221 matches
-
un potențial inferior V, în comparație cu potențialul din jurul ei , creată de sarcina pozitivă a protonului. Acest calcul reproduce nivelele de energie ale modelului Bohr. Dar acest lucru nu a fost suficient, deoarece Sommerfeld adusese deja corecții relativiste. Schrödinger folosește relația impulsului relativist pentru a găsi ceea ce este cunoscută drept ecuația Klein-Gordon într-o regiune cu potențialul descris de legea lui Coulomb. El a găsit undele obișnuite ale acestei ecuații relativiste, dar corecția relativistă nu a fost în concordanță cu formula lui Sommerfeld
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
invariantă la transformările lui Galilei, dar nu și la transformările Lorentz. Dar, în scopul includerii efectelor relativiste, reprezentarea fizică trebuie modificată. Relația relativistă masă-energie este folosită în ecuația Klein-Gordon: pentru a se obține ecuația diferențială: care este o ecuație invariantă relativist, dar de ordinul doi în formula 57, astfel că nu poate fi o ecuație pentru stări cuantice. Această ecuație are proprietatea că există soluții cu frecvente atât pozitive cât și negative, iar soluția unei unde plane este dată de relația: care
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
cu Costin D. Nenițescu, a publicat și lucrări de cinetică chimică organică. Studiind mișcarea unui colectiv de particule punctuale încărcate cu sarcini electrice, aflate sub influența unor câmpuri electrice și magnetice create prin însăși mișcarea particulelor, a dat o formulare relativist invariantă ecuațiilor de evoluție a acestor colective și o formulare covariantă legilor statisticii. a fost un neîntrecut profesor, care își cucerea auditoriul prin vastitatea cunoștințelor ca și prin claritatea și eleganța expunerilor. Timp de patru decenii, a ținut succesiv cursuri
Șerban Țițeica () [Corola-website/Science/304138_a_305467]
-
relația formula 21 se poate scrie: deci: În cazul în care un corp cu masa de repaus formula 25 se deplasează cu viteza "v", relația devine: În această relație: Se observă că dacă "v" crește, masa corpului crește, acesta fiind un efect relativist. Pentru viteze "v" mult mai mici decât viteza luminii "c" în vid, masa de mișcare se poate aproxima cu masa de repaus: formula 29 Acest rezultat reprezintă chiar aproximația mecanicii clasice care afirmă că la viteze mult mai mici decât viteza
Dependența masei de viteză () [Corola-website/Science/333411_a_334740]
-
nici o certitudine, nici o coerentă internă a unui discurs logic. Este o opinie sau "doxa", care nouă ni se pare a fi veritabilă. Cineva poate să nu fie de acord întru totul cu aceasta. Este totuși susținută de gândirea de tip relativist. O obiecție clasică este faptul că o informație ficționară poate fi coerentă, fără să aibă o legatura destul de mare cu realitatea. Pentru Epicur toate percepțiile noastre senzoriale sunt adevărate, astfel că aisthesis, senzația este criteriul suprem al adevărului. (Sextus Empiricus
Adevăr () [Corola-website/Science/297875_a_299204]
-
energia și impulsul lui sunt date (și definite) de unde "γ" (Factorul Lorentz) este dat de unde formula 58 raportul dintre viteză și viteza luminii. Termenul γ apare frecvent în relativitate, și vine din ecuațiile transformărilor Lorentz. Energia relativistă și impulsul relativist sunt legate prin relația numită și "ecuația relativistă energie-impuls". Este interesant de observat că în timp ce energia formula 60 și impulsul formula 61 sunt dependente de observator (variază de la un sistem de referință la altul) cantitatea formula 59 este independentă de observator. Pentru viteze
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
