255 matches
-
puse în act. Cu o mică licență poetică, a fost tradus, voi, cei vii în loc de tu, cel viu, traducerea corectă, acest tu generic este și un subtil avertisment care se concretizează pe parcursul derulării unui traseu absurd pînă la spectral al reificării umanului. Comicul lui Andresson ca și cel ionescian sau cel al lui Beckett sau, de ce nu, cel al lui Caragiale, mutatis mutandis, nu este deloc inocent. În el transpar angoasa și vidul existențial, astfel că întreg eșafodajul burlesc al regizorului
IPIFF 2007 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9456_a_10781]
-
Sunteți nerăbdători, tu și Ludmila, să vedeți renăscând din cenușă această carte pierdută, dar trebuie să așteptați ca fetele și băieții din grup să distribuie sarcinile: în timpul lecturii, unul va trebui să urmărească reflectarea modului de producție, altul procesele de reificare, sublimarea refulării, codurile semantice ale sexului, metalimbajele trupului, nerespectarea rolurilor în politică și în viața privată. În fine, Lotaria deschide mapa, începe să citească. Gardul de sârmă ghimpată se desface ca pânza de păianjen. Toți urmăresc în tăcere, voi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
condiția ce li se inculcă de produse ale scriiturii. Nu e vorba de o "comedie a limbajului", ci de insolitul raportului real-imaginar. Termenii alăturați aparțin unor zone total incompatibile, iar, pe de altă parte, "personajele", caricaturi ale realului, denotă automatismele, reificarea ființei umane, alienarea, regresiunea în elementar. Și așa, situate la granița irealității, "paginile" creează lumi grotești-fantastice. Nu-i deloc exagerat când se identifică în "antiprozele" lui Urmuz o conștiință estetică, fără de care nici n-ar intra în discuție. Iar orizontul
Înainte-mergătorul fără voie by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7550_a_8875]
-
a unei hierofanii, consumată însă de expresie. Monica Patriche e o poetă de interior. Motivul apei face repede loc lumii obiectelor care circumscriu existența urbană, dominată de anorganicul prelucrat de om. Expulzarea naturii vii se produce continuu pe calea acestei reificări la care autoarea supune existențialul (o exorcizare laică). Ferindu-se de contactele violente, simțurile se repliază în zona celor delicate, mîngîietoare, capabile a stimula fantezia: „Îmi place să mîngîi lucruri misterioase, / care au mici solzi de cuarț. / Mîngîi catifeaua verde
Poemul ca remediu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6468_a_7793]
-
zbiri, / Dacă Tu nu Te-nduri să curmi iadurile și focul / Noi ne jertfim toți și le luăm iubiților noștri locul, / Coborâm la ei să-i alinăm în amarele scrâșniri”. Viziunea apocaliptică va culmina cu spectrul alienării abrutizante și al reificării umanului din Noul apocalips: „Heruvim al lumii pus în jug, / Sufletul împingea căruțe și tractoare; Nu se mai aflau în lume oameni...Ci toți / Scrâșneau prefăcuți în ciocane, strunguri și roți”. Asemenea versuri au fost, după toate indiciile, citite atent
Calvarul lui Vasile Voiculescu by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/3626_a_4951]
-
dominație"39. Poate că iluminismul are tendința de a se autosubmina, devenind consumerism și hegemonie intelectuală 40, dar dacă asta echivalează și cu transformarea lui Hegel într-un părinte al comunismului și al fascismului deopotrivă 41, prefer dispariția hegelianismului în locul reificării sale. Și totuși, nu înseamnă dominația o dispariție a ideii originale? În concluzie, pentru Marx libertatea este posibilă doar în absență oricărui orizont de necesitate. Libertate radicală, lipsită de orice constrângeri instituționale și implicit economice. Paradoxul este că Marx își
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
