1,450 matches
-
Liviu Dănceanu Omenirea îmbătrînește și aceasta se recunoaște prin respingerea prezentului, prin refugierea tot mai acută în trecut, aidoma unui moșneag care rememorează în detaliu peripeții din cătănie, de pildă, dar uită cu nonșalanță ce trebuie să facă în ziua spectivă. Ca să nu mai vorbim despre proiecte: sublime virtual, dar actual absente cu desăvîrșire. Muzica nouă mărturisește, peremptoriu, prezentul și angajează viitorul, perspectiva
Vulnerabilități by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12190_a_13515]
-
dovedește altceva decât perfecta consecvență în edificarea personalității călinesciene, armonia dintre psihologie și teorie. E stânjenit în 1947 când i se cer amintiri literare, pentru că, după cum declară, "întâi, nu sunt la vârsta când ștergi mobilele de praf" și apoi "a rememora e un fel de a te uita în oglindă și imaginea lumii depinde de calitatea cristalului". Își amintește că disprețuiește în principiu jurnalul și-și mai argumentează o dată convingerea: "Notația la modul subiectiv o consider un abuz și am impresia
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
care va reveni adesea sub condeiul meu. Ceea ce urmează să aduc la cunoștința cititorului îmi propun " dacă se va dovedi posibil " să ocupe spațiul unei suite. Voi lua în considerare (lucru deloc ușor!) întregul corp de tomuri, șase la număr, rememorându-i meandrele, adesea încifrate într-un profund mister. Deoarece volumul VI amintit mă implică într-un mod cu totul neașteptat și pe mine, ca unul ce am fost din primele zile ale lui 1940 și până la moartea lui Lovinescu " cu
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
Marienbad, el le folosește ambiguu din punct de vedere temporal: pot fi flashbackuri sau flashforwarduri, sau doar incursiuni în mintea vreunui personaj. Același lucru îl face și Scorsese: dacă la început există un timp al acțiunii și un personaj care rememorează evenimente, lipsa racordurilor (un alt element tipic Nouvelle Vague și o altă ruptură cu regulile) destabilizează percepția temporală până când devine neclar ce s-a întâmplat "întâi" și ce s-a întâmplat "după". Ceea ce e în ton cu lipsa narațiunii lineare
Scorsese îți bate la ușă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12266_a_13591]
-
ale literaturii, la Paris ele au dispărut de mult. De aceea, poate, unui tînăr francez i se cere doar să scrie bine pentru a putea fi publicat, în vreme ce același tînăr român se va simți obligat să se drogheze sau măcar să rememoreze cotidianul comunist pentru a accede în noul panteon al ego-urilor prozatoare de la Polirom. Probabil că tot comunismul e de vină...
Premiile literare franceze – 2004 by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12269_a_13594]
-
nu pentru că ar fi, automat, de două ori mai bună sau mai interesantă, dar pentru că presupune o "întâlnire" între doi autori în ambele planuri, al vieții și al artei. În cele două texte introductive, Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu rememorează pe rând circumstanțele în care au ajuns să se cunoască și să locuiască împreună într-una dintre cele mai grele perioade din viața lor. Ioan Es. Pop a reușit prin volumul său de debut (Ieudul fără ieșire, 1994) să creeze
Vieți și poee în oglindă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12347_a_13672]
-
de ani, aceeași vârstă la care - aflăm de la Costache, majordomul interpretat de Gheorghe Dinică - i s-a pictat portretul. Mai mult, mormântul prințului 1 ni se arată doar când e vizitat de prințul 2, care, în flashbackurile în care-și rememorează tinerețea, apare ca prințul 1?! Ergo, dacă cei doi prinți nu sunt una și aceeași persoană la vârste diferite (și nu pot fi, căci unul e mort, iar celălalt în viață, cel puțin până la finalul filmului), pe cine interpretează Sergiu
