48 matches
-
are motivele lui. Atenționarea asta mi-a fost îndeajuns ca să evit o gafă chiar de la început. Eu sînt român, cred că n-ai prea multe să ne reproșezi nouă, românilor. Nu răspunde imediat, ceea ce mă intrigă. Eu am multe de reproșat albilor. Eu și tot neamul meu. Băietu', ia-o mai ușurel. Dacă-i vorba de sclavie, apoi chiar n-avem nici o vină. În afară de asta, și noi eram luați sclavi de către turci și tătari. Am suferit sute și sute de ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai degrabă un soi de paranteză dilematică, de intruziune ușor surprinzătoare pentru lector. Spre exemplu, cu cât afectează pasajul mai sus citat admirabila proză care este O călătorie de plăcere? Poate că cea mai potrivită introducere la discuția despre mult reproșata tendențiozitate a viziunii din Cronică de familie o reprezintă metafora cabinetului oglinzilor. Fie că le-a trăit realmente, fie că le-a inventat retrospectiv, scriitorul a perceput violent anumite imagini sau stări, pe care le recompune apoi ca ficțiuni personale
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
de kilometri, la New York, este inedită. Muzicalitatea infailibilă a celor doi interpreți, Florin Ionescu-Galați vioară și Horia Mihail pian, nu i-a trădat nici o clipă, doar diferența de culoare și intensitate între sunetul transmis și cel real ar putea fi reproșată acestui joc spectaculos. În fine programul s-a încheiat cu finalul Simfoniei a IX-a de Beethoven (ansamblul Filarmonicii "G. Enescu", la pupitru Cristian Mandeal). Cvartetul vocal a reunit într-o optică globalizantă reprezentanți a patru rase: alături de mezzosoprana Claudia
Sărbătoriri by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17218_a_18543]
-
multă solidaritate socială...”; „cu înflorituri ca de povești pentru copii și prea propagandistic, dar sunt sigur că 99% dintre ziariștii de azi habar n-au să facă un text mai răsărit despre iarnă”. Sunt enumerate și ironizate clișeele senzaționaliste actuale, reproșate direct jurnaliștilor: „vine sfârșitul lumii”, „un iad de nămeți”; „iadul alb”, „România sub nămeți”, „dezastru” etc.: „aș fi curios să citesc o compunere scrisă de voi cu titlul Iarna care să nu prezinte cei 30 de cm de zăpadă ca
Contraste stilistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4934_a_6259]
-
un interes mai acut, Slavici nu a beneficiat de o revivificare recentă a postumității. Mai ales în biografia politică a lui Eminescu și Slavici există resursele unui trecut surprinzător și polemic: deși e cunoscut, totuși e mereu interogat și adesea reproșat. Creangă și Caragiale mi se par egali cu ei înșiși în posteritate, pe când Eminescu și Slavici sunt mai vulnerabili pe anumite porțiuni - nu cele mai importante - ale operei lor, tocmai acelea fiind mai expuse controverselor. E, desigur, problema criticii literare
Clasicii - mereu aceiași? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12625_a_13950]
-
la Viena îndată după începerea războiului. „Statuia - scrie ziarul - zace în noroi, iar Excelența Sa tăvălit pe burtă. S-a dus pentru că azi nu mai sunt stăpâni în Ungaria generalii austrieci“. O dispariție motivată așadar de considerente politice, lui Scudier fiin-du-i reproșată atitudinea intransigentă față de ideea desprinderii statului maghiar de sub autoritatea imperială. Pe soclul rămas avea să fie așezat, ceva mai târziu, un orologiu. Bustul lui Mocsonyi Tot în Parcul Scudier se dezvelea, la 14 septembrie 1936, bustul lui Alexandru Mocsonyi, la
Agenda2004-28-04-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/282637_a_283966]
-
riscul ca România să continue scandalul, adică Traian Băsescu să nu-l nominalizeze pe Ponta ca premier, ca atare dacă scopul la momentul respectiv a fost depășirea crizei politice, eu nu cred că a fost o chestiune care ar trebui reproșată. După gustul meu era mult mai bine să nu se întâmple noaptea, să nu se facă la Cotroceni, dar e chestiune de formă nu de fond. Pe fond, România are nevoie de liniște, coabitarea nu poate exista cu Băsescu”, a
Voiculescu, atac la Ponta: Să nu fie încă un pact de iertare, pe lângă cel de coabitare by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/39680_a_41005]
-
ea. Deși marea majoritate a celor aproximativ 36.000 de angajați FBI acționează cu profesionalism, Biroul pentru Responsabilitate Profesională din cadrul Agenției raportează că astfel de practici durează de mai mult timp. Dacă în rapoartele de anul trecut apar detaliile faptelor reproșate, ele nu precizează însă, funcțiile celor implicați, numele sau locul unde activează. Potrivit FBI, în perioada 2010-2012, pentru diverse încălcări, au fost adoptate măsuri disciplinare în 1.045 de cazuri, iar în 85 dintre ele, persoanele au fost concediate.
