85 matches
-
neconsacrate, prin urmare, lipsite de structură, de consistență: Într-un cuvânt amorfe” (). Eliade a demonstrat existența constantă a sacrului camuflat În profan, prezență percepută fantastic, inexplicabilă prin recursul la logica rațiunii, dar perfect inteligibilă În logica particulară a gândirii mitice, relevabilă prin semne și simboluri. Nemulțumit că În România s-a văzut În nuvela sa doar „atmosfera de crepuscul bucureștean a anilor dinaintea celui de al doilea război mondial” (), scriitorul nota În Jurnalul său la 10 martie 1968: „iarăși despre La
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
cronotopului analizat de studiul nostru (munte piramidă, cetate, ruine, pulbere) nu coboară în "halele" subpământene, unde G. Călinescu plasează imagini ținând de "necroerotică". Dar varietatea acestei "imaginații dinamice" (după o formulă a lui G. Bachelard) păstrată pe "coaja" lutului e relevabilă la orice pas: "De-al meu propriu cânt mistuit mă mântui" spune un vers al Odei în metru antic. Iar "drumul pulberii" nu e altceva decât trecere de la o formă la alta a materiei ruinare. Natura "lutoasă" a omului stă
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
dramatică a gazetei este redactată de D.C. Ollănescu-Ascanio, cronicar circumspect și obiectiv al spectacolelor Teatrului Național din București, D.D. Racoviță- Sphinx, Șt. C. Michăilescu (Stemil), V.D. Păun, Bonifaciu Florescu, G.I. Ionnescu-Gion, de un Fedru și un Pseud-d’Onim, ultimii doi relevabili în postura de comentatori ai vieții culturale și teatrale. Mihai Eminescu figurează în 1888 cu două articole politice. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289317_a_290646]
-
prezent și în primul roman, Madona cu trandafiri. De data aceasta, departe de orice implicații ale realismului, Z. promovează subliniate trăsături expresioniste, privilegiază caricaturalul, șarja grotescă și absurdul. Cu acțiunea plasată într-un univers dereglat, halucinant, de coșmar burlesc, scrierea, relevabilă prin atmosferă și printr-un personaj memorabil - mitomanul Mihăilă, posesor al unei imaginații debordante, enorme -, suferă însă de pe urma afectării intelectuale, estetizante, reflectând complexe de autodidact. În cu totul altă cheie sunt concepute romanele, gândite ca o construcție ciclică, Maidanul cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
nu exclude aici registrul tragic asociat contextului în care Ioan Petru Culianu îi răspunde Gabrielei Adameșteanu. Cea de-a doua afirmație esențială îi aparține autorului eseului care identifică elementul de legătură al violenței cu opera lui Caragiale și anume dispozitivul relevabil prin fraza-cheie „simț enorm și văz monstruos”. Mai mult, Horia-Roman Patapievici face legătura prin această frază între complexul identitar românesc, premisele unei stilistici identitare, violență și opera lui I.L. Caragiale. „«Una dintre virtuțile echilibrului clasic este litota. Noi nu o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
simbolul marginalului ca spiritualitate. Eseul lui Alexandru Dragomir pornește de la acceptarea acestei „situațiuni”. Doar că filozoful urmă- rește identificările și în ceea ce constituie un refuz al condiției subalterne al acestei identități derivate sau chiar premisele unei uri de sine românești, relevabile, spre exemplu, la un Emil Cioran. Însă lucrul cel mai important, Alexandru Dragomir nu se mai interesează de „actualitatea lui Caragiale”, ci întoarce problema analizând coordonatele unei potențiale identificări structurale cu caragialismul a fiecăruia dintre noi. „Există aproape un refuz
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
