714 matches
-
proces cu proveniență din epoca Renașterii, amplificându-se progresiv în Baroc și Clasicism și continuând în Romantism.”<footnote Mihail Mihailov, Stilul în muzică, Leningrad, Editura Muzîka, 1981, p. 224. footnote> Cu alte cuvinte, această defoliere stilistică semnifică nu altceva decât relevarea tot mai pronunțată a stârii pluricanonice în sensul în care putem vorbi despre cele trei anoane ale genului de operă - canonul italian, canonul francez și canonul german, precum și despre cel puțin două canoane ale muzicii simfonice - cel german și cel
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
stilistic vorbind, de un set de constrângeri (factorii exteriori ai existenței sociale și mutațiile implicite în planul imaginarului colectiv), constatabile doar prin alăturarea cât mai multor forme „punctuale”, reprezentative în plan istoric, ale gândirii stilistice. Nevoia implicării perspectivei temporale în relevarea mutațiilor în plan stilistic, precum și în edificarea și funcționarea canonului, reprezintă un argument suplimentar al importanței și utilității pe care o reprezintă tratarea sincronă a ambelor problematici, deoarece numai un asemenea tip de abordare relevă concomitența mutațiilor în planul fiecărei
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
între două „blocuri” temporale, ale căror departajări ar fi „dizolvate” în virtutea unei continuități evolutive susținute pe întreaga desfășurare a secolului al XIX-lea. Iar această ipoteză a lui Friedrich Blume nu reprezintă un caz izolat. Ideea compresiei stilistice nu pretinde relevarea liniilor de continuitate (chiar dacă într-un mod indirect le determină), a descendenței sau a unei moșteniri comune și nu presupune reducerea la un numitor comun ce ar privilegia anumite fenomene în detrimentul altora. De fapt, este vorba despre constatarea funcționării unui
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
care o va avea muzica lui Gustav Mahler spre sfârșitul anilor ’60. Dacă începutul celei de a treia avangarde se revendică, așa cum subliniază Beatrice Ramaut-Chevassus (op. cît., pag. 21), de la figură lui Anton Webern, atunci sfârșitul acesteia devine evident prin relevarea tot mai pronunțată a interesului pentru muzica lui Gustav Mahler, însă nu atât pentru imaginea lui de compositor postromantic, cât prin interesul pentru tehnică citatului și interacțiunii pluristilistice utilizate în lucrările lui, desi cercetătoarea franceză scoate în evidență un alt
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
nu ar putea să facă parte, contrar opiniei lui Mahnkopf, din aceeași orientare<footnote Deși aici drept exemplu ne poate servi imaginea etapelor parcurse, spre exemplu, de către George Rochberg care sunt trei: serialism riguros, tehnica citatului în maniera Ives și relevarea apetentei pentru neo-tonal. Este de remarcat faptul orientării înspre tehnică (postmodernă) a citarii pornind de la crezul aproape “ortodox” în valorile serialismului integral. Tot astfel se întâmplă și în cazul lui Karlheinz Stockhausen sau a lui Louis Andriessen, o următoare și
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
footnote>) se prezintă drept un coeficient de natură conceptuală a acestei metamorfoze sau, altfel spus, drept o posibilitate potențial realizabila și în consecință realizată nu atât că determinare a acestei tranziții mutative sau proclamare a unui nou curent, ci de relevare a unei posibilități rațional-filosofică de asimilare a fenomenelor în plină derulare. Altfel spus, chiar dacă postmodernitatea în general, si postmodernismul muzical în particular reprezintă consecință logică a sfârșitului ultimei avangarde, ele amândouă reprezintă în același timp deja un „altceva” calitativ diferit
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