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]
-
-i îngrijeau pe semenii lor considerau că - în ceea ce privește valoarea și însemnătatea omului -, după Dumnezeu, orice om este ca un dumnezeu; slujeau pe cei bolnavi cu dragoste creștină, îi îmbărbătau în răbdare, le insuflau nădejdi de mai bine, le mângâiau sufletele, rememorau sensul bolii și scopul principal al vieții pământești caduce - aceasta mai ales bolnavilor aflați într-o stare terminală sau celor cărora li s-a comunicat un diagnostic letal sau un prognostic infaust -, apoi supuneau dezbaterii și cauzele bolilor, precum și faptul
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
și acum îmi dă coșmaruri. Revenind, de curând am revăzut Procesul de la Nürnberg (1961), vizionat întâia oară pe la șase sau șapte ani, pe atunci succedându-i-se un documentar lung de șase casete VHS despre al doilea Război Mondial. Voi rememora câteva din impresiile de pe atunci: mergând pe linia clasică (și foarte eronată) cum că lungmetrajul e echivalent cu ficțiunea, iar documentarul cu realitatea, cum mi s-a explicat, m-am simțit mult mai în largul meu vizionându-l pe al
Nürnberg revizitat by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11462_a_12787]
-
context socio-politic constrângător și ce reprezintă o expresie a eului? până unde se întinde mizeria ideologică și de unde începe firicelul de apă curată, nepoluată? În textul său (cel mai redus din O lume dispărută), Ion Manolescu interpretează mai mult decât rememorează, folosind excesiv instrumentele analitice, pentru a desprinde clișeele ideologice din benzile desenate, din Pif-urile copilăriei. Firește că aceste clișee există și că sub aventurile pasionante ale unui Dr. Justice poate fi identificată o grilă umanitarist-comunistă, cu condamnarea imperialismului american și
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]
-
de laborator din care palpitul copilăriei trecute a dispărut. Pentru a regăsi vibrația pură a unei vârste trăite într-o epocă mizeră, trebuie să revenim la narațiunea lui Angelo Mitchievici, intens și benefic personalizată, înscrisă în cadrele unei elastice subiectivități. Rememorând ,absența reală a faptului cotidian în comunism", vidul ascuns sub fervoarea mimată a activismului, culorile ,cumva prohibite", șterse, topite într-un gri murdar sufocant, autorul întoarce, când și când, medalia cu revers de urâțenie și minciună, pentru a ne descoperi
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]
-
o expoziție a Paulei Ribariu, încearcă să readucă în discuție o prezență artistică remarcabilă și o conștiință profesională pe măsură. Așadar: cine este Paula Ribariu? Prima întrebare care se naște în fața picturii Paulei Ribariu este dacă această pictură încearcă să rememoreze trecutul sau intră mai degrabă în zona anticipației, dacă este un sondaj al originilor ori o provocare a viitorului? Pentru că oricîtă detașare estetică ne-ar însoți privirea și oricît scepticism ne-ar clătina permanent conștiința receptării, un lucru este sigur
Cine este Paula Ribariu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11527_a_12852]
-
Trecută prin repetate nașteri, crescîndu-și apoi cei 12 copii cu sacrificii bănuite, mama îi dă putere fiicei, o motivează și o ghidează de departe. Cum bine remarcă și Gabriela Adameșteanu în prefață, cîteva secvențe ale poemului, cele în care sînt rememorate riscurile și victimele avorturilor datorate legii punitive a lui Ceaușescu din anii '80, au funcția unei adevărate exorcizări și a asumării firești a maternității. Poemul Și mai înainte este un cutremurător remember și un fin omagiu adus tuturor femeilor care
