134 matches
-
pentru autor de a critica viața fără perspective a intelectualilor tineri de la oraș. Adevărata vocație a personajului este imaginată a se împlini într-o valoroasă operă de dramaturg. Consistența analizei psihologice lipsește din roman, autorul limitându-se la o prezentare reportericească a evenimentelor. Cele două personaje a căror încărcătură sufletească este mai bine conturată sunt Ion Tudor și Gheorghe nebunul, primul fiind, de altfel, introdus și în următorul roman al lui A., Convoiul flămânzilor (1935). Apărut în același an cu romanul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285155_a_286484]
-
căror notă distinctivă este descrierea, irizată de secvențe legendare, a aceleiași zone. Câteva legende mai sunt incluse în Drumuri și oameni din Oltenia (1985). Proza din Telegrame de dragoste (1984) sau din Curcubeul romanticilor (1987), deși rămâne tributară parțial registrului reportericesc când și când excesiv impetuos, face trecerea la alt discurs narativ, mai elaborat, nutrit însă tot de dragostea pentru peisajul natural și uman al Olteniei. Z. compune și câteva piese de teatru, una (Vreau și eu un rol) jucată la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290717_a_292046]
-
Erosul parcurge o scală variată, de la melancolia blândă a iubirii pierdute la jubilația regăsirii. Căutarea esențelor dincolo de eveniment și sentimente este o constantă. Experiența războiului, cuprinsă în notațiile sincopate din placheta de poezii Însemnări pe scut (1968) ori în paginile reportericești din jurnalul de campanie Oameni în alb (1970) se convertește în literatură în spiritul aceluiași program. Frumusețe amară (1969) cuprinde câteva nuvele izbutite, ilustrând o mare varietate tehnică, dar și subiecte diverse. Atitudini critice (1973) își propune o panoramă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288068_a_289397]
-
al femeii depravate, Balada ucigașului, Gheorghiță cismarul ș.a. Epatarea practicată de simboliști și retorica teribilă avangardistă sunt în fapt bine topite într-o atitudine romantică, disimulată, din oroare de clișee „poetice”. Dar marea literatură specifică acestui autor începe odată cu revelațiile reportericești, străbătute de o infinită generozitate și de o simbolică poetic-umană, din Țări de piatră, de foc și de pământ (1939). Sunt reportaje despre minele de aur din ținutul moților, cărora le urmează altele, despre Valea Jiului, despre lumea petrolului, a tăbăcăriilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
literar”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Ateneu” ș.a. După 1990 susține rubrica intitulată „Cafeaua de dimineață” în ziarul „Monitorul” (Iași) și conduce revista ieșeană „Cuvânt și suflet”. Prima carte a lui L., Din pridvor (1962), reunește schițe și povestiri de pronunțată factură reportericească, pe tema-clișeu a prefacerilor socialiste și a mutațiilor de conștiință. Se relevă schița Zestrea Elvirei, ce creionează fugar profilul Elvirei Cantacuzino-Pașcanu, personaj central în romanul Landoul cu blazon (1984). Motivul omului care schimbă locul și civilizează satul arhaic impunând armonia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287777_a_289106]
-
din scrisul lui L. o constituie cele șase volume de evocări intitulate Umbre (1970-1991), prin care se încearcă o reconstituire mozaicală a vieții culturale a Iașului dintre anii 1930 și 1990. Deși autorul declară că textele ar fi simple demersuri reportericești, „fără pretenții literare”, unde meritele sale sunt doar „sagacitatea și ținerea de minte” care îi sunt proprii, ele se înscriu printre paginile cele mai bune ale genului. Portretizarea subtilă, descrierile ambianței naturale, desenul unor medii, mai cu seamă chipul urbei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287777_a_289106]
-
