KorAP: Find »[drukola/base=reprezentațiune & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 ...8 >

192 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

mare adevăr al reproducțiunei (Darstellung). El abia ne arată o creatură de carne și os. Prin el ne regăsim pe noi înșine în caracterul reprezintat și patem împreună bucuriile și suferințele sale. Însă frumosul și adevărul sunt momente neseparabili de reprezentațiunea dramatică. Fiecare din ele menținută unilateral (singură) ridică (anulează) ființa artei noastre. Daca actorul dramatic nu vrea să se supuie decât legei frumosului, căutând numai la idealitatea formei, atunci îi sacrifică ei naturalitatea (adevărul natural) și-și răpește adevărata valoare

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
aduce la espresiune personală nu conține nimica și e seacă. Artea însă concentră aceea ce e răzlătit încă în viața reală, în lărgimea cazualităței diferite, ceea ce-i întrerupt de diferite finiri (Endlichkeit) și conturări într-o singură esistință ne-ntreruptă Relativ la reprezentațiuni teatrale Goethe distinge foarte frumos verisimilitatea (das wahr Scheinen) de aparința adevărului (Schein des Wahren). Cea din urmă singură e ținta artei. Operele lui Goethe, XXXVIII, p. 146. Tieck zice în privința aceasta foarte nimerit; "Eu să uit personalitatea sa (adică

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
prin producțiunea sa ațintită totdeuna la o naturalitate nobilă. Precum a adus Lessing ca poet și cu deosebire ca critic căderea dramei franceze și a acestei direcțiuni (Richtting) întregi, tot astfel a întemeiat Eckhof ca actor ruptura cu modul de (reprezentațiune) joc bazat pe retorică și declamațiune și degenerat în nenatură complectă. Întreaga sa personalitate nobilă pare a-l fi favorizat mai ales întru idealizarea astor fel de caractere, luate din sfera burgeză. Îndealtfel o virtuozitate în felul acesta de caractere

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ce-i procură reprezintatorului aceste trăsături rupte din viața ordinară și reproduse cu noroc, (încleiate) amalgamizate în genere contra voinței într-un actor pot să nască în el un astfel de gust dc imitațiune încît sacrifică studiul cel serios al reprezentațiunei de caractere unui seceriș atât [de] neostenitor. {EminescuOpXIV 242} a artei cu aceiași ochi cu cari privesc o operă a naturei, adică, daca trebuie să și influințeze asupră-ne ca o operă a naturei, atuncea se-nțelege că trebuie să

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
și Tieck (Foi dramaturgice, I, 31): "Germanul prinde din ce în ce ciudatul obicei de-a renunța la ce e mai principal daca nu mai sunt binișor naturale toate accesoriile până la cele mai ne-nsemnate"; compară II. p. 24 - relativ la reprezentațiunea Iuliei. {EminescuOpXIV 243} legiată, care e mânat la producțiune prin o putere ne-nlăturată și care e pus sub legea acestei somațiuni interne. Pentru că el e cel mai mult dotat, de-aceea el și dă mai mult decum poate aștepta sau

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
risipite, a obrăzniciei a inoranței, a lipsei de tact, a sans-cuelottismului brutal și a celui mai dulciu elogiu (Lobhudelei). Acest fenomen e atât de bătător la ochi încît nu trebuie să ne mirăm de disprețul în care a căzut critica reprezentațiunei dramatice la artiști chiar. E instinctul artistului de-a presupune la critic o cunoștință (Bewusstsein), o inspiciune mai adâncă în misterele artei sale, care nu poate neciodată să (esiste) aibă trai într-un mod așa de conex la unul ce

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
fund) sec face imposibilă orce mișcare care-ar vrea să meargă mai adânc. Sbiera-Zagotti, când vorbește de închipuiretatea acelor juni cari, în focul juneții lor, iau instinctul imitărei și sumulațiunea drept veritabile. Prognosticul cel greu pentru veritabilitatea (autenticitatea) talentului de reprezentațiune dramatică constă așadar esențialmente în înrudirea fiecărui individ cu o mulțime de circonstanțe și personalități în care individul se continuă, cum am zice, pe sine însuși într-un mod oarecare. Dacă o natură impresionabilă, atrasă de reprezintarea din partea poetului a

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
spirituală să se regenereze din adâncurile conștiinței de sine, o lege căria trebuie să i se supuie așadar și artea reprezintațiunei dramatice. Al doilea fenomen, care ne (atinge) privește încă, atinge rezultatul ce iese din perseverarea pe acest stadiu al reprezentațiunei. Daca simțământul nemijlocit s-a tocit prin timp în repetarea necontenită și daca în genere individul a ieșit dintr-un period în care iritarea sa naturală și puterea sa lirică sânt puse în mișcare prin afectul afin din poet, atuncea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
într-o metempsicoză oarecum reversă și-și readuce în fiece metamorfoză întotdeuna eul său bine conservat, cu toată individualitatea lui și cu toată necapacitatea de-a esprima ceva. Așa stă treaba cu atitudinea și cu valoarea ce-are rutina în reprezentațiunea dramatică amăsurat noțiunei sale. 2. STADIUL REFLEXIUNEI Trecerea din stadiul simțirei nemijlocite în stadiul reflexiunei pare ca deșteptarea spiritului, în carea acesta se pune în dreptul obiectului și se referă conștiut la el. În artea noastră asta se arată a fi

