50 matches
-
rolul de judecător și juriu al eșecului pacientului de a duce o viață responsabilă, inamicul care ar putea face rău pacientului devine chiar el. Numai un pacient nechibzuit i-ar putea spune adevărul unui astfel de medic. (...) Vigilentismul medical este repugnant"3. Din temeiurile menționate, cred că întrebarea care ne-a preocupat în primul rând în cadrul acestei lucrări Care este idealul adecvat al dreptății în distribuția serviciilor de îngrijiri de sănătate? trebuie să-și găsească răspunsul undeva pe drumul de la egalitarianism
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
meu: pornind de la ele și sfârșind cu ele, caut să rotunjesc o primă imagine coerentă a terorii în spațiul estetic autohton și să legitimez utilizarea exegetică a conceptului. (Între paranteze fie spus, horror-ul, ca expresie a visceralului și a repugnantului, nu pare a avea priză la publicul autohton: din 1990 și până astăzi, nu s-a impus nici un autor de gen în România 3. De ce? Răspunsul la o asemenea problemă nu s-ar putea oferi decât într-o carte separată
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Novac-Ileana parcurge, precum ați intuit deja, șapte existențe succesive, consumate întru eros și încheiate violent și oribil. De vreme ce de fiecare dată dragostea are un deznodământ tragic, acest fapt nu face decât să obosească prin repetiție și prin insistența asupra elementului repugnant. Metempsihozele diadei antropice amintite se întind pe mii de ani: în India, în Egipt, în Babilon, în Imperiul Roman, în Germania medievală, în Franța revoluționară și în România modernă. Tablourile de epocă și de moravuri sunt abia schițate, din complexa
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
5 Menționez că traducererile tuturor citatelor din autorii străini, în afara celor în cazul cărora am specificat, în Bibliografie, traducătorul, îmi aparțin. 6 Există, de altfel, mulți autori care confundă teroarea (ca expresie a anxietății rafinate) cu groaza (ca expresie a repugnantului extrem), plasând ambele concepte sub auspiciile generoase ale termenului de horror. Cf., de exemplu, Sullivan, 1986: 116-17. 7 Gina Wisker subliniază caracterul ambivalent al ficțiunii terifiante (pe care o asimilează, neglijent, celei horror), notând că aceasta "întrupează ceea ce este, paradoxal
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Madona, simbol al unei maternități în care sexualitatea a fost sublimată în cel mai înalt grad, a devenit o femeie abandonată propriilor sale simțuri, în detrimentul instinctului matern. Rodul pântecului, darul maternității, al vieții, este împins la periferia tabloului sub forma repugnantă, derizorie a unui fetus, rezultat rezidual al unui posibil avort. De o femelitate fornicatorie, Madona lui Munch se află în transa unui extaz sexual. În spațiul ramei, într-un lichid roșu plutesc spermatozoizi, parodiere sarcastică a fertilității. Avem de-a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
incredibil de pătimași, de incapabili de dialog, de nereceptivi la pluralitatea de discursuri politice ce începuse să se nască. Știu și familii care au ajuns la divorț din pricina diferențelor de opinii politice! Exista ceva fascinant și, în același timp, foarte repugnant în politica de atunci. Acum, am senzația, n-a mai rămas nimic fascinant, totul se birocratizează, iar politica, în loc să ne provoace, a început, mai degrabă, să ne plictisească. Sunt cam aceleași fețe de peste 15 ani. Unele, îl aminteam pe d
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
cel mai sumbru dignostic sociologic e faptul că din fresca pe care nu șovăi să o numesc Argentina contemporană lipsește silueta ecvestră a unui gaucho, iar În locul ei se remarcă evreul, israelitul, pentru a denunța fenomenul În Întreaga sa cruzime repugnantă. Vajnica figură a „cumătrului mahalagiu“ acuză o analoagă capitis diminutio: vigurosul metis, care și-a impus pe vremuri lubricitatea „fumurilor și cuțitelor“ pe pista de neuitat de la Hansen, unde pumnalul se oprea numai În fața câte unui upper cut de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nădușală, să mă fac atent la moacă, da ieram cu gându aiurea și să repet da, da, ha, ha, ca coru dă greci. Apoi am servit coniac În baloane și mandea am trecut ca valiza deplomatică la tărășeniile ăle mai repugnante, la pantomima pă bune și, pă scurt, la aia de-i zice risipă dă parole fără cap și pardon. Patinaju ăla a fost nașpa: doctoru Persky, care nu Înghite să să strălucească ș-altu, s-a schimonosit la moacă dă Învidie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
