73 matches
-
fenomenului opiniei publice e nevoie să ne ferim de erorile ce survin în interpretarea ei nu doar din partea marelui public, ci și a multor comentatori oficiali ai informației colective. Mai întâi, să invocăm faptul că opinia publică e personificată și reificată. Expresii ca „opinia publică din Franța se pronunță pentru...”, „opinia publică americană condamnă...” sunt exemple de acest fel întâlnite foarte frecvent. Dacă însă formulările de genul respectiv sunt luate doar într-un sens metaforic, deci se are în vedere faptul
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
logici și procese la niște efigii care îi aruncă pe protestatari și pe apărători în spirala unor nesfârșite denunțări și suspiciuni. Piața ar fi teratologică și precară, inexorabilă și ameliorabilă, inumană și totalitară, eliberatoare și eficientă etc. Pe aceste baze reificate au loc pseudo-controverse, pugilate gata să-i purifice pe autorii lor de orice compromis cu forțele adverse. Mai mult, integrarea, din ce în ce mai flagrantă, a rezistenței ca bun în dezvoltarea actuală a democrațiilor neoliberale occidentale conferă acestei fisuri a dominației și reversului
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
obiectului artistic; din contra, contemplatorul este cel care se identifică cu el. [...] În sfârșit, într-o societate unde arta nu-și mai are locul și a cărei reacție la artă este în întregime perturbată, ea se scindează în proprietate culturală reificată și încremenită, pe de o parte, și, pe de altă parte, într-un plus de plăcere, pe care clientul îl recuperează și care, de cele mai multe ori, nu are de-a face cu obiectul. Conceptul desfătării artistice, ca noțiune constitutivă a
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
unei colectivități, a unei entități colective asumate aprioric, ci optăm pentru căutarea aspectelor comune ale identităților individuale, adică a elementelor de identificare comună fie ele valori, memorii, imagini, procese ș.a ale actorilor sociali. Altfel spus, considerăm că nu construcțiile reificate în sine, ci procesul de identificare cu acestea este cel ce dă realitate și perenitate unei identități colective. Sferele identității sunt multiple și își au referențialul, în funcție de teoriile la care vrem să ne raportăm, în imagini comune, memorii colective, valori
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
a unei entități colective asumate aprioric, ci optăm pentru căutarea aspectelor comune ale identităților individuale, adică a elementelor de identificare comună fie ele valori, memorii, imagini, procese ș.a ale actorilor sociali. Altfel spus, nu categorizările arbitrare și nici construcțiile reificate, ci procesul de identificare cu acestea este cel ce dă realitate unei identități colective 10. Așadar, pe axa colectiv-individual, punctul de plecare al studiului empiric îl reprezintă individul, iar identitatea colectivă va fi o emergență, o rezultantă a identificărilor comune
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
vorbi de încurajatoare modificări. Jorje Volpi, tânăr scriitor mexican, ce face parte din așa-numita "generație crack", în articolul Sfârșitul prozei latino-americane, spune că în spatele multiculturalismului militant al multora din universitarii europeni și americani se ascunde în prezent o viziune reificata și esențialista a identităților, care, în numele diversității și al apărării acesteia, generează o serie de atitudini protecționiste și paternaliste, la fel de conservatoare că cele ale marelui public. Deși obiectivul lor este, în principiu, salvarea particularităților, "rezultatul final este transformarea unei culturi
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
2. Anii treizeci-patruzeci, de la Ape și pământuri la Și pe data e seară /106 2.7. Început de drum / 119 3. Ars poetica și creație trăsături comune / 121 3.1. Artă leopardiană a cuvântului vag versus artă quasimodiană a cuvântului reificat / 121 3.2. Ascendente ale poeziei lui Salvatore Quasimodo, cu tematică temporală, în Canturile lui Giacomo Leopardi / 139 3.2.1. Observații preliminare / 139 3.2.2. Tăcerea începuturilor, tăcerile sfârșitului / 142 3.2.3. Tăcere și interioritate sau tăcerea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
sfătuia prietenul să iși însușească lecția de stil a clasicilor.23 În cercetarea de față motivul leopardian al desișului, recurent în opera lui Quasimodo, constituie premisa unei analize comparative între poetica leopardiană a cuvântului vag și cea quasimodiană a cuvântului reificat, aflată în a doua parte a lucrării. În același capitol vor fi scoase în evidență și alte lexeme împrumutate de sicilian de la maestru, acestea contribuind la constituirea unor nuclee tematice ce vor fi, la rândul lor, analizate în paralel. Tot
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