Cum acționează FBI împotriva propriilor angajați care utilizează telefoane în scopuri obscene by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/56772_a_58097]
-
proastă cu actualul președinte al partidului, Traian Băsescu. Un alt indiciu că memoriile dlui Vasile nu sînt scrise numai cu gîndul la istorie. Marea performanță a autorului e însă abilitatea cu care întoarce un defect, care i-a fost frecvent reproșat, acela de a merge din improvizație în improvizație, fără o strategie, în-tr-o calitate personală. Dacă n-ar fi fost urmat la conducerea guvernului de un premier care a lucrat cu aproximativ aceeași echipă și care într-un timp miraculos de
Precipitata memorialistică a lui Radu Vasile by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14809_a_16134]
-
sine. Vilar a izbutit să reașeze teatrul în miezul problematicii naționale și istorice, fără a abandona însă omul, cu zbuciumul lui lăuntric și cu eternele lui frământări. Această dublă opțiune, această pendulare în fond sfâșietoare îi vor fi nu o dată reproșate, dar măreția lui Vilar tocmai de aici vine, din curajul de a nu fi făcut o unică și definitivă alegere cu prețul unei mutilări pe care, fidel crezului său, a avut tăria s-o refuze. Două decenii mai târziu, Antoine
Jean Vilar, o legendă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/4342_a_5667]
-
de „régisseur”, cum nota el (un fel de „regizor tehnic”, s-ar putea spune), adică un director de trupă care se mulțumea să urmărească atent lectura textelor și interpretarea actorilor, neimpunându-le acestora acea abuzivă „prezență” dictatorială, de atâtea ori reproșată colegilor săi regizori. Statutul acesta implica mai ales responsabilitatea alegerii unui repertoriu evaluat cu grijă în funcție de scopurile propuse; el va cuprinde mai ales texte clasice prea puțin jucate, de la Don Juan la Lorenzaccio, sau - îndrăzneală extremă, de-a dreptul sfidătoare
Jean Vilar, o legendă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/4342_a_5667]
-
moderne că politica își are morala proprie pe care morala n-o recunoaște: și anume că, în politică, scopul scuză mijloacele. Aceasta explică probabil tot inconfortul meu sufletesc și acea lipsă de motivație, care mi-a fost, pe drept cuvînt, reproșată, în candidatura din 1996. N-am nimic contra ideii că, în politică la fel ca oriunde, nu poți cîștiga dacă n-ai mentalitatea unui cîștigător. Adică, moralul. însă moralul e una, iar morala, alta. Amîn pe altă dată o discuție
Peștele pe uscat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16904_a_18229]
-
Există și aici o relație de ură între părinte și copil: deși depinde de ea, tatăl lui Faye pare să o urască, parcă prevenind astfel bieții bărbați inocenți seduși de fiica sa. E șocant că această protagonistă concentrează toate relele reproșate naturii feminine încă din Evul Mediu: lipsa rațiunii și a autocontrolului, apetența pentru manipulare, minciună, păcatele cărnii, vorbăria goală etc. Regizorul John Schlesinger (Midnight Cowboy) e departe de a fi simplist - finalul filmului încearcă să restaureze umanitatea pierdută a lui
Controversata feminitate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12191_a_13516]
-
obscur-sacral, dar deloc cristic, în ciuda aparențelor, al lui Georg Trakl. „Cu scop străveziu“, ar exclama grăbit copilărosul Arșavir Acterian, crezîndu-se confirmat. Dar lucrurile nu stau chiar așa de simplu. Nu întotdeauna acea limpiditate a scriiturii - complimentată în măsura în care îi și este reproșată scriitorului - e doar o superficie elegantă, lipsită de profunzime. Uneori, pe fundul transparenței se află o viață vegetativă ce așteaptă să fie scoasă la iveală. În hățișul din adînc stă și răspunsul la întrebarea pe care și-o punea I.
