85 matches
-
etalonul de bază cu care măsoară și judecă realitățile pe care le vede. În măsura În care nu reușește să sesizeze aceeași tendință În Muntenia, este evident că aprecierile sale vor fi foarte critice. În plus, În conformitate cu optica vremii, Îi lipsește o Înțelegere relativizantă, de tip Lévi-Strauss, a raporturilor dintre diferitele culturi și civilizații. Pentru el, civilizația la care se raportează și cea pe care o vede În Muntenia nu sunt pur și simplu diferite, ci clar ierarhizate, departajate valoric, În funcție de un europocentrism funciar
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
convingere. Așadar, raportul real nu este cel de greșeală-adevăr (care e un raport post-festum), ci un raport între două adevăruri. Iar acest raport presupune o "confruntare de idei"60. El opune rigorii finaliste a valorii de tip teoretic o abordare relativizantă și tranzitorie care arată că implicarea unei interiorități conviviale este necesară atât evoluției cât și unui nivel acceptabil al toleranței în cadrul comunității științifice. Spre deosebire de viziunea lui Dragomir, teoria valorilor elaborată de Tudor Vianu subliniază contrastul ireductibil dintre adevăr și subiectivitate
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
48. Faptul că Hegel contestă imuabilitatea legilor clasice este subliniat și de Noica: "Descoperirea lui Hegel a fost că legile devin, Spiritul devine. Dumnezeu e silogism!"49 O asemenea paradigmă romantică, descinsă din istorism, conduce la o perspectivă relativistă și relativizantă, dominată de constatări amare și concluzii sceptice în legătură cu o realitate pe care a încercat s-o reconcilieze cu rațiunea prin intermediul unui principiu ordonator, după ce tot ea îi abolise rațiunii privilegiile absolutiste. Pe lângă predispoziția spre melancolie, acest scepticism filozofic trezește în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
-i stimulează să facă acest efort. Lor le lipsește vocația demiurgică a romanticilor, sau dacă vor fi avut-o, și-o reprimă în numele unei maxime fidelități față de realitatea dată. Dacă în raport cu ultimele taine perspectiva clasică era absolutistă, iar cea romantică relativizantă, punctul de vedere pozitivist este agnostic 76. Și în această privință Dilthey se situează la răscrucea dintre romantism și pozitivism. Realismul pozitivist înfăptuiește în fond o sinteză între cele două orientări culturale precedente; el este categorial, păstrând astfel ceva din
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
absența "adevărului absolut și obiectiv" îl determină, bunăoară, pe Troeltsch să considere că "evidența unei convingeri religioase conștiente și condiționate individual" reprezintă modalitatea cea mai nimerită pentru a depăși imaginea deconcertantă oferită de numeroasele puncte de vedere tolerate de istorismul relativizant (Ernst Troeltsch, Der Historismus und seine Überwindung apud E. Spranger, Der Sinn..., p. 25, unde autorul califică atitudinea lui Troeltsch drept "o religiozitate combativă", eine kämpfende Gläubigkeit). Spranger remarcă totuși că "eliberarea sistemului valorilor individuale", "acest progres în adevăratul sens
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
după "istoricizarea istoriei" ne rămâne în bună măsură neinteligibil, sau măcar imprevizibil. De aceea, conștiința istorică poate apărea și ca o "conștiință a propriei noastre mărginiri și a autonomiei limitate" în fața unei istorii care ne copleșește, inspirându-ne o atitudine relativizantă și sceptică. O asemenea resemnare este socotită de iluminismul tradițional și dogmatic, un semn al "slăbiciunii intelectuale sau ale defetismului practic"21. Dar, așa cum arată M. Florian, "cultul istoriei" s-a ivit tocmai ca o reacție la adresa raționalizării excesive, proprii
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
