95 matches
-
exemple. De asemenea, am clarificat unele dintre argumentele și notațiile care mi-au fost semnalate a fi fost neclare. Sper ca toate aceste modificări să ofere o experiență mai plăcută a lecturii. București, 1 februarie 2013 „Libert arianismul nu este reprezentabil printr-o regulă de alegere colectivă.” [Vallentyne, 1989, p. 222] Introducere Orice proiect de cercetare începe cu identificarea unui spațiu, a unei arii, în care cunoașterea actuală poate fi considerată a fi insuficientă sau chiar greșită. Altfel spus, orice cercetător
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
nu poate servi drept instrumentar universal pentru testarea consistenței oricăror teorii etice, valori etc. Dacă anomalia nu poate primi un răspuns satisfăcător după încercări repetate, atunci paradigma se află în criză. În această lucrare, voi argumenta că libertarianismul nu este reprezentabil printr-o funcție de alegere socială, și că informația despre preferințe este doar una dintre informațiile relevante pentru a reprezenta libertarianismul<footnote Am în vedere două dintre cele mai cunoscute teorii libertariene: cea nozickiană și cea praxiologică. footnote>, deși nu cea
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
cunoașterea universală căt și în arta imitativă. Găndindu ne la opera lui Pirandelllo Șase personaje în căutarea unui autor putem să facem o analogie cu privirea la concepția lui Aristotel. La Pirandello este subliniată ideea de a reprezenta ceea ce e reprezentabil : “Știu foarte bine că fiecare își are viața lui lăuntrică pe care vrea să și-o scoată la lumină. Dar aici e toată greutatea: să scoți numai atăta căt e necesar în legătură cu ceilalți.” Aici demnitatea nu mai poate fi asociată
Fericirea ca demnitate umană în „Etica nicomahică”. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Mihaela Alexandra Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2298]
-
un sistem poate fi probat În diferite modalități complementare și că proprietățile care rezultă În urma acțiunii diferitelor probări, deși sunt toate esențiale În mod egal pentru o caracterizare completă a cunoașterii accesibile cu referire la sistem, ele nu pot fi reprezentabile ca proprietăți simultane ale sistemului: acțiunea de probare poate fi o parte esențială din determinarea unei proprietăți” . Interpretarea de la Copenhaga a lui Niles Bohr se sprijină pe trei idei de bază: interpretarea funcției de undă a lui Schrodinger ca probabilitate
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
merge mai departe de atât. Raportându-se la imagini (fie că e vorba de percepții, fie de amintiri) ca la niște "semne" mai mult sau mai puțin descifrabile, într-o manieră pur raționalistă, romanul lui Lovinescu nu izbutește să facă reprezentabil inefabilul sufletesc prin acea miraculoasă fuziune, tipic proustiană, dintre intelect și sensibilitate, dintre "eu" și "lume". Dar, ca și À la recherche..., cu toate că pornește de la o experiență autobiografică, Bizu nu-i (doar) operă de memorialist. Motivele sunt, de bună seamă
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
care naratorul se situează în afara universului povestit (narator extradiegetic). Nararea se face la persoana a IIIa, planul naratorului este diferit de planul narațiunii, iar naratorul nu se proiectează în discurs prin indici textuali. El este un narator anonim sau narator reprezentabil, obiectiv sau subiectiv. Perspectiva narativă este omniscientă (focalizare zero) sau externă. Cea dea doua matrice textuală este a narațiunii homodiegetice (hómo - la fel). Aceasta numește creația epică în care naratorul se situează în interiorul universului povestit (narator intradiegetic). Nararea se face
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
un asemenea narator este alcătuit din enunțurile la persoana a IIIa, obiective, neutre din punct de vedere afectiv. E asociat ipostazei de narator obiectiv, al cărui discurs este impersonal. Un exemplu poate fi romanul obiectiv Ion de Liviu Rebreanu. Naratorul reprezentabil este subiectiv, exprimând direct sau indirect aserțiuni ale autorului concret. El interpretează, califică sau comentează evenimentele sau personajele, dintro perspectivă personalizată. Își asumă explicit o atitudine participativă, semnalată prin indici textuali periferici: enunțurile la persoana a III a sunt marcate
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
unor episoade, chiar a unor personaje inexistente în opera lui Camil Petrescu, neputința aparatului de filmat de a surprinde gândirea speculativă a protagonistului, dilemele sale interioare. În al doilea rând, transpunerea cinematografică a unui roman este multiplu condiționată: de caracterul „reprezentabil“ al narațiunii, de accentul asupra evenimentelor și conflictelor exterioare, de durata limitată a unui film etc. Cu toate acestea, meritul ecranizărilor rămâne faptul că facilitează accesul unor oameni care nu lau citit pe Shakespeare, pe Balzac sau pe Tolstoi la
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
