1,256 matches
-
literatura nefiind altceva decât „iminența unei revelații care nu se produce”. Mai important i se pare, folosind vorbele lui Thomas de Quincey, descoperirea unei noi probleme decât soluția uneia mai vechi. Ficțiuni, Artificii, Căutări... sunt oare acestea titlurile unui creator resemnat?
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
din obiecte, într-o absență inspirată a decorului. Obiectele și lumina nasc cel mai potrivit decor pentru această feerie în termenii lui “azi”. Ca un fel de Harry Potter. Și nici despre contrapunct, despre pledoaria neașteptată a unui ciudat și resemnat Zmeu al Zmeilor, despre apariția “fatală” a vrăjitoarei, baba Vraga à la Angelica Huston, de pildă, despre firescul în care se nasc relații, situații, momente întregi. Vreau să spun, de exemplu, că Valeriu Preda este de nerecunoscut aici, că nu
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
nu este un rechizitoriu al comunismului în general și al epocii staliniste în particular. Judecata este lăsată istoriei, viitorului și lui Dumnezeu, naratoarea doar oferă o cantitate enormă de probe pentru acest proces. Astfel se explică tonul paradoxal de calm, resemnat, în ciuda unor privațiuni greu de conceput. Tonul relatării este mereu calm, decent și reținut. Pomenind de momentul morții soțului, Nadejda Mandelștam scrie doar atât: „o femeie în starea în care mă aflam eu atunci nu e în stare să se
Memoria obligatorie by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13338_a_14663]
-
din cauza stilului prolix și anacronic, și aproape chiar de orice interes documentar, cartea - ca și tot ce a făcut autorul ei de vreo zece ani încoace - pornește din aceeași tragică nevoie materială. Nu reținem din ea, ca epilog, decât seninătatea resemnată cu care autorul amintește metodic de câte ori vreun trecător îl scuipă pe stradă. Printre cei ce au făcut din tristul bătrân o scuipătoare națională menționăm și pe d-nii N. Iorga și Ion Grădișteanu" (v. Lovinescu, Opere IX, 1992, p. 107). Cum
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
la saturație în ultimii ani) hit al lui Franck Sinatra, și te apucă un soi de oboseală melancolică. La ce mai poți să speri atunci cînd, poate ultimul mare pofticios de literatură dintre criticii noștri încă activi ajunge să recunoască resemnat: "La 50 de ani simțurile critice s-au tocit. Prea multe, tot mai multe pagini și cărți ți se par deja citite, prea multe verdicte par deja date. Prea mă lasă tot mai rece provocările insolite, priză la exotism, sexualism
My Way by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12104_a_13429]
-
confereau farmecul și specificitatea. Tot ceea ce constituie sistemul de valori al autorului este repudiat violent de o istorie ce pare a o fi luat razna. Atitudinea memorialistului în fața acestei agresiuni a istoriei nu este una de revoltă, ci de acceptare resemnată a prezentului, cu fața întoarsă spre un trecut de ale cărui vestigii (nu doar arhitectonice, ci și comportamentale) nu se poate rupe. Dan Ciachir trece prin Bucureștiul perioadei comuniste cu alura unui crai de Curtea Veche, demodat, poate excentric, trăind
Muzica timpului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12694_a_14019]
-
Ion Simuț În imaginație, Iașii erau pământul făgăduinței, dar starea de spirit era "o jale mare, jalea speranțelor sfărâmate, peste care s-a așternut o resemnare usturătoare" (p. 147). Reflecțiile despre istoria vitregă, firea resemnată și slabă a românilor sunt luate parcă din sinteza lui D. Drăghicescu, Din psihologia poporului român. Remus Lunceanu își aduce aminte că dincolo, în România ocupată, a fost ocărât ca spion și trădător (p. 146) și se îndeamnă să-și
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12812_a_14137]
-
romanului lui Houellebecq (,Senzația de separare e totală; de-acum înainte sînt prizonier în mine însumi") nu e nici măcar un déjŕ-vu, e depășit de Perec încă din 1967. Căci Un om care doarme, un master-piece în felul lui, este varianta resemnată ad usum delphini a Omului sfîrșit, a Omului revoltat și a Omului fără însușiri. Iată un fragment fragmentat din finalul antologic al lui Perec: ,Indiferența e inutilă. Poți să vrei sau să nu vrei, ce contează!... Neutralitatea ta nu înseamnă
Și ei au debutat odată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11426_a_12751]
-
de întrebarea, repetată, ,cine este Letiția Branea?". Cu ea, strigată, într-o noapte, de portarul căminului de fete, începe romanul. Pînă atunci, aflăm din cîteva rînduri așezate înainte, zilele trecuseră terne, înghițite, hap după hap, ca într-un pact definitiv, resemnat, cu traiul de duzină: , Atunci m-am gîndit cu regret că mie n-o să mi se întîmple niciodată ceva deosebit, și cu gîndul acesta am trecut peste zile". Povestea retro, pornită brusc la vale, care ține pînă spre jumătatea cărții