Întîmplări în miraculosul imediat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11556_a_12881]
-
anume parfum al vechimii, amintindu-mi de verbul lui Neculce și Sadoveanu, îmi părea o minune a limbii române. - Domnule profesor, ați început să vă pregătiți lucrarea de doctorat cu Lucian Blaga, apoi, înțelegem, cu Liviu Rusu. Vă rog să rememorați câteva secvențe care să dezvăluie personalitatea celor doi cărturari, nu doar în calitatea lor de coordonatori ai tezei. - O fac nu fără o strângere de inimă, căci nu mă pot extinde aici cât aș dori. L-am cunoscut pe Blaga
Al. Husar: "Caracterul dă autoritate sacerdoțiului critic" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/11609_a_12934]
-
franceză, unde se practicau însă și forme mai libere, neoclasice. Intrând curând la Opera din București, se va distinge ca dansator și va fi selecționat să plece la o specializare la vestita Academie de Dans "Vaganova", de la Leningrad. Paginile care rememorează cei patru ani de studii intense de acolo, evocă o întreagă galerie de personalități ale dansului, balerini, coregrafi, pedagogi, dar și atmosfera școlii, a orașului, arhitectura lui, teatrul, muzeele, pe tinerii elevi orfani din Republica Moldova, care nu aveau voie să
Din istoria dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11822_a_13147]
-
scenă în care concurentele își etalează calitățile artistice; când am văzut-o mi s-a părut că rupe ritmul reprezentației, că regizorul n-a rezistat tentației (sau presiunii) de a oferi prilejul unei prestații de virtuozitate tuturor actrițelor. Acum, când rememorez spectacolul, mi se pare că acolo, în cântecele smulse din suflet și în dansurile unde vitalitatea ține loc de grație, e sintetizată durerea vătuită, speranțele irosite, viața netrăită a acestor femei, atât de diferite prin biografie, atât de asemănătoare prin
Femei în tranziție by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12858_a_14183]
-
citate în perfecta limbă de lemn a textelor ideologice din epocă. Inserțiile din tratatele de socialism științific sunt așezate în contrast, după principiul dicționarului, cu realitățile crunte ale perioadei izbutind de-a dreptul efecte suprarealiste. Reflexiv și îreceî, Ioan Stanomir rememorează comunismul apelând la colaj și încercând, astfel, să surprindă câteva linii definitorii pentru identitatea juridică a unui întreg sistem: codul eticii și echității socialiste, congresele, constituția ș.a. Proiectul celor patru este - fără îndoială - unul dintre cele mai interesante desfășurate la
Cutia neagră a comunismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12887_a_14212]
-
de care mănăstirea avea atîta nevoie și care, în mod sigur, după cum arăta, nu-i va fi de nici o trebuință. Dincolo de circumstanța pascală, care ar putea oferi o explicație, rămîne, totuși, o întrebare tulburătoare: de ce oare vestalele noastre, a se rememora aici și cazul Mihaelei Rădulescu, sînt cu atît mai bisericoase cu cît sînt mai sumar îmbrăcate? Dacă în privința Mihaelei m-am cam pierdut în ipoteze, în cazul Andreei lucrurile par destul de clare: după ce s-a mîntuit de povara civilă a
Imagini și ipocrizii de Paști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12937_a_14262]
-
a morții” și, negreșit, precaritatea omenescului, ruină trupului. Bătăios, incomod și imprevizibil ca om, Cezar Ivănescu - poetul știe prea bine că „tot ce-a fost se pierde”; versurile sale fiind „cîntare și amintire”, ne propun, pe portativ imnic, spectacolul genezic, rememorînd „vremea cu greime”, Întunecimea, suferință; sau, mai evident ÎnRosarium, Într-o epocă de spiritualizata, sensul ascensional: „eu la cer m aș Înălțare”. Rivalitatea carnalitate/ spiritualitate, drumul anabasic, dematerializarea l-au „confiscat” pe poetul-profet, anunțînd dorită eliberare din „Închisoarea” trupului. Acest