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
pe treapta aceasta s-arată așadar însuflețit de cugetarea de-a nu lăsa să domnească nimica nemijlocit în întrul său, ci de-a-și da socoteală de toate intențiunile poetului și de-a nu se abandona în neci un moment al reprezentațiunei sale momentului nepăzit, afectului și inspirațiunei nemijlocite, ci de-a (acorda) da ascultare Cu totul în sensul acesta zice Cicero în Brutu[s], cap. 29, despre necesitatea culturei 355 v tecnice a oratorului: "Fără ea nu poate oratorul să aibă

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
conștiinței, asemenea corespunde și acestei trepte, pe care stă reprezintațiunea artistică, o dispozițiune asemenea a spectatorului, îndată ce-l concepem pe acesta în întregitatea și mărimea sa ca pe un om ideal, nu în nemărginita cauzalitate a arătări sale (Erscheinung). Așadar reprezentațiunea de pe stadiul reflexiunei, presupunând că nu-i refuzăm consimțământul nostru, corespunde cu dispozițiunea aceea în care conștiința noastră cugetătoare e mulțumită cu desăvârșire, fără ca totodată omul simțitor să fie atins în aceeași măsură. Acest stadiu se bazează așadar, atât în

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
trebuie să apară decât sub formă de reliefuri ce se ridică pe unul și-același plan ce le ține laolaltă, iar nu ca figuri rotunzite, nedependinte una de alta și de sine stătătoare, precum ni le prezintă în deplină sensibilizare reprezentațiunea dramatică. Daca în esecuțiune se șterge cumva această deosebire ce esistă între reprezentațiunea scenică, unde individualitățile diferite sânt împărțite la tot atâtea personalități sensibil diferite, și între lector, care, ca unul ce este, are el însuși de-a se împărți

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
și-același plan ce le ține laolaltă, iar nu ca figuri rotunzite, nedependinte una de alta și de sine stătătoare, precum ni le prezintă în deplină sensibilizare reprezentațiunea dramatică. Daca în esecuțiune se șterge cumva această deosebire ce esistă între reprezentațiunea scenică, unde individualitățile diferite sânt împărțite la tot atâtea personalități sensibil diferite, și între lector, care, ca unul ce este, are el însuși de-a se împărți în această mulțime de figuri, fără însă de-a înceta cu toate astea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
doilea se prezintă ca productul unei direcțiuni de viață cu totul determinate, care se reflectă în ținuta consistentă. În ținută s-a personificat oarecum elementele generale care poartă pe individ. Să observăm mai întîi ideea costumului în raportul său cu reprezentațiunea dramatică. Ce semnificare are în genere costumul? Costumul are să ni prezinte figurile în arătarea lor esterioară și conform cu generala stare a lumei în care autorul a transpus opera sa, și apoi costumul să arate pe figurele singulare în pozițiunea spețială

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cărora se învîrtesc aciia cari merg cu esactitatea până acolo încît dau de pericolul {EminescuOpXIV 345} de-a fi mai esacți decât realitatea însași. Din această aprindere pentru adevărul istoric al costumelor, cu care pare a sta or a cădea reprezentațiunea întreagă, trebuie să iasă câteodată la iveală niște costume fără nici un fel de gust estetic, îndată ce-or avea numai oarecare garanție istorică. Ba e chiar consecvent de-a prefera, cu toată lipsa de gust, un costum mai (depărtat) rar

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
și mai indiferent pentru individualitate, din îmbrăcăminte, poate să pătrundă încă ceva caracteristic care să influințeze asupra privitorului, lucru care atestă internul patosului și contribuie mult la aeeea ca chipul să devie și mai semnificativ. Pentru dezvoltarea acestei ramure a reprezentațiunii ar aduce un folos intensiv studiul tablourilor, cu privire deosebită asupra [efectului] ce-l fac colorile în privința etică. Un alt moment, combinat cu această privire a tablourilor, ar fi ocupațiunea serioasă și fundamental[ă] cu partea aceea din scrierile lui

