280 matches
-
fervoarea mistică (sau teologică) a lui Nicolae Balotă nu explică întrutotul infailibilul său discernământ politic. Înclinăm să credem că, mai curând, însuși cultul său pentru lectură - care presupune liniște, diversitate a opiniilor, comunicare afabilă cu semenii - a dus la o repudiere a extremismelor, însoțite întotdeauna de acte de vandalism și de urlete. Nicolae Balotă detesta tot ceea ce perturba actul lecturii. Tânărul savant nu numai că nu rămâne indiferent la dezastrul civilizației românești, dar înregistrează chiar, cu un fel de panică, semnele
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
se află în bună conviețuire, până la un amestec binevenit, ca să nu mai vorbim de faptul că separarea genurilor e o credință strămoșească. Și chiar critica în înțelesul consacrat al cuvântului n-are de ce să se simtă vexată, știind de unde vine repudierea... În plus, cei mai mulți mari scriitori prețuiesc "nobila dialectică a criticii". Între aceștia, și Nichita Stănescu care, nici mai mult, nici mai puțin, aduce "Omagiu criticii literare și criticilor literari, pe care îl citez pe ordinea de zi". O face cu
Nichita Stănescu și critica literară by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8570_a_9895]
-
tunam și fulgeram împotriva existențialiștilor" - ar fi a treia contradicție explicită. Scrisorile celor doi arată, într-adevăr, că-i preferau pe mistici, iar în această ecuație existențialiștii nu putea fi decât repudiați. Aviditatea noastră de clasicism era legată, teoretic, de repudierea celor două curente literare: sămănătorismul și tradiționalismul" - a patra contradicție. Tradiționalismul și sămănătorismul sunt, în fond, false forme de clasicism. Dar în conservatorismul comun celor trei curente, cerchiștii creau o delimitare, încercau separarea valorilor eterne ale clasicismului de cele conjuncturale
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
operei lui Petru Popescu, înțelegere minată de prejudecăți sau analize superficiale, e nevoie de cunoașterea facturii romanului de largă popularitate și de o demarcare a elementelor literare originale. Despre Petru Popescu se afirmă uneori cu dispreț și cu o evidentă "repudiere" că scrie după rețete populiste într-un mod facil. Se uită însă faptul că autorul romanului Prins scria încă din România cu un ochi complice la succesul de public. În treacăt, Dulce ca mierea e glonțul patriei era socotit "roman
Petru Popescu – istoria unei receptări by Dinu Bălan () [Corola-journal/Journalistic/7044_a_8369]
-
cine renunță la trepied abdică de la modelul european. Dacă-i îmbrățișăm unghiul de interpretare, nu ne rămîne decît să urmărim epocile istorice ca să găsim „morfologia“ pe care, sub imperiul trinității, fiecare perioadă și-a dobîndit-o. Se constată ușor că, în ciuda repudierii lui Spengler și Frobenius, Noica le preia termenul consacrat („morfologia culturii“) și îl folosește cu o radicală modificare de accent: există o morfologie care e mult mai profundă decît tiparele descoperite de Spengler, și anume morfologia gramaticală a părților de
Onomatopee și holomer by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4334_a_5659]
-
acceptă. Un poem se numește Arta moartă a comparației (probabil ca o trimitere la Instituția moartă a poștei, volumul lui Ionuț Chiva) și, iarăși, poate fi citit în două feluri. Ca o declarație de unicitate zen și, desigur, ca o repudiere a unei formule literare. „Înainte să-mi strîng cortul,/ mia zis ceva foarte frumos din Semiologie,/ că la astm suflul plămînilor e ca vîntul șuierînd pe sub uși,/ la pneumonie ca scîrțîitul zăpezii aerate sub tălpi/ și că plămînii bolnavi de