teoria relativității. Multe manuale moderne rescriu Legea a doua a lui Newton sub forma Această formă nu este valabilă în teoria relativității sau în alte situații în care masa relativistă "M" este variabilă. Această formulă poate fi înlocuită în cazul relativist cu După cum se vede din ecuație, vectorii clasici forță și accelerație nu mai sunt neapărat paraleli în teoria relativității. Totuși expresia tetradimensională care leagă tetraforța formula 70 cu masa de repaus m și tetraaccelerația formula 71 restaurează aceeași formă a ecuației În
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
fizica relativistă obținând câteva rezulatate importante: formularea hidrodinamicii relativiste în schema penta-dimensională Klein-Kaluza, a studiat problema relativistă a două corpuri de masă variabilă, a elaborat o metodă nouă de obținere a metricii Schwarzschild folosind transformări infinitezimale, a formulat în termeni relativiști efectul Pinch. Între anii 1923-1931 studiază la Seminarul pedagogic din Cluj, iar între 1931-1935 urmează cursurile Facultății de Științe din cadrul Universității din Cluj. În paralel, între anii 1932-1933 studiază și la Universitatea din Paris. În 1935 după susținerea unor examene
Teofil T. Vescan () [Corola-website/Science/308594_a_309923]
-
Impulsul canonic total al particulei este: adică, suma impulsului și al potențialului cinetic. Rezolvând , obținem viteza: Deci Hamiltonianul este: din care obținem ecuația forței (echivalentă cu ecuația Euler-Lagrange): pe care derivând-o, obținem: O expresie echivalentă pentru Hamiltonian în funcție de impulsul relativist formula 54 este: Acestă formulare are avantajul că formula 56 poate fi măsurat experimental, iar formula 57 nu. De notat că Hamiltonianul (energia totală) poate fi văzut ca suma energiilor relativiste formula 58 plus potențialul energetic, formula 59 Principiul lui Hamiltion este un principiu variațional
Mecanică hamiltoniană () [Corola-website/Science/317831_a_319160]
-
literară" și, în special, în acela din 1938. El se pronunță împotriva metodelor istorice, sociologice, biografice și împotriva oricărei metode, ca fiind incapabile să explice și să decidă asupra originalității spiritului creator. Metoda are numai valoare celui care o practică. Relativist, întrucât esența artei ar fi ceva imprecis, opera ar avea un duh inanalizabil, "Vladimir Streinu considera că sarcina criticului este să deslușească într-o poezie sau într-un roman concretul necategorial al artei, realitatea ei monadica, misterul vibrator cu care
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
cercetare la laboratorul de optică al profesorului Eugen Bădărău (1951-1953). În 1953 a fost admis aspirant cu frecvență la Universitatea din București, sub îndrumarea profesorului Șerban Țițeica. Și-a susținut în 1958 teza de doctorat cu titlul " Teoria efectului fotoelectric relativist", care va deveni primul articol din România publicat "in extenso" în Physical Review. Numit lector (1956) la "Catedra de termodinamică, fizică statistică și mecanică cuantică" a Universității din București, a devenit conferențiar (1962) și apoi profesor (1968). Și-a desfășurat
Mihai Gavrilă () [Corola-website/Science/307221_a_308550]
-
de nivel avansat, despre "Reprezentările grupurilor și aplicațiile lor în fizică" (1962-1972) trata amănunțit grupul rotațiilor și grupul Lorentz, grupurile SU(2) și SU(3). Sunt de amintit și elegantele lecții de "Teorie cuantică avansată" (1971-1973). Cercetările asupra efectului fotoelectric relativist din păturile electronice interioare ale atomilor, inițiate odată cu teza de doctorat (1958), au fost completate ulterior (1977) prin calculul corecțiilor radiative. Cercetările asupra proceselor atomice cu doi fotoni au început cu evaluarea nerelativistă, în aproximația dipolară electrică, a amplitudinii de
Mihai Gavrilă () [Corola-website/Science/307221_a_308550]
-
pe căi inițiatice, în celelalte prin magie sau prin mijloace miraculoase. Din prima categorie face parte Agarttha, așezământ mitic subteran îndrăgit mai ales de teozofi; din cealaltă fac parte tărâmurile fabuloase, în primul rând cele accesibile prin translația în timp relativist (de exemplu, locul unde se găsește Tinerețe fără bătrânețe). De regulă, în Tărâmul Celălalt nu se trece simplu, evident, ca de pe un teritoriu geografic pe altul, nici prin ascensiune mistică ori mecanică aha ca de pe pământ în cer, ci aproape