Criticii Dramatice și Muzicale, iar în 1934 participă alături de Maria Filotti și I. M. Sadoveanu la Congresul internațional de teatru de la Moscova. Însemnările de călătorie din URSS, ca și cele din Spania, Portugalia și Cehoslovacia conțin vioaie narații de tip reportericesc, uneori cu o abilă tehnică a reorganizării elementului senzațional. SCRIERI: Balcicul în artă, București, 1931; Jean-Louis Forain, București, 1931; Plastica anului. 1930-1932, I-III, București, 1933; Giovanni Schiavoni, București, 1939; Gh. Asachi, București, 1957; Pallady, București, 1958. Traduceri: Stendhal, Roșu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285761_a_287090]
-
literatură, ele fiind investite cu farmecul ficțiunii”. Cel puțin la fel de constant este interesul pentru jurnalul de călătorie, în care descoperă un caracter neașteptat de modern prin detașarea de orice canoane estetice, prin narațiune epică sau meditație lirică, notație sociologică sau „reportericească”, situată la hotarul dintre nuvelă și „fiziologie”. Z. dă și o caracterizare memorabilă literaturii românești de călătorie, în funcție de temperamentul specific al poporului: natură solară, meridională. Nu rămâne aproape nici un „călător” necomentat (Dinicu Golescu, Gh. Asachi, Timotei Cipariu, Vasile Alecsandri, Teodor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
unor drame sentimentale din înalta societate bucureșteană, asupra cărora X. se concentrează într-o acțiune destul de convențională. Mai dă lucrarea Prin cetatea Carpaților (1928), care, bogată în informații și în imagini de mare plasticitate, adună impresii de călătorie cu inserții reportericești prin localități din Ardeal, Banat, Bucovina, Basarabia, precum și din Elveția. În contextul scrierilor sale, piesele de teatru prezintă o notă aparte: majoritatea sunt comedii cu scene pline de vervă, având ca model teatrul lui Vasile Alecsandri. O piesă, Le Poète
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290681_a_292010]
-
dintre cele mai caracteristice prozei lui Bedros Horasangian. Vorba mustoasă a precupeților se ciocnește în paginile acesteia cu sintagma ultrasavantă, eseul de cea mai densă cerebralitate contrapunctează oralități de periferie [...]. Tehnica, în culegerile de proză scurtă e, încă o dată, adesea reportericească [...], dar (pseudo)reporterul e dublat în permanență de un observator al etern omenescului nespectaculos, al tragicomicului banal, al stereotipiei cotidiene absurde și, mai ales, de un eseist contemplativ și sceptic, spirit zarifopolian, cu gustul „ideilor gingașe”. DUMITRU MICU SCRIERI: Curcubeul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287446_a_288775]
-
întrevadă cum în această lume zace, ca în haosul începuturilor, întreagă, rădăcina miraculoasă a vieții. Oralitatea tonului și umorul transcriu minunarea poetului în fața imprevizibilei naturi umane. Verva stilistică, truculența verbală, echilibrul aparte dintre compasiunea pentru omenirea căzută, spunerea fără patos, reportericească și, prin ea, sugestia demonicului și a damnării fac din al doilea volum al lui A. un moment unic în poezia românească. În Cărticică de seară, îmbolnăvirii de vreme, vulnerabilității, frământărilor abstracte și sterile („Cântecul nu e bun,/ Cuvântul e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
documentară. Coroborând datele accesibile până în momentul redactării, Dosarul... se remarcă și prin abilitatea autoarei de a oferi posibile explicații sfârșitului lui Marin Preda, uzând de colaje, de confruntarea opiniilor martorilor (deseori contradictorii) ș.a.m.d. Sunt folosite nu doar mijloacele reportericești, ci și ipotezele. Posedând simț detectivistic, prin întrebările pe care (și) le pune S. nu avansează un răspuns decis asupra cauzelor morții scriitorului (comă alcoolică, asasinat, sinucidere), ci readuce în discuție, după aproape două decenii, cauzele dispariției lui Marin Preda
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289703_a_291032]
-
