50 matches
-
meu: pornind de la ele și sfârșind cu ele, caut să rotunjesc o primă imagine coerentă a terorii în spațiul estetic autohton și să legitimez utilizarea exegetică a conceptului. (Între paranteze fie spus, horror-ul, ca expresie a visceralului și a repugnantului, nu pare a avea priză la publicul autohton: din 1990 și până astăzi, nu s-a impus nici un autor de gen în România 3. De ce? Răspunsul la o asemenea problemă nu s-ar putea oferi decât într-o carte separată
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Novac-Ileana parcurge, precum ați intuit deja, șapte existențe succesive, consumate întru eros și încheiate violent și oribil. De vreme ce de fiecare dată dragostea are un deznodământ tragic, acest fapt nu face decât să obosească prin repetiție și prin insistența asupra elementului repugnant. Metempsihozele diadei antropice amintite se întind pe mii de ani: în India, în Egipt, în Babilon, în Imperiul Roman, în Germania medievală, în Franța revoluționară și în România modernă. Tablourile de epocă și de moravuri sunt abia schițate, din complexa
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
5 Menționez că traducererile tuturor citatelor din autorii străini, în afara celor în cazul cărora am specificat, în Bibliografie, traducătorul, îmi aparțin. 6 Există, de altfel, mulți autori care confundă teroarea (ca expresie a anxietății rafinate) cu groaza (ca expresie a repugnantului extrem), plasând ambele concepte sub auspiciile generoase ale termenului de horror. Cf., de exemplu, Sullivan, 1986: 116-17. 7 Gina Wisker subliniază caracterul ambivalent al ficțiunii terifiante (pe care o asimilează, neglijent, celei horror), notând că aceasta "întrupează ceea ce este, paradoxal
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
criticul, ar putea face din poezia lui G. Țărnea o alternativă la "mizeralismul exasperant"al tinerilor poeți de azi. E. Negrici constată cu amărăciune - și, din păcate, are dreptate - că "asaltul zonelor tabuizate în comunism"printr-un limbaj sexual adesea repugnant "pare să devină o simplă sclifoseală literară"și riscă să se transforme repede tot într-un soi de "rătăcire". Nu cred însă, alături de autorul Sistematicii poeziei, că, dincolo de realizările poeziei lui G. Țărnea, acest tip de discurs poetic de dragoste
Tot poezia de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15063_a_16388]
-
oraculară a acestei cărți). Aura glorioasă a Elegiilor a dăunat însă, cred eu, receptării poeziei lui Nichita Stănescu, redus la această formulă abstractizantă, din care imaginația comentatorilor a stors tot ce se putea stoarce. Citite într-o grilă metafizică astăzi repugnantă, aceste poeme au infuzat, o dată pentru totdeauna, în imaginarul colectiv mitul poetului (cu inițială majusculată) ca oficiant al unor de tot ciudate ritualuri orfice. Că acest tratament i-a dăunat lui Nichita Stănescu însuși, nu mai încape îndoială. Dar, după
Încă 11 elegii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2764_a_4089]
-
dezaxată. Cartea lui Mitchievici urmărește, printre altele, formele dezaxării manifestate în felurite spații ale umanului, astfel cum apar în reprezentările unui Caragiale dispus să decredibilizeze mituri . Astfel mitul nevinovăției copilărești este dinamitat de „antiliricul“ Caragiale, mereu sufocat de prezența copiilor „repugnanți“ : „Pentru a epuiza acest topos al copilăriei care poate ascunde un complex oedipian rău lichidat, un alt episod este relevant, impresia dezagreabilă pe care i-o produce privirea insistentă a unui copil și în cele din urmă atingerea acestuia. Copilăria
Subiecte deschise by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2384_a_3709]
-
topos al copilăriei care poate ascunde un complex oedipian rău lichidat, un alt episod este relevant, impresia dezagreabilă pe care i-o produce privirea insistentă a unui copil și în cele din urmă atingerea acestuia. Copilăria în ce are ea repugnant dezagreabil apare în persoana unui copil, ca o accentuare a deprecierii unui topos literar“. Copiluldiavol apare aici, apare în Vizita, apare în Dl. Goe, completând dimensiunea monstruosului cu o componentă a ceea ce Mitchievici numește teratologia lui Caragiale, mai bogată în
Subiecte deschise by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2384_a_3709]
-
de remușcări când i se pare că iubirea pentru Mașa îi diluează devotamentul pentru magistru : "E greșit că am venit la Iasnaia Poliana să lucrez cu Tolstoi și, în schimb, stărui nebunește asupra relațiilor mele cu o femeie." Numai Certkov, repugnantul, indezirabilul Certkov, cel detestat de toți, profitând doar de suspecta afecțiune a lui Tolstoi, nu-și slujește idolul, ci cauza tolstoianismului pe care acesta a generat-o și o reprezintă. În ultimele ceasuri de la Astapovo, după ce a alertat toată presa
