290 matches
-
ci Levantul lui M. Cărtărescu. Paginile despre Țiganiada lui Budai-Deleanu în Istoria... manolesciană sunt cele mai consistente, dar, paradoxal, Budai-Deleanu este citit prin M. Cărtărescu, iar nu M. Cărtărescu prin Budai-Deleanu, cum ar fi firesc. Având ca reper aceeași ideologie resentimentară a postmodernității, N. Manolescu face abstracție de tradiție, de competiția cu ea, în pofida faptului că, precum precizează Th. Codreanu, "nu există ceva cu adevărat nou și valoros care să nu se întemeieze pe tradiție, pe o arheitate, cum ar spune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Manolescu acceptă condiția de ideolog mascat al Școlii Resentimentului, cea care și-a făcut un titlu de glorie din distrugerea canonului, urmându-l fidel pe Z. Ornea, cel care a fost unul dintre campionii "deconstrucției" canonului național românesc. Împreună cu alți resentimentari, ei și-au propus în faimosul nr. 265 al "Dilemei" din 1998 să distrugă ceea ce au numit mitul poetului național. "Argumentul" distrugătorilor de canon, precizează Th. Codreanu este că "noțiunea de "poet național" (...) nu funcționează în literaturile occidentale și, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
suflarea românească este o formulă mortificantă" (p. 60). O contrazic însă atâția și atâția mari intelectuali români care, canonizându-l pe Eminescu, n-au văzut în el pe un "frigid", "imobil", "mortificant", "ilizibil" și alte năzăreli altoite pe ideologia Școlii Resentimentare. Lucrurile stau exact pe dos, explică Th. Codreanu, fiindcă un scriitor canonic este viu, stimulativ, invitând la controversă, la gândire și la trăire estetică. Tocmai bogăția spirituală a geniului îl scutește pe Eminescu de mortificare. Când un scriitor iese din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
al celor care intenționau să creeze în Uniunea Sovietică o nouă națiune cu numele de "popor sovietic", limba și cultura rusă substituind tot ce gândea și simțea altfel. E bine să înțeleagă și dl Manolescu, s-o știe și alți resentimentari, că doar prezența canonului național românesc în conștiința și memoria basarabenilor i-a salvat de asimilare, adică de dispariție. Oricum, deși solidar cu "generația" care a "descoperit" că Eminescu este "nul" ca poet și gânditor, N. Manolescu îi recunoaște o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
toate, modul în care este prezentat Mihai Eminescu ("curios că "demitizarea" canonicității eminesciene se face fără argumentele estetice ale canonului, împotmolindu-se într-o penibilă sofistică, fals aureolată cu o "mândrie" critică îmbrățișată, în ultimii ani de tot mai mulți resentimentari"). Exegeza lui Theodor Codreanu trebuie înțeleasă ca un act de conștiință națională lezată, ce se pronunță fără menajamente și mai ales fără complexe, în legătură cu o carte nu atât canonică cât mai ales cinică, în esența ei, de evaluarea istoriei noastre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
avatar eminescian rătăcit la cumpăna dintre două milenii". Acesta se opune cu înverșunare cameleonismului practicat cu nerușinare de reprezentanții de azi ai "miticismului", ce s-au perpetuat în valuri, transmițându-și mentalitatea kominternistă în ctitorirea unei Europe antinaționaliste, necreștine și resentimentare. Așa se face că Paul Goma, unul dintre puținii români ce ar merita din plin recunoașterea statutului de disident, este și rămâne "proscrisul tuturor regimurilor politice din ultimii cincizeci de ani", atâta timp cât el s-a raportat și se raportează permanent
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
epistemologică edificatoare: "Logicile bivalente pariază numai pe una dintre fețele ființei-ca-ființare, căzând în capcana antitezelor monstruoase". "Antitezele sunt viața" e "maxima-cheie a gândirii eminesciene", susține autorul. La ea se raportează întregul eșafodaj metodologic al disocierilor sale de ethosul postmodernist, profund resentimentar, în favoarea ethosului "antitezelor împăcate". E disocierea dintre ideologie, care ține partea uneia dintre antiteze, și adevăr, între "raționalismul în exces" al "aristotelicilor întârziați" și "gândirea transmodernă". "Transmodernismul" este conceptul ("mai îngăduitor") al volumului cu același titlu, apărut la editura "Junimea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nimic cu unul din centrele canonice ale literaturii occidentale (și engleze, în același timp!), cu Shakespeare, "imposibil de rupt de dimensiunea profundului". H.