279 matches
-
ci în pustie, în liniștea tainică a solitudinii celei mai adânci, acolo unde nu se văd decât pașii și unde nu se aud decât gândurile ... Citește mai mult • Singurii metafizicieni adevărați care au mai rămas în această lume materialistă și relativistă care și-a pierdut credința și poate și sacralitatea conștiinței, sunt poate doar copii. Copiii au atâta imaginație, inocența, credință, curiozitate și dorința de a vedea și înțelege ceea ce există dincolo de realitatea imediată, imanentă. De unde și speranța că metafizica are
MARIN MIHALACHE by http://confluente.ro/articole/marin_mihalache/canal [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
teoria sa se numește Absolută) în sensul lui Galilei și Newton, dar viteza luminii nu este ultimă în univers.Teoria Absolută a Relativității este realistă, construită în spațiul euclidian și care nu produce dilatare a timpului, contractare a spațiului, simultaneitate relativistă și nici paradoxuri relativiste precum Teoria Specială a Relativității a lui Einstein.Smarandache consideră că Relativitatea lui Einstein este valabilă într-un spațiu imaginar, nu real, iar adunarea relativistă de viteze este ireală. El propune o adunare vectorială a vitezelor
ROMANUL CARE L-A CONTRAZIS PE EINSTEIN de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 by http://confluente.ro/Romanul_care_l_a_contrazis_pe_einstein_rodica_elena_lupu_1330160949.html [Corola-blog/BlogPost/346332_a_347661]
-
Absolută) în sensul lui Galilei și Newton, dar viteza luminii nu este ultimă în univers.Teoria Absolută a Relativității este realistă, construită în spațiul euclidian și care nu produce dilatare a timpului, contractare a spațiului, simultaneitate relativistă și nici paradoxuri relativiste precum Teoria Specială a Relativității a lui Einstein.Smarandache consideră că Relativitatea lui Einstein este valabilă într-un spațiu imaginar, nu real, iar adunarea relativistă de viteze este ireală. El propune o adunare vectorială a vitezelor, care permite și viteze
ROMANUL CARE L-A CONTRAZIS PE EINSTEIN de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 by http://confluente.ro/Romanul_care_l_a_contrazis_pe_einstein_rodica_elena_lupu_1330160949.html [Corola-blog/BlogPost/346332_a_347661]
-
și care nu produce dilatare a timpului, contractare a spațiului, simultaneitate relativistă și nici paradoxuri relativiste precum Teoria Specială a Relativității a lui Einstein.Smarandache consideră că Relativitatea lui Einstein este valabilă într-un spațiu imaginar, nu real, iar adunarea relativistă de viteze este ireală. El propune o adunare vectorială a vitezelor, care permite și viteze supraluminale.De asemenea că dilatarea timpului, contractarea spațiului și simultaneitatea relativistă ale lui Einstein sânt science fiction nu realități, iar paradoxurile relativiste denotă foarte bine
ROMANUL CARE L-A CONTRAZIS PE EINSTEIN de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 by http://confluente.ro/Romanul_care_l_a_contrazis_pe_einstein_rodica_elena_lupu_1330160949.html [Corola-blog/BlogPost/346332_a_347661]
-
că Relativitatea lui Einstein este valabilă într-un spațiu imaginar, nu real, iar adunarea relativistă de viteze este ireală. El propune o adunare vectorială a vitezelor, care permite și viteze supraluminale.De asemenea că dilatarea timpului, contractarea spațiului și simultaneitatea relativistă ale lui Einstein sânt science fiction nu realități, iar paradoxurile relativiste denotă foarte bine inconsistența Teoriei Speciale a Relativității.În aceeași carte, refăcând experimental lui Einstein cu ceasuri atomice, autorul a considerat cazul cel mai general, când nu se cunoaște
ROMANUL CARE L-A CONTRAZIS PE EINSTEIN de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 by http://confluente.ro/Romanul_care_l_a_contrazis_pe_einstein_rodica_elena_lupu_1330160949.html [Corola-blog/BlogPost/346332_a_347661]
-
real, iar adunarea relativistă de viteze este ireală. El propune o adunare vectorială a vitezelor, care permite și viteze supraluminale.De asemenea că dilatarea timpului, contractarea spațiului și simultaneitatea relativistă ale lui Einstein sânt science fiction nu realități, iar paradoxurile relativiste denotă foarte bine inconsistența Teoriei Speciale a Relativității.În aceeași carte, refăcând experimental lui Einstein cu ceasuri atomice, autorul a considerat cazul cel mai general, când nu se cunoaște nici dacă spațiul și timpul sânt relative sau absolute, și nici
