85 matches
-
albastru infinit, Să te refac din cioburi nesfârșit Și să te cos cu-n fir de iarbă În toamnele ce vin tot mai cu grabă. Aș vrea în maluri să te-adun, În valuri zbuciumul să-ți pun, Să te resfir azurului de mări Și vântului, din cele patru zări. Ferit din ochiul unor curioși, Te caut printre chiparoși, În diminețile de vis, uitate, Printre cearceafuri parfumate. VA VENI UN TIMP Va veni un timp Când noi, Doi porumbei Cu aripi
FEMEIA SUFLETULUI MEU (2) – VERSURI de GAVRIL MOISA în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359833_a_361162]
-
consulte și să le compulseze viitorii istorici. Satele apar și dispar, fără urme, după legi și îndemnuri necunoscute. În cuprinsul pământului românesc, tocmai în epoca de formație a neamului, poate că nici sate nu erau multe, ci mai ales cătune resfirate. Așa că n’avem și nici nu putem avea documente. Dar oare realitatea unui popor nu e mai vorbitoare decât un zapis oarecare sau o stelă funerară? Nașterea unui popor e un miracol, negreșit, precum miracol e orice naștere, chiar a
Liviu Rebreanu: Laudă țăranului român. Discurs de primire la Academia Română () [Corola-blog/BlogPost/339319_a_340648]
-
privindu-mă râzând. În cugetul meu stau cu mâna întinsă, Cerșind doar o singură clipă în dar. Caut fericirea ce soarta o păzește, O rog să mi-o împrumute, dar în zadar... Speranțele rămas-au flori de păpădie, Eu le resfir doar dintr-un singur gând, Ele î-mi rămân veșnică lumânare, Să lumineze drumul unui suflet arzând. Simt în vene depărtarea se întoarce, Acest drum l-am mai făcut în sens opus, Atunci eram mai aproape de lumină, Și nici soarele
ACEST VEȘNIC AMAR… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341012_a_342341]
-
dureri lăsați nebunul în haosul primordial, lui iubirea-iertare nu-i este permisă... poate numai mierea iubirii prescrise... iertați-mă că v-am luat martori la judecata de apoi a Sinelui... acum sunteți liberi. Chiar sunteți liberi ?! 15. Angelica Moscu-Deacu ,, Îmi resfir gândurile spre tine mereu așteptând. Nu pot să le adun, să le spun că-s doar ghem de idei pritocite, pornite pe un altfel de drum. Meandre de roșu și brun, le înșir în amurg cu petale strivite de ploaie
ANTOLOGIA ,, POEŢII ÎN CETATE ,,- DAR DE SĂRBĂTORI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342601_a_343930]
-
limbii liturgice a protodacilor din care au odrăslit Cântarea Cântărilor, Psaltirea, pisaniile Voievodale, hrisoavele domnești, poemele regale, vechile cazanii, cultura ortodoxă. Peste vocea de clopot a primului mare Dascăl bisericesc Vasile cel Mare, răsunau pașii Mântuitorului în cadența serafică, care resfira nesfârșirea eterului. Sfântul Vasile cel Mare entuziasmat de autorul Genezei, își începe astfel Omilia I-a la capitolul I, versetul I al Facerii: „La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul.” „Minunea gândului acestuia îmi oprește cuvântul. Ce să spun
IOAN GURĂ DE AUR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340567_a_341896]
-
vor veni la toate cât vor trăi. Au impresionat tot grupul, ei fiind cei mai tineri și frumoși dintre noi, pe mine m-a emoționant răscolindu-mi amintiri. Odată începută peregrinarea în fantastica lume a florei, grupul nostru s-a resfirat, era normal, fiecare vede mai frumosul în altceva, fiecare privește mai mult sau mai puțin un grup floral sau altul, fiecare caută alte unghiuri de fotografiat mai cuprinzătoare. Eu lupt cu admirația ce mă inundă la fiecare câțiva pași, cu
FLORIADA 2012 de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 614 din 05 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343772_a_345101]