al Occidentului (Oswald Spengler), fie că început al unui nou ev mediu (Nikolai Berdiaev). Antiumanismul a cunoscut inclusiv o ipostază tehnicista, sub influența lui Filippo Tommaso Marinetti, care păstra din modernitate vocația mecanizării dar în detrimentul individualității singulare, anulată astfel prin reificare 15. Cu toate acestea, procesul s-a dovedit reversibil, în sensul că modernitatea s-a menținut prin reafirmarea umanismului, care s-a repercutat încă o dată în teoria și practica politică. Resurgența umanismului în conștiința colectivă a survenit pe două filoane
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
în versuri de un dinamism imagistic incontestabil. Atras cu deosebire de convulsiile și avatarurile realului, poetul își arogă patosul refuzului tocmai datorită carențelor ontice sau etice pe care le percepe în universul cotidian. Poetul resimte, cu îndoită acuitate, spaima de reificare, angoasa viețuirii într-o lume a obiectelor, din care sensurile autentice s-au retras, făcând loc doar aparențelor mincinoase și formelor măsluite. Lipsa unor repere sigure, a unor criterii riguroase de cunoaștere și asumare a lumii se conjugă cu reacția
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
și se trezește-n bâlci...”. Cert este că poetul are pe deplin conștiința degradării universului; adevărul decade în minciună, frumosul este în disoluție, lucrurile și-au pierdut ponderea semnificativă, ființele sunt anonimizate, lipsite de resursele esențialității, sub spectrul amenințător al reificării și mecanizării. Într-o lume în care valențele adevărului sunt cu totul relative, în care justul și injustul sunt intervertite, iar falsul se substituie imaginii autentice, poetul resimte existența și propria dicțiune în termeni ai revoltei și radicalității, dar și
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
într-un fel de cabotinism al istoriei isterizate. Poetul percepe istoria ca stagnare, ca încremenire în proiect, ca eleatism în care individualitățile se pierd, personalitatea umană este anonimizată, iar destinul colectiv sau acela al ființei private se găsește sub spectrul reificării, al unei mecanici a hazardului imperturbabil. Radicalizarea vocii poetice este incontestabilă aici, iar ieșirea conștiinței lirice din zodia esteticului, și intrarea în zona activismului, a eticului și politicului e ilustrată de aceste versuri alerte, ce trădează urgența și protestul moral
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
deoarece termenul nu se referă la oameni plecați din România în deplinătatea consimțământului propriu), precum și de străinătatea la propriu și mass media internațională a organizat o gală a românilor de „nota 10”. Fixată în modul cel mai profund uman pe reificarea dreptății și libertății, categoria „Curaj” a evidențiat trei personalități opuse totalmente omului obiectivizat, trei personalități cu principii foarte accentuate, cu trăsături fundamentale de conștiință morală, spirit de dreptate și ardoarea libertății: judecătoarea Gabriela Baltag, actorul Mircea Diaconu, pensionarul de la Suraia
JUDECĂTOAREA GABRIELA BALTAG, PREMIATĂ DE ANTENA 3 PENTRU CURAJ. UMANITATEA JUSTIŢIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384486_a_385815]
-
se relevă la obârșiile mitologiilor/mitosofiilor, «sugerat - în spațiul nostru istoric - prin zona legendară a lumii thraco- getice» (ibid.). În A treia elegie, increatul pendulează între „contemplarea I “, a golirii de sine prin ochi, între criza de timp, cea a reificării (mă amestec cu obiectele până la sânge) până la „sferă de vid “(unde centru este eroul liric), și „contemplarea secundă “, a corpului cosmic, având coloană vertebrală «păsări înfipte una-ntr-alta» (în „a doua criză de timp “), în care suge din noi
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
cea mai periculoasă revoluție spirituală a conștiinței care a existat vreodată pe pământ. Acum e momentul să intrăm în Jocul serios al adevărului din cele sapte-zece Cărți sacre, ( sau câte or mai fi păstrate în mare secret ) și prin de-reificare secretelor din aceste Cărți sacre să putem scoate definitiv știință din relativitatea generală, cultura universală din subordinea lumii materiale și religia și armata de sub tutela statului. E târziu, dar trebuie să reforma cu orice preț din temelie „ statul leviatan „ și
