52,643 matches
-
de pregnant pentru a fi remarcate, Silvia Radu a început o bătălie, s-ar putea spune acea bătălia pe viață și pe moarte care a însoțit permanent marea noastră sculptură încă de la nașterea să, cu imperativul figurativismului explicit, cu epica reprezentării dacă îi putem spune așa, pe care se sprijină ontic limbajul sculpturii. Iar cînd invocam limbajul sculpturii, în mod evident referirea se face la statuarul occidental, în mod particular la cel din perimetrul catolic, a cărui ascendentă în spațiul clasicității
A treia cale sau Inocenta Sfintului Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14780_a_16105]
-
de imagini -, iar, din punctul de vedere al viziunii formale și al codificării stilistice, interesul ei merge către modelele inocențe ale copilăriei, ale începuturilor de civilizație și, în general, ale marilor momente fondatoare. Există, în aceste forme, la nivelul unor reprezentări ezitante, fără expresie particularizata și fără nici o finalitate proprie, semnele evidente ale unei mari devoțiuni față de modelul originar. Silvia Radu reușește astfel să identifice un spațiu expresiv în măsură să transmită atît o vibrație afectiva profundă și ingenua, cît și
A treia cale sau Inocenta Sfintului Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14780_a_16105]
-
sonor și arogant al acestuia, Silvia Radu s-a întors către expresivitatea crudă, adică necoapta, si, nu de puține ori, sălbatică, a icoanei populare, fie ea pe lemn sau pe sticlă. Dacă unii dintre îngerii săi expresioniști descind evident din reprezentările fruste ale unei lumi pentru care ordinea vizuală nu este o practică, ci doar componentă strictă a unei irepresibile nevoi interioare, Sf. Gheorghe pare a coborî direct din tiparul fragil și ingenuu al unei icoane pe sticlă de Nicula. Prin
A treia cale sau Inocenta Sfintului Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14780_a_16105]
-
sânge/ aidoma îngerilor/ din maramureșene colinzi." Este în viziunea poetică a domnului Grigurcu ceva din arta suprarealistă a unui Magritte sau Dali, unde abisalul ia forme reificate și stranietatea juxtapunerilor comunică o viziune profund personală asupra lumii, scăpată din chingile reprezentărilor convenționale. Dihotomia din titlu este consecvent subminată de corespondențele care alcătuiesc substanța acestor poezii. Gheorghe Grigurcu, Acul și steaua, Editura Charmides, Bistrița, 2001, 108 pag.
Metafora revelatorie by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14790_a_16115]
-
ele devin mai vulnerabile". Interesant este faptul că problemele serioase, de competența PC-ului, întâmpină întotdeauna dificultăți. Sau programul se blochează, sau nu e cel adecvat scopului, sau numărul de zecimale e prea mare (ori prea mic), sau domeniul de reprezentare nu e bine ales, sau... Asta nu e nicidecum vina calculatorului ci propriul nostru blocaj. Capacitatea noastră de a face lucruri importante a fost amputată de abundența informației, de Superficial. Marea învinsă este Cultura. Nu numai cea umanistă, ci și
Dubla pledoarie by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/14813_a_16138]
-
mii sau chiar zeci de mii de ani, din punct de vedere al civilizației, al cunoștințelor științifice și al posibilităților tehnice, din punctul de vedere al faptelor de conștiință și al reperelor morale ea a rămas captiva aceluiași set de reprezentări magice și de aspirații simbolice. Față de trogloditul neolotic, cel care aducea bizonul sau cerbul în interiorul peșterii prin conturarea imaginii sale, apoi îl săgeta acolo în efigie și socotea vînătoarea din pădure doar o simplă formalitate în consecința actului definitiv al
Răzbunarea lui Lenin monumentul public după 1989 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14884_a_16209]
-