Naivii și sentimentalul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4264_a_5589]
-
perioada pro-sovietismului afișat a trecut, s-a promovat, la fel de agresiv, un autohtonism dintre cele mai primitive, un naționalism furibund. Din punct de vedere al propagandei oficiale, naționalismul de după 1965 a fost prezentat drept contrazicere a comunismului din prima fază, drept repudiere a idealului sovietic; în realitate, a fost vorba doar de un nou ambalaj pentru exact aceeași politică, adică pentru comunismul intransigent, pur și dur, pentru respingerea programatică a europenismului. Doar naivii își mai pot închipui astăzi că, între anii 1947
Întoarcerea fiului gonit by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9980_a_11305]
-
abisul confortabil al unei ingenioase, subtile relativități. Neîncumetîndu-se a se întoarce la orizontul creștin și realizînd insuficiența rațiunii iluministe care a instrumentat scopul "binelui uman", împingîndu-l nu doar spre subordonarea tehnică a ființei ci și spre ideologiile totalitare, filosofii constată repudierea oricăror prescripții, a oricăror imperative, a oricăror datorii. Morala se vede deposedată de trăsăturile sale de bază, universalismul, autonomia, autoritatea, translîndu-se în particular și ipotetic, naufragiind într-o mare diversitate de conexiuni. Preocuparea ce-ar fi în măsură a o
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
acolitului lui Stalin, A. A. Jdanov, care a formulat aceste cerințe mai răspicat în 1946, cunoscute și la noi, la vremea lor, și aplicate cu oarecare întârziere. Criticii noștri din anii 1948-1950 au preferat să vehiculeze termenul de proletcultism, în ciuda repudierii lui de către Jdanov sub învinuirea de deviaționism și nesupunere față de partid, până în 1951, când a intervenit o schimbare în fa-voa-rea noțiunii de realism socialist, de sorginte stalinistă. A doua opțiune clară este aceea exprimată de Nicolae Manolescu, într-un răspuns
Proletcultism sau realism socialist? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8211_a_9536]
-
lui Nicolae Manolescu și Eugen Simion din anii '60, G. Călinescu nu mai are apărători la fel de statornici și de convingători. Dacă nu cumva greșesc, G. Călinescu nu se află astăzi printre referințele criticilor tineri. Ei continuă o simptomatică atitudine de repudiere a modelului călinescian, persistentă de vreo trei decenii, din mai multe pricini declarate, alcătuind un adevărat rechizitoriu: clișeizarea unor formule critice transmise pe cale didactică până la sațietate, absolutizarea criticii estetice într-un moment de expansiune a culturalului postmodern și a relativismului
Modelul călinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9726_a_11051]
-
unul dintre spartanii repudiați datorită diformităților sale, își găsește adăpost la această curte a "Miracolelor" tocmai datorită monstruozității sale, cum pare să sugereze regizorul. Democratica societate spartană care întreține un cult păgîn se bazează în același timp pe eugenie și repudierea handicapaților, pe disciplinarea extrem de dură a cetățenilor, pe o plutocrație. La întrebarea simplă, "ce-i mîna pe ei în luptă?", regizorul găsește două răspunsuri, ambele emfatizate printr-o retorică gonflată, artificială: dragostea de țară și gloria, dublată de plăcerea de
Spartachiada de la Termopile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9758_a_11083]