doilea discurs despre Leopardi par să anunțe acea poetica a cuvântului formulată de Oreste Macrì în studiul introductiv la volumul quasimodian Și pe data e seară. Ele privesc efortul de a-l elabora, care a atins apogeul în arta vocabulei reificate specifice lui Salvatore Quasimodo: tensiunea lirica e plasată în interiorul imaginilor, în interiorul cuvintelor (....), în taină (...), acolo unde bâjbâim în căutarea adevărului.131 Cât privește cuvintele împrumutate de Ungaretti de la Leopardi în perioada 1920-1925, afirmă Gilberto Lonardi, ele sunt ca niște puncte
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și componența de nedeterminare, de nedefinit, de ambiguitate la care trimit cuvintele vagi leopardiene, încărcate de lirism. Limbajul poetic constituie, firește, una dintre chestiunile către care atenția lui Salvatore Quasimodo s-a îndreaptat cu precădere. Ars lirica ermetica a cuvântului reificat, prezentată și clarificata de Oreste Macrì în introducerea deja citată, reluată într-o ediție de studii consacrate autorului nostru din anii '80 este, de asemenea, tributara tehnicii leopardiene a cuvântului vag, așa cum se va vedea pe larg într-un capitol
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
vor arăta că substratul leopardian constituie o componentă tematica esențială pentru emul, care îl filtrează și îl metamorfozează conform propriei sensibilități. 3. Ars poetica și creație trăsături comune 3.1 Artă leopardiană a cuvântului vag versus artă quasimodiană a cuvântului reificat În a doua perioadă de creație (1945-1966) Quasimodo a scris nu numai versuri, ci și un numar de contribuții de natură teoretică și critica, reunite pentru prima oara în volumul Poetul și politicianul și alte eseuri din 1960 (Schwarz, Milano
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
creație, cezura fiind reprezentată de al doilea Război Mondial. Datorită lor a luat naștere și s-a perpetuat un dialog rodnic pentru studiile de specialitate, deasupra căruia se plasă, ca punct de reper de o remarcabilă soliditate critică, teoria cuvântului reificat formulată de Oreste Macrì în îndepărtatul an 1938. Grație acestui studiu, arta quasimodiană nu era doar încadrată în cercul mai larg al tendințelor ermetizante din literatura epocii, ci capătă, în interiorul acestuia, valoare axiomatica. În viziunea critică a lui Macrì, cuvantul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
se semnalează influență autorului din Recanati asupra reprezentanților noului curent literar, pentru care devenise o adevarată zeitate protectoare. Ca prim nume al orientării, Quasimodo a utilizat o serie de elemente specifice artei leopardiene, transpunându-le în propria tehnică a cuvântului reificat, nu din dorința de a se plia noilor tendințe, ci mănat de o afinitate profundă. Legătură dintre cele două tehnici (cea a verbului reificat și cea a cuvântului vag), despărțite de un arc temporal de un secol, demonstrează apropierea scriitorului
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a utilizat o serie de elemente specifice artei leopardiene, transpunându-le în propria tehnică a cuvântului reificat, nu din dorința de a se plia noilor tendințe, ci mănat de o afinitate profundă. Legătură dintre cele două tehnici (cea a verbului reificat și cea a cuvântului vag), despărțite de un arc temporal de un secol, demonstrează apropierea scriitorului modern de gânditorul romantic, într-o manieră mai evidentă decât ar fi dorit-o, poate, Quasimodo, deosebit de sensibil la asemănările semnalate de critici între
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
preluate afectează lexicul și la nivelul categoriilor gramaticale: prin substantivizarea tipică poeticii sale, construcția verbală aud foșnind (odo stormir), predicat fundamental al poeziei Infinitul, se modifică dezvăluind unul dintre punctele cheie ale tehnicii sicilianului: nominalizarea că metoda a artei cuvântului reificat. Prin eliminarea componenței dinamice aduse de verbe acest procedeu are rol similar cu cel îndeplinit de imaginea insulei: stabilizarea eului, inclusiv prin mijloace sintactice. Este esențial și faptul că funcția pozitivă a vântului s-a modificat radical. Pierzându-și trăsătură
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
clasicilor, de la poeții epici, la cei lirici, de la greci la mării noștri poeți, până la Leopardi.463 Artă cuvântului quasimodian se hrănește cu lectură atentă și cu traducerea operelor străvechi: în modelul lor și în cel leopardian sicilianul întrezărește intensitatea termenului reificat, spontan. Pornind de la această reflecție despre beneficiile pe care exercițiul traducerii în ipostaza să de lectură lentă și, prin această, de vehicul al cunoașterii le oferă artei versului, Quasimodo ajunge să îl integreze în mod explicit pe Leopardi în panteonul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pauze de frunză, silabe de umbra, clopote ce scufundă semitonuri de arbori și vânt.481 Cuvântul simplu, pur, nealterat și limpede ce îl atrăsese și pe romantic spre poezia vechilor greci reprezintă una dintre pietrele de temelie ale poeticii cuvântului reificat, analizată pe larg într-un capitol anterior. Începând muncă dificilă și migăloasa de restaurare a vocabulelor, încercând să redea acestora forță originară, sicilianul a tradus, ca și tânărul Giacomo, fragmente scrise de poeta din Lesbos, în care se pare că
