332 matches
-
blând, deși autorul nu scapă nici aici prilejul de a da uneori cu o mână și a lua cu cealaltă. Al doilea mare reper axiologic al criticului este Bacovia (Complexul Bacovia, 2002), pentru ca în Caragiale abisal (2003) să propună o relectură incitantă a operei celui de al treilea. Unitatea de viziune și stil, ca pecete a organicității, definește toate aceste demonstrații critice. Din trunchiul central s-au ramificat oarecum previzibil cărțile despre geografia politică și literară a ținutului dintre Prut și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lase tiranizat de această exigență. Este adevărat că plăcerea și avântul scrisului ne pot păcăli (paranteze descriptive sau portretistice, tentația unor comentarii suplimentare etc.), dar înțelept ar fi să lăsăm mai întâi ca textul să curgă până la sfârșit. Apoi, la relectură, după un timp minim de detașare, să operăm corecturile și, mai ales, tăieturile care se impun. În cazul în care nu reușim acest lucru, să nu dramatizăm. Șeful de secție sau chiar un coleg poate să ne ajute, având de
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
anume dezvoltă. Altcumva, riscăm să ne împotmolim la următoarea secvență. De regulă, instinctul și experiența ne spun dacă am început să rătăcim pe un drum greșit sau nu. Dacă totuși păstrăm secvența respectivă, cu siguranță o vom îndepărta ulterior, la relectură. Iată de ce, ziaristul are nevoie de măcar o zi ca să se detașeze de textul scris. Noaptea este un sfetnic bun, iar minima distanțare activează salutar simțul critic. Nu trebuie deci să scriem excesiv de crispați, suspectându-ne mereu: Dacă greșesc? Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Lucrările pe care le-am rezumat aici prezintă imensul interes de a furniza analizei organizaționale un model elaborat al subiectului care integrează o bogată literatură. Acesta a apărut o data cu analiza situațiilor de tranziție (șomaj, formare...). Dar a permis totodată o relectură a numeroase fenomene organizaționale (satisfacție, cultură organizațională, motivație, socializare organizațională...). Această relectură va ocupa un loc important în cartea noastră. DE REȚINUT • Se pot opune două definiții diferite ale "organizațiilor". • Aceste definiții se bazează pe un model diferit al comportamentului
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
furniza analizei organizaționale un model elaborat al subiectului care integrează o bogată literatură. Acesta a apărut o data cu analiza situațiilor de tranziție (șomaj, formare...). Dar a permis totodată o relectură a numeroase fenomene organizaționale (satisfacție, cultură organizațională, motivație, socializare organizațională...). Această relectură va ocupa un loc important în cartea noastră. DE REȚINUT • Se pot opune două definiții diferite ale "organizațiilor". • Aceste definiții se bazează pe un model diferit al comportamentului uman. • Psihologia socială a organizațiilor a abandonat treptat concepția mecanicistă care a
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
filigran sub vectorul "progres tehnic", care nu adună cuminte artele, a șaptea, a opta, a noua, după ordinea sosirii, ci mușcături, busculade și traumatisme. Jocul nu este, desigur, doar unul de eliminare. "Una" o poate resuscita pe "alta". Există o relectură cinematografică a picturii, iar privirea lui Eisenstein asupra lui da Vinci îi dă acestuia o nouă viață. Nu-l mai vedem, după Orson Welles, cu aceiași ochi pe Tintoretto, fiindcă regăsim la el cadrările, oblicele anxioase și profunzimea de câmp
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și când pomenesc de Cumătra), tachinându-se cu buruienoase voroave, insultându-se cordial, până la urmă ajunge un epistolar cu trei deștepți. Ca eseist, dominanta explorărilor lui U. o reprezintă, bineînțeles, teatrul. Cronicile în care el se avântă se sprijină pe „relecturări” cu sondaje în adâncime ale unor capodopere din dramaturgia universală, Cehov și Caragiale exercitând asupra-i un magnetism aparte (Sub semnul teatrului, 1980, Caiete de regie, 1985). Cu un aer teribilist pe alocuri, se războiește cu prejudecățile, caută să evite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
poetice și imperfecțiunea eterogenizantă sugerată de celebra Lecție despre cub și de titlul atât de puțin înțeles în epocă Operele imperfecte. Distingeam, la un moment dat, vreo cinci etape în evoluția concepției despre poezie a lui Nichita Stănescu. La o relectură târzie, găsesc că toate se adună în una singură, complexă și de o remarcabilă frumusețe arhitectonică, o sinteză de eminescianism sublimat-arborescent, ale cărei ramuri trec prin Bacovia, Minulescu, Arghezi, Blaga, Ion Barbu și Nicolae Labiș. Încoronarea ultimă e ceea ce poetul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