-
ridice și îi înmână cupa din care săreau picături de rouă adunată dintr-un bob de strugure aromat și bine copt. Goliră cupele până la ultima picătură. Dalia îi înmână cupa și își lăsa capul pe perna peste care i se resfirară pletele. Abandonă acoperirea sânilor și își lăsa mâinile să-i cadă dea lungul corpului. Aștepta ca iubitul să o aducă din nou la extazul în care se aflase câteva momente mai devreme și care se estompase odată cu dezbrăcarea și golirea
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
Acasă > Impact > Istorisire > CU DOR DE MAMA Autor: Elenă Negulescu Publicat în: Ediția nr. 1522 din 02 martie 2015 Toate Articolele Autorului Când noaptea cobora în cuibul ei O mană pe-ntuneric,alinta duios, Cu bucurie, pe frunte-ți resfira, Șuvița somnului și-un vis frumos. Te lua în brațe și vroia să dormi. Mângâietor,cu pleoapele-nchise Simțeai parfumul cald al sărutării Și te-adânceai în lumea ta de vise. Câte nopți-nalbite,câte sihaștrii! Când trandafirii roșii de pojar
CU DOR DE MAMA de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379429_a_380758]
-
un ghiocelSau poate chiar o primăvară...... XXI. CU DOR DE MAMA, de Elenă Negulescu , publicat în Ediția nr. 1522 din 02 martie 2015. Când noaptea cobora în cuibul ei O mană pe-ntuneric,alinta duios, Cu bucurie, pe frunte-ți resfira, Șuvița somnului și-un vis frumos. Te lua în brațe și vroia să dormi. Mângâietor,cu pleoapele-nchise Simțeai parfumul cald al sărutării Și te-adânceai în lumea ta de vise. Câte nopți-nalbite,câte sihaștrii! Când trandafirii roșii de pojar
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
decât fragmente- Amintiri, rupte din copilărie, Fior îmi dă,în inimă,și-n gând Și-mi zic:``dragă de ea,o sa ... Citește mai mult Când noaptea cobora în cuibul eiO mâna pe-ntuneric,alinta duios,Cu bucurie, pe frunte-ți resfira,Șuvița somnului și-un vis frumos.Te lua în brațe și vroia să dormi.Mângâietor,cu pleoapele-nchiseSimțeai parfumul cald al sărutariiși te-adânceai în lumea ta de vise. Câte nopți-nalbite,câte sihaștrii!Când trandafirii roșii de pojar,Te-neca în
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
îl fac pe Mihail Eminescu o Scară spirituală către Cerul divin și către cerul Daciei Mari, marele brăilean Vasile Băncilă îi așează primele treapte: Eminescu e un romantic. Adică, sentimentele profunde-corola adolescenței cuprinsă într-un vârtej al unei închipuiri bogate, resfirate într-o cultură profundă ce se poate distila într-o subțirime a spiritului creștin. Un alt mare poet, Nichita Stănescu (nu există mare poet care, să nu-l iubească pe Luceafăr, n.a.), fiu al Țării Miraculoase numită Limba Română, se
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
o prinzi cu mâna speranța crește ca o flacără luminând în interior dar nu poți face nimic între tine și Dumnezeu e doar o rugă un dangăt de clopot ce urcă și coboară spre un cer fără margini întunericul își resfiră umbrele fără să țină cont de nimic în universul tău cu nume de om se construiesc biserici dintre mâinile întinse se înalță o altă rugă doamne, zici sunt eu cel făcut după chipul și asemănarea ta dă-mi tăria cuvântului
APOCALIPSA de TEODOR DUME în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381208_a_382537]
-
Română din Quebec, ocupându-se de dorurile acestora, după cum zice într-un poem „Jos la răscruce, gata de ducă/ Ce mă mai ține, mă tot hurducă./ Dorul atârnă frunza săracă/, Dragostea vine, dragostea pleacă... Prind, ca din palme, să se resfire/ Cioburi păstrate în amintire.../ Ca o minciună consolatoare,/ Vremea mă ninge, clipa mă doare... Al. Florin Țene‚drăgășenean talentat, literar vorbind, maramureșean de studii și călugărie profesorală, apoi clujean ambițios, familist - aici și tătic de ligă scriitoricească - își serbează uneori