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
intuitivitate. Tonul fundamental ne apropie de patosul caracterului, ni descopere chiar întreaga dispozițiune a vieții sale, și prin asta el înviază în noi o dispozițiune corespunzătoare pentru desfășurarea caracterului întreg. Tonul fundamental asigură de-aceea înainte de toate impresiunea artistică a reprezentațiunii întregi. Un ton fundamental fără coloare, care nu stârnește în noi nici un fel de iluziune, i-o face foarte greu actorului ca să [ne] dispună pentru lumea aceea pe care caracterul trebuie s-o provoace în noi, un ton fundamental fals

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ce se trezește poetă prin această plinătate a vieții ei. E un moment a esistenței pline, sătule - esistența care nici cugetă cât de aproape e fulgerul ce are s-o lovească. Aceste epoce ale vieții interne pe cari le-am indicat reprezentațiunea dramatică are de-a le determina într[e] ele cu toată preciziunea lor, trebuie însă să le și mijlocească astfel întreolaltă încît în viața celor precese să fie (coprinse) învelite și cele următoare. Daca reprezentațiunea nu e-n stare de-

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
pe cari le-am indicat reprezentațiunea dramatică are de-a le determina într[e] ele cu toată preciziunea lor, trebuie însă să le și mijlocească astfel întreolaltă încît în viața celor precese să fie (coprinse) învelite și cele următoare. Daca reprezentațiunea nu e-n stare de-a ni da aceasta, atunci în diferitele catastrofe nu ni se prezintă decât sărituri întîmplătoare ale individualității, cari nu câștigă pentru intuițiunea noastră niciodată o viață organică. Închipuiască-și cineva pe Lear când, în actul al

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
consacrată decât numai a posteriori, adică în mod empiric. Ceea ce-i de mirat însă este că între experiențele noastre se amestecă cunoștințe cari trebuiesc să aibă originea lor a priori și cari nu servă poate decât pentru a da legătură reprezentațiunilor noastre. Căci chiar dac-am omite din aceste experiențe tot ce aparține simțurilor, totuși ni rămân în mâni oarecari noțiuni primordiale și județuri născute din ele cari trebuie să se fi iscat cu totul a priori și neatârnate de experiență

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ș. a. m. d., și dintr-asta se pot trage județe analitice. Dar noțiunea unei cauze e cu totul afară de noțiunea aceea și s-arată diferent de ce[e]a ce se-ntîmplă, prin urmare nu-i defel conținută în această din urmă reprezentațiune. Cum vin eu acuma să spun "despre ceea ce {EminescuOpXIV 372} {EminescuOpXIV 373} se-ntîmplă" ceva cu totului diferit de aceea și de-a recunoaște ca aparținîndu-i, și încă cu necesitate, noțiunea cauzei, care nu-i conținută-n ea? Ce-i aicea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
mijloc numai [e] intuițiunea. Această intuițiune are loc însă numai întrucît obiectul ni este dat; iară aceasta ni-i cu putință nouă oamenilor cel puțin numai întru cât obiectele lovesc într-un mod oarecare interiorul nostru. Facultatea de a concepe reprezentațiuni în modul cum suntem atinși de obiecte se numește sensibilitate. Prin sensibilitate ni sânt date așadar obiectele și ea ni-mprumută intuițiuni; prin inteligență le cugetăm și din ea se nasc noțiuni. Toată cugetarea noastră însă trebuie să se 60r

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
drept că materia tuturor fenomenelor ni-i dată a posteriori, forma lor însă trebuie să fie pentru ele toate a priori în sufletul nostru și să poată fi considerată aparte și deosebit de orice simțire. Numesc pure (în înțeles transcendental) toate reprezentațiunile acelea în care nu se află nimic ce s-ar ținea de simțire. Drept care forma pură a intuițiunilor sensibile în genere vom trebui s-o găsim apriori în sufletul nostru, în care privim toată diversitatea fenomenelor în raporturi oarecari. Această

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
simțire. Drept care forma pură a intuițiunilor sensibile în genere vom trebui s-o găsim apriori în sufletul nostru, în care privim toată diversitatea fenomenelor în raporturi oarecari. Această formă curată a sensibilității se poate numi intuițiune pură. Astfel, daca din reprezentațiunea unui corp vom scădea tot ce mintea-și cugetă despre el, precum substanță, putere, divizibilitate etc., asemenea tot ce aparține simțirei, precum impenetrabilitate, soliditate, coloare ș. a., atunci totuși din această intuițiune empirică îmi mai rămâne încă adică extensiunea și forma

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
o formă a lucrurilor ce le-ar fi proprie și li s-ar atribui în sine, ci ca obiectele în sine înșile nici ni pot fi măcar cunoscute, și ceea ce numim noi obiecte exterioare nu sânt nimic alt decât numai reprezentațiuni ale sensibilității noastre, a căreia formă este spațiul, al cărei corelat adevărat însă, adică lucrul în sine însuți (Ding an sich) nici se cunoaște prin ea, nici poate fi cunoscut, dar după care esperiența nici n-a întrebat vrodată. DESPRE

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]