8,718 matches
-
Cu cît este mai nobil, mai rafinat arabul este mai introvertit, mai ascuns de lume. Doar prin tradiția nobiliară discretă se explică rafinamentul care a caracterizat curtea de la Bagdad a lui Harun al-Rașid în secolul al VIII-lea. De fapt, "renașterea carolingiană" poate că nu s-ar fi produs dacă între cei doi împărați (împăratul roman uns de papi, luptător împotriva sarazinilor - musulmanii omaiazi din Spania - cum se scrie în cronici dar mai ales în Cântecul lui Roland - și califul Bagdadului
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
cu creația, deoarece "dumnezeul ascuns" sau retras a creat inteligența universală, din care s-a născut sufletul universal, ce la rândul lui a creat ființele vizibile (astfel ne apropiem tot mai mult de ezoterica europeană din Evul Mediu și din Renaștere). Singurele creații vizibile perfecte sunt personificate de profeți; numai ei au voie să vorbească, ceilalți oameni trebuie să tacă și să se supună (Islamul înseamnă de altfel supunere). Sfârșitul lumii va fi declarat de unii aleși, de profeți, care pot
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
începe publicarea Itinerariului spiritual care prin cele 12 articole definește cu aplomb "generația tînără" și o delimitează hotărîtor de "bătrîni": "Eram prima generație românească necondiționată în prealabil de un obiectiv istoric de realizat". În 1928, cu teza Contribuții la filosofia Renașterii, "candidatul obținînd cinci bile albe se proclamă licențiat magna cum laude". Petrece apoi patru ani în Italia, unde se consacră exclusiv gramaticii sanscrite și filosofiei hinduse. Frecventează la Universitate cursurile lui Dasgupta, mentor și gazdă. După "episodul Maitreyi", locuiește în
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15408_a_16733]
-
prin care, trebuie s-o recunoaștem, trecem din nou de mai bine de zece ani, stabilisem că din straturile noastre culturale constitutive (numeroase și nu îndeajuns de bine delimitate) lipsește tocmai cel mai important pentru o bună situare în modernitate - Renașterea. Consecințele sunt considerabile. Și nu numai prin faptul în sine - mari culturi nu o cunosc și asta nu le-a oprit să se exprime în deplină splendoare - ci mai ales pentru că această eschivă a creat un complex adânc de "vinovăție
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
decît sora apuseană. Scara de valori a acestei lumi era cea a medievalității ortodoxe, dominată de sacralitate, în care individul, simplă creatură și în nici un caz creator, își căuta, fără istov, mîntuirea sufletului. De aici toate deosebirile fundamentale față de lumea Renașterii. Or, din istoria noastră lipsind marea ruptură pe care o produce aceasta din urmă în partea apuseană a continentului, cu toate frământările, crizele de conștiință, răsturnările de viziuni care i se datorează, medievalitatea se prelungește excesiv de mult și își golește
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
perfect, acesta seamănă ca două picături de apă cu cel teoretizat în Învățături... E deci formula politică și umană păstrată în "genomul" nostru cultural și care era foarte departe de a presimți măcar marile prefaceri ale umanismului occidental și ale Renașterii. Trebuie să avem curajul să ne privim în față trecutul cu toate confuziile, întîrzierile, uneori erorile lui, dar și cu eforturile, reușitele, zestrea de bunuri spirituale (pe care încă nu știm să le punem în valoare) și experiențele unice care
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
ansamblul volumului o variație utilă, evitînd excesul de sordid jurnalistic. în tema jurnalistică se poate recunoaște fascinația suprarealiștilor pentru obiectul efemer și cam vulgar, dar și rezultatul unei experiențe directe și larg împărtășite: ultimul deceniu fiind, la noi, unul de renaștere rapidă și de dezvoltare devorantă a gazetăriei. De altfel, Șerban Foarță e și autorul unui ingenios și subtil eseu despre jurnalism - Dublul regim (diurn/ nocturn) al presei (1997) - și se plasează cu bună știință în plin paradox: un poet aflat
Poezie și limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15499_a_16824]
-
același timp preot și medic, om de stat și strateg, gânditor și învățat, artist și poet, judecător și administrator, poate avea drept model, în diferitele etape ale vieții, câte una din aceste fațete. Armonia acestora a rămas, nu doar prin Renaștere, idealul educației apusene, principala distincție a europenității. Spiritul prometeic, subliniat de Goethe, cel extatic-dionisiac, ieșit la suprafață mai ales după romantism (datorită lui Nietzsche), liberul arbitru și curajul de a-și lua soarta în propriile mâini ne caracterizează și astăzi
Omul grec by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15483_a_16808]
-