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
din veacul precedent. Revista media difuzarea operei și ideilor leopardiene, accentuând atenția autorului romantic pentru forma versului și efortul lui de a conferi rafinament expresiei; aceste două elemente și-au găsit ecoul și în tehnică literară quasimodiană, în cuvântul sau reificat. Cu toate ca la începutul anilor treizeci influență acestei publicații se estompase cedând primatul altor reviste care găzduiau, de pe atunci, scrierile autorului ermetic ('Îl Frontespizio', 'Solăria', 'Circoli' și 'Letteratura') opera poetului romantic nu fusese uitată, el fiind celebrat, de exemplu, în numărul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pe urmele precursorilor Ungaretti și Montale. Ermetismul își declară sorgintea nobilă revendicând ascendente în opera scriitorului din Recanati, privit că maestrul noutății cuvântului poetic.526 Quasimodo, la rândul său, găsea un model în arta verbului leopardian. Tehnică scriitoriceasca a cuvântului reificat, caracteristică autorului ermetic și explicată de Oreste Macrì în introducerea la volumul Poezii din 1938, este tributara, trebuie repetat, concepțiilor leopardiene despre verb; din ele, Quasimodo preia și caracteristicile de vag și nedefinit, fapt nesemnalat de cunoscutul exeget. Poetica cuvântului
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
tehnică scriitoriceasca a emulului ermetic le reflectă, s-a constatat în primul rând o predilecție pentru cuvintele antico și silenzio ce fac parte din inventarul leopardian al termenilor vagi; în al doilea rând, s-a remarcat că arta a cuvântului reificat, bazată pe tendința centripeta de concentrare a semnificației termenilor (după cum explică Oreste Macrì) este dublată, în fapt, de o forță centrifuga, prin care sensul acelorași rezonează, firește, în relație cu cele contextuale, trezind în cititor impresia de vastitate, de evanescenta
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
dispare că o tresărire a văzduhului.527 Vocabulele au o rezonanță similară cu a celor vagi, leopardiene. Arătând ambiguitatea și lejeritatea ce le caracterizează în poezia sicilianului și subliniind capacitatea lor combinatorie, considerăm că am adus teoriei macriene a cuvântului reificat o completare binevenită, menită să ridice măcar un semn de întrebare în legătură cu imobilitatea teoriei despre cuvântul quasimodian, pietrificat. Însuși termenul parolă, remarcă Oreste Macrì, este unul dintre protagoniștii poeziilor quasimodiene din prima etapă de creație, fapt demonstrat de numărul mare
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
logici a valorii-semn358, pentru care orice obiect are statutul de semn: obiectul-semn este "apropriat, deținut și manipulat de către subiecții individuali drept semn, adică drept diferență codată. Acesta este obiectul de consum și el este întotdeauna obiect al relației sociale abolite, reificate, "semnificate" într-un cod"359. Ca și în cazul intertextualității, Baudrillard consideră că pentru obiectele-semn ale consumului, sensul și valoarea lor nu provin din relaționarea subiect subiect sau subiect obiect, ci din relaționarea diferențială cu alte semne; obiectul-semn sau marfa-semn
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
trad. de Alexandru Matei, Editura Comunicare.ro, București, 2005, p. 29. 350 Guy Debord a pus de asemenea problema reificării omului și a fetișismului mărfii în societatea modernă, în care abundența creează pseudonevoi și contribuie la artificializarea vieții cotidiene: "Omul reificat afișează dovada intimității sale cu marfa. Ca și-n manifestările exaltaților ori ale celor salvați miraculos din vremea vechiului fetișism religios, fetișismul mărfii ajunge la clipe de excitație ferventă. Singura trebuință care se mai exprimă aici este trebuința fundamentală a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
James Hutchisson, ciuma lui Poe reprezintă "o manifestare a bolii psihice și a dezechilibrului social, la fel cum boala și contagiunea sunt utilizate în Ciuma lui Camus și în Moartea la Veneția a lui Mann" (2005: 139). Boala însăși este reificată, grație figurii prozopopeii, și propulsată în ipostaza unui actor care seamănă teroare într-un spectacol cu măști pe fundal gotic (ideea transpare cu acuitate și în ecranizarea semnată, în 1964, de Roger Corman). * * * Până a ajunge să se cristalizeze în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și-au pierdut relevanța nici astăzi" (1982: 185). Precum credea, la un moment dat, un om de știință celebru, contraria sunt complementa. Ajung, în fine, la Guy de Maupassant și la nuvela sa, Le Horla. Dintre multiplele versiuni ale terorii reificate în narațiune, aceasta din urmă mi se pare a fi o adevărată capodoperă (în pofida rezistenței mele ironice la orice hiperbolă conceptuală din laboratorul romantic); de aceea am și selectat-o pentru o examinare mai atentă. Opțiunea mea se explică nu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]