criteriul esteticii sale - sunt situate înlăuntrul timpului său - implică automat o migrație dinspre prezent spre trecut, adică o operație de recitire. În memorialistica lui, recitirea este investită cu demnitate existențială. Echivalent al retrăirii, al rememorării, al recuperării unui sens pierdut, relectura devine instrumentul împotrivirii față de mistificarea istoriei. În termenii în care e definită de autor, postcenzura este, la rândul ei, o variantă perversă a relecturii, trădând ecuația scriitor/ putere, specifică unui timp anumit. În mai toate ipostazele în care o concepe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
recitirea este investită cu demnitate existențială. Echivalent al retrăirii, al rememorării, al recuperării unui sens pierdut, relectura devine instrumentul împotrivirii față de mistificarea istoriei. În termenii în care e definită de autor, postcenzura este, la rândul ei, o variantă perversă a relecturii, trădând ecuația scriitor/ putere, specifică unui timp anumit. În mai toate ipostazele în care o concepe C., literatura se citește, se recitește și chiar se scrie de la sfârșit spre început și nu invers. Ca obiect de studiu teoretic, recitirea este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
lor istorică. Cartea schițează o teorie coerentă a recitirii, pornind dintr-o răspântie unde poetica, filosofia, etica, psihologia, teoria mentalităților și chiar politica se întâlnesc. Ceea ce se numește curent lectură este un grad zero utopic: în raport cu el, tot restul este relectură. C. inventariază strategiile esențiale ale recitirii - cea existențială, cea ludică, cea creatoare, cea profesionist-hermeneutică și, în fine, cea normativă. Privită dintr-o perspectivă normativă, polaritatea ipotetică citit-recitit îngăduie să se urmărească prin vizorul ei turnantele mentalității occidentale: cum s-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
Simion, „Viața și opiniile lui Zacharias Lichter”, RL, 1990, 2; Laurențiu Ulici, Chipul de sub mască, RL, 1990, 16; Cornel Ungureanu, Matei Călinescu, între eseu și roman, O, 1992, 6; Monica Spiridon, „Alephul” recitirii, RL, 1993, 22; Adrian Marino, Lectură sau relectură, „22”, 1993, 42; Ioana Pârvulescu, Citește-te pe tine însuți, RL, 1994, 13; Adrian Marino, „Amintiri în dialog”, o lectură ideologică, „22”, 1994, 16; Ion Bogdan Lefter, O istorie apropiată, „22”, 1994, 17; Liviu Petrescu, O poetică a lecturii, ST
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
Mihai Zamfir, Alex. Ștefănescu, Ion Bogdan Lefter); Liviu Petrescu, Portret în creion, ST, 1994, 6; George Pruteanu, Lecturi din coșmarul totalitar, VR, 1995, 3-4; Dan Silviu Boerescu, Matei Călinescu, „Viața și opiniile lui Zacharias Lichter”, LCF, 1995, 27; Monica Spiridon, Relectura și postcenzura, RL, 1995, 30; Ioana Pârvulescu, Așa grăit-a Zacharias Lichter, RL, 1995, 30; Alexandru George, De la critică la prietenie și înapoi, RL, 1994, 32; Monica Spiridon, Despărțirea de modernitate, LCF, 1995, 40; Ungureanu, La vest, I, 24-254; Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
de poema Luceafărul unde fata de Împărat „ privea În zare cum pe mări / Răsare și străluce” astrul, steaua, magul, soarele inimii ei. „Sonnenhaft” sintagmă germană, cu Înțelesul de „plin de lumină”care a făcut carieră În fenomenologia hermeneutică dobîndește În relectură conotații egalitare; și, atunci, am putea Îndrăzni o superbie interpretativă, denominînd un gînd mai vechi, după care „maiestatea”celor două personaje - fata de Împărat și Luceafărular fi concurentă și nu subordonatoare. Avem astfel două registre Încărcate cu aceeași potențialitate princiară
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
a acestui actant. Nu ne propunem să facem un studiu eminescologic. Doar cîteva notații și acelea fără a se avea pretenția că Întocmim un discurs analitic, științific. Noi analizăm aici fulgurațiile pe care un text, un discurs le emană În funcție de relectură. Cum tot la o relectură ne Îndeamnă și următoarea observație : Cătălina Îl cheamă prin incantație pe astru, procedînd aidoma egiptenilor care Însuflețeau zeii, Îi Încărcau cu ajutorul formulelor magice. Tot de o Încărcare este vorba și acum. Tot de un ritual
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
propunem să facem un studiu eminescologic. Doar cîteva notații și acelea fără a se avea pretenția că Întocmim un discurs analitic, științific. Noi analizăm aici fulgurațiile pe care un text, un discurs le emană În funcție de relectură. Cum tot la o relectură ne Îndeamnă și următoarea observație : Cătălina Îl cheamă prin incantație pe astru, procedînd aidoma egiptenilor care Însuflețeau zeii, Îi Încărcau cu ajutorul formulelor magice. Tot de o Încărcare este vorba și acum. Tot de un ritual al deschiderii gurii este de
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
asonanța”. Să fie oare pajul și inductorul unei poetici portabile? Să fi avut el În minte și structurarea unui univers poetic complementar retoricii stoice? Să fi intenționat el oare și implantarea unui corpus poeticus tinerei fete de Împărat ? Într-o relectură versurile” În vremea aceasta Cătălin/ viclean copil de casă/ ce umple cupele cu vin/ mesenilor la masă... băiat din flori și de pripas/ dar Îndrăzneț cu ochii...” ne aduc aminte de analiza psihologică pe care o făcea Jung arhetipului infans