Un „docu-roman“ by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6744_a_8069]
-
grotești și impotenți ce asaltează o Diană, o suverană inaccesibilă a farmecelor. Pune atîta dispreț în privirea pe care le-o aruncă încît îi strivește grămadă și le-ar mai și aplica o pedeapsă degradantă (dar meritată), ca unor animale repugnante. Nimeni în poezia noastră n-a mai îndrăznit să se aburce pe un așa tron inacostabil de feminitate imperială, pe așa scară de superbie zeiască. Am avut destule mîncătoare de bărbați (de la Alice Călugăru încoace) și chiar unele bampirițe, dar
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]
-
ins malefic. Să demontezi o psihologie de răufăcător, înregistrând dinăuntru ce determină și ce justifică devierile de comportament - întreprinderea poate duce la atenuarea unei aversiuni normale față de abjecție. Scriitorul e prevenit: când explici și motivezi, chiar dacă nu scuzi, firește, natura repugnantă a unor fărădelegi, nu mai poți arunca în voie anatema. Din unghiul artei, rezultatul excelent obținut confirmă eficacitatea demersului. Mai rămân însă, poate, rezerve de formulat din altă perspectivă. Ce vreau să afirm? Contactul cu o materie deloc neutrală ascunde
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
azi, savanții ne și demonstrează. Fie că era vorba de un adevăr poetic, fie că era vorba de unul științific, ele l-au luat de bun și s-au pus pe denunțarea misteriozității și pe transformarea iubirii în ceva strict repugnant". Ș.a.m.d. Latura ardelenească a relativizantului Al. Cistelecan se relevă și în seriozitatea (de astă dată deloc mimată) pe care o învederează în stabilirea filiațiilor poeticești. Opurile contemporanilor nu apar în ochiul d-sale, așa cum prea adesea se întîmplă
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
spectacol al unei vesele anomii. Și da, spectacolul pe care-l dă societatea, marele show al ipocriziei, este net mai detestabil, decât spectacolul cruzimii care-i aduce în scenă pe tinerii furioși. Umanitatea care defilează pe scena societății are ceva repugnant: o pereche de părinți bizari, un tânăr asistent cu alură gay în colanți mulați, un scriitor cu o figură de satir, care respiră cruzime prin toți porii atunci când îl torturează cu Simfonia a IX-a a lui Beethoven, pentru o
Decojind portocale mecanice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2584_a_3909]
-
blond, cu care a și înotat, l-a costat jumate sala la bar! Cam asta era „comunicarea“! VERBA WOLANd Ce ar citi diavolii? Ruxandra CESEREANU Există cititori care urăsc cărțile: în sensul în care acestea le provoacă reacții viscerale violente, repugnante, oribile. Dar, oare, există și cărți care își urăsc cititorii? Mai exact este posibil ca și autorii să își urăscă, uneori, posibilii cititori? Să scrie în așa fel încât viitorii lor cititori să se simtă pedepsiți, umiliți, alungați, schingiuiți? Ideea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
care a iubit enorm (monstruos) și care tocmai prin iubirea ei uriașă a declanșat o formă neobișnuită de hybris care a făcut-o să își distrugă familia: să își ucidă copiii, astfel încât, de fapt, pe Iason (bărbatul impur, adulterin, culpabil, repugnant) să îl ucidă simbolic, în efigie. Femeie, m-ai ucis, îi strigă Iason atunci când își zărește copiii morți. Este Medeea înrudită cu Fedra la nivelul pasiunii care le-a marcat pe ambele? De ce Fedra este pedepsită ori mai exact se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
se retrase, apoi Încercă a doua oară. Senzația era aceeași. Pur și simplu i se tăie răsuflarea. Mai fă-o o dată, dar mai iute! Își zise, dar subțirimea și flexibilitatea metalului, care Înainte aproape că o atrăsese, i se părură repugnante În comparație cu grăsimea elastică a pulpei. Tăietura era prea exactă. Crestăturile pe care și le făcuse se umpleau cu sînge, iar acesta se ridica Încet, totuși - de parcă s-ar fi Împotrivit - și părea că se Întunecă și se coagulează instantaneu. Marginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a umplut locul vacant lăsat de Hitler în acea parte a psihologiei germane care râvnește după un lider“. Sau de cei care, precum regizorul Ingmar Bergman în memoriile sale, constată că „am fost înecați într-un val de frumusețe devastatoare, repugnantă“... Și atunci de ce scriu? Scriu fiindcă aniversarea centenarului prilejuiește o devărsare de articole în presa muzicală europeană ce depășesc limita unei celebrări decente, tinzând mai curând spre o beatificare a personajului și a calităților sale. „Maestro al secolului“ titrează lunarul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