Tărâmul Celălalt () [Corola-website/Science/306254_a_307583]
-
ca "Saga Asiatică". Tema comună care leagă aceste romane este întâlnirea civilizației vestice (europene) cu civilizația Asiei de est, după epoca explorării și până la epoca contemporană. Clavell este numit adeseori unul din primii multiculturaliști. Deși nu s-a considerat un relativist cultural, el a încercat să admire culturile Asiei prin standardele proprii, și nu dintr-un punct de vedere apusean (european). A remarcat adeseori că Vestul are mult de învățat de la Est. Protagoniștii romanelor sale sunt europeni (în general britanici) ajunși
James Clavell () [Corola-website/Science/303600_a_304929]
-
conduși către o frecvență radio constantă (RF) accelerând puterea sursei, pe când raza face o spirală în continuu. Particulele sunt inserate în centrul magnetului și sunt extrase la margine când ajung la energie maximă. Ciclotronii ajung la energia limită din cauza efectului relativist, când particulele devin, efectiv, masive, astfel încât frecvența lor ciclotronică scade cu accelerația radio frecvenței. Ciclotronii simpli pot accelera protoni doar până la o energie de aproape 15 milioane de electron volți (15 MeV, corespunzând vitezei de aproximativ 10% din viteza luminii
Accelerator de particule () [Corola-website/Science/298190_a_299519]
-
particulelor modernă, forțele și accelerația particulelor sunt explicate ca schimb de particule purtătoare de impuls. Cu dezvoltarea teoriei cuantice de câmp și a relativității generale, s-a conștientizat că "forța" este un concept redundant ce rezultă din conservarea impulsului (4-impulsul relativist și impulsul particulelor virtuale din electrodinamica cuantică). Conservarea impulsului, din teorema lui Noether, poate fi calculat direct din simetria spațiului și este, de regulă, considerat mai fundamental decât conceptul de forță. Astfel, forțele fundamentale sunt denumite mai exact "interacțiuni fundamentale
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
echivalentă (inerția). Astfel, este nevoie de mai multă forță pentru a-l accelera, decât la viteze mai mici. Legea a doua a lui Newton rămâne valabilă, deoarece este o definiție matematică. Dar pentru a fi păstrată în această formă, impulsul relativist trebuie redefinit ca: unde Expresia relativistă ce leagă forța de accelerație pentru o particulă cu masă de repaus nenulă formula 19 care se deplasează în direcția axei the formula 20 este: unde factorul Lorentz Aici, o forță constantă nu mai produce o
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
diferite pentru orientări diferite. În consecință, pentru un obiect ce se mișcă sub un unghi "θ" față de direcția sursă-observator (unghiul zero corespunde situației în care vectorul viteză al sursei este coliniară cu direcția de observare), forma completă a efectului Doppler relativist devine: și pentru mișcarea ce are loc doar de-a lungul direcției de observare (θ = 0°), ecuația se reduce la: Pentru cazul special al sursei în mișcare pe o direcție normală (θ = 90°) față de detector, deplasarea relativistă este cunoscută sub
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
planul de simultaneitate trece de la albastru la roșu, trecând foarte repede peste un segment larg al liniei de univers a fratelui rămas acasă. Fratele rămas acasă a îmbătrânit brusc, după calculele fratelui din navă. ilustrează o trăsătură a modelului spațiu-timp relativist restrâns, spațiul Minkowski. Liniile de univers ale corpurilor în mișcare inerțială sunt geodezicele din spațiul-timp minkowskian. În geometria Minkowski liniile de univers ale corpurilor în mișcare inerțială maximizează timpul propriu scurs între două evenimente. Vom vedea acum cum l-ar