-R. Patapievici, aici, nu face decât să se alinieze "școlii" distrugătorilor de canon, adepților istoricizării lui Shakespeare, resentimentarilor terțului exclus, care neagă dreptul la existență în spațiul canonic occidental a conceptului de canon național (odată cu ideea de "poet național", pe care o consideră o invenție a naționaliștilor români). Aceștia susțin cu frenezie omogenizarea globalistă a literaturilor prin estetic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu un titlu de carte, "a doua sacrificare a lui Eminescu". Că aruncările de pietre nu au fost un simplu joc "deconstructiv" sau o tentativă de a reîmprospăta și a revitaliza percepția operei eminesciene, precum se pretinde, ci o campanie "resentimentară" pe tot frontal, cum s-ar spune, o confirmă virulența atacurilor și a taxărilor antieminesciene, faptul că nici unul dintre cei înregimentați în falanga "corectitudinii politice" nu l-a trecut cu vederea pe poetul de la Ipotești. Ioan Petru Culianu, ca să mergem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de carne, portocale sau unt. Dacă vânzătoarele te simpatizau, aveai șanse să prinzi ceva mai bun. Deși solidaritatea de grup întru aprovizionare nu lipsea, promiscuitatea, porcăiala, îngălarea și hidoșenia dădeau adevărata măsură a cozii. Oameni urâți, împuțiți, diformi, abrutizați, frustrați, resentimentari, schimonosiți de invidie, unii ar fi fost în stare să te toarne pentru un kil de carne în plus sau pentru că erai mai „altfel”. Nu am văzut niciodată oameni mai urâți, mai alterați decât la cozile de pe atunci: se stricau
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
vinde”), birocrația, cultul inculturii, utilizarea sloganului în viața publică. Cât de cunoscut ne apare, de pildă, stilul propagandei timpului: „amalgamând religia, poezia, folclorul, transformând miturile într-o pârghie a puterii”. Cu toate aceste experiențe traumatizante, Moscovici n-a devenit un resentimentar. Întâlnim în cartea de memorii pagini luminoase închinate prieteniei, „cultului culturii”, elogiului comportamentului activ. Impresii de lectură din autorii francezi stau alături de admirația pentru Caragiale, pe care îl considera un „precursor al lui Ionesco” sau față de poemele patriotice ale lui
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
însuși ar putea fi învinuit pentru o lungă listă de abateri de la „dreapta cale” propovăduită de noua intoleranță ideologică a postmodernității. Peter Wolfe a reușit să pună în evidență - deși demersul său e unul mai degrabă demolator, minat de poncifele resentimentare ale inchizitorilor ideologici postmoderni - un element de continuitate între romanele lui Chandler. Pasiunea devastatoare pentru o fostă soție duce la crimă atât în The Lady in the Lake, unde Al Degarmo o ucide pe Mildred/Muriel, cât și în The
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
minune? Un nou regim de imagine își acreditează propriul regim de adevăr, astfel încât este necriticabil și chiar inobservabil din interior. În schimb, va fi mai ușor obiectivat din punctul de vedere al regimului anterior (ceea ce dă inevitabil un aspect reactiv, resentimentar sau reacționar oricărei distanțări față de blocul de evidențe în vigoare, spre marea bucurie a acestuia din urmă, care se legitimează și mai mult). Imaginea TV este un mod de a vedea imaginea TV, care exclude vederea vederii. În afară de cazul în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
său practic și realist, Încăpățânarea militantistă, toate aceste valori pe care și-a construit existența l-au făcut incompatibil cu contextele superficiale din mediile sociale, politice și culturale românești. Desigur, contextul nu i-a rămas dator, numai că taxarea ca „resentimentar” a avut și va avea un efect catastrofic asupra recuperării sale. Condiție pe care o prevede și și-o asumă. Decupăm din acest masiv volum doar câteva pagini, un capitol În care Încearcă să-și explice evoluția României de astăzi
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
ei „noroc”, conjunctura politică În care a primit râvnitul premiu, despre relațiile cu țara de origine. Confrații români, oamenii de cultură, jurnaliștii au făcut declarații calde sau măcar corecte, dar unii n-au scăpat ocazia unor afirmații surprinzătoare sau chiar resentimentare. „În conferința de presă, după anunțarea premiului, a vorbit tot timpul de dictatură, nu de literatură”, declara un cunoscut jurnalist. Dintre numeroșii comentatori anonimi ai unor texte apărute În diferite publicații, decupez unul care exprimă o poziție clară: „Doamna aceasta
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
indiferent de gradul de rudenie sau de apropierea existențială. Frecventele crize de furie și manifestări de gelozie patologică se desfășoară în raport cu partenerul conjugal sau sexual. Relațiile interpersonale sunt dominate de neîncredere, răceală și indiferentism. Apar mereu în prim-plan atitudini resentimentare legate de insultele și ofensele celor din jur, autovictimizarea fiind un atribut structural major. Chiar și evitările sau conduitele de amânare ale persoanelor cu care vin în contact - motivate de oboseală sau conjunctural - sunt privite ca ostile. Concepția despre sine
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
socializare și manifestările psihotice tranzitorii. Interferențele dintre TP de tip borderline și cea schizotipală sunt confirmate și de constelația etiopatogenetică dominată de reperele vulnerabilității endogene, incluzând experiențele biografice negative ale copilăriei. Instabilitatea sinelui, tendințele autodistructive, teama de singurătate și stilul resentimentar permit conexiuni cu stările de stres posttraumatic cronicizate, deci cu o variabilă de o gravitate aparte a caracteriopatiilor secundare. În ansamblu, TP de tip borderline se detașează prin gravitatea manifestărilor psihopatologice și a deficitului adaptativ, din cauza ratei înalte de comorbiditate