îndoiturile brutale ale hârtiei pentru a puncta un loc anume într-o carte, prin sfârtecări hazardate din neglijență și ignoranță. Or, aceste ravagii sunt mai dureroase decât cele comise de incendiatorii și torționarii de odinioară. Întrucât nimic nu este mai repugnant decât indiferența față de cărți. Cei care ard, împușcă ori fecalizează cărți sunt niște oameni bolnavi. Dar cei care le distrug încetul cu încetul, din ataraxie și indiferență, sunt cât se poate de normali. Din păcate. BUCUREȘTI FAR WEST Marea armonie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
cel mai sumbru dignostic sociologic e faptul că din fresca pe care nu șovăi să o numesc Argentina contemporană lipsește silueta ecvestră a unui gaucho, iar În locul ei se remarcă evreul, israelitul, pentru a denunța fenomenul În Întreaga sa cruzime repugnantă. Vajnica figură a „cumătrului mahalagiu“ acuză o analoagă capitis diminutio: vigurosul metis, care și-a impus pe vremuri lubricitatea „fumurilor și cuțitelor“ pe pista de neuitat de la Hansen, unde pumnalul se oprea numai În fața câte unui upper cut de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nădușală, să mă fac atent la moacă, da ieram cu gându aiurea și să repet da, da, ha, ha, ca coru dă greci. Apoi am servit coniac În baloane și mandea am trecut ca valiza deplomatică la tărășeniile ăle mai repugnante, la pantomima pă bune și, pă scurt, la aia de-i zice risipă dă parole fără cap și pardon. Patinaju ăla a fost nașpa: doctoru Persky, care nu Înghite să să strălucească ș-altu, s-a schimonosit la moacă dă Învidie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Sperau oare cei ce-1 trimeteau în vindecarea lui? Sau un egoism inconștient îi îndruma să înlăture din decorul lor acea efigie melancolică, care, fără nici o rezonanță acum către înconjur, se putea mai lesne dizolva în izolare? Moartea fiind operație repugnantă, era salutar gestul lor de a transporta pe condamnat într-un azil anume pregătit. Elena comentase cu Marcian ciudățenia procedărilor lui Maxențiu. Marcian surâsese indulgent și semnificativ, și Elena înțelesese 241 16 v, Fecioarele despletite, Concert din mimcă de Bach
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
profețiilor făcute mai înainte asupra ta, să te lupți lupta cea bună (1Tim 1, 18); pe Arhip îl numea cel împreună-oștean cu noi (Fil 1, 2). Dacă armata, războiul, bătăliile, atacul, soldatul și armele ar fi fost nume și lucruri repugnante spiritului evanghelic, ar fi iritat sigur pietății și zelului apostolic, rigidității doctrinare și normelor disciplinare ale Apostolului, care nu ar fi ezitat să le elimine din viața creștină și nici nu ar fi folosit un limbaj cu specific milităresc în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ajungând la disprețul faptelor meritorii, golindu-le de orice consistență morală. În paralel, în Biserica dătătoare de legi, montaniștii vedeau o deviere și o trădare a conformității genuine și integrale a legii evanghelice, care dezicea viața militară și războiul considerate repugnante și antitetice principiilor umanității, fraternității și pacifismului predicate de către aceasta. De aceiași părere erau și maniheii, cu toate că învățătura lor nu era o simplă erezie creștină, ci chiar o nouă religie. Biserica a considerat-o erezie datorită însușirii unor elemente tipic
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
totul, în chinga unui tezism agasant. Într-un antagonism ireductibil, două tabere se înfruntă: de o parte, cei săraci lipiți pământului, care „crâșcă și gem”, schingiuiți, batjocoriți, iar de alta, agresorii, nesătui și câinoși, cu o înfățișare neapărat caricaturală sau repugnantă. Când le ajunge cuțitul la os, urgisiții se răzvrătesc și mânia lor îi împinge la cumplite, sângeroase fapte. Obsedați de „pământ și slobozenie”, ei ucid cu sete, pradă unei beții a răzbunării, dau foc, fac prăpăd pe unde trec. E
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
incredibil de pătimași, de incapabili de dialog, de nereceptivi la pluralitatea de discursuri politice ce începuse să se nască. Știu și familii care au ajuns la divorț din pricina diferențelor de opinii politice! Exista ceva fascinant și, în același timp, foarte repugnant în politica de atunci. Acum, am senzația, n-a mai rămas nimic fascinant, totul se birocratizează, iar politica, în loc să ne provoace, a început, mai degrabă, să ne plictisească. Sunt cam aceleași fețe de peste 15 ani. Unele, îl aminteam pe d
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Madona, simbol al unei maternități în care sexualitatea a fost sublimată în cel mai înalt grad, a devenit o femeie abandonată propriilor sale simțuri, în detrimentul instinctului matern. Rodul pântecului, darul maternității, al vieții, este împins la periferia tabloului sub forma repugnantă, derizorie a unui fetus, rezultat rezidual al unui posibil avort. De o femelitate fornicatorie, Madona lui Munch se află în transa unui extaz sexual. În spațiul ramei, într-un lichid roșu plutesc spermatozoizi, parodiere sarcastică a fertilității. Avem de-a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]