se retrase, apoi Încercă a doua oară. Senzația era aceeași. Pur și simplu i se tăie răsuflarea. Mai fă-o o dată, dar mai iute! Își zise, dar subțirimea și flexibilitatea metalului, care Înainte aproape că o atrăsese, i se părură repugnante În comparație cu grăsimea elastică a pulpei. Tăietura era prea exactă. Crestăturile pe care și le făcuse se umpleau cu sînge, iar acesta se ridica Încet, totuși - de parcă s-ar fi Împotrivit - și părea că se Întunecă și se coagulează instantaneu. Marginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
li se acordă; dar aceea de care e vorba nici n-a fost dorită, nici a fost primită măcar cu toate consecuențele ei. Când a izbucnit insurecțiunea arabă, izraeliții nu s-au dat la serviciul militar decât c-o estremă repugnantă. Toată lumea știe că-n Algeria - afară de câteva escepțiuni foarte puțin numeroase - temperamentul și obiceiurile izraeliților se-mpotrivesc în mod absolut la încorporațiunea folositoare în șirurile armatei noastre; aciia cari au intrat în armată, în mic număr, n-au voit a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mai nesărată și mai repetitivă decât am transcris-o eu aici, era, firește, absurdă. Dar ce mă irita, într-adevăr, era imaginea lui Gilbert și a lui Lizzie analizându-se unul pe celălalt și discutând, Dumnezeu știe cu câte amănunte repugnante, relațiile lor cu mine. Trebuie să adaug aici că, în ce privește teatrul, care în cazul de față a însemnat cea mai mare parte din existența lui, eu l-am format pe Gilbert. Îmi datora totul. Și acum, marioneta asta avea tupeul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Irina Cornici era bolnavă psihic, iar în al doilea caz, întrucât nu fanatismul discreționar (proiectat fantasmatic în abilități presupuse a fi exorcizatoare) este cel care clădește statura și structura unui călugăr. Ci cu totul altceva. Desigur, fiind victima acestui martiriu repugnant la început de secol XXI, Irina Cornici nu are nici o culpă legată de absența vocației sale pentru monahism. Dar ierarhii care l-au creditat pe Daniel Corogeanu și i-au îngăduit să oficieze ca monah se află în culpă. Și
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
este cea care satisface cel mai puternic necesitățile de puniție lingvistică ale indivizilor. Registrul-bestiariu are ca principal scop umilirea și ridiculizarea opozantului, care este portretizat, în societatea contemporană, mai puțin ca un monstru, și mai mult ca un animal abject, repugnant. Nimeni nu prea mai vorbește astăzi despre dragoni, balauri sau Scyla și Charibda, ci despre păduchi și viermi umani care se cuvin a fi distruși. Zoopolitica, pe care au observat-o foarte mulți analiști ai fenomenului, are acest scop. Există
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
blond, cu care a și înotat, l-a costat jumate sala la bar! Cam asta era „comunicarea“! VERBA WOLANd Ce ar citi diavolii? Ruxandra CESEREANU Există cititori care urăsc cărțile: în sensul în care acestea le provoacă reacții viscerale violente, repugnante, oribile. Dar, oare, există și cărți care își urăsc cititorii? Mai exact este posibil ca și autorii să își urăscă, uneori, posibilii cititori? Să scrie în așa fel încât viitorii lor cititori să se simtă pedepsiți, umiliți, alungați, schingiuiți? Ideea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
îndoiturile brutale ale hârtiei pentru a puncta un loc anume într-o carte, prin sfârtecări hazardate din neglijență și ignoranță. Or, aceste ravagii sunt mai dureroase decât cele comise de incendiatorii și torționarii de odinioară. Întrucât nimic nu este mai repugnant decât indiferența față de cărți. Cei care ard, împușcă ori fecalizează cărți sunt niște oameni bolnavi. Dar cei care le distrug încetul cu încetul, din ataraxie și indiferență, sunt cât se poate de normali. Din păcate. BUCUREȘTI FAR WEST Marea armonie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
a umplut locul vacant lăsat de Hitler în acea parte a psihologiei germane care râvnește după un lider“. Sau de cei care, precum regizorul Ingmar Bergman în memoriile sale, constată că „am fost înecați într-un val de frumusețe devastatoare, repugnantă“... Și atunci de ce scriu? Scriu fiindcă aniversarea centenarului prilejuiește o devărsare de articole în presa muzicală europeană ce depășesc limita unei celebrări decente, tinzând mai curând spre o beatificare a personajului și a calităților sale. „Maestro al secolului“ titrează lunarul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
și cafea cu lapte. Repet, apa nu curge, stagnează. Pasionați de botezuri sacre, e mai bine să vă abțineți! Iar pentru a vă spăla de păcatul originar găsiți ceva mai bun oriunde în altă parte. Afundarea nu poate fi decât repugnantă. Spălarea nerecomandată. Doi colaci de salvare, vopsiți în roșu și alb, legați de un stâlp bătut pe fundul apei ceva mai la vale, dovedesc că și cazul clinic al vreunui plonjon convulsiv sau al vreunui orb prea nerăbdător a fost