lagăre de muncă în care au fost exterminați sute de mii de oameni, vinovați doar pentru că s-au remarcat în profesie sau că și-au asumat anumite responsabilități publice, a însemnat, așadar, un război crunt împotriva imaginilor, a insemnelor, a reprezentărilor de tot felul. Cu alte cuvinte, un război împotriva statuilor. O întreagă lume de imagini și de forme a fost dizlocată, compromisă și, finalmente, aneantizată, pentru a fi înlocuită cu alta, purtătoare a acelorași mesaje cvasitranscendente, dar stocată în alte
Răzbunarea lui Lenin monumentul public după 1989 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14884_a_16209]
-
Cîntării României, educați eficient să înțelegem lumea ca pe o enormă construcție butaforică și nu ca pe un set de valori imediate, îndoctrinați de o propagandă infailibilă să ne citim epopeic propria existență și să delegăm trecutului mitic prerogativele de reprezentare a prezentului, ne-am trezit dintr-o dată, în plină libertate, mai aproape ca oricînd de acel scenariu de tip magic după care adevărata realitate, existența noastră desăvîrșită, sînt probleme care privesc lumea eroico-ficțională, aceea a imaginilor atemporale, și nicidecum aceea
Răzbunarea lui Lenin monumentul public după 1989 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14884_a_16209]
-
spațiul italian, dar și din cel francez și nordic - în multiplele lui condiționări socio-umane, politico-economice și, evident, psiho-culturale, și nu doar dintr-o perspectivă exclusiv artistică, vulnerabilă prin decontextualizare și care ar fi putut cădea lesne într-un gen de reprezentare autistă. Și chiar dacă prin densitatea imaginii, prin urmărirea strictă a succesiunii formelor și, în general, prin prevalența informației vizuale, cele două publicații pot fi asimilate albumului de artă, prin dimensiunile analizei istorice și prin prezența permanentă a discursului literar ele
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
cultural determinat social și istoric. Prin urmare sensul precis al termenilor care denumesc emoții nu poate fi deplin înțeles decît din interiorul culturii care îi folosește și doar de către nativi. De aici importanța studiului lingvistic în descrierea diferențelor culturale în reprezentarea realității emoționale. Analiza comparativă a termenului polonez teskni și a englezescului homesick relevă diferențe de nuanță semantică. în ce măsură depind trăirile noastre de felul în care realitatea trece în cuvinte? Iată întrebarea ale cărei nuanțe sînt atent dezvoltate în cartea de
Sentimentul românesc al urîtului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14921_a_16246]
-
reflectare importantă pentru înțelegerea în genere a perversiunilor. Celelalte lucrări selectate în volum sunt: Acțiuni compulsive și practici religioase (1907), Caracter și erotică anală (1908), Predispoziția la nevroza obsesională. O contribuție la problema alegerii nevrozei (1913), Paralelă mitologică la o reprezentare obsesională plastică (1914), Despre transformări pulsionale, mai ales în erotica anală (1917), Un caz de paranoia care contrazice teoria psihanalitică (1915), Despre câteva mecanisme nevrotice în gelozie, paranoia și homosexualitate (1922), Despre psihogeneza unui caz de homosexualitate feminină (1920), Un
Despre nevroze, paranoia și perversiuni by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14969_a_16294]
-
de iulie. Și trebuie să mărturisesc că interpretarea (ușor ostilă, vădit ironică) a eseistului francez nu mi se mai pare corectă. Sigur că imaginea manipulează. Dar oare n-o face și cuvîntul? În afara acestei supuneri naive față de un cod de reprezentare, n-ar exista nu numai televiziune, dar nici literatură. De la epopeile vechi la ficțiunile moderne, totul este o formă, mai mult sau mai puțin asumată, de manipulare. Cât privește ideea lui Barthes că Turul este o epopee modernă, n-am
Turul Franței ca literatură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14989_a_16314]
-