al XIX-lea6. Urmărind abordarea filozofică a problemelor limbii de-a lungul secolelor, Coșeriu 7 a ajuns la concluzia că două aspecte au fost, în general, avute în vedere: mai întîi, faptul că limba spune ce sînt lucrurile, numindu-le, făcîndu-le reprezentabile pentru om, și, apoi, faptul că limba este întotdeauna intersubiectivă, este comună mai multor persoane, deoarece este mijlocul de comunicare între ele. De fapt, cele două aspecte ale filozofiei limbii relevate de Coșeriu reflectă problematica legată de două dintre funcțiile
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în raport cu reprezentarea decurge posibilitatea existenței unor nume pentru entitățile ireale produse cu ajutorul imaginației, prin asamblarea fictivă de elemente existente la entitățile lumii reale sau prin hiperbolizarea unor trăsături (balaur, inorog, minotaur etc.). Deși pot fi conceptualizate, asemenea produse ale imaginației, reprezentabile figurativ (prin pictură sau prin sculptură), funcționează totuși în conștiință la nivelul reprezentării, prezentîndu-se spiritului în primul rînd ca imagine. Tot ca imagine se prezintă de altfel și creațiile realizate de limbajul poetic, însă, de data aceasta, reprezentarea este construită
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
O erotică mai mult aluzivă, ca aspirație discretă ori ca sentiment (pathe), la fel de discret, se proiectează pe ample fundaluri naturiste; nimic tumultuos ori dramatic; nimic declarativ. Eșantioane precum Petunii, Lăcrămioare sau Emoții, în notă elegiacă, pun surdină dezvăluirilor limpezi; termenii reprezentabili, plastici ai discursului se diafanizează, devenind aerieni, transgresând în fluid. Eșecurile, pe de altă parte, se pulverizează, cenușa lor depunându-se în amintiri. "Să plângi din dragoste și să se vadă!" Îndoială și iluzie întrețin un necontenit balans: "M-aș
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
sociale și politice este reliefată mai ales în analiza comunităților virtuale ale rețelei, în interacțiunile online. Rezultatul este socotit a fi divizarea lumii în „bogații informatici” și „săracii informatici”, categoria din urmă incluzând și oamenii de culoare, slab vizibili sau reprezentabili în lumea cibernetică. În acest sens, discursul cyberfeminist este criticat el însuși de adoptarea unei viziuni esențialiste a femeii occidentale, în sensul că femeile de culoare rămân categoriile defavorizate prin privilegierea viziunii occidentale asupra femeii, o perspectivă stereotipă, fără problematizări
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
care naratorul se situează în afara universului povestit (narator extradiegetic). Nararea se face la persoana a IIIa, planul naratorului este diferit de planul narațiunii, iar naratorul nu se proiectează în discurs prin indici textuali. El este un narator anonim sau narator reprezentabil, obiectiv sau subiectiv. Perspectiva narativă este omniscientă (focalizare zero) sau externă. Cea dea doua matrice textuală este a narațiunii homodiegetice (hómo - la fel). Aceasta numește creația epică în care naratorul se situează în interiorul universului povestit (narator intradiegetic). Nararea se face
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
un asemenea narator este alcătuit din enunțurile la persoana a IIIa, obiective, neutre din punct de vedere afectiv. E asociat ipostazei de narator obiectiv, al cărui discurs este impersonal. Un exemplu poate fi romanul obiectiv Ion de Liviu Rebreanu. Naratorul reprezentabil este subiectiv, exprimând direct sau indirect aserțiuni ale autorului concret. El interpretează, califică sau comentează evenimentele sau personajele, dintro perspectivă personalizată. Își asumă explicit o atitudine participativă, semnalată prin indici textuali periferici: enunțurile la persoana a III a sunt marcate
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
unor episoade, chiar a unor personaje inexistente în opera lui Camil Petrescu, neputința aparatului de filmat de a surprinde gândirea speculativă a protagonistului, dilemele sale interioare. În al doilea rând, transpunerea cinematografică a unui roman este multiplu condiționată: de caracterul „reprezentabil“ al narațiunii, de accentul asupra evenimentelor și conflictelor exterioare, de durata limitată a unui film etc. Cu toate acestea, meritul ecranizărilor rămâne faptul că facilitează accesul unor oameni care nu lau citit pe Shakespeare, pe Balzac sau pe Tolstoi la
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
mijlocite de rațiunea dialectică"64, adică am zice noi o logică exterioară, dictată de jocul "în tact de trei"65 al dialecticii. Ulterior, Schnädelbach marchează mai limpede distincția dintre Hegel și reprezentanții școlii istoriste: "Ceea ce este la Hegel ideea absolută, reprezentabilă filozofic, apare la adversarii lui doar ca obiect al presimțirii, convingerii religioase și al credinței: nu mai este un obiect al științei în sens posthegelian." Acest fapt se explică în felul următor: o dată cu separarea produsă între filozofie și știință, aceasta
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
voia acestor aspirații, ea încearcă să fie în același timp științifică și speculativă, ceea ce-i provoacă o tensiune lăuntrică imposibil de aplanat, care capătă la Dilthey aspectul unei confruntări între claritate (Klarheit) și profunzime (Tiefe): claritatea "nu recunoaște decât sensibilul reprezentabil" ni se spune în Einleitung... -, în timp ce profunzimea "ar vrea să exprime caracterul insesizabil și totuși real al unui context care nu poate să rezide în nici un element sensibil particular"13. Discuția este reluată de Husserl, care într-o manieră polemică