deja spre ideea că teoria sistemelor filozofice înțelese ca Weltanschauungen are un pronunțat caracter holist. Argumente suplimentare în sprijinul acestei interpretări vom oferi în capitolul următor. Aici mai notăm doar faptul că tocmai acest holism cu perspectiva lui integratoare și relativizantă asupra părților contribuie substanțial la promovarea relativismului epistemologic în genere și al celui filozofic în special. Creativitatea o alternativă la relativism Dar dincolo de "relativitatea fiecărei Weltanschauung", această metafilozofie păstrează ceva "din uriașul travaliu al spiritului metafizic": în ea rămâne "conștiința
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
justificate "numai în măsura în care pornesc de la premisa că ar avea un acces în <<absolut>>"58. De un atare dogmatism se ferește și Dilthey. Subliniind că spre deosebire de Nietzsche și Bergson (la care viața apare ca un absolut, și anume din perspectiva științei "relativizante"), Dilthey nu este "un dogmatic al vieții" ("<<Viața>> este pentru el limesul până la care ajung cercetările lui în domeniul istoriei spiritului"), Metzger observă că acest concept a rămas insuficient clarificat de către filozoful german, dar adaugă că "măreția realizării lui constă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
un model de filozofie peren, în cadrul unui pluralism filozofic conștient asumat. NOTE ȘI COMENTARII 1 Apud V. Drăghici, Prefață la W. Dilthey, Construcția..., p. 6. Neîncrederea în imuabilitatea categoriilor este, de altfel, în spiritul epocii, luând forme mai mult decât relativizante. În această privință, un adept al ficționalismului precum Hans Vaihinger promovează un scepticism radical. El consideră, de exemplu, că "marile probleme universale se ivesc în urma unei transpuneri nejustificate a categoriilor", fiindcă "asupra a ceea ce este cu adevărat real nu se
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Există un fel de opoziție bine camuflată, în argumentele "serioase" ale criticii, față de gravitatea monocordă a artistului. Față de spiritul agelastului, cel care nu știe să rîdă, necum să rîdă împreună cu ceilalți, sau să se amuze sincer de sine. O măsură relativizantă a lucrurilor, care imprimă acțiunii critice o dimensiune derealizantă, în afara judecății estetice. Spiritul ironic guvernează traseul istoricului literaturii, ipostaziind un demon al persecuției ludice, sau, în varianta ei evaluatoare, al dezavuării zgomotoase. Pentru G. Călinescu, literatura este, ca și lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Pleșu e șarmul. „Fiziognomist” extraordinar, nu putea să nu fie atras de „această vertiginoasă derivă a identităților” derulată pe „scena publică românească”, mai ales într-un pârdalnic an electoral. Cunoscut și ca părinte al multor dileme, unele dintre ele prea relativizante, dl Pleșu ne atrage atenția că, totuși, are și nestatornicia o limită: „Nestatornicia e vindecabilă, sau măcar controlabilă, atât timp cât există reflexivitate, melancolie, nord și sud. Ea devine letală, când insul e mulțumit de sine, zglobiu și agitat. Și când punctele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
a esteticului, care, pe de o parte, determină alienarea scriitorului într-o lume a progresului tehnologic și a culturii de consum (proces început în romantism), iar pe de alta, obligă arta înaltă (implicit literatura) să coboare în zona cuprinzătoare și relativizantă a entertainment ului. Dacă pirații, pirateria și epicul marin reprezintă, astăzi, arii imaginare care au rămas, dacă nu în zona kitsch-ului cultural, atunci măcar în zona opțiunilor estetice puerile, putem lua din analitica paradigmei culturale moderne o perspectivă prin
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