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
fizice grave. Nu are simțul autodisciplinei și trăiește în mod hiperactiv prin acțiuni hazardate. Nevoia sa bazală e de stimulare și aventură, de obicei nefiind răzbunător, dar comportându-se iresponsabil. Poate fi plasat intermediar între TP antisocială și histrionică. Psihopatul resentimentar („conventous”Ă. Este un activ exploatator al altora, cu sentimente de ură, nemulțumire, răzbunare, având un permanent sentiment de frustrare, sentimentul că nu i s-a dat niciodată ceea ce ar fi trebuit să i se dea: dragoste, prestigiu, bunuri. De
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
a resurselor individuale în realizarea de sine, dar într-un context social caracterizat de solidarizări comunitare deficitare (de unde și calificarea de "autarhic"), care refuză ideea de competiție loială între actori sociali ce se privesc reciproc cu suspiciune și neîncredere, acționează resentimentar și egoist, înțelegînd că oportunitățile sociale sînt arbitrare și imprevizibile, iar atunci cînd se ivesc, trebuie valorificate cu orice mijloace, inclusiv nonetice. într-o asemenea rețea de așteptări și conduite, regula socială (normativitatea) nu mai este transindividuală ("deasupra" individului), cum
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
social își pot găsi o explicație în lungile decade de comunism, în care rolul autorității formale era unul extrem de punitiv, instituit într-un climat de teamă și neîncredere generalizată. în logica totalitară, atitudinea submisivă față de autoritate (în plan public) și resentimentară (în plan privat), deresponsabilizantă și plină de suspiciune reciprocă constituie mai degrabă regula decît excepția gramaticilor relaționale interpersonale. Transmis intergenerațional (Gavreliuc, Gavreliuc, Cîmpean, 2009), cinismul relațional conduce la fatalism, duplicitate expresivă, speranță socială deficientă, toate fiind expresii ale unei raportări
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
și care, la rîndul lui, o numea the Faery)*********, ca și antipatia profundă pentru Gladstone pe care nu l-a înțeles și cu care nu s-a înțeles niciodată.**...that half-mad firebrand who would soon ruin everything. Subiectivă, susceptibilă și resentimentară, a fost mortificată de opoziția liberalilor ca să i se acorde titlul de împărăteasă a Indiei***, e drept, din motive mai degrabă semantice: noțiunea de imperatrix era străină de tradițiile britanice, era ceva un-British, deci inacceptabil în optica parlamentarilor. Prin contrast
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
demers interdisciplinar de istorie culturală va reuși să gestioneze aceste raporturi sui generis, relevând funcțiile lor esențiale în economia unei dezbateri serioase, deocamdată amânate, asupra acestei problematici importante. O istorie intelectuală autentică, lipsită de orice ideologizare sau de un fond resentimentar contraproductiv nu va putea ocoli un asemenea subiect major al spațiului cultural românesc. Abordarea interconfesională Problema interconfesională, mai ales cea a relației dintre Ortodoxie și Romano-Catolicism, Greco-Catolicism și Protestantism, constituie o temă predilectă a dezbaterii intelectuale interbelice, cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
vină. Dar nici cel mai iscusit vraci nu poate izbuti, dacă bolnavul nu manifestă voință de salvare. Cred că soluția pentru Basarabia, ca să fim realiști, o reprezintă nu materializarea proiecțiilor noastre idilice asupra epocii interbelice, a societății de dinaintea invaziei lumpenului resentimentar, o lume pe care nici măcar conaționalii noștri de peste Prut nu reușesc să o reconstituie (în România alegerile din noiembrie 2000 au relevat creșterea dispozițiilor nostalgic-paternaliste și primejdioasa ispită a extremismului, în dauna reformelor și asumării riscurilor libertății), ci - oricât de
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
autorilor pe criteriul valorii estetice a manuscriselor nici nu poate fi vorba în aceste cazuri. Este editat cel care plătește sau care poate găsi un sponsor, mai descurcăreți fiind de obicei autorii mediocri, respinși pe vremuri și care încearcă acum - resentimentari - să recupereze timpul pierdut (nu cel proustian, desigur), bombardând editurile cu maculatură indigestă. Editorii cu scrupule - specie tot mai rară în zilele noastre - indică (drept scuză) pe foaia de gardă a acestor tipărituri, pe care sunt siliți să le gireze
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
putea răspunde acestor reproșuri? Voi spune mai întâi că nu încercăm să escamotăm problema specificului regional, care este una reală, indiferent de atitudinea pe care o ai față de ea. Dar nu mai acceptăm să o privim ca pe o expresie resentimentară a unor stări de spirit și, în definitiv, a ghinionului istoric pe care îl întruchipează Basarabia. Nimic mai simplu decât să luneci pe panta unor frustrări, transformându-ți sentimentul de marginalizare într-o redută a orgoliului plăvan - o atare ispită
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]