ultimei avangarde nu reprezintă, însă, un fenomen inedit, ci mai degrabă unul implicit procesului de evoluție culturală-artistică și îi putem găsi o analogie sau chiar prototip în fenomenul de dispersie a romantismului care într-un mod direct a contribuit la relevarea primei avangarde europene. Aici ajungem la un alt contra-argument adus imaginii evoluției liniare, imperturbabil de progresiste, în conceptul de criză că un coeficient al binomului dialectic antic-modern sau vechi-nou. Lucrurile ajung să funcționeze atunci când sunt reprezentate în interiorul unui câmp dinamic
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
generării, cât, poate, doar originarea). Însă ambele se prezintă doar că două semnificații, două indicii sau doi coeficienți, ai aceluiași proces mutativ sau, mai precis de metamorfozare gradata astfel încât fragmentarea progresivă a unui principiu (modernist) semnifică, într-un mod sincron, relevarea coagulanta a celuilalt (postmodernist). Iar situația cu periodizarea se prezintă drept una de o extremă complexitate, deoarece (a) vorbim despre dispersia ultimei avangarde și, împreună cu ea, a întregului modernism muzical și (b) postmodernismul muzical se naște din această dispersie, însă
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
1989), căderea zidului Berlinului (1989) și prăbușirea Uniunii Sovietice (1991). Compromiterea definitivă a metanarațiunilor colective. Deceniul clasicizant. Constatarea sfârșitului perioadei moderniste și împreună cu ea, trecerea în istorie a ultimei avangarde occidentale (europene și americane). Perioadă cristalizării și consacrării muzicii postmoderne. Relevarea post-minimalismului că metisaj între moștenirea minimalistă propriu-zisă și resuscitarea elementelor tonale în creația lui John Adams - fuziunea între procesualitatea post-minimalistă, tipologia de simfonie postromantica și pastișa operistică postmodernă. Adams definește această orientare prin titulatura "On the Dominant Divide"<footnote Robert
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
minimă aproximare, succesiunea etapelor stilistice începând cel puțin din Renaștere. Astfel, pornind de la anul 1450, data aproximativă a începutului Renașterii (că schimbare în planul mai multor paradigme - de la teo- la antropocentrism, de la geo- la heliocentrism, articularea valorilor umanismului și raționalismului, relevarea tot mai puternică a laicității etc.), la 1600 ar trebui să plasăm începutul Barocului (ce-i drept, cu un decalaj de câteva decenii), la 1750 - începutul clasicismului (incluzând perioadă Preclasica și activitatea timpurie a lui Haydn, nașterea lui Mozart la
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
în perimetrul munților Gugu-Țarcu-Godeanu, la care participă invitați din județele Sibiu, Brașov și Caraș-Severin. După cum ne-a informat președintele clubului, dl ing. Mihai Goloșie, expediția, organizată cu sprijin tehnic și material din partea unui club similar din Canada, are ca temă relevarea unor elemente de paleoinginerie dacică. ( O. N.) Post de poliție De săptămâna aceasta, în clădirea Școlii cu clasele I-VIII din cartierul Sânnicolau Mic din municipiul Arad funcționează un post de poliție. În viitorul apropiat, în acest cartier va fi
Agenda2003-30-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/281284_a_282613]
-
care le-au perpetuat, ci și expresia artistică a acestor valori, argumentate de picturile rupestre și de gravurile descoperite în peșterile de la Altamira, Le Combarelles și Font de Gaume. Studiile științifice dedicate peșterilor s-au îngemănat, încă de la început, cu relevarea tărâmului lor magic în artă și poezie: „Șuvițe tainice de apă/ Prin peșteri ce de ani străbat/ Într-una se preling și surpă/Tavanul șubred și-nnoptat. Dar, după ani de picurare/L-au închegat coloane pline/Eterna bolții lăcrimare/ În loc
Agenda2004-35-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282826_a_284155]
-