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
scrie, cum scrie pe foi de opal și nimeni, dar nimeni nu Îndrăznește neiosul să-l facă să tacă-n undrea. Crăiasă a Zăpezilor, vino mai aproape! Furtuni. Copaci smeriți. Doar făclieri de-o noapte. Întrupare a batrâneții nemeritate, Înțelepciune rememorată pe zidul din mine, avarul! Copilărie, paradis al credinței pierdute, unde mi-ai ascuns tinerețea de ieri? În afara timpului viețuiesc, În afara secundei mă las mistuit de-o șopârlă cu buze de viață arzândă. Cine să recunoască acest genocid inventat de
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
dintr-o copilărie ateistă”, propune o incursiune În trecutul sovietic și, implicit, În nihilismul unei societăți controversate, fără reper. Pledând pentru scrisul autobiografic, romancierul Își dezvăluie concepția despre credință, artă, dragoste, cultură, dar și viziunea asupra influenței contextului istoric, pe măsură ce rememorează Întâmplări dintr-o copilărie marcată de un tată propagandist al ateismului științific și o tinerețe efervescentă, guvernată de incertitudine. Acest elan artistic este exprimarea unei dorințe de recuperare a timpului pierdut, care se intersectează, la nivel ideatic, cu imaginea unui
ALECART, nr. 11 by Anastasia Gavrilovici () [Corola-journal/Science/91729_a_92867]
-
care ucide”), cât și drept cauză a folosirii firelor de păr cu rolul de indicii care să ateste controalele Securității În locuințele suspecților („Erau mici semne șirete (...) care ne spuneau dacă În absența noastră (...) Securitatea fusese acolo”). Și de-abia rememorând aspecte ale vieții adulte, autoarea realizează că, de fapt, părul fusese cu mult timp Înainte legat de rege, chiar Înainte de povestea jocului de șah: „Când mă uit la pozele mele din copilărie, regele și acolo se- nclină. După cum arată părul
ALECART, nr. 11 by Herta Muller () [Corola-journal/Science/91729_a_92307]
-
pe fundalul epocii comuniste, se prezintă ca o paralelă individuală, pe care Luci - copilul, apoi adolescentul, o trăiește prin intermediul unei prime lecturi. Cealaltă paralelă Îl vizează pe Lucian - maturul, care recuperează Întâmplările propriei existențe Într-un alt nivel al timpului, rememorând simultan povestea lui și implicit, a lui Emil, În secvențe bine delimitate, rezultatul concretizându-se Într-un nou caiet de memorii, de data aceasta aparținând lui Lucian, intitulat Toate bufnițele. De fapt, problema bufnițelor e tratată cu seriozitate, iar titlul
ALECART, nr. 11 by Eva Sărăşan () [Corola-journal/Science/91729_a_92872]
-
a se Împăca, eliberator, cu el. E un roman Într-o anumită măsură autobiografic, de fapt, e un roman al realității interioare care are ca punct de plecare realitatea familială a scriitorului. Astfel, autorul regăsit În personajul Roy Își va rememora copilăria marcată de divorțul părinților, de momentele petrecute alături de mulții iubiți ai mamei, de a doua soție a tatălui, dar și de acesta, imaginându-și apoi o experiență petrecută În compania lui pe o insulă din Alaska, al cărei scop
ALECART, nr. 11 by Irina Popa () [Corola-journal/Science/91729_a_92877]
-
circumstanțe diferite. Din umbră obișnuită a omului ce cunoaște o femeie cu obiceiuri care ies din tipar, Își face prezența un acuzat de crimă ce Încearcă să-și dovedească nevinovăția. Din nou: atașament sau simplă frică? Sub imperiul repeziciunii, Knisch rememorează câteva Întâmplări ale Dorei, care Îl duc la cel mai bun prieten al ei, apoi la Fundația pentru Cercetări Sexologice. Uciderea lui Anton și Îndoielile legate de propria persoană și sex devin o pacoste a conștiinței și o extensie a
ALECART, nr. 11 by Bianca Dumencu () [Corola-journal/Science/91729_a_92882]