vorbirii în doi peri, atitudinilor contrafăcute, duplicității. Autenti citatea e sinceritate față de ceilalți, dar, mai ales, sinceritate față de firea proprie. Spun, totuși, că e un compliment „în mare“, pentru că, „în mic“, în anumite variante, el poate include și o notă relativizantă: „cutare spune prostii, dar măcar e autentic“. În acest caz, „autenticitatea“ joacă rolul de circumstanță atenuantă. Ea poate scuza, sau diminua, eroarea, invocând buna-credință și consecvența cu sine a „făptașului“. Dacă e să riscăm o definiție rapidă a autenticității, vom
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
tolerabilă cumpănă. Relele ei nu prevalează semnificativ asupra părților ei bune. Putem încă să ne așezăm într-un unghi convenabil față de hărțuiala zilnică, să o interpretăm pedagogic și, la limită, să ne salvăm, luând, față de tot și de toate, o relativizantă distanță. Cât va mai dura însă această cumpănă? și ce e de făcut pentru a întreține statica ei precară? E o întrebare veche, întrebarea lui Avraam către Dumnezeu, înaintea condamnării Sodomei. Care trebuie să fie, înăuntrul unei comunități, proporția dintre
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de rezistență a personajului principal: „numai cei care luptă trăiesc”; „liniștea nu e pentru aceste vremuri”, „înțeleg că nu-ți place regimul, dar ai putea mima puțină înțelegere (...) Măcar tu ești sincer. Nu te vei îmblânzi niciodată”. Relația ambiguă, paradoxală, relativizantă dintre victimă și fostul torționar transformă scenariul epic într-un teritoriu etic al iertării și al justificării morale, al sancțiunii și al opțiunii existențiale, romanul asumându- și, în mare parte, o astfel de dialectică a iluziei și adevărului, a identității
Trecutul ca poveste by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2752_a_4077]
-
formidabilă" (p. 242). Mircea A. Diaconu își trăiește menirea literară ca pe o aspirație spre absolut: "ceea ce putea să mă modifice întrucâtva nu era apariția în sine a cărții, ci scrierea, gândirea, facerea ei" (p. 258). Un bun spirit investigativ, relativizant în sens superior, l-a inspirat pe Nicolae Coande să abordeze și doi oameni de cultură străini: teatrologul John Elsom și scriitorul-universitar Marco Luchesi (primul englez, al doilea brazilian), ale căror idei nuanțează, printr-un fericit contrapunct, exclusivismul unor trend
Portrete în mișcare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10195_a_11520]
-
zicem, ca sugestie bipolară, Observator cultural versus România literară. Și că monopolul deciziei a dispărut, în ciuda pool-urilor mediatice. Că relativismul amenință să devină noul absolutism, asta-i altceva, poate la fel de periculos ca vechile puseuri absolutizante, care urau de moarte zeflemeaua relativizantă pe motiv de disoluție antinațională etc. Eu sunt pentru măsură în toate, pentru valorizarea negativului, pentru naționalismul luminat - respirând europenitate, nu americanism -, pentru decență, respect pentru tradiția locului, disponibilitate dialogală, ecumenism și voință constructivă. Sunt, deci, PENTRU multe, și nu
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13858_a_15183]
-
patriotismului pompier a la Sergiu Nicolaescu cu maioneza tăiată a discursurilor recitate cu solemnități împăiate, însă o notă artificială tot răzbate din film, poate acolo unde regizorul a suplinit, a potențat prin discurs trăirea în dimensiunea firescului cu notele sale relativizante. Filmul este înschis în paginile jurnalului, ceea ce se întîmplă ulterior lichidării ofițerilor polonezi amînă într-un fel scena execuției, documentul istoric apare sensibilizat de drama familiilor care așteaptă o veste, care se hrănesc cu speranțe oarbe, și, în final, ca
Remember Katyn! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8481_a_9806]
-