din care au purces, trezesc mare interes studenților filologi, care și-i aleg cu predilecție pentru lucrări academice, dovadă că onirismul nu li se pare deloc mort și îngropat). Grupajul din "Familia" cuprinde trei tipuri de texte: evocarea omului Dimov, relevarea prin analiza a valorii operei lui poetice și "moștenirea dimoviană" - modul cum se raportează la el poeții de azi. Din prima categorie, fragmentele de "amintiri cu Dimov" ale prietenului sau Dumitru Tepeneag lasă să se întrezărească un personaj fabulos, un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17940_a_19265]
-
primei sale etape de creație și, totodată, o ruptură profundă cu universul inaugural și senin al primelor volume. Este cartea unei sfâșietoare revelații a singurătății ființei an lume, a căderii an durată și a absurdului existențial, ea fiind totodată locul relevării inexorabilei dorințe de supraviețuire prin cuvânt a eului stănescian aruncat an haosul timpului. Cu totul altceva așteptau "patriarhii" proletcultului victorios de la tânărul poet intrat atât de promițător an cetatea literară a vremii nimbat cu mitul prerafaelit al unui "nou Labis
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
altminteri decît a hartui o preconcepție sau alta, a pune semne de întrebare, a neliniști. A strică echilibrul factice al unor propoziții de o dubioasă autoritate didactica și nu numai. Una din piștele d-sale favorite o alcătuiește cea a relevării unor ideologizări alienante. Dacă nebănuite sînt căile Domnului, nu mai puțin neprevăzute sînt cele ale anexionismului ideologic, împins cîteodată pînă la iluzii optice în chiar sînul poeticii: Cînd, în , spre a se pune bine cu politrucii , autorii manualelor liceale de
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
petrecut în urma unei lovituri de stat ordonată de domnitor (ajutat fundamental de Kogălniceanu), e incontestabil. Însă fără acest act de forță, Cuza nu și-ar fi putut înfăptui programul său reformator absolut necesar progresului țării. Demnă de tot interesul este relevarea faptului politic că anul 1866 (detronarea lui Cuza) simbolizează "sfîrșitul unei ere și marchează începutul alteia în evoluția României moderne". Explicațiile, măi toate, sînt la locul lor și bine puse în evidență, relevîndu-se că, de fapt, "calea generală de dezvoltare
Începuturile României moderne by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18195_a_19520]
-
problemele vizate de soluționarea testului. Rezolvările, răspunsurile oferite de autori, dar și, mai ales, comentariile, explicațiile însoțitoare, ca și prezentarea sintetică a cunoștințelor de bază au în vedere nu numai corectarea unor eventuale erori, ci și îmbogățirea și clarificarea cunoștințelor. Relevarea ambiguităților și indicarea posibilităților de soluționare a lor urmărește dezvoltarea deprinderilor de gîndire independentă a elevului combătînd tendința - adînc înrădăcinată - de însușire mecanică, de învățare redusă la memorizare. O atenție specială se acordă testării - prin realizarea, în condiții stabilite (referitoare
"Gramatica" by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16836_a_18161]
-
păstrat pe un teritoriu de graniță între istorie și filosofie. Și e drept să se accepte această apreciere, deși marele cărturar a negat mereu aplecarea sa spre cugetarea filosofică. Dar nu trebuie să se absolutizeze aceste repetate delimitări. Important e relevarea aici drept modele ale marelui nostru istoric (și ca modele formative) pe Leopold Ranke, Lamprecht (care i-a și fost profesor la propriu) dar și romanticul Michellet. Iar la Conferința rostită al Congresul istoricilor de la Londra, afirmă, după Ranke, că
N. Iorga, teoretician al istoriei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16895_a_18220]
-
visceral chiar", mărturisește sărbătoritul. Ca să-l consoleze, "de la înălțimea vîrstei sale", Livius Ciocârlie îl asigură că se poate și mai rău!). Textele aniversare au în ton ceva din sobrietatea subiectului lor: efuziunii afective i se preferă, cu cărțile pe masă, relevarea meritelor de critic și teoretician literar. Ceea ce a decupat însă Cronicarul pentru arhiva lui cu o samă de oameni de seamă este confesiunea-autoportret provocată de Adriana Babeți printr-o convorbire cu titlul Criticul și umbra lui. Deși nu mai locuiește