ROMANUL CARE L-A CONTRAZIS PE EINSTEIN de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 by http://confluente.ro/Romanul_care_l_a_contrazis_pe_einstein_rodica_elena_lupu_1330160949.html [Corola-blog/BlogPost/346332_a_347661]
-
după voalul de lumină metafizică, dincolo de adâncurile de nepătruns ale marelui mister al existenței. (Eonul vizual) • Onto-teologia, filozofia prezenței, de deconstrucție a sistemelor filozofice și teologice metafizice, este de fapt filozofia absenței. Adevărul nu poate fi îngropat între limitele contingenței relativiste, plat raționaliste. Adevărul este un scop în sine, dar și un mijloc, este calea care duce la viață. Adevărul ca „aletheia”, ca ridicare a vălului transcedental, ca revelație a ceea ce fusese ascuns și acum iese la lumină este inepuizabil, nu
DESPRE VOALUL LUI ISIS de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1489934088.html [Corola-blog/BlogPost/354219_a_355548]
-
ramurilor/clape ale pianului/ tonurile în gușă/ a capella/ grația într-o libelulă al cărei zbor emergent transcende notele atinge-mi umărul tatuat (semi)permanent/un cord și trei îngerași kitsch-oși/ am agățat în el ideile tale saltimbance teoria ta relativistă despre suflete exhibiționiste demența senilă a singurătăților în ochi (stră)lucește mânia celei care a a urcat un semiton îți văd (pseudo)sufletul hiperdilatat topit ca un fier în beton Referință Bibliografică: (Semi)ton / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
(SEMI)TON de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 by http://confluente.ro/angi_cristea_1409211433.html [Corola-blog/BlogPost/371557_a_372886]
-
o altă realitate, o altă dimensiune, o lume unde timpul intra în starea de repaos spre a ne da răgazul o clipă să privim înapoi. Dacă nu este nimic sacru în om, daca nu poate depăși ispita și tirania apostaziei relativiste, omul este sisific sortit să tragă precum un sclav la targă de pământ a istoriei. Odată urcat pe vârful însorit al muntelui, bolovanul sisific se rostogolește iară și iară, din necesitate dialectica, în văile întunecate ale istoriei. Istoria profana este
TEOLOGUMENA – DESPRE ISTORIA SACRA SI PROFANA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1474638133.html [Corola-blog/BlogPost/374176_a_375505]
-
dă seama ce moștenire periculoasă a creat această politică pentru viitor. În mod clar, războiul din 2008 și politica inumană față de civili vor fi date uitării. Din acest motiv, solicităm o anchetă și stabilirea unor măsuri reparatorii. Adoptarea unei atitudini relativiste cu privire la încălcarea dreptului umanitar și internațional și scutirea de pedeapsă a răufăcătorilor nu vor da naștere decât la noi atacuri sinucigașe și la războaie, iar spirala violenței va crește. Europa nu trebuie să continue să întoarcă privirea. Astfel, punerea în
Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [Corola-other/Administrative/92301_a_92796]
-
și organizațiile internaționale relevante, în sensul realizării unor progrese reale în domeniul drepturilor omului, precum a afirmat dna Ashton în discursul său. Sperăm, de asemenea, că Uniunea Europeană va fi în măsură să susțină caracterul universal al drepturilor omului în fața argumentelor relativiste și că va realiza în cele din urmă ceva în timpul vieții noastre; sperăm că va realiza ceva comparabil cu abolirea universală a sclaviei din trecut, și anume, abolirea universală a pedepsei cu moartea. (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, nu există nicio îndoială
Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [Corola-other/Administrative/92301_a_92796]
-
au loc la o viteză apropiată de cea a luminii. Fizica clasică, pe de altă parte, descrie coerent atracția dintre mase (gravitația) și nimeni nu a fost încă capabil să introducă gravitația într-o teorie unificată cu acuala teorie cuantică relativistă. Un alt fapt interesant, conform principiului corespondenței și teoremei lui Ehrenfest în timp ce un sistem devine mai extins sau masa sa crește (acțiune » h ) tinde să se manifeste preponderent dinamica clasică (cu mici excepții precum în cazul hiperfluidității). Acesta este motivul
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