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Novalis este imaginea, patternul infansului pe care am analizat-o mai sus. Iată cum În cadrul imaginarului romantic „figurile” arhetipale migrează de la o conștiință lirică la alta, efortul de valorizare rămînÎnd să cadă În seama conceptului de recitire. Este Îndeajuns o relectură a universului poematic novalian și eminescian pentru ca imaginarul să unifice simbolurile și temele comune. Compărăm imnul Sehnsucht nach dem Tode (Dorul de moarte) scris de Novalis și poema Luceafărul de Eminescu. „Mit banger Sehnsucht sehn wir sie/ in dunkle Nacht
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
anticipativi. Aceleași rațiuni vor susține și ideea unui protocronism românesc, pe care o aduce în prim-plan volumul Din clasicii noștri (1977), aserțiunile privind „anticipările” românești în cultura lumii fiind însă discutabile, greu de validat. Sunt aici o serie de relecturi ale operelor unor scriitori de prim rang: Dimitrie Cantemir, Costache Negruzzi, Ion Heliade-Rădulescu, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale, Camil Petrescu ș.a. Protocronismul lui P. presupune un mod de lectură axat pe semnalarea antecedentelor novatoare autohtone, precum și o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
ceea ce este și se sprijină pe o altă realitate, de natură supraindividuală, unitară: limba."2 Înainte de socializarea creată prin discurs, prin diversificarea relațiilor interpersonale, dialoguri, conversații, discuții, dezbateri etc., se identifică și o raportare intrapersonală la realitatea psihică a textului: relectura că proces ritualic derulat într-un timp bivalent, sacru și profan, prin metafore spațiale. (Re) citirea nu reprezintă doar o problemă de spațiu, cât una de timp special, circular, cvasi mitic.3 Relația lectură-relectură pare evidență pe plan empiric, pragmatic
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
731), joi, 17 ianuarie 2008, Editorial) 184 EMINESCU ... cel NE-CITIT ! Gândurile următoare mi-au fost prilejuite de sărbătorirea poetului național la Muzeul județean Vaslui, prin vernisajul unei expoziții și lansarea unei cărți "Luceafărul eminescian - fragmente pentru o tehnologie a relecturii" de profesorul bârlădean Marian Costandache (ed. Opera Magna, Ia și, 2006). Doctorul Constantin Teodorescu a mai sponsorizat o manifestare eminamente culturală care-i face deosebită cinste, și-l felicit pentru asta ! într-un fel de prezidiu, alături de doctor mai erau
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
sînt mute prin natura lor [...], noi sîntem cei care le conferim un sens, variabil în funcție de indivizi și de epoci'' (ibid., p. 93). Astfel se construiesc probe pentru un fenomen bine cunoscut de autovalidare a credinței care leagă și permite o relectură a evenimentelor, reinterpretate astfel în funcție de conținut și de formă. O parabolă chinezească din secolul al III-lea î.H. exprimă perfect acest proces: "Un om nu-și găsea toporul. Îl bănui atunci pe fiul vecinului că l-a furat și
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
ample fragmente, uneori bucăți întregi din notele de călătorie și din nuvele (Cetatea morții e preluată tale quale din Scenete și fantezii), revenind chiar la unele "subiecte" ori motive epice ("dragostea florentină") într-o manieră deja cunoscută, de genul rescrierii/ relecturii în palimpsest, ce instituie un foarte interesant "dialog" cu literatura anterioară, redusă acum la esențe (ca și psihologia personajelor). Așa se face că, reîntors pe tărâmul italic, nefericitul îndrăgostit nu caută desfătări estetice în peisaj, pe care-l găsește mai
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
înrădăcinarea metafizică a teoriilor valorii (și în particular a teoriei valorii muncă pe care se bazează Marx), sau despre gratuitatea ipotezelor concurînd drept "legi" econo-mice (cum ar fi legea populației a lui Malthus, sau legea debușeelor a lui Say). O relectură à la Bachelard a acestei pe-rioade preștiințifice ar fi, fără îndoială, în mă-sură să identifice numeroasele "obstacole epistemologice" pe care gîndirea economică avea încă nevoie să le depășească pentru a accede la scientificitate. Acest lucru avea să se producă
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
de a-l situa pe D. Caracostea în peisajul ideilor literare românești și europene (D. Caracostea, teoretician și critic literar, 1999), teză de doctorat care cuprinde abordarea studiilor de lingvistică, stilistică și poetică ale lui Caracostea, problema „formei interne” și relectura lui Humboldt, înțelesurile noțiunii de „expresivitate” în limba română, evoluția ideilor literare ale autorului, aportul acestuia la eminescologie, la teoria literară și folcloristică, problema criticii genetice ș.a. SCRIERI: Eminescu și lirica românească de azi, Cluj-Napoca, 1990; Trădarea cuvintelor, București, 1997
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285826_a_287155]