Paradoxul gemenilor () [Corola-website/Science/310332_a_311661]
-
celălalt în timpul călătoriei. Cu alte cuvinte, vom analiza cazul în care fiecare dintre frați are un ceas care îi indică vârsta și ce va arăta fiecare dintre cele două ceasuri. Soluția acestei probleme de observare se află în efectul Doppler relativist. Frecvența bătăilor unui ceas pe care cineva îl observă de la o sursă cu frecvența de repaus formula 9 este când sursa se depărtează (reducere a frecvenței; "deplasare spre roșu"). Când sursa se apropie, frecvența este mai mare ("deplasată spre albastru") și
Paradoxul gemenilor () [Corola-website/Science/310332_a_311661]
-
diaristă strict subiectivă, în încercarea de a depune mărturie cât mai exactă. De aceea, cine va căuta în cartea lui vreo profesiune de credință intimă sau expunerea vreunui conflict interior - am impresia că ele nici nu stau în firea marxistului relativist - va fi dezamăgit. Ion Ianoși e acaparat în întregime de reconstituirea fidelă a epocilor traversate. Titlul inițial (Secolul nostru în zilele mele), abandonat din cauza căderii în anacronism, e și el cât se poate de sugestiv pentru mizele cărții: „Util îmi
O frescă autobiografică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4388_a_5713]
-
oricărei forme de gândire esențialistă și, grijuliu să explice socialul prin social, refuză să facă din disciplina sa „un capitol al psihologiei” sau „un apendice al biologiei” (Durkheim, 1975, p. 346). Procedând astfel, sociologul sau etnologul este, În mod spontan, relativist. Relativismul cultural este, Într-o oarecare măsură, fondatorul proiectului științelor despre om. El nu este lipsit de raționalitate: după cum notează Dan Sperber, „Întrucât variațiile culturale nu corespund În mod semnificativ unor variații genetice, cu cât culturile variază mai mult, cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
fi diferită, chiar perpetuarea sa. Etnocentrismul oprimaților ar fi deci „prețul ce trebuie plătit pentru ca sistemele de valori ale fiecărei familii spirituale sau ale fiecărei comunități să se păstreze” (Lévi-Strauss, 1983, p. 15). Întoarcerea la etnicitate la care ne invită relativiștii radicali neglijează faptul că noi posedăm o pluralitate de identități semnificative de care nu ne putem lipsi fără riscul de a renunța la aspectul omenesc cel mai specific: diferențiabilitatea individuală. În aceste condiții, „dreptul la diferență” nu poate antrena decât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
și cu femtolaser) și la efectul acestora asupra structurii și deci și proprietăților unor materiale utilizate în industria aerospațială și nu numai (aliaje bază Al și Ti, respectiv superaliaje bază Ni), dar și informații din domeniul fizicii laserilor (efectului „gun” relativist, modelarea fizică a interacțiunii dintre un fascicul laser și un câmp magnetic uniform, modelarea fizică a producerii unui fascicul de particule încărcate prin intermediul ablației laser) și o aplicație informatică inovativă, ce realizează predicția rezultatelor obținute prin marcarea cu laser, folosind
MARCAREA PRIN MICROPERCUŢIE ŞI CU FASCICUL LASER A UNOR MATERIALE by ŞTEFAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1607_a_2906]
-
nm, putere medie 12W, putere maximă >25kW, durata pulsului 10 ns, energie 0.3 mJ. În prezent, există laseri cu aplicabilitate reală mai eficientă în trasabilitate, utilizați în cadrul mai multor experimente: laseri ultra-rapizi - sisteme femtosecundă și attosecundă. Capitolul 2 EFECTUL RELATIVIST „GUN” ȘI IMPLICAȚIILE ACESTUIA ÎN PROCESELE DE MARCARE CU LASER 2.1. Aspecte generale ale efectului „gun” relativist Având la bază direcția generală a lucrării de față, referitoare la implicațiile prelucrării pentru marcare a diverse aliaje și superaliaje, alături de rezultatele
MARCAREA PRIN MICROPERCUŢIE ŞI CU FASCICUL LASER A UNOR MATERIALE by ŞTEFAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1607_a_2906]