să intre în orașul despre care se știa că se află în stăpînirea tuaregilor sîngeroși și că e interzis creștinilor. Acesta din urmă e subiectul cărții Simonei Corlan-Ioan iar referentul său real e înțeles ca simplu pretext al legendei. Cum reprezentări stereotipe și clișeizate compun imaginea orașului, istoria sa se lasă lejer rezumată: "Avînd în minte poveștile despre fastul și bogăția ce domneau în cetatea africană, europenii au plecat mînați de curiozitate să descopere misteriosul Tombouctou. Fiecare eșec a mai adăugat
Orașul inventat by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14970_a_16295]
-
diferite triburi africane". Scopul pe care și-l propune studiul nu e unul simplu. Trasarea hărții imaginarului Tombouctou presupune parcurgerea unei literaturi secundare inaccesibile la noi, extrem de bogată, chiar dacă, ne spune autoarea, pînă acum nu există nici o altă lucrare asupra reprezentărilor europene ale cetății africane în secolul al XIX-lea. De asemenea, recurgerea la sursele primare, relatări ale călătorilor ajunși în Africa sau comentarii ale revistelor de specialitate geografică din epocă. Rezultă un desen complicat, un amalgam de imagini, adesea contradictorii
Orașul inventat by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14970_a_16295]
-
de specialitate geografică din epocă. Rezultă un desen complicat, un amalgam de imagini, adesea contradictorii și incoerente, diferite în funcție de perioada istorică și de interesele celor care consemnează informația, dar între acestea autoarea descoperă o captivantă coeziune, dictată de legi ale reprezentării spațiului în imaginar, de modul de construcție și de funcționare al heterotopiei. Africa se dezvăluie ca un teritoriu privilegiat de fantezia lumii "civilizate", iar Tombouctou ca un rezumat perfect al reprezentărilor despre continentul negru. Convinge încă de la început interpretarea propusă
Orașul inventat by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14970_a_16295]
-
autoarea descoperă o captivantă coeziune, dictată de legi ale reprezentării spațiului în imaginar, de modul de construcție și de funcționare al heterotopiei. Africa se dezvăluie ca un teritoriu privilegiat de fantezia lumii "civilizate", iar Tombouctou ca un rezumat perfect al reprezentărilor despre continentul negru. Convinge încă de la început interpretarea propusă în carte: Tombouctou nu este încă una dintre multele utopii create de imaginarul european, ci are atributele orașelor nemaiîntîlnite. Cu ultimul capitol, studiul depășește limitele secolului al XIX-lea și propune
Orașul inventat by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14970_a_16295]
-
Geneva. M-a întrebat de câți ani gravez și care sunt gravorii mei preferați, recomandându-mi să-l evit pe Chagall, care mă influențează la modul epic, și că forța mea stă în portret și în realizarea acelei atmosfere în jurul reprezentării lumii chipului din chip. E un domn subtil și un om de afaceri de primă clasă, gustul său e echilibrat și de aceea nepotrivit pentru a da sfaturi celor care cu adevărat se dedică gravurii, pentru că ei îndrăznesc enorm atingând
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
mari se preschimbă în incinte, în spații intermediare (arcade, porți, ferestre) sau în spații simbolice și rituale propriu-zise (abside, cărți, veșminte etc.). O componentă hieratică, de extracție oriental-bizantină, se exprimă tot mai vizibil în arta sa, fără, însă, a împinge reprezentarea în zona mimetismului sau în aceea a reanimării teziste. Cu toată vocația hieratic-abstractă pe care această pictură pare a o dezvălui tot mai mult în ultima vreme, Marin Gherasim rămîne în continuare un voluptuos al culorii, un expresionist sui generis
Marin Gherasim și invitații săi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15279_a_16604]
-
forme decupate în tablă, calde și friguroase în aceeași măsură, și chipuri, o lume halucinantă de chipuri adormite pe crucile nimănui (,,Arta lui Florin Mitroi nu este un joc secund, fac eu iarăși puțină arheologie în propriile-mi texte, o reprezentare a aparențelor, o simplă flatare a iluziei și a tranzitoriului, ci o formulă de comunicare directă cu arhetipul, de încarnare a ideii pure. Mitroi nu pictează obiecte, el developează noțiuni. Opțiunea sa pentru un atemporal spirit al clasicității, în care