Traducere de Doina Jela. Ed. Polirom, 2001.I Omul grecanglez După "sfârșitul lumii" (sfârșitul modului nostru de a înțelege lumea) și "Era decăderii" (1500-2300 după Christos), romancierul, biograful, eseistul și poetul englez Peter Ackroyd nu și-a putut imagina o renaștere mai bună decât o "eră a iluminării" (2300 d.Chr.- 3400 d.Chr) și un "prezent" (pe la 3700 d. Chr.) aflate sub semnul prelegerilor și remarcilor lui Platon. Excepționala postfață a Mihaelei Anghelescu Irimia indică temele preferate ale Documentelor lui
Omul grec by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15483_a_16808]
-
zîmbitoare... În I.V. Stalin au stat laolaltă toate luminile de care au strălucit vreodată cîrmuitorii de popoare (...). Stalin a condus uriașa acțiune de culturalizare a maselor muncitoare. S-au înălțat monumente de artă și palate care depășesc fantezia arhitecților din Renaștere". E posibil să găsim în excesul mergînd pînă la scandal al unor asemenea rînduri însuși antidotul lor? Am putea lua în calcul, așa cum ne propun cîțiva fani ai Călinescului, factori marginali precum intonația cu care au fost citite în public
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
incorigibil, mi-am ratat cu seninătate reveriile din tinerețe. N-am ajuns nici la Polul Nord, nici să refac traseul lui Don Quijote, cum am visat. M-am ocupat, cu pasiune, de civilizația greacă, de antichitatea romană, de Evul Mediu și de Renaștere, dar n-am devenit “specialist” în nimic. Mi-a lipsit, dintre calitățile ardelenilor, disciplina. Am înlocuit-o cu fervoarea în dezordine. Când mi s-a oferit un post de asistent la catedra de Estetică, puteam începe o carieră universitară. Am
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
al limbajului poetic portughez. Ce contează! Anii trec, poetul se cufundă în lumea sa cețoasă și adoptă postura unui mag. În textele teoretice (Spiritul lusitan și saudosismul - 1912, Geniul portughez - 1913 etc.), verbul lui devine profetic și anunță o viitoare renaștere spirituală a țării sale. Atunci cînd majoritatea intelectualilor contemporani nu găseau suficiente lacrimi ca să plîngă înapoierea Portugaliei și doreau modernizarea rapidă a țării, unul dintre cei mai mari poeți de limbă portugheză vedea singura salvare în reîntoarcerea la trecutul legendar
SCRISORI PORTUGHEZE - Teixeira de Pascoaes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14392_a_15717]
-
simbolurilor opuse materiei și actelor reale". Nici o societate civilizată nu s-a putut dispensa de această speță menită a-i configura o conștiință și a-i asigura o continuitate substanțială, începînd cu cele fondatoare (asiriană, iudaică, egipteană, greacă, latină), străbătînd Renașterea, Reforma, Iluminismul, Romantismul, pînă la "scriitorii angajați" sau "scriitorii disidenți" de la finele secolului al XX-lea. Poate că, în esență, orice scriitor este un disident sui generis, intrînd într-un inevitabil conflict, măcar parțial, cu mediul proxim și cu contextul
Intelectualul în istorie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14400_a_15725]
-
și semnătura... Teppe vorbea liniștit și simplu. Ca și cum ar fi fost vorba de ceva normal și bun. L-am întrebat, cu voce scăzută, încrezător și conspirativ: - Cazul Soldatov? - Ce? - doctorul n-a înțeles. - Fiul dumneavoastră face parte din mișcarea de renaștere a Estoniei? - Fiul meu, - vorbi răspicat Teppe, - e un borfaș speculant și un bețiv. Eu pot fi relativ liniștit numai cât îl știu la închisoare. Am tăcut amândoi. - Cândva am lucrat ca felcer pe insulele din Marea Baltică. Apoi am luptat
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
ani pentru ca o cultură să le absoarbă în asemenea măsură încât reprezentarea lor să nu banalizeze formele artistice. Este drept că Statele Unite nu au cunoscut o înflorire a artei și literaturii imediat după declararea independenței și a victoriei împotriva Marii Britanii, Renașterea Americană a avut loc după Războiul Civil, 80 de ani mai târziu. Națiunile Pactului de la Varșovia erau, mai putem adăuga, atât de sărăcite după '40-'70 de ani de proastă administrare socialistă a economiei, încât arta era pe ultimul plan
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
Wordsworth, Beethoven, Tolstoi și David. Să nu uităm vitalitatea filmului, a picturii și a literaturii în Australia, care și-au găsit o formulă dstinctă de cea engleză; sau înflorirea producției de filme în China după Tienanmen. Astăzi au loc mici renașteri în locuri ca Flandra, Scoția, Catalonia, Țara Bascilor, zone pe cale de a-și dobândi o anume independență. În alte perioade ale secolului al XX-lea, chiar în Europa de Est, eliberarea politică a fost percepută ca un stimulent al artei: ne gândim
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
și totuși ungurii au înfruntat sălbatica opresiune turcă, rusă și austriacă în trecut, iar tirania sovietică a inspirat o contra-literatură pretutindeni în Europa de Est, atunci când rezistența sau eliberarea păreau imposibile. Prima mea concluzie: revoluția maghiară împotriva comunismului nu a generat o renaștere culturală pentru că a fost făcută de altfel de indivizi. Revoluția de Catifea a fost înfăptuită de catolicii și protestanții din pătura mijlocie, proprietari de mașini și fax-uri, mame și tați, preoți, electricieni ca Lech Walesa, administratori și oameni de