DESPRE O CONSTITUTIE UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 399 din 03 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346570_a_347899]
-
fi rațională. Astfel stau lucrurile când, ca la Epicur, în cadrul hedonismului, rațiunea este transferată în plăcere, sau plăcerea devine rațională. La Bacovia, fericirea cu pretenția ei imanentă de intensificare și perpetuare nu aspiră să se debaraseze de însingurare și de reificarea relațiilor umane. Tocmai însingurarea, reificarea și accidentul constituie dimensiunea fericirii poetului. Hedonismul bacovian menține revendicarea fericirii prin idealizarea nefericirii: "Departe, în cetate, viața tropota.../ O, simțurile-mi toate se enervau fantastic,/ Dar în lugubrul sălii pufneau în râs sarcastic/ Și
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356270_a_357599]
-
când, ca la Epicur, în cadrul hedonismului, rațiunea este transferată în plăcere, sau plăcerea devine rațională. La Bacovia, fericirea cu pretenția ei imanentă de intensificare și perpetuare nu aspiră să se debaraseze de însingurare și de reificarea relațiilor umane. Tocmai însingurarea, reificarea și accidentul constituie dimensiunea fericirii poetului. Hedonismul bacovian menține revendicarea fericirii prin idealizarea nefericirii: "Departe, în cetate, viața tropota.../ O, simțurile-mi toate se enervau fantastic,/ Dar în lugubrul sălii pufneau în râs sarcastic/ Și Poe, și Baudelaire, și Rollinat
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356270_a_357599]
-
fi rațională. Astfel stau lucrurile când, ca la Epicur, în cadrul hedonismului, rațiunea este transferată în plăcere, sau plăcerea devine rațională. La Bacovia, fericirea cu pretenția ei imanentă de intensificare și perpetuare nu aspiră să se debaraseze de însingurare și de reificarea relațiilor umane. Tocmai însingurarea, reificarea și accidentul constituie dimensiunea fericirii poetului. Hedonismul bacovian menține revendicarea fericirii prin idealizarea nefericirii: "Departe, în cetate, viața tropota.../ O, simțurile-mi toate se enervau fantastic,/ Dar în lugubrul sălii pufneau în râs sarcastic/ Și
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355196_a_356525]
-
când, ca la Epicur, în cadrul hedonismului, rațiunea este transferată în plăcere, sau plăcerea devine rațională. La Bacovia, fericirea cu pretenția ei imanentă de intensificare și perpetuare nu aspiră să se debaraseze de însingurare și de reificarea relațiilor umane. Tocmai însingurarea, reificarea și accidentul constituie dimensiunea fericirii poetului. Hedonismul bacovian menține revendicarea fericirii prin idealizarea nefericirii: "Departe, în cetate, viața tropota.../ O, simțurile-mi toate se enervau fantastic,/ Dar în lugubrul sălii pufneau în râs sarcastic/ Și Poe, și Baudelaire, și Rollinat
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355196_a_356525]
-
a afla ce suntem, cine suntem, de unde venim și unde mergem. Rescrierea unei singure Cărți electronice, pe cerul deschis al „ internetului - celest „ , care se pare că se petrece chiar acum în inimile, în sufletele și în mințile noastre, prin de-reificarea secretelor, după modelul celor șapte Cărți Sacre, pline de adevăruri luminoase și revelate, de Idei mari și de caractere puternice, ar putea să ne facă să ne dăm seama de marile crize prin care a trecut omenirea, și în final
DESPRE REVOLUTIA CONSTIINTE COSMICE de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356148_a_357477]
-
magnetismul biotopului nostru terestru ? Să visezi la o artă care face parte din familia sacrului camuflat în profan...și la profanul camuflat în sacru, nu e dat oricui. Astfel, parcurcand de-a lungul timpului cele sapte-zece cărți sacre, prin de-reificare secretelor, vom înțelege până la urmă de ce beneficim astăzi de două forumuri științifice: unul oficial, academic, si un altul ascuns și cenzurat. Din fericire, tribuna științei necenzurate funcționează încă pe internet, dar nu mult timp, probabil încă vreo cinci, maxim zece