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
uită după un chip/ În lumea asta concretă și vastă/ Îngerii cântă din corn toată ziua/ Pământul trece pe lângă ei ca o arcă/ Dar ascultă cineva muzica lor / Cineva măcar încearcă?” (Trei îngeri) Cititorul va observa că tocmai „imperfecțiunile” îndeobște reproșate traducătorilor, precum adăugarea unor epitete sau a unor lămuriri metaforice (de obicei e preferabil să „tai”, în loc să adaugi) dau un farmec deosebit variantei românești. Rochia oranj devine la Cărtărescu strălucitoare, cornul e de argint, pământul trece ca o arcă. Schimbarea
Mircea Cărtărescu și Bob Dylan by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4059_a_5384]
-
de o logică perfectă, atât în Acte originale/ Copii legalizate (1982), cât și în Compunere cu paralele inegale (1988; apărut în 2001 la Paris, în traducerea lui Odile Serre) sau Frumoasa fără corp (1993). Caracterul experimental i-a fost când reproșat, când elogiat, fiind cel mai adesea convertit în structurile mai largi ale textualismului sau ale postmodernismului. Situarea lui este clară în continuarea Școlii de la Târgoviște. Radu Petrescu și Mircea Horia Simionescu sunt invocați adesea ca maeștri recunoscuți. Pentru Gheorghe Crăciun
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
paralele cu beletristica: sociologie, antropologie, etnologie, doctrine politice, istorie. Cu asta m-am rotunjit oarecum, știu multe. De aceea refuz să mă mai angajez vreodată în politică. M-am lecuit. V.P: Vă place politica, domnule Ovidiu Genaru? Ce le reproșați actualilor politicieni? O.G.: Rămân spectator la bâlciul deșertăciunilor. Fiecare popor trăiește în zeama lui. Și poate numai ceea ce se vede că poate. Ăștia sunt oamenii, cum sunt, cu ei ieșim la defilare. Alții, de unde? N-avem alții. Să împrumutăm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
muncă de la țară” - „izvor sacru de rodire” —, dulcea Înfrățire - cum zice tot el - dintre om și pămînt. (Plugurile, Sămănătorii, Rodica, Secerișul, Cositul). Sentimentul de natură lucrată, Însuflețită se Întărește prin aceste scene cîmpenești. Lirismul devine idilic și etnografic. Totuși idilismul, reproșat poetului În diverse chipuri, nu distonează cu atmosfera generală a Pastelurilor, pregătirea pentru sărbătorile naturii, unirea mistică dintre soare și pămînt, procesul fecundității, integrarea elementului uman (Într-un chip, e drept, decorativ!) În ritmurile cosmice ale materiei etc. * Alecsandri cîntă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
în legătură cu ceea ce se spune și ceea ce se înțelege. De exemplu: „Dacă am înțeles bine, ceea ce-mi reproșezi este... și acest lucru te face să...”. - R pentru recunoaștere: cea de a doua etapă constă în a admite faptele (dacă faptele reproșate sunt reale) și emoțiile (dacă faptele reproșate au deranjat în mod real pe celălalt). - D pentru decizie: cea de a treia etapă apare în mod natural atunci când celelalte două au fost bine realizate. Decizia poate fi luată în trei moduri
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
înțelege. De exemplu: „Dacă am înțeles bine, ceea ce-mi reproșezi este... și acest lucru te face să...”. - R pentru recunoaștere: cea de a doua etapă constă în a admite faptele (dacă faptele reproșate sunt reale) și emoțiile (dacă faptele reproșate au deranjat în mod real pe celălalt). - D pentru decizie: cea de a treia etapă apare în mod natural atunci când celelalte două au fost bine realizate. Decizia poate fi luată în trei moduri: să se accepte critica sau criticile, să
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
afectarea „delirului” verbal și a exprimării obscure, ca și de retorica imnică, asociată cu viziunea folclorizantă și mitologizantă. Îmbinate în proporții diferite, aceste elemente aveau să se regăsească în întreaga creație lirică a lui I. Poetului i-au fost uneori reproșate versatilitatea stilistică, multiplicarea uneori deconcertantă a formulelor discursului liric, desele schimbări de registru. De fapt, pluralitatea expresiei, coexistența fațetelor diverse reprezintă însușiri definitorii ale profilului său liric. Relativ prolific - unsprezece cărți în douăzeci de ani -, poetul nu a putut evita
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]
-
onorată cu atât de multe lacrimi". De multă vreme, scrie el în Prefață, voiam să încerc dacă pot să fac o tragedie cu această simplitate a acțiunii care a fost atât de mult pe gustul anticilor." Această simplitate fiindu-i reproșată, Racine o justifică bazând-o pe exigența față de verosimil: "Numai verosimilul impresionează în tragedie, scrie el în Prefață. Și ce fel de verosimil există când se întâmplă într-o zi o multitudine de lucruri ce s-ar putea întâmpla în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
evreii morți erau asimilați postum În aceleași comunități locale care Îi prigoniseră În timpul vieții. Dar acum, presupusul cosmopolitism al evreilor - legăturile internaționale de care Stalin sperase să profite În lunile negre ce au urmat ofensivei germane - le era din nou reproșat, pe măsură ce taberele Războiului Rece se conturau, iar contactele și comunicările internaționale din timpul războiului deveneau În ochii lui Stalin o culpă retroactivă. Primele victime au fost chiar liderii evrei ai Comitetului Antifascist. Solomon Mihoels, principalul său animator și o figură
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]