stil ludic și postmodern, ridicând arbitralitatea construcției romanești la rang de principiu primar de creație. Intervine în epic amestecând momentele ori criticându-și propriul edificiu ficțional, își provoacă cititorul la coparticipare, face considerații eseistice asupra istoriei în același spirit filosofic relativizant și vesel apocaliptic. Ca atmosferă, cartea amintește pe alocuri de Borges, notabil într-o minunată găselniță imaginativă, o alegorie a morții și sfârșitului, este vorba de misterioasa "pierdere" a câte unei camere din palatul baroc al celor trei mame. Dintre
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
Hristos". E vorba aci de preacunoscuta teză pascaliană, pe care Ioan Pintea și-a însușit-o spontan, în atmosfera casei părintești. Credincioși singuratici, părinții săi i-au lăsat moștenire o credință vie, a inimii, o credință străbună refractară la speculațiile relativizante. "De la ei am învățat să nu mă revolt niciodată împotriva lui Dumnezeu, ci mai degrabă, să-l cunosc cît mai simplu și cît mai țărănește pe Dumnezeu. E o învățătură bună, cred. Sîntem în timpul Ťultimei sărăciiť, cum ar spune poetul
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
piatră, sau ,,ieslișoară". Așa ne spune un martor pe care ura, se vede, nu l-a distrus, seninul de deasupra obcinelor sau foșnetul fagilor, Buchlandul i-au dat puterea să se bucure, să găsească, cum vedem, diminutivul exorcizant sau litota relativizantă, fibra de creștin care surâde. Diminutivul e primul semn de artă sau de înțelepciune. S-ar fi putut întâmpla cu fugarii noștri, ai mei, alții, tragedia de la Fântâna Albă, unde un sat întreg a fost decimat cu mitralierele. Funestul pact
ADRIAN POPESCU: „Editura Bucovina paternă, Transilvania maternă, Umbria spirituală m-au modelat interior” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7019_a_8344]
-
întregei sale vieți?" rezumă Vianu, printr-o întrebare, teza acestui relativism. Răspunsul pe care-l așteaptă e nu, însă acela care se poate da, citind ideile unui Maurras din tinerețe, e mai degrabă afirmativ. O gîndire radicală, mai curînd decît relativizantă, cum o vede Vianu, n-are nevoie decît de contextul care să-i deschidă ușile utopiei. Așa încît Le Chemin de Paradis își schimbă lesne direcția. Să revenim, însă, la cartea din 1905. Inteligența, dacă ne luăm după titlul primului
Inteligență and utopie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8752_a_10077]
-
era vorba de un adevăr poetic, fie că era vorba de unul științific, ele l-au luat de bun și s-au pus pe denunțarea misteriozității și pe transformarea iubirii în ceva strict repugnant". Ș.a.m.d. Latura ardelenească a relativizantului Al. Cistelecan se relevă și în seriozitatea (de astă dată deloc mimată) pe care o învederează în stabilirea filiațiilor poeticești. Opurile contemporanilor nu apar în ochiul d-sale, așa cum prea adesea se întîmplă, drept producte miraculos izvorîte din neant, genialoide
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
indiscutabil impact la public (Adevărul, Dimineața, România liberă, Azi, 22). În fapt, acestea confirmă fratricidul simbolic comis de "români" asupra "românilor". Discutabilă rămâne însă, în demonstrația Ruxandrei Cesereanu, descoperirea ori, mai corect spus, "inventarea" " dacă tot ne aflăm în planul relativizant al constructelor imaginare " unei ascendențe celebre a acestor texte preponderent violente (ori chiar a actelor de violență în toată regula, în cazul mineriadelor), ascendență care ar fi de găsit nici mai mult nici mai puțin decât în naționalismul "furibund" al
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
idee, ci caută să persuadeze cu eleganță, reprimându-și postura autoritară în favoarea unei îndoieli metodice care are darul de a realiza aserțiunile, de a le face mai credibile, de a le conferi un ton autentic. Iată o astfel de definiție relativizantă: "Autobiografia nu e o retragere a autorului în sine, în propriu-i timp, nici o naivitate a demonstrației în cronotopia lui, așa cred că ar trebui început, de undeva de foarte sus, de la foarte început, ca să vezi, ca să înțelegi cum se
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]