perspectivei epice creatoare, însă tocmai această fidelitate îl face inexpresiv. Inexpresivă este și privirea asupra operei ca modalitate de completare a documentului propriu-zis, iar analiza acesteia nu depășește nivelul didactic. De aceeași factură se dovedește și Istoria literaturii române (1940). Relevabilă ar fi periodizarea (Epoca unității de neam prin ortodoxie, Epoca unității de neam prin limbă, Epoca unității de neam prin conștiință și Epoca formării idealului artistic), ca și accentul pus pe opera celor patru „stâlpi ai bolții” (Mihail Sadoveanu, Liviu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288304_a_289633]
-
trei cununii, acéia nuntă fără de lége (cum zice sfetâi Grigorie) și unele ca acélea le urăște besérica ca niște spurcăciuni; iară se socotesc e mai bună decât înălțarea curviei”216 -, punct de vedere „mirenesc” - precizează „tâlcuirea” - ce vădește o flexibilitate relevabilă: „însă légea mirenească sufere a treia însurare, și copiii care se nasc într-însa zice să le fie pre lége și-i chiamă și întru moștenire. Iară canoanele pre cela ce e însurat a treia oară nu-l priiméște, ce
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ea, prezentată numai ca atare, fără a fi coordonata unei anumite opere, interesează cel mult anecdotic. Stăruința devine viciu. De altfel legenda tuturor oamenilor pitorești este fărâmicioasă, dacă arta nu vine s-o fixeze." În opinia lui Vladimir Streinu rămân relevabile din perspectivă critică doar opiniile lui Iorga și Ibrăileanu, studiul temeinic, serios și prob al lui Jean Boutière (La vie et l’oeuvre de Ion Creangă, Paris, "Ă și contribuția călinesciană din " (Viața lui Ion Creangăă, în pofida unor răsturnări ce
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Preda și D. R. Popescu, înțelegem că opțiunile criticului poartă mereu o evidentă motivație axiologică. Vladimir Streinu refuză în chip programatic bagatelele literare, oprindu-se la acei autori și la acele opere care prin cel puțin un element esențial sunt relevabile. Criticul construia atent, adânc și cu sentimentul duratei. Iată de ce nu i se pot imputa erori de percepție estetică sau mari nedreptăți. Scriind despre contemporanii săi critici și istorici literari, Vladimir Streinu a găsit totdeauna energiile lăuntrice necesare pentru a
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
doar pentru faptul că documentează în legătură cu nu știu care subiect, dar și de plăcere, indiferent dacă autorul a urmărit sau nu acest efect. Al. Săndulescu crede același lucru și o spune explicit în introducerea cărții despre memorialiștii români: „În cazul talentelor narative (relevabile și în texte scrise fără o intenționalitate artistică), jurnalele, memoriile, amintirile sunt chiar literatură la anumiți autori de clasă înaltă, nu odată concurând romanul”. Revenind la cartea lui Al. Săndulescu, să mai arăt că pentru autor genul memorialistic este unul
Memorie și memorialiști by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13087_a_14412]
-
Scianna) care din fiu de păstor, sărac lipit, devine un activist intrând de tânăr în Partidul Comunist și devenind în final deputat imprimă un fals parcurs politic filmului. În Sicilia, nimic nu scapă relațiilor cutumiare guvernate de un scepticism sănătos, relevabil printr-o ironie mușcătoare care face din sicilian o ființă întortocheată, complicată, fapt ce relevă caducitatea ideologiilor, de la rigiditatea mussoliniană luată în derâdere de locuitorii Baariei la idealismele utopice ale comunismului. La un moment dat, prietenii buni se despart, Onofrio
Baaria, mon amour! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6296_a_7621]
-
Ilie Lazăr cînd scuză pactul de neagresiune parlamentară încheiat de Iuliu Maniu cu C.Z. Codreanu, Căpitanul legionarilor, în 1937. De fapt, aceasta a fost o gravă eroare politică, legitimînd Garda de Fier, aducîndu-i peste 15% din voturi. În schimb, relevabile sînt mărturisirile lui Ilie Lazăr despre atitudinea lui Maniu împotriva dictatului de la Viena și convingerile lui că Germania va pierde războiul, aducînd probe (incomplete și, de aceea, necreditabile) despre rolul lui Maniu în organizarea actului de la 23 august 1944. Cum
