifice corporalitatea Salomeei, să o metamorfozeze într-un obiect estetic, asemeni ouălelor Faberge. Salomeea, "Celesta ființă amabilă de estetici bine înțelese"534, este aici mai puțin nimfeta carnivoră, cât produsul unei noi alchimii estetice. Dialectica invizibilă a schimbării de cod estetic
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ceea ce rămâne ascuns, identitatea secretă și adesea inavuabilă precum cea a femeii din nuvela lui Barbey d'Aurevilly, Le dessous de cartes d'une partie de Whist. Simbolismul măștilor devine revelator pentru un carnaval al lumii moderne, unde umanitatea este reificată, redusă la conținutul emblematic, tulburător al măștii, unde orice mască reprezintă un eufemism al morții. Mihai Teișanu (1883-1943) realizează în Femeie cu masca (Ulei pe pânză, 1,175 x 0,845 cm, semnat și datat jos cu negru: M. Teișanu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fundamentală în teoria estetică implicită a lui Blake. Vastul spectru de figuri mitologice care abundă în poemele și în anluminurile blakeene funcționează pe baza unei substituții ontologice, fiind vorba, astfel, de prozopopee de esență metafizica. Emoțiile sunt personificate, calitățile sunt reificate, toate cu scopul de a dezvălui formă reală a universului, necorupta de simțurile degenerate, "vegetative". Acest aspect capătă o importanță încă mai mare atunci cand realizăm că el merită să fie reținut că una dintre funcțiile de bază ale artei vizionare
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
în cursul evenimentelor ulterioare. Sugestia ironică nu trebuie, nici ea, pierdută din vedere, fiindcă acțiunea care se desfășoară pe plan material este dublată de o intrigă din ce in ce mai elaborată la o scară superioară, implicând agenți supranaturali. În interpretarea mea, întregul fragment reifica replică pe care eul creator blakean o oferă percepției vizuale comune și inevitabilelor ei erori. Partea a doua, America, include un Preludium și A Prophecy, fiind construită în aceeași manieră că Europe. Elocventul Preludium merită o analiză succinta, fiindcă eul
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Noaptea a Cincea prezintă tribulațiile lui Orc. Dacă Noaptea a Șasea și Noaptea a Șaptea sunt axate asupra decăderii accelerate a lui Urizen, care, ca incarnare a rațiunii, devine o divinitate prăbușita într-un univers al falsității, Noaptea a Opta reifica erorile universale, sugerate metaforic de portretul hermafroditului, imaginat că summum malum 192. Noaptea a Noua aduce cu sine Judecată de Apoi, deci repunerea în drepturi a cunoașterii că metafizica armonioasă a adevărului. Am precizat deja că The Four Zoas este
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
irresistible conviction I feel I am not one of those / Who when convincd can still persist . tho furious.controllable / By Reasons power. Even I already feel a World within / Opening its gates [...]" (E: 368). Chiar și după contemplarea siluetei care reifica deznodământul acestei teribile lupte intelectuale profilul abominabil al lui Satan, descris ca "a Shadowy hermaphrodite, black & opake" (E: 374) -, Urizen continuă să fie dominat de confuzie și de ignoranța. Nereușind să înțeleagă aspectul pernicios al tuturor cuvintelor scrise, al căror
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]