Marin Gherasim și invitații săi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15279_a_16604]
-
Marius Chivu În poezia lui Răzvan Țupa, avem un discurs poetic de transfigurare prin destructurare aluzivă, cum ar spune Eugen Negrici. Poetul recurge la reprezentări disparate, enunțuri eliptice, fragmente descriptive trunchiate, frânturi de frază dar, mai ales, intercalări de secvențe diverse. De multe ori poemele devin criptice, aproape ilizibile. Astfel, poetica lui Răzvan Țupa dă senzația deseori (mai ales în ciclul Mijloace de transport în
Dereglarea sintaxei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15288_a_16613]
-
este structurat încă din intenție într-o parte conceptual introductivă și o alta ilustrativă. Prima, foarte densă, procedează la determinarea traseului metodologic al autorului printr-o largă și critică trecere în revistă a unor problematici din sfera discursului, ficțiunii și reprezentării realității. Sunt avute apoi în vedere tipologiile narative ale lui Jaap Lintvelt și Gérard Genette. Terminologia acestor capitole și a întregii cărți este una calibrată de necesitățile interne ale proiectului, aparținând în consecință lingvisticii, pragmaticii, stilisticii, semanticii ș. a. Cea de-
O abordarea stereoscopică a lui Panait Istrati by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15389_a_16714]
-
de ploaie pentru copii. Morala, catolicismul cel sever, căsătoria și Papa sunt și acestea niște fantoșe. E adevărat că acest roman poate funcționa drept critică a moravurilor, așa cum s-a spus, însă, deși realist în intenție, problematica lui trece de reprezentarea Germaniei postbelice vinovate pentru ororile războiului, cu o atmosferă apăsătoare, sau de satira la adresa burgheziei "calpe". Acesta poate fi foarte bine și un roman filosofic (în definitiv Schnier e un filosof, el are opinii și pentru el lumea e un
Clovnii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15445_a_16770]
-
daruit o bucațică de infailibilitate."> Schnier face chiar proiecte artistice, despre cum ar putea el maimuțări mai bine slujba catolică. Ei bine, pentru acest clovn melancolic lumea nu are orizont metafizic sau Dumnezeu nu există, sau e cel mult o reprezentare umană, și la El se ajunge pe cale instituțională, ca la Ministru. Judecați cum doriți aceste lucruri. Cert e ca romanul lui Boll, scris intr-o formulă neorealistă, modernă, trecută prin experiențele literaturii absurdului si ale existențialismului, lăsând uneori impresia de
Clovnii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15445_a_16770]
-
sub titlurile II. Variante și XXVIII. Dragoste. Sînt, ca de altfel toate textele din volum, proze despre dragoste (unele așa se și numesc) care, deși unite prin unele personaje sau situații, prin anumite aluzii, rămîn zone autonome de trăire și reprezentare; persoana narativă, tensiunea frazei și atitudinea naratoarei diferă semnificativ de la una la alta. De la dramatizat-exaltate derulări de acțiuni dorite sau imaginate (XXVIII. Dragoste), se trece la ironia caldă a portretizării unei tinere extrem de preocupate să se autoinventeze fără pauze de
Femei (nu încă) între ele by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15467_a_16792]
-
de departe) ca aceea din finalul prozei care dă titlul volumului: "- Habar n-are ce poate o veveriță să-i facă alteia". În plus, femeile din carte sînt dezvoltări prea puțin nuanțate ale unor clișee masculine (dacă nu machiste) de reprezentare a femeii: de la tipar (tînăra cochetă, zăpăcită, mincinoasă căreia nici măcar "ochii mari", "mirați" nu-i lipsesc etc.) pînă la sintagme consacrate ("ca o pisică", comparația cu recurență obsedantă în mai toate romanele scriitorilor români). Mult mai convingătoare sub raportul sugestiei
Femei (nu încă) între ele by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15467_a_16792]