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
înfățișa scriitorul societatea, raporturile de clasă etc., dar și la elementele stilistice și de construcție, la modul cum erau plămădite personajele și condusă acțiunea, deci la aspecte de artă literară. Începea de acum să se vadă că, îngrădit de carcasa repugnantă a ideologicului, prizonier al acesteia, un critic literar se manifesta totuși în acele texte orientat spre valori de criteriul gustului. Faptul că era om de gust, ba încă mai mult, că era dotat cu o capacitate specială de detectare rapidă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
în pauzele destul de dese pe care ni le ofeream pentru fumat. Îngurgita nesățios cunoștințe și rezultatele se vedeau: examenele le lua pe toate cu brio și mărturisesc că-l invidiam pentru cât de bine se descurca la discipline mai tuturor repugnante, ca slava veche sau dialectologia. Cursul de lingvistică romanică al lui Iorgu Iordan, de opt sute de pagini, constituia pentru mulți o tortură. Nu și pentru Velea, ale cărui răspunsuri la examene bătrânul profesor, de toți temut, le nota întotdeauna cu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
gunoaiele, întunericul și toate celelalte, îl revoltau distrugerile și nepăsarea față de ele, dar nu le punea, ca alții, pe seama unor metehne eterne ale locului („dâmbovițene“), ci a sistemului care dusese toată țara de râpă. Și dacă multe lucruri îi erau repugnante lui Zaciu în lumea bucureșteană, încă mai multe erau acelea care totuși îl atrăgeau, care-l făceau să se simtă bine în climatul de aici, mereu căutat. Puține prilejuri de-a veni la București le-a ratat, oricât efort fizic
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
copilăriei care poate ascunde un complex oedipian rău lichidat, un alt episod este rele- vant, impresia dezagreabilă pe care i-o produce privirea insistentă a unui copil și în cele din urmă atingerea aces- tuia. Copilăria în ceea ce ea are repugnant, dezagreabil apare în persoana unui copil, ca o accentuare a deprecierii unui topos literar. Dacă trecem în revistă vocabularul utilizat de către narator constatăm ponderea substanțială pe care o au cuvintele care descriu punerea în ecuație a simțurilor, de la cel tactil
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
dăunătoare pentru sănătate: «Viața comunitară, trăită cu veselie, munca și implicarea zilnică sunt mortificări suficiente și eficace contra înclinațiilor spre rău». Personal nu evita să consulte medicul și să urmeze cu simplitate sfaturile și îngrijirile prescrise, chiar și cele mai repugnante și umilitoare. În ultima scrisoare către religioșii săi, scrisă cu două luni înainte de a muri, le scria: «Rugați-vă, rugați-vă mult pentru Părintele vostru bătrân, atât de aproape de marea chemare, pentru ca să poată înțelege darul suferinței și să o interiorizeze
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
care a iubit enorm (monstruos) și care tocmai prin iubirea ei uriașă a declanșat o formă neobișnuită de hybris care a făcut-o să își distrugă familia: să își ucidă copiii, astfel încât, de fapt, pe Iason (bărbatul impur, adulterin, culpabil, repugnant) să îl ucidă simbolic, în efigie. Femeie, m-ai ucis, îi strigă Iason atunci când își zărește copiii morți. Este Medeea înrudită cu Fedra la nivelul pasiunii care le-a marcat pe ambele? De ce Fedra este pedepsită ori mai exact se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
lumea descrisă în sonetul 66, cu adevarat, o lume pe dos? Nu cumva îți pare, mai curînd, iubite cetitor, o lume cunoscută? Lumea, pur și simplu, așa cum e? În aceste condiții, să fie oare moartea omului reflexiv singura soluție la repugnanta împrejmuire? Skakespeare își închide sonetul printr-un distih ce lasă a se înțelege că iubirea ar fi capabilă să alunge dorința autodizolvantă. Traduce, retoric și interogativ, Tomozei: „Scîrbit de tot, m-aș stinge fără glas,/ dar dragostea, murind, cui să
Sonet () [Corola-website/Science/297633_a_298962]
-
rând să privească atâta frumusețe măcar o clipă?”. Prin urmare, extazul vizual este o caracteristică a rafinamentului aristocratic și depinde strict de educația artistică de la curtea imperiala. Paradisul vizual al lui Șei Shōnagon este coerent, senin și ordonat, de aici repugnanta autoarei față de ignoranța, incoerenta ori primitivism. Exclusiv aristocrații pot avea acces la acest tip de paradis: grădină este cosmosul perfect și estetic, iar a fi în tangibilitate cu acest paradis devine o onoare vizuală. Autoarea Însemnărilor de căpătai face parte
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]