Memorialistica unui bătrîn penețist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15659_a_16984]
-
miopie intelectuală". Sînt citați cîțiva cronicari aflați la "zenitul maturității" (precum Alex. Ștefănescu, Al. Cistelecan, O. Soviany) și cîțiva tineri pe cale de consacrare, precum Daniel Cristea-Enache, Luminița Marcu, C. Rogozanu, Paul Cernat, Mihaela Ursa și Horia Poenar. Al doilea lucru relevabil este o personală clasificare morală a scriitorilor din deceniile de comunism, mai exact de după 1964-1965 (înainte nu exista decît o singură categorie: obedienții în mod necondiționat): clovnii roșii, adică figurile dezonorante și schimonosite ale adulatorilor regimului, precum E. Barbu, Adrian
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14686_a_16011]
-
Gabriel Dimisianu Am citit cu explicabil interes bilanțurile de sfârșit de an literar, publicate prin reviste de criticii noștri actuali de întâmpinare. Fiecare a spus ce i s-a părut relevabil în 2010, în poezie, în proză, în critică, în literatura de nonficțiune. Unele lucruri le văd la fel cu mai tinerii mei confrați, altele nu, fără a pretinde că aș putea interveni în discuție. O viziune asupra întregului nu am
Revenirea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5759_a_7084]
-
a unor rezolvări a conflictelor, în relaționarea destinelor cu ambianța socială - ceea ce înseamnă foarte mult în viziune epică. Dar desprinderea de balzacianism se realizează cu succes prin disponibilitatea comică a prozatorului. Are dreptate S. Damian să evidențieze propensiunea spre farsă, relevabilă în "pictura regresiunii" (imobilismul caracterelor, automatismele de comportament, vârtejul existențelor, convențiile teatrale, spectacolul comic etc.). Comicul dă un efect de distanțare, amplificând reculul față de prezent: Farsa indică gradul de deformare, prin ieșirea din actualitate", punctează S. Damian (în G. Călinescu
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
cu asertări, decelări, inferențe, aprehendări și sintagme latiniste. La debutul său, în volumul Lumile lui Argus. O morfotipologie a poeziei vizionare (Ed. Paralela 45, 2005), craioveanul Cătălin Ghiță se resimte benefic de o astfel de influență. Semnele sunt foarte discrete, relevabile numai cunoscătorilor, de pildă, după cum introduce în analiza logică particula qua. O fizică și o metafizică a actului poetic sunt pasiunea lui Cătălin Ghiță, deopotrivă cu proiecția profetică a lumilor fictive, într-un mod înrudit, foarte de departe, cu explorarea
Un patapievicios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11279_a_12604]
-
și de dl Virgil Nemoianu și cartea a căpătat viză. Dar aceste exemple erau cazuri limită în disputa continuă cu cenzura. De obicei, izbuteam să salvăm textul neamputat, ceea ce era chiar rostul esențial al ostenelilor noastre de editori. O izbîndă relevabilă a fost reeditarea, cu textul rămas integral, în 1982, a celebrei Istorii a literaturii române de la origini pînă în prezent a lui G. Călinescu. Redactori am fost eu și regretata mea colegă Rodica Rotaru. Referatul către "foruri" l-am alcătuit
Editura Minerva de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16335_a_17660]
-
figurativitatea sonoră), și pentru care sunt de asemenea necesare o serie de competențe, ținând de formalizarea în spațiu-timp și diferitele tipuri consacrate (asimilate cultural) ale acesteia. Apoi, dacă ne propunem să aflăm și presupusele dedesubturi (înțelesuri) ale unei compoziții sonore (relevabile prin verbalizare), pătrundem în zona din care compozitorul ni se descoperă în general, ca interpret, adică cel care face să se audă sensurile. Atâta doar că, întrucât compozitorul-interpret nu verbalizează nemijlocit, el se abilitează în a ascunde sensul în umbra
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