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
adevăr istoric un pleonasm, de parcă, adevărul ar fi non-istoric sau conținut doar de cuvinte. Adevărul nu constă în cuvinte, ci într-un raport corect între fapte, lucruri și ceea ce se spune. Dacă în secolul al XVI-lea relațiile dintre vizibil, reprezentabil și enunț erau destul de clare, în timpurile noastre cele trei instanțe sunt amestecate într-un limbaj totalizant, clar-obscur, abstract. Este abstract atunci când se află în propria lui dificultate de a spune, de a explica. Este clar-obscur atunci când deține o relație
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și reprezentarea") foarte individuală a fiecărui creator." Două direcții ale construcției ficțiunii romanești sînt decelate de critic în amintitul eseu. Este vorba, în fapt, despre două categorii, două moduri de existență a discursului ficțional. Cu justețe, criticul distinge între componenta reprezentabilă a lumii personajelor (în primul rînd), avansînd precaut termenul provizoriu de comportism, și discursul analitic, registrul reflecției, prin excelență ne-reprezentabil. Ceea ce se vede, se aude și, în consecință, compune figurația cvasiteatrală a personajelor, pe scena imaginară a romanului, compune
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
vorba, în fapt, despre două categorii, două moduri de existență a discursului ficțional. Cu justețe, criticul distinge între componenta reprezentabilă a lumii personajelor (în primul rînd), avansînd precaut termenul provizoriu de comportism, și discursul analitic, registrul reflecției, prin excelență ne-reprezentabil. Ceea ce se vede, se aude și, în consecință, compune figurația cvasiteatrală a personajelor, pe scena imaginară a romanului, compune, în viziunea criticului, creația în roman. Ceea ce, dimpotrivă, este dictat de pasajele ne-reprezentabile (în același sens teatral; nereproductibile pe o
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
discursul analitic, registrul reflecției, prin excelență ne-reprezentabil. Ceea ce se vede, se aude și, în consecință, compune figurația cvasiteatrală a personajelor, pe scena imaginară a romanului, compune, în viziunea criticului, creația în roman. Ceea ce, dimpotrivă, este dictat de pasajele ne-reprezentabile (în același sens teatral; nereproductibile pe o ipotetică placă de fonograf, invizibile pe pînza cinematografică) caracterizează analiza în discursul romanesc. Proporția în care cele două modalități sînt dispuse în sînul operei este, se înțelege, răspunzătoare pentru tipul de roman născut
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și la aspecte calitative de ordin socio-istoric, politic și economic, care să expliciteze complementar anumite situații ori stări de fapt, ale căror particularități nu ar putea fi pe deplin clarificate doar cu ajutorul reprezentărilor cantitative. Spre exemplu, folosind doar datele statistice reprezentabile în format grafic și cartografic, ar fi foarte dificil de explicat determinările ce au stat la baza stabilirii relațiilor diplomatice cu Israelul de către unele state arabe (Egipt, Iordania, Mauritania), la stabilirea și apoi întreruperea acestora (cazul Tunisiei, Marocului, Omanului) sau
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
se perpetuează și răzbat pretutindeni. Luând aspectul unor fantezii, vise și obsesii, reprezentările arhetipale dobândesc o aureolă de concretețe în registrul imaginar al scriitorilor. Într-o abordare comparatistă, forma, ca mijloc de "exprimare" a arhetipului, rămâne aceeași. Conținutul e greu reprezentabil și are un aspect difuz, nebulos. Poate că acest amănunt l-a avut în vedere și Northrop Frye, când a încercat să redefinească arhetipul prin prisma unui simbol bazat pe convenție și repetiție. Acționând ca niște grupuri asociative, arhetipul devine
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
par... albe. Or, nu numai pentru majoritatea cartografilor poeziei contemporane, ci și pentru topografii de ocazie, Harta liricii ieșene apare, din păcate, ca un soi de colonie cu pretenții sau ca un Hinterland marcat, hélas, de melancolii și nostalgii perene, reprezentabil, la o adică, abia prin cinci, șase nume. Nu o dată am putut constata faptul că, în afara lui, Iașul poetic de astăzi, chiar și cel contemporan, este reprezentat numai de câteva nume: Mihai Ursachi, Cezar Ivănescu, Dan Laurențiu, Ioanid Romanescu, Nichita
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
expunerea, pur și simplu, a unui suport de sticle într-o galerie de pictură, cum a făcut-o Duchamp"218. În viziunea lui Baudrillard, Duchamp este profetul sfârșitului artei, căci el nu mai poate crea o scenă a iluziei, a reprezentabilului, ci introduce banalitatea cu titlu de artă. În acest context se poate discuta despre anularea interpretării operei de artă Baudrillard descrie, de exemplu, o scenă dintr-o expoziție hiperrealistă de la Beaubourg, unde expunerea unor manechine absolut realist realizate, așezate într-
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]