dă și titlul volumului, Trenul de noapte, apropiindu-l pe G. de aceia dintre comilitonii săi care (în special în ultimii ani ai decadei) au trecut în tabăra „fabulanților”. Căzând în sfera insolitului, povestirea se depărtează radical de rețeta transmisiilor reportericești în direct - de tip Mircea Nedelciu -, virând în direcția contrară. Într-o gară de provincie uitată de lume evoluează două personaje anonime - un acar și un șef de stație bovaric. Harul narativ al prozatorului îi surprinde pe ambii în succesiunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287369_a_288698]
-
spațiul amplu, cel mai adecvat, de expresie. Înfățișările feerice ori sumbre ale metropolei moderne (În ocurență, Parisul) interferează insolit cu „oaze” naturale, descoperite cu Încîntare În miezul agitației urbane sau reactualizate de depozitul mereu viu al memoriei locurilor natale. Notația „reportericească” coabitează cu jocurile libere ale fanteziei ce justifică din plin atributul lovinescian de „miliardar de imagini” acordat autorului. Evenimentul cotidian „brut” e canalizat adesea spre tiparele solemne ale imnului, descripția e deviată către confesiune, Într-un necontenit du-te-vino conferind ansamblului
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
coordonate identificabile Într-o geografie reală, iar eul care se confesează capătă, la rîndul său o valoare simbolică. Ceea ce Înfățișează, În fond, aceste pagini este, ca să spunem așa, poezia În act: În fața realității celei mai comune, descrise uneori la modul „reportericesc” (v. Pe cine căutați? sau Obrazul de cretă), o fantezie În permanentă stare de productivitate vine să scoată obiectele din tiparele lor „normale”, le introduce Într-un lanț relațional insolit, Într-o dinamică a imaginarului vizînd metamorfoza, În sensul restructurării
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
avangardiste față de care se arătase deosebit de sensibil: În poemul Colomba, din 1927, conserva destul de grijuliu regulile prozodice, Își organiza strofic și muzical textul altminteri mozaical la nivelul structurii imagistice foarte libere și, chiar În Ulise, cu al său discurs majoritar "reportericesc", se lăsa antrenat de tiparele catrenului relativ bine ritmat și rimat, În "imnurile" cunoscute, Închinate ceaiului și cartofului. Pe de altă parte, e de remarcat că inevitabila, la majoritatea avangardiștilor, "cumințire" și "clasicizare" formală, apărută la vîrsta maturității, se produce
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
identificării cu cei din jur la scara democrației cosmice. Edificatoare este însă cartea Scene din viața lui Shakespeare (1958), care îl plasează pe G. printre exegeții importanți ai marelui dramaturg. În ciuda stilului ușor accesibil, cu tente de romanțare și abordări reportericești, contribuțiile interpretative sunt indubitabile. Ordonată în trei secvențe dispuse cronologic, materia reface drumul vieții și al operei într-un context istoric, social și cultural amplu. Analiza poeziilor și a pieselor are în vedere aspecte multiple - ideație și semnificații, personaje și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287236_a_288565]
-
eleganță și fandări ceremonioase” (Radu G. Țeposu). Atât volumele, ca ansambluri de poeme, cât și poemele, ca însumare de secvențe, ilustrează o tehnică ce mizează pe contrapunct, contrast și sincopă. În spațiul lor alternează spiritul ludic și gravitatea, notația seacă, reportericească și expresia rafinată, atent cizelată. Pe de altă parte, „edificiul amintirilor prețioase” se armonizează cu fascinația civilizației moderne, tonul dominant elegiac este uneori disimulat în grațioase caligrafii mizând pe forța de sugestie a dicțiunii studiat-arhaizate (Reverență silențioasă), iar alteori este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288131_a_289460]
-
vârste de aur”: „Oameni ai viitorului. Tot ce spun în această carte va fi într-o zi/Ca legendele care le asculți fără să le crezi”. Odată cu ideile despre poezie V. își schimbă și modul de a poetiza. Din (oarecum) reportericească, în orice caz vizualizantă, lirica lui devine discursivă: încă din poemele românești de după Incantații prodigiosul imagist începuse să-și dezartificializeze versurile, iar propensiunea spre discursivitate se profilase mai înainte, în Ulise. Evident, discursul asumat implică structurarea, și din ce în ce mai hotărât poetul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