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17030_a_18355]
-
s-a dovedit fertilă, cunoscînd modificări, dar nu mutații la Tillyard, Bachelard și, recent Foucault și David Lodge". Despre Tudor Vianu se afirmă că ar cultiva un fel de "materialism cultural", tangent la Marx, Taine, Chadwick, Bahtin, Raymond Williams, prin relevarea mecanismelor de clasă, a factorilor instituționali și a "structurilor de sensibilitate" în geneza operelor. D. Caracostea e contemporan cu Noua critică, dovedindu-se un investigator, ca și E. Lovinescu, al genezei textuale și al intertextului, precum și un precursor al "analizei
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
a trage în mulțime, la întîmplare". Un terorism de cabinet! Precum în frenetica învolburare a unui carnaval, creatorul de acest tip își pune măști terifiante, amuzîndu-se cu o presupusă vocație distructivă sustrasă planului acțiunii practice. Frenezia sa fantastă are sensul relevării unei energii în sine, a unei defulări ce răspunde nu numai ,,stării de furie" avangardiste, ci și unei disponibilități de reconstituire a unor rețele ce leagă la un mod neașteptat fenomenele, de frămîntare a unei materii cu inepuizabile latențe. Violența
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
catolicismului. În fine, cel de-al treilea capitol al volumului, Mărturii antologice, deși mai puțin unitar, este nu mai puțin interesant, prin lumina nouă pe care o aruncă asupra unor personalități istorice (Ioan Inocențiu Micu-Klein, Petru Pavel Aron) și prin relevarea unor figuri din planul al doilea al Școlii Ardelene, îndeobște ignorate de manualele școlare, ca Grigore Maior sau Silvius Tannoli, ale căror texte constituie adevărate revelații. În toate cele trei segmente ale Secvențelor..., aparatul critic care însoțește textul este impresionant
O nouă antologie a Luminilor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2801_a_4126]
-
structurilor, mișcarea lor în timp și resorturile cele mai fine ale creației unui scriitor. Fenomenul a fost pentru prima dată observat, în cultura noastră, în legătură cu ediția Perpessicius a operei eminesciene, importantă nu numai prin valorificarea ineditelor, cât mai ales prin relevarea relațiilor de adâncime dintre teatrul eminescian și poezie, dintre publicistica pe teme istorice și proză, și prin semnalarea unei circulații subiacente a fantasmelor și obsesiilor poetului. Ediția critică George Coșbuc, începută în 2006 de profesorul Gheorghe Chivu, în cadrul colecției de
Coșbuc pe șantierul Divinei Comedii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2768_a_4093]
-
Eveniment de înaltă ținută, unicat în peisajul cultural bucureștean, seria de Serate „Eminescu, jurnalistul” continuă tradiția relevării Poetului Național din perspectiva dimensiunii ziaristice (și nu numai) a personalității sale. Sub egida Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, în cadrul elegant al Institutului Cultural Român din Aleea Alexandru, nr. 38, București, va avea loc, așadar, luni, 12 decembrie, la orele
UZPR continuă seria Seratelor „Eminescu, jurnalistul” [Corola-blog/BlogPost/92531_a_93823]
-
în bună măsură, al criticii totale (nemărturisită, însă), dar, cu osebire, al hermeneuticii de tip tematist (tematism riguros aplicat, fără nici un fel de excese) -, Viorel Coman probează, în doctoralul său studiu monografic Fănuș Neagu. Povestirile magice, rigoare metodologică, abilitate în relevarea tehnicilor interioare ale capodoperelor analizate, fler în diagnosticarea resorturilor intime ale acestora, vocație critică și talent epic, propensiune pentru judecăți de valoare formulate în limbaj plastic, dar bine cumpănit, expresiv și memorabil. Exegetul nu plonjează de oriunde și oricum în
DAN LUPESCU despre… FĂNUŞ NEAGU – Povestirile magice , de Viorel COMAN [Corola-blog/BlogPost/94141_a_95433]