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
se opun regimului. Cei mai mulți se tîrau prin viață pur și simplu. Renunțaseră de mult să-și mai pună întrebări despre ceea ce li se întîmplă. Ticălosul, idealistul, lingușitorul, fanaticul, cinicul, generosul, lașul, revoltatul, contemplativul, filozoful, artistul, activistul, securistul, deținutul politic, principialul, resemnatul, învinsul, toți au avut locul lor în visul urît care a durat mai bine de jumătate de secol și din care ne bucurăm să credem că am ieșit definitiv. Cum au putut mai bine de douăzeci și două de milioane
Once upon a time... by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11667_a_12992]
-
gata să-l lovească damblaua, Doamne ferește, - să n-avem habar, noi?... geantă latină... O tuse rea și nesfârșită îl apucase. Nene Sache, - am intervenit, - liniștește-te, bre!?... Din tot potopul de vorbe ce mi-a fost dat să le aud, resemnat, înțelesesem că ăia de la televiziune,... toți agramații și fonfii ăia... toate foanfele alea, lățiseră în toată România pă... habemus papa... avem păpica aia... Păi, să nu fi avut dreptate artistul de la ziar să-i figureze ca pe niște țopârlani abia
Necazurile domnului Sache by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11746_a_13071]
-
amintirea acelei acțiuni de defenestrare din dramaticul iunie 1990, a rămas cu frica de a mai tulbura orice ape, mai ales, într-un guvern monolitic, în care domnia sa a căpătat ce și-a pohtit. Așa că, la orice întrebare-reproș privind acceptarea resemnată, în fiece an, a acelui ridicol procent din buget pentru cultură a răspuns cam în maniera: Atât se poate. Punct. Drept urmare, mari proiecte culturale de reabilitare a unor obiective din patrimoniul național - ca să vorbim numai de acestea -, proiecte purcese de
Demagogi cu ștaif by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/13079_a_14404]
-
României, însemană că e tare! În materie de tupeism își întrece chiar șeful. Care șef ne ia fața cu „stabilitatea politică” și „demnitatea românilor”. Ce stabilitate, dom’ prim-ministru? Stabilitatea de cimitir a unei populații îmbătrânită de griji, debusolată și resemnată? Stabilitatea la fundul oceanului, unde românul are întâlniri cotidiene cu nivelul de trai? „Demnitatea” de-a ne lăsa prostiți de-o bandă de escroci gureși, capabili să fure până și ouăle de sub găină, fără ca respectiva galinacee să-și dea seama
Ce caută bulgarul în Germania?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13078_a_14403]
-
addio/O pământ, adio, prin care Radames și Aida își iau rămas bun de la existența lor pământeană. Dar, comparând aceste momente, ies în evidență și deosebirile între cei doi creatori. În timp ce Amneris invocă cu lacrimi tăcute zeii, profund, sumbru și resemnat, în Boema, acest minunat adio este punctat de cearta stridentă și atât de... veristă, dintre Marcello și Musetta. Ultimele minute ale Boemei, trimit și mai mult, înapoi, în timp, la creația verdiană. Parafrazând parcă cuvintele doctorului Grenville din actul al
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
dai cele mai frumoase conotații cuvântului, să tânjesti după cer șlefuind sufletul pentru întâlnirea supremă? Acum, să lăsăm povestea Manuelei Cerasela să curgă lin, frumos precum sufletul ei, un suflet mereu pregătit să-și ducă menirea în veșnicie, demn, răbdător, resemnat, învăluit în aura protectoare a divinei pronii. M-am întrebat mereu, ce culoare are Lumina? Astăzi mă întreb ce culoare are Poezia? Mâine sau mai devreme, o să găzduiesc în casa sufletului meu, alte și alte întrebări. Rămasă de o vreme
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93745_a_95037]
-
pun masa de prînz. Am întrebat-o, așezînd furculițele, cum îi merge pe-acolo. Mi-a răspuns ștergînd un pahar Bine. Avea 20 de pisici. Pe Purtătorul de cuvînt l-au omorît celelalte. I-am spus asta. Știa și părea resemnată. înțeleptul și înțeleapta erau nedespărțiți. A trebuit să le dau pe toate 20. De fapt 19. Pe Purtătorul de cuvînt nu l-am dat. L-am îngropat în grădină. De atunci florile au în mijloc blană. Și acolo e gura
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
J'ai lu dans Le Matin des enfants...", spusese într-o zi băiatul, cînd începuse să o rupă pe franțuzește. Notațiile din agendă continuă, cu aceeași concizie "lovinesciană", pînă la începutul lui martie, înregistrînd cotidian vizitele făcute sau primite ori resemnatul "nimic important". O însemnare ieșită din comun (21 februarie: "am încercat să fac o poveste") marchează începutul aspirațiilor literare. Ultima notă e din 9 martie: "a venit tata de la bal" (?!). Tatăl se întorsese de la Tîrgu Jiu, unde fusese concentrat la