Mai mult, toate teoriile fizice fundamentale moderne, chiar și relativitatea generalizată, sunt teorii cuantice moderne. Nu există însă o abordare general acceptată a relativității generalizate prin prisma cuanticii câmpurilor. O teorie unitară care să combine relativitatea generalizată cu mecanica cuantică relativistă este cel mai important țel al fizicii teoretice contemporane. <br> Persons important for discovering and elaborating quantum theory:
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
unități naturale este avantajoasă în probleme care comportă calcule laborioase ale unor expresii matematice complicate. Ele prezintă dezavantajul că în expresiile calculate dimensiunile fizice nu sunt evidente, întrucât simbolurile mărimilor respective sunt înlocuite prin valoarea numerică 1. În teoria cuantică relativistă se utilizează sistemul de unități naturale bazat pe constanta Planck redusă (ħ = 1) și viteza luminii în spațiu liber (c = 1).
Unități naturale () [Corola-website/Science/333678_a_335007]
-
solvenți ca amoniac ca săruri ale metalelor alcaline dar și în soluții apoase alcaline. Electronul face parte din clasa particulelor subatomice numite leptoni, despre care se crede că sunt particule fundamentale. Raza clasică a electronului poate fi calculată din considerente relativiste. Ca aproape toate particulele, electronii se pot comporta ca niște unde. Acest lucru este numit dualismul particule-unde, cunoscut mai mult sub numele de complementaritate propus de Niels Bohr, și poate fi demonstrat prin experimentul fantei duble. Antiparticula electronului este pozitronul
Electron () [Corola-website/Science/297813_a_299142]
-
noastră. Termenul de "„univers paralel”" este mai generalist, fără nici o conotație care ar implica o relație, sau lipsa de relație, cu universul nostru. Un univers în care legile naturii sunt foarte diferite - de exemplu, unul în care nu există limitări relativiste și viteza luminii poate fi depășită - ar putea fi considerat, în general, un univers paralel, dar nu și o realitate alternativă. Definiția corectă din mecanica cuantică pentru universurile paralele este că sunt "„universuri care sunt separate între ele printr-un
Univers paralel (ficțiune) () [Corola-website/Science/322928_a_324257]
-
de pe Lusus) și Siri (de pe frumoasa lume oceanică Maui-Legământul). Aspic a semnat un contract pe termen lung de a face o serie de călători pe Maui-Legământul pentru a construi un teleproiector (cu toate implicațiile date de pierderea anilor din cauza dilatării relativiste a timpului) care să lege planeta cu restul Webului. Aici o cunoaște pe Siri, de care se îndrăgostește. Când prietenul său este ucis de un fanatic de pe Maui, Aspic îi răzbună moartea, fiind consemnat la bord și trimis înapoi în
Hyperion (roman de Dan Simmons) () [Corola-website/Science/322274_a_323603]
-
valorile 0 și 1 pentru fermioni; evident, formula 14 Formalismul include cazul special N = 0, care nu are sens în mecanica cuantică nerelativistă, dar este omniprezent în teoria cuantică a câmpurilor, în urma proceselor de creare și anihilare de particule la energii relativiste; starea Fock respectivă, numită "starea de vid", este notată cu simbolul formula 15 Ansamblul acestor funcții constituie o bază în spațiul stărilor sistemului de N particule, care a primit numele de "spațiu Fock". Transpunerea formalismului mecanicii cuantice în spațiul Fock se
Reprezentarea numerelor de ocupare () [Corola-website/Science/334402_a_335731]
-
electronului a fost acceptată, ca moment cinetic "intrinsec", diferit de momentul cinetic "orbital" (acesta din urmă fiind definit în raport cu poziția și impulsul particulei). Teoria spinului electronic a fost formulată în 1927 de Pauli, în cadrul mecanicii cuantice nerelativiste. În teoria cuantică relativistă, spinul formula 3 nu necesită o ipoteză specială: el rezultă, ca proprietate intrinsecă, din ecuația lui Dirac. Spinul electronului a oferit, "a posteriori", explicația rezultatelor obținute în experimentul Stern-Gerlach (1922) pentru momentul magnetic al electronului. Astăzi, experimentul Stern-Gerlach este privit ca
Spin ½ și matricile lui Pauli () [Corola-website/Science/329376_a_330705]
-
care este asociat un "moment magnetic" Mecanica cuantică nerelativistă indică formula 48 în bun acord cu experimentul. Faptul că această valoare pentru factorul Landé este dublă față de valoarea formula 49 corespunzătoare momentului cinetic orbital este cunoscut ca „anomalia magnetică a spinului”. Corecțiile relativiste indică formula 50 în excelent acord cu determinări experimentale moderne.