termenii cei mai sugestivi, conform aspectului de temporalitate al fiecărui stadiu. 0. Timp gol (insubstanțial) = aspectul în care OS este decondiționată de specificitatea mediului-atribut al ei (timpul), al cărui conținut nu are forță de atracție. Rămânând acursivă temporal, OS este relevabilă doar prin abstract, într-un plan pur mental. Altfel zis, ea este doar o idee, încă lipsită de expresia raționamentului, așadar viziunea unei idei, inexprimabilă conceptual (aconceptuală); o idee percepută ca potențialitate ideatică. Prin radiant-energetica minții vizionare, OS se extinde
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
mondiale, după ce-i recunoaște merite estetice (1973), ("imensă pânză epică", "nu puține scene memorabile", "pictură sumbră, executată cu extraordinară vigoare expresivă"), îi reproșează "delirul reacționar". Până atunci însă, la apariție, în 1943, Revoluția lui Dinu Nicodin înregistrează măcar un ecou relevabil, și anume seria de trei articole pe care i le consacră Perpessicius în ziarul "Acțiunea". Cartea i se înfățișa criticului ca o "magnifică realizare", propulsându-l pe autor "printre cei mai de seamă dintre făuritorii romanului nostru contemporan". Plasarea cărții
Un mare roman ignorat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16642_a_17967]
-
Consiliul Securității Statului fuzionează cu M.A.I. în nou înființatul Minister de Interne. Altă restructurare are loc în 1973. Din martie 1978, Departamentul Securității Statului funcționează în cadrul Ministerului de Interne. Toate aceste metamorfoze sunt mărturia unor frământări ale puterii politice, relevabile în separări și reunificări sensibile. O altă categorie de documente relevă destul de vag competiția de putere între Partidul unic (Muncitoresc sau Comunist) și formele schimbătoare ale Securității. Lupta aceasta pentru putere era una ascunsă, surdă, stupefiantă uneori, din moment ce, în 1973
Birocratizarea suspiciunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8629_a_9954]
-
de care Adam Lang nu dorește să-și amintească. Am recunoscut în film abilitatea lui Polanski de a stârni angoasa, o abilitate care-l aduce aproape de Hitchcock, iar dialogurile sunt excelente, atent construite, cu o minuție care nu este numaidecât relevabilă. Cele care atrag atenția, cele mai ludice sunt cele dintre scriitor și Ruth Lang (Olivia Williams), soția „nefericită" a politicianului, cu care are și o scurtă, dar interesantă aventură. Abia finalul filmului te face să reconsideri aceste dialoguri, să le
Scriitorii și fantomele de hârtie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6201_a_7526]
-
a găsit la Biblioteca Academiei scrisorile originale ale Corei Irineu (depuse de Beldie), cu pasajele amoroase către memorialistul nostru și e, desigur, regretabil că, în 1975, la reeditarea cărții pasajele eliminate de Beldie n-au fost așezate la locul lor. Relevabile sînt opiniile despre Rădulescu-Motru și dezvăluirea faptului că revistele amintite, întemeiate și conduse de filosof, n-aveau altă sursă de finanțare decît veniturile inițiatorului. E bine, desigur, că au apărut aceste plăcute, extraordinare memorii ale lui Const. Beldie. Dar, încă
Dezvăluirile lui Constantin Beldie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16613_a_17938]
-
mânuit de vizitiu un băcan evreu pentru a-i da pe gratis un pachet de unt. Explicațiile istoricului vine nu numai pe bază documentară, ci și din familie, este vorba despre propria sa familie. Ampla documentare asupra duplicității lui Malaparte relevabilă în bibliografia utilizată de istoric face indeniabil oportunismul scriitorului italian, oportunism ridicat la rang de doctrină "il transformismo". Scriitorul își scria reportajele de pe frontul de Est, din stepele înghețate ale Rusiei, sub soarele Mediteranei în insula Capri, așa cum devine maoist
Călătoria lui Malaparte by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6700_a_8025]