-
interesa cu preeminență „instrumentele de lucru și metodele de redactare“, „stările infertile , de sterilitate și inhibiție, de vulnerabilitate și crispare“, „tabieturile, tipicurile, alinturile, capriciile și chiar și viciile ce însoțesc îndeobște elaborarea unui text literar“, „ îndoielile și vanitățile , dubiile și repudierile de sine în perspectiva timpului“, „ispita abandonului, iminența momentelor de lașitate interioară sau, dimpotrivă, asumarea actului creator pentru valoarea lui cathartică“. O subtextuală decepție mustește în liniile unui asemenea aparent pedant program de investigație. Sine ira et studio, prozatoarea vădește
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
în totalitate, instrumentul lingvistic? S-ar cuveni să-i rejectăm în numele unui dezolant parti pris etnic pe Konrad, Nabokov, Lawrence Durell, Becket, Kundera, Brodski? Să-i omitem pe Fundoianu, Voronca, Panait Istrati, Gherasim Luca, Ionescu, Cioran? Înregistrăm, e drept, o repudiere a entității românești pe meridianele străinătății, dar și la noi acasă. Din motive pe care n-ar avea rost a le aminti aici, conaționalii noșțri au căpătat o proastă reputație în Occident, nu chiar în anii din urmă (nu apare
O expertiză a Răului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7682_a_9007]
-
ar fi caracterizat filozoful. Adică o amestecătură de întîmplări și conversații semănînd izibitor cu pestrițătura haotică a unei rubrici de fapt divers: detalii adunate alandala, ca într-un evantai amețitor ce nu poate reda substanța unui spirit filozofic. Și totuși, repudierea dosarului nu o putem împărtăși. Pentru exegeți și biografi, paginile de față sunt o mană cerească. Cu o condiție însă: să ai discernămîntul de a citi selectiv, dînd la o parte pojghița deformatoare a opticii celor care îl filau pe
„Obiectivul“ Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7121_a_8446]
-
cu timpul începe să te înspăimînte: căci realizezi că lumea e cu mult mai smintită decît te-ai fi așteptat. Cu alte cuvinte, cînd un element grotesc ajunge să-ți provoace oroare se cheamă că ai atins pragul orcinos al repudierii instinctive. „Orcinos“ însemnînd: ceva slut și respingător, amintind de umbrele iadului. Iar impresia cu care rămîi în urma lecturii e că trăim într-un iad de mascarlîcuri în fața grozăviei cărora singura atitudine cuvenită e hohotul nebunesc. Iată de ce rîndurile din Teologia
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
de invenție spumoasă, calități pentru a căror adulmecare e nevoie de altă înzestrare decît cea cerută de comediile bufe. Dacă viața e o greșeală, adică o glumă proastă a destinului obscur, atunci în fața ei singura reacție firească e cea de repudiere în numele unui sarcasm superior. Teologia albinoșilor este o astfel de repudiere făcută de la înălțimea unui talent indubitabil. Vituperarea e împinsă aici pînă la ultima consecință, de aceea cititorul resimte lectura ca pe o trezire prin oripilare. Și la atîta trezire
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
altă înzestrare decît cea cerută de comediile bufe. Dacă viața e o greșeală, adică o glumă proastă a destinului obscur, atunci în fața ei singura reacție firească e cea de repudiere în numele unui sarcasm superior. Teologia albinoșilor este o astfel de repudiere făcută de la înălțimea unui talent indubitabil. Vituperarea e împinsă aici pînă la ultima consecință, de aceea cititorul resimte lectura ca pe o trezire prin oripilare. Și la atîta trezire, atîta plăcere livrescă.