transformarea ireversibilă a unei lumi supuse traumatismelor istoriei. Autorul surprinde cu aparentă detașare dramatica dispariție a unor mentalități vechi, modificarea relațiilor țăranului cu pământul, fractura între generații. Parte din recolta de fapte, de gesturi, de replici obținută pe calea observației reportericești este valorificată în povestiri, nuvele, roman, piese de teatru. Scriitorul posedă o capacitate remarcabilă de a reprezenta, printr-un montaj impasibil de fapte, prin succinte notații de atmosferă, prin replici anodine, tensiunea unor situații, întâmplări sau stări obișnuite, dar importante
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288060_a_289389]
-
schimbării este deschiderea, la 9 decembrie 1955, de către G. Călinescu a rubricii „Cronica optimistului”. Replică la „Cronica mizantropului”, ținută în „Adevărul literar și artistic”, apoi în „Vremea” (sub semnătura Aristarc), această rubrică, de caracter atotcuprinzător (microeseuri literare, estetice, morale, confesive, reportericești, fanteziste etc.) exercita o putere magnetică de atracție, toți intelectualii, mai ales cei tineri, așteptând vinerea, ziua de apariție a C., cu nerăbdarea de a o citi. Din aprilie 1956, colaborează tot mai susținut, semnând articole și poezii, T. Arghezi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286391_a_287720]
-
romane (Menuetul de G. M. Vlădescu, Nopți la Ada-Kaleh de Romulus Dianu, Ceața de Ion Stoia-Udrea, Femeia sângelui meu de Mihail Celarianu, Dezmoșteniții și Moara Roșie de Gheorghe Atanasiu), nuvele (Petru Vintilă, S-a stins pe drum un felinar), proză reportericească (Oameni și locuri din Căraș de Virgil Birou). Corespondențe trimit Filaret Barbu (Scrisori vieneze), Nicolae Ivan (Scrisori din Paris, Scrisori din Veneția) ș.a., se reeditează extrase din Scrisori bănățene de Cora Irineu. Cu memorialistică se produc Ion Montani (Cum s-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290509_a_291838]
-
piese de după pauză cu The Lark Ascending de Vaughan Williams. De asemenea, experimentatul dirijor a dat o interpretare inedită Simfoniei 41 în Do Major K 551 ”Jupiter” de același compozitor. Ar fi nedrept să nu cuprindem în acest succint periplu reportericesc și câte ceva despre recitalul celebrului pianist Murray Perahia, supranumit ”Regele pianului”. Născut în Bronx, acum Cavaler al Ordinului Imperiului Britanic, a interpretat la Ateneu lucrări de Bach, Beethoven, Schumann și Chopin. După o carieră de peste trei decenii, este considerat un
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
P. au conflicte interesante, însă rezolvările sunt adesea teziste ori cel puțin melodramatice, iar structura e compozită, autorul schimbând mereu formulele epice și tehnica. De unde, caracterul hibrid al prozei sale. El alternează tipul romanului realist, bazat nu o dată pe elemente reportericești, cu acela poematic și parabolic, precum în Minunata poveste a dragostei preafericiților regi Ulise și Penelopa (1978), Scrisorile imperiale (1979), Omul coborât din turn (1980) ș.a. P. a scris și o piesă de teatru - Zile de toamnă (1961), însemnări de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288693_a_290022]
-
prilej de recapitulare a rețetei de proză scurtă brevetată de el însuși. Ca element unificator de tehnică, iese în relief formula „transmisiei directe”, aportul lui N. la zestea narativă a grupului desantist. Rețeta trimite nu atât la tehnica radiofonică sau reportericească - cum ar fi de așteptat -, cât la cinematograf, cu care textele optzeciste se înrudesc pe multiple planuri, mai mult sau mai puțin explicit. Prozele din Efectul de ecou controlat, spre exemplu, cuprind la vedere indicații de manipulare a magnetofonului - replay
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]