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
Sănătescu. Ruptura între liberali și țărăniști pe de-o parte și FND pe de altă parte a marcat etapa a doua, Rădescu. Vom avea probabil un guvern FND. Maniu e lichidat. Vor urma plebiscite etc. " (28 februarie 1945), comentează Eliade resemnat. Deși nenorocit în intimitatea ființei sale, filozoful istoriei nu se poate abține să nu comenteze realitatea și dintr-o perspectivă detașată. Victoria Rusiei sovietice înseamnă că un ciclu istoric s-a încheiat, crede Eliade, că stănga va ajunge la putere
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
prețuri piperate, umbrelele mă amărau la fel de mult ca și capriciile timpului. Am văzut autobuzul venind, oprindu-se la colțul străzii și plecând. Revopsit complet în galben, o cămilă pictată sub geamuri, rula pe banii Mesiei cu o mie de capete. Resemnat, am aprins una din țigările rău mirositoare fabricate încă în țară și m-am apropiat de masa în spatele căreia somnola portarul Institutului. - Nu mai vine primăvara, am spus. - Așa-i, mi-a dat dreptate portarul subit trezit, totul s-a
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
muntele, Trupurile moi Scoase la iveală de incendiu, Din cochilii, Din crisalide Și din semințe (făpturi prea încete și prea mărunte pentru a-și găsi scăparea). Mă întreb, Din care rai au fost Izgonite Și pentru care trufii, Atât de resemnate, Muritoare? În ce căuș de palmă Li se liniștesc sufletele Șoptitoare, fumegânde? * Celebrarea Sfântului Gheorghe Între săbiile grâului, Gloria cerului senin, Făpturile Iadului uitate, Sângerări ocolite de priviri În timp ce chipul lui frumos Devine tot mai străveziu. Scuturi de liliac înflorit
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]
-
Gadjama bimberi glassala degetele tale muiate-n foc răsfirau continente ciobite pe umerii unei femei oarecare în timp ce pe pieptul alteia pipăiau zgrunțuroasele terminații ale unei nopțI ratate alte femei așteptau la rând să fie remarcate rememorate reinventate refolosite recalculate resuscitate resemnate restituite recunoscute restaurate ruinate rostogolite racordate la rețeaua de desemantizare a limanului phanopeei șiruri nesfârșite de femei așteptau ceva de la tine așa cum se perindau prin fața ta deschizând gura și scoțând limba pe care își scriseseră cu mândrie câte un motto
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
echivocul senzual-spiritual ("Vreau să conversez cu dumneata în pat despre Lenz") la obsesia "imediatității unei relații trupești", în vreme ce l'amie allemande vrea că ei doi să revină la "ambiguitatea erotică a legăturii "spirituale"". Nu mai rămîne decît muzică", îi scrie, resemnat, Cioran "vrăjitoarei" sale, numai muzică le mai creează, dincolo de uzură pasiunii, "o complicitate indestructibila". Dar soluția de compromis muzicală, pe care o practică intens amîndoi - o știm de la Kierkegaard încoace - nu e decît formă pură, absolută, de donjuanism. în fine
Vînătorul de fuste by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/14721_a_16046]
-
nu suntem niciunii perfecți, dar unii oamenii sunt mai buni decât alții în general, iar eu vreau să fac parte din prima categorie. Greșesc? În al două apariție la TED am văzut o altă Brene. Una mai vulnerabilă, pe undeva resemnata, dar cel puțin aparent împăcata cu condiția ei de om vulnerabil; nu însă și mai convingătoare. În altă ordine de idei, n-am reușit să înțeleg dacă a trecut prin terapie fără să atingă subiecte legate de familie și copilărie
A fi vulnerabil by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82347_a_83672]
-
măștile puterii noastre, când ne descoperim celuilalt în slăbiciunile - omenești, mult prea omenești - care ne definesc, abia atunci, cred eu, se naște o prietenie adevărată. Mi-a fost greu să nu citesc în comentariul prietenului meu și un ton amărui, resemnat. Definiția lui Foer surprinde o arhitectură a relațiilor pe care as numi-o prietenia-corvoadă. Ceva cu totul străin de cum simt eu că ar trebui să ne înțelegem cu prietenii noștri. Abia în preajma lor cred că ar trebui să ne permitem
Prietenia ca o corvoadă by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82383_a_83708]
-
simplicitate care au făcut să trecem ușor printr-un moment care mi se părea fără ieșire, fără salvare (...) Există oare o viață mai complicată, mai stupidă, mai fără sens complicată, decît a mea? O privesc cu un fel de stupoare resemnată, care singură probabil mă oprește să termin odată pentru totdeauna cu totul. Nu mai e loc în viața mea decît pentru sinucidere sau pentru o plecare definitivă, undeva în singurătate." 9 Februarie 1939: ,încolo totul cum știi. Adică absurd, umilitor
Taina lui Mihail Sebastian by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/10728_a_12053]