Spin ½ și matricile lui Pauli () [Corola-website/Science/329376_a_330705]
-
Exemple de astfel de diferențe sunt dilatarea temporală gravitațională, deplasarea spre roșu gravitațională a luminii, și întârzierea gravitațională. Previziunile relativității generale au fost confirmate de observațiile empirice efectuate în toate domeniile științelor experimentale. Deși relativitatea generală nu este singura teorie relativistă a gravitației, ea reprezintă cea mai simplă teorie în acord cu datele experimentale. Totuși, teoria nu oferă răspuns la câteva dileme teoretice, cea mai fundamentală dintre acestea fiind modalitatea în care se poate unifica teoria gravitației generale cu legile mecanicii
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
relativitatea generală stă la baza modelelor cosmologice actuale ale unui univers în expansiune. Curând după publicarea în 1905 a teoriei relativității restrânse, Einstein a început să se gândească la cum ar putea fi inclusă gravitația în noul context al mecanicii relativiste. Reflecțiile sale l-au condus de la un simplu experiment imaginar, care implica un observator în cădere liberă la principiul de echivalență (legile fizicii pentru un observator în cădere liberă sunt cele ale relativității restrânse) și de acolo la o teorie
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
generale", devenind baza teoretică a existenței și descrierii găurilor negre, făcând posibilă și clarificarea deplină a aplicațiilor astrofizice ale acestora (quasari). În același timp, măsurători din ce în ce mai precise efectuate asupra sistemului solar au confirmat puterea de predicție a teoriei, iar cosmologia relativistă a devenit verificabilă prin teste direct observabile. Relativitatea generală se înțelege cel mai bine prin analiza asemănărilor și deosebirilor față de fizica clasică. Primul pas îl constituie conștientizarea faptului că mecanica clasică și legea gravitației a lui Newton admit o descriere
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
a corpurilor în cădere liberă—sunt legate de derivata legăturii, demonstrând că geometria modificată este cauzată de prezența masei. Oricât de stranie ar părea gravitația geometrică newtoniană, baza ei, și anume mecanica clasică, este doar un caz limită de mecanică relativistă. În limbajul simetriilor: unde nu poate fi neglijată gravitația, legile fizicii sunt invariante Lorentz ca în relativitatea restrânsă, și nu invariante Galilei ca în mecanica clasică. (Simetria definitorie a relativității restrânse este grupul Poincaré care include atât translațiile cât și
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
Generalizarea acestei propoziții, și anume că legile relativității restrânse sunt valabile într-o bună aproximație în sistemele de referință nerotative aflate în mișcare geodezică (cădere liberă), este denumită principiul de echivalență al lui Einstein, un principiu esențial pentru generalizarea fizicii relativiste restrânse cu includerea gravitației. Aceleași date experimentale arată că timpul măsurat de ceasurile aflate într-un câmp gravitațional—timpul propriu, cum este el denumit—nu respectă regulile relativității restrânse. În termenii geometriei spațiu-timpului, timpul nu este măsurat conform metricii Minkowski
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]