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
el cu groază și el se uită la noi cu milă. Repulsia comuniștilor față de mistică și față de sfinți a dus la încărcarea mistificării cu o conotație de josnică apucătură irațională, urmarea fiind că decenii la rînd anatema la modă pentru repudierea incomozilor era etichetarea lor ca mistificatori. În realitate, fără mistificare nu se ajunge la trăire mistică și e ridicol să ne închipuim că un sfînt se poate uni cu numenul altfel decît mistificîndu-se. Iar dintre miile de mistificatori autentici din
Sfîntul fără moaște by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6136_a_7461]
-
Brătianu, fostă elevă a scriitorului și jurnalistului, va arăta că s-a gândit la el chiar în ziua Armistițiului, pe când era la Iași, și că a refuzat mereu să creadă în acuzele de trădare ce i s-au adus!16. Repudierea căpitanului Kremnitz A colaborat sau nu cu autoritățile germane de la București, Slavici trebuie să sufere. Pentru că s-a simțit umilit (când cu intrarea în război), premierul Ion I. C. Brătianu dispune anchetarea „trădătorilor”. Când este adus în fața Curții marțiale, Slavici are
Ioan Slavici – „spion” și „trădător” by Lucian-Vasile Szabo () [Corola-journal/Journalistic/4876_a_6201]
-
Gheorghe Grigurcu Consacrîndu-i poetului Cezar Ivănescu o interpretare la dimensiunile unui volum, Petru Ursache practică o critică ce s-ar putea numi existențială. Ce înseamnă aceasta? O repudiere a acelui „exercițiu” ce urmărea „blînda asasinare a autorului” pentru a rămîne exclusiv opera, limbaj în sine, desfăcut de relațiile cu ființa meditativă, afectivă, corporală, căruia, bunăoară, structuralismul i-a dat o impozantă ilustrare, prin repunerea în drepturi a ființei
O critică existențială by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5404_a_6729]
-
Întrebări privitoare la credință, apărută de curînd la Humanitas. Convorbirea s-a petrecut, cum a declarat la început H.-R. Patapievici, sub semnul a trei valori: tradiție, libertate și comunitate. Concluzia întîlnirii: soarta civilizației europene coincide cu soarta creștinismului, iar repudierea publică la care e supusă astăzi religia lui Hristos înseamnă două lucruri: că Europa e în declin și că, spre a supraviețui, creștinii trebuie să facă ce au făcut la început: să coboare în catacombe. Bun cunoscător al culturii europene
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5193_a_6518]
-
Baudelaire, construită pe același calapod logic: „Tous les élégiaques sont des canailles”; se vede treaba că formula s-a transmis din generație în generație, fiind mereu adaptată la imperativele ideologice și/sau estetice ale momentului -n.m.T.U.). Scăpaseră de repudiere doar vreo două-trei epigrame.” vi i Mihai Sorin Rădulescu, Genealogii, Editura Albatros, București, 1999. ii Apud Mihai Sorin Rădulescu, op.cit., p. 198. iii Pentru mai multe detalii privind ascendenții lui Al. Paleologu vezi Mihai Sorin Rădulescu, op.cit., pp. 198-200. iv
Familia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii (II) by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6737_a_8062]
-
așeze sub cupola terna a termenului de antimodern ține mai curînd de o înrîurire a modei decît de o preferință personală. Potrivit lui Compagnon, însușirile definitorii ale antimodernilor (un sinonim specios pentru reacționari) șunt în număr de șase: respingerea Revoluției Franceze, repudierea Epocii Luminilor, optică pesimista, credința în păcatul originar, năzuința spre sublim și vituperația discursiva. Dar mai presus de ele, ceea ce ii definește pe toți este neputința de a se împacă cu timpul în care le-a fost dat să trăiască
Falanga inadaptaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6545_a_7870]
-
merite atîta efort, ca atunci cînd vezi un șahist care, în loc să joace partide spectaculoase, se apucă să privească sub lupă timbre prăfuite înfățișînd pioni, nebuni și cai. Apoi îți amintești că de chichițele acestea au atîrnat verdicte de caterisire și repudieri de erezii pentru a înțelege că însemnătatea lor a fost altădată crucială. Numai că e îndeajuns să strecori sub text premisa obligatorie a prezenței divine ca literele să capete plinătate. Concluzia e una singură: au sens doar cărțile al căror
Vetustele și desuetele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6370_a_7695]
-
care poți depista ideologii onești de cei preschimbați în agenți de propagandă este cel autoreferențial: e curat teoreticianul care atrage atenția asupra pericolului reprezentat de mișcarea din care el însuși face parte, în vreme ce propovăduitorul infailibității e dubios pînă la pragul repudierii. În această privință, Paul Gottfried, un conservator cu lungă activitate în breaslă, un „paleoconservator" în jargonul tagmei, e un autor onest: face tot ce poate să te lecuiască de conservatorii americani. Și nu-i trebuie prea mult, profesorului de la Elisabethtown
Epitaf pentru conservatori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6324_a_7649]