FLORIN GRIGORIU ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI 2014 de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347770_a_349099]
-
sunt pozitiva, iubesc vara, n-am temeri și nu am tristeti. N-am teamă de frig sau de foame, Nu-mi pasă că mâine n-am bani Alerg desculță prin iarbă Și uit mereu câți am ani. Părul cărunt se resfiră Sub boarea ce-adie plăcut. Am tinerețe în suflet Și-atâtea, încă, mai am de făcut. Dorina Stoica Referință Bibliografică: Eu nu cred în batrânețe / Dorina Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1120, Anul IV, 24 ianuarie 2014. Drepturi
EU NU CRED ÎN BATRÂNEŢE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347327_a_348656]
-
tăi limpezi ca cerul senin, Mi-au pătruns în sufletul ce fierbe, Schimbându-mi al vieții destin, Încerc să-ți ofer frumoase jerbe. Buzele tale de roșu trandafir, Să ardă tandrul sărut al iubirii, Lasă-mi mâna, părul să-ți resfir, Călătorind spre planeta fericirii. Am fost cu tine prin Paradis, Revenind din nou în lume, Am trăit sincer supremul vis, Alături fiindu-mi al tău nume. Îngeri te vor purta prin Eden, Să-ți arate ce frumoasă e viața, Fredonând
PORTRET MAGIC de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379705_a_381034]
-
Introspectie > LA IZVORUL DORULUI Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1584 din 03 mai 2015 Toate Articolele Autorului LA IZVORUL DORULUI Aleargă gândurile în zbor, Adună-le tu cântăreț din liră, Trimite-le departe la izvor, Unde iubirea se resfiră. O fugă nebună se încinge, Cuprinsă-mi e ființa de dor, Nici o apa nu-l poate stinge, Și nici să-l oprească din zbor. Simt furtuna. Iubirea-i departe, Zgomot de ape, liniște în cer, Vino lângă mine aproape, Căci
LA IZVORUL DORULUI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379782_a_381111]
-
Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2306 din 24 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Ghiocul de cristal Curcubeu cu flori de maci frunze veștede paiete și scarabei pe un venerabil car al magilor și al morții sprijinită de scara sorții își resfirase Estrela fustele cochetă pretindea a fi reîncartata madame Lenormand și dădea în ghioc de cristal soldaților rătăciți pe cărările înșelătoare ale lunii și pisicilor aristocrate ce mergeau agățate de opinca saltimbancilor se opri mătăhălos Gabellin tartorul satrapilor duhnind a mahorcă
GHIOCUL DE CRISTAL de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377716_a_379045]
-
două turnuri gotice. Merg, merg, turnurile rămîn tot acolo, nemișcate, imense, înfipte în cerul apusului. În mijlocul podișului moldovenesc, lîngă apa Siretului, într-o lume plată turnurile orgolios înalte și străine. Străine? La capătul lanului, biserica se arată întreagă, satul se resfiră. Totul pare o alcătuire bizară. Din miezul unei așezări joase, irumpe colosul gotic, relativ nou, relativ gotic, impunător și străin, o, mi se pare mie străin, celor de-aici însă... Copii blonzi, în drum, pe la porți, printre vacile care se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de arhetipuri, eternul cer platonician în care sălășluiesc doar ideile lucrurilor. Poetul e catalizatorul acestei uluitoare, unice levitații către realitate, în cursul căreia se de-realizează, se eliberează de povara propriei consistențe, tinzând spre idee: „Poetul ridică însumarea/De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi...” Altfel spus: „Punctul ideal de unde ridicăm această hartă a poeziei argheziene se așază sub constelația și în rarefierea lirismului absolut, depărtat cu mai multe poduri de raze de zodia celeilalte poezii [...] unde sub pretext