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
doua concluzie: ideea romantică (modernă) că arta trebuie creată de și despre tineri revoltați și tragici. Cum Dumnezeu să faci artă despre cetățeni solizi, interese de afaceri, burghezie pioasă și politicieni abili care au înfăptuit ceea ce poeții nu au putut? Renașterea Americană din timpul Războiului Civil și nu a Revoluției din 1776 are, poate, o rațiune similară: era prea târziu pentru a invoca modele culturale renascentiste și iluministe; liderii - moșieri și oameni de afaceri - nu se potriveau cu tiparele romantice. Omenirea
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
tragică trădare a trecutului lor artistic. În mod ironic, forțele urii de clasă dezlănțuite de opresori s-au întors împotriva lor într-o altă formă, aduse de imaginarii lor eliberatori, zdrobindu-i când erau la pământ. Era nevoie de o renaștere a propriilor tradiții și de aducerea lor la zi într-o lume nouă a comerțului și tehnologiei - idei care ar fi putut crea arta din Revoluția de Catifea. Ce s-a realizat a fost un postmodernism de mâna a doua
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
imaginea omului, a eroului generic sau a individului exemplar, a fost contestată și înlocuită vehement cu infinitele reprezentări ale tranzitoriului și ale deriziunii. Antropocentrismul multimilenar, care a susținut cu filosofia și cu morala lui întreaga energie a clasicității greco-romane, a Renașterii și a modernității, a sucombat în preajma lui 1900, iar accentele s-au deplasat vertiginos înspre tiparele gîndirii și filosofiei orientale, în speță spre acelea de esență veterotestamentară. Avangardele istorice au dizlocat umanismele de cabinet, esteticile imitației și o întreagă civilizație
Între mãrturisire și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14660_a_15985]
-
care regăsim, uneori de nerecunoscut, "prelucrate", ca și originale, toate formele curentului, de la sugestiile simboliste de început la metafora bizară a avangardiștilor. Cel mai neobișnuit lucru este că acest final glorios al simfoniei moderniste a părut (și mai pare) o renaștere a poeziei noastre după colapsul realist socialist. Remake-ul (cum l-a numit Cărtărescu) modernist a fost interpretat ca un pionerat. S-ar crede că toți poeții care marchează o epocă pățesc la fel: și Eminescu, disputat de romantismul secolului XIX
Nichita Stănescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14100_a_15425]
-
strict cantitativ, o literatură. Aș cita aici un fragment dintr-un studiu călinescian, Tehnica criticii și a istoriei literare: "În istorie, și mai ales în istoria literară, nu există structuri obiective, ci numai categorii, puncte de vedere. Au existat oare Renașterea, Romantismul? Au fost succesiuni de fapte indiferente, care nu s-au impus ca structuri decât atunci când câteva minți geniale (...) au început să întrevadă în fapte unele organizări. (...) E de ajuns ca un alt cap formator să sfărâme aceste structuri și
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
care nu s-au impus ca structuri decât atunci când câteva minți geniale (...) au început să întrevadă în fapte unele organizări. (...) E de ajuns ca un alt cap formator să sfărâme aceste structuri și să întocmească pe baza faptelor altele, și Renașterea, Romantismul dispar sau rămân alături de alte unghiuri istorice". Chiar dacă, personal, mizez mai mult pe obiectivitate (și cred în existența unor structuri obiective), propozițiile șocante ale lui G. Călinescu au întemeierea lor. Am ajuns la al treilea reproș adus criticii literare
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
să fie complete, peste cca. zece ani (1924), poetul André Breton avea să publice în Franța Manifestul suprarealismului care, alături de mișcările deja amintite, va provoaca în cultura europeană o răsturnare comparabilă, poate, prin profunzime și prin consecințe, doar cu momentul Renașterii. Secvența II Tot acum și tot ca o consecință directă a primului război mondial, România și, la scară mică, însăși familia Baba, traversează cîteva experiențe unice. Anul 1918 n-a adus cu sine doar sfîrșitul războiului, după atîția ani de
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
un impuls naiv de autosupralicitare. Răspunsul e schițat într-un spirit de bun simț. O cale a "occidentalizării" intelectualului român ar fi cea a exploatării tradiției. Comparatiștii ar putea insista pe relevarea sincronizării discursului răsăritean cu cel apusean din perioada Renașterii și a Barocului (autoarea invocă "splendidul baroc polonez"). Incontestabil, însă nu suficient, cu atît mai mult cu cît ne aflăm sub cota interesului pe care-l provoacă țări precum Polonia, Cehia, sau Ungaria, aflate mereu în orbita culturii central-continentale și
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]