VA DORESC CER INALT SI IDEALURI PE MASURA de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357366_a_358695]
-
conștiință adversă față de” inerția spirituală”, față de stereotipia lozincară intrată în vocabularul oamenilor fără o judecată prealabilă , față de precaritatea viețuirii terne, are sensul unui avertisment și al unui denunț.Parcurgerea lui Heidegger prin acest labirint social nu uită să sacncționeze simtomele reificării,ale uniformizării materiale, psihice și spirituale care confirmă depersonalizarea omului într-un mediu social ajuns la alienare,ostil speranțelor împlinirii lui. Trecând peste denumirea abstractă de „păstor al ființei”pe care a dato omului, filozoful din Freiburg a accentuat asupra
NOSTALGIA LUI HEIDEGGER DUPĂ ESENŢA ANISTOROICĂ A OMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342506_a_343835]
-
creator arghezian și pe tensiunile niciodată stinse ale acesteia - deși tinzând spre o concordia discors. Comentariul taxonomic al criticului recurge la tipologia carnavalescului uman, făpturile hibride, simbolistica măștilor, creaturi ca „junele decrepit”, „prostul solemn”, tehnica „desenului complex”, a zoomorfismului și reificării, poetica abstracțiunii etc., selectând din proza lui Arghezi tot ceea ce se raliază unui stil al exagerării, diformului, iregularului, grotescului, „absolutizării detaliului” etc. Achizițiile cercetării rezervate prozei se extind, explicit și mai ales implicit, și asupra poeziei, așa încât cartea definește lumea
ANGHELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285373_a_286702]
-
balade, romane populare etc. Din această cauză, numeroase lucrări de specialitate ocolesc acest subiect, deși folosesc o terminologie care implică anumite clasificări tematice. Cu toate acestea, chiar dacă, dintr-o perspectivă postmodernă, poate fi acuzată că este un simplu exercițiu de reificare, o asemenea tipologie este utilă din punct de vedere didactic, deoarece permite orientarea În furnicarul formelor mitologice. Criterile de clasificare pot fi variate: În Tratatul de istorie a religiilor (1992), Mircea Eliade Își construiește o parte a analizei În jurul eroilor
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
clack/la moara fericită a odihnei./ Încercăm să fim oameni - balanțe comerciale, trenuri electrice/ radioul ca o țeavă de eșapament,/ cravata/și rânjetul afectuos din oglindă.” „Lângă nichel, roți, biele, păsări mecanice, lacrimi și ninsori electrice și alte expresii ale reificării”. Nicolae Manolescu face și inventarul „imaginilor mai clasice”, și anume: „apoi o lumină de lună mă apasă încet până când/îi simt gustul pe limbă, până când / deasupra mea se opresc nori suspendați/din care vor coborî la noapte spiritele hoinare ale
COSOVEI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]
-
o parte dintre experimentele acestora, care prezintă un interes deosebit. Totuși, în ansamblu, aceste experimente nu pot fi clasificate încă în termenii teoriei narațiunii. Situația este oarecum diferită de aceea a Noului Roman francez. Încercarea lui Robbe-Grillet legată de o reificare completă a realității reprezentată prin înghețarea optică a mediatorului (de exemplu prin reducerea personajului la funcția unei camere) în romanul Gelozia ar putea fi interpretată ca o soluție extremă la reprezentarea intermedierii. Vom spune mai multe despre situația narativă din
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
într-o formă moderată în autoprezentarea lui Meursault din romanul Străinul al lui Camus și într-o formă radicală în romanul Gelozie al lui Robbe-Grillet, unde cineva presupune că ochiul (-cameră) pîndind prin jaluzele venețiene este acela al soțului gelos. Reificarea realității surprinse prin "camera eye" este dusă aici atît de departe, încît concluziile despre conștiința care percepe sînt de regulă nefondate. Nu pare nepotrivit să vorbim aici despre o zonă de nedeterminare în sensul lui Ingarden 533. Nedeterminarea acestei zone
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]