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
o prinzi cu mâna speranța crește ca o flacără luminând în interior dar nu poți face nimic între tine și Dumnezeu e doar o rugă un dangăt de clopot ce urcă și coboară spre un cer fără margini întunericul își resfiră umbrele fără să țină cont de nimic în universul tău cu nume de om se construiesc biserici dintre mâinile întinse se înalță o altă rugă doamne, zici sunt eu cel făcut după chipul și asemănarea ta ... Citește mai mult vine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
ai vedea în depărtareo lumină și ai vreasă o prinzi cu mânasperanța crește ca o flacărăluminând în interior darnu poți face nimicîntre tine și Dumnezeue doar o rugăun dangăt de clopotce urcă și coboarăspre un cer fără margini întunericul își resfiră umbrelefără să țină cont de nimicîn universul tău cu nume de omse construiesc bisericidintre mâinile întinse se înalță o altă rugădoamne, zicisunt eucel făcut după chipul și asemănarea ta... XV. TEODOR DUME, O NOUĂ CARTE:COLECȚIONARUL DE RĂNI, de Teodor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
sau șovăim, ne eschivăm și atunci devenim complice la nenorocirile ce nu căutăm să le curmăm. Asociațiile feminine reprezintă circa 90-100 milioane de femei adică o uriașă putere de radiere a sufletelor, cu organizații puternice, cu sute de ziare tot resfirat pe toate continentele cu membre deputate și ministre în atâtea țări, cum să rămâie mute aceste forțe de conștiință vie, când omenirea înfrigurată cere scăpare. Avem datoria a ne mobilize în serviciul misionar de salvare a umanității și să oprim
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
turturele Ca și fluturii de-ușor, Saltă Eros nebunește, Il desmiardă, l-încălzește Cu un vis de tainic dor; {EminescuOpI 14} Iar în norul de profume, Două suflete de flori Le desparte-al nopții mire Cu fantastica-i șoptire, Le resfiră, până mor. Când pe stele aurie Noaptea doarme ușurel, Câte inime rîzînde, Dar pe câte suspinînde Le delasă-ncetinel! Dar-așa ne e destinul Vitreg prea adeseori, Unui-lumea i-acordează, Iar pe altul îl botează Cu-a lui rouă de plânsori
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ce-ați urmat-o, Și arși pîn-în rărunchi; Sau bestiilor care pe azi îl țin în fiară, Cum lingușiți privirea cea stearpă și amară, Cum cădeți în genunchi! Sculați-vă!... căci anii trecutului se-nșiră, În șiruri triumfale stindardul îl resfiră, Căci Roma a-nviat; Din nou prin glorii calcă cu fața înzeită, Cu faclele nestinse, puterea-i împietrită, Poporul împărat. Sculați-vă!... căci tromba de moarte purtătoare Cu glasul ei lugubru răcnește la popoare Ca leul speriat; Tot ce respiră-i
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
amândoi cu lumini prin cotloanele pădurii. Îndată ce se apropiau de domnia gotcanilor, stângeau luminile și înaintau prin întuneric; din loc în loc se opreau, ca să asculte cloncănitul și ascuțitul versului lor de dragoste, când își astupă ochii și urechile și-și resfiră în evantaliu cele optsprezece pene ale cozii - sus în cer, în întunecimea de brazi și în aburul cel dintăi al zorilor. Îndată după dragostele cucoșilor, în luna lui mai, s-au eliberat de zăpezi adâncurile pădurii și au început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]