362 matches
-
muzeu de artă contemporană, conceput în perspectiva tradiționalist- spiritualista. Așa cum, platonic, Nichita Stănescu spunea că poetul nu este decît o moașa de țară, prin al carei ceremonial transcendență se încorporează în text, Sorin Dumitrescu afirmă inplicit că individualitatea artistică se resoarbe în transparență sursei și că gestul individual este deplin doar dacă el se gaseste la capătul unei mecanici divine. Citită în această cheie doctrinara și privită în ordinea ei interioară de o coerentă impecabila, expoziția Rudenie și patrimoniu este unul
Transcendentă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17471_a_18796]
-
despre inima mea/ transformată-ntr-o carte? (Alt poem care și-ar fi dorit un final optimist). "Zidurile livrești" nu reprezintă un dar, ci o formă a damnării, finalul melancolic al unui ciclu vital al carui dramatism nu se poate resorbi în întregime în verb: "Pe nesimțite îmbătrînești/ tot căutînd metafore pentru gloria unui text/ împroșcat cu azur cu idei vermion cu roza apocalipsa/ a clipei de față./ Erai tînăr îți creșteau intrigi și gheare/ de sfîșiat sărbătorile/ zilnic priveai ștreangul
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
strâmtori și furtuna se potolește. Dacă vâslașului i se aprind oasele ca ochii bestiilor în pădure, o pasăre îi ciugulește lumina de calcar a oaselor și planează în altă boltă. Dacă pasărea devine aer, bolta se topește și munții se resorb între pliurile unei curgeri lente iar gândul cade în gând. Dacă apoi curgerea se evaporă, suflul devine ardere, dacă arderea se trezește, atomul fierbe și cerul lui se revarsă în noi, adormiți în paturi de fier. Dacă noi ne trezim
Un poem by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/2455_a_3780]
-
așa cum cunoașterea în accepția ei cea mai înaltă înseamnă tăcere și contemplație prin apa tăcerii. În felul acesta se succed lumini și umbre, în felul acesta Dumnezeu poate fi asimilat în adîncimea sa inepuizabilă și paradoxală cînd plenitudinea sa se resoarbe în vacuitate, iar golul la rîndul lui generează alte niveluri de plin. Misterul lui Dumnezeu reprezintă așadar tocmai o asemenea succesiune de plin și de gol, de abisuri și înălțimi, de peșteri și munți. Credința în acest mister îl ferește
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
pe care l-am admirat de la primul contact cu slova sa, de o luciditate în disocierea esteticului, de o eleganță morală, de o stăpînire de sine și de o fervoare în expresia dezlegată de reziduurile pasionale, pe care le-am resorbit în mine pentru a le reafirma, nu prin simulare de gesturi, ci printr-o manifestare personală potrivită condițiilor noi de viață artistică". Cuvinte pe care le-am putea repeta și noi, cei ce ne socotim lovinescieni, admiratori ai celui care
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
continuă stare de investigație, itinerariul unei interminabile procesualități. Genurile consacrate ale artelor plastice își dezvăluie mereu precaritatea în fața unei asemenea atitudini și sînt mereu pregătite să-și redefinescă sensul și identitatea. Pe nesimțite, grafica irumpe în pictură, tușa senzuală se resoarbe în grația linearității, bidimensionalul capătă volum și-și redobîndește cea de-a treia dimensiune sau, dimpotrivă, obiectul de-a gata, coborît direct din reveriile lui Duchamp, își neagă toate determinismele originare, funcționale și estetice deopotrivă, și se supune cu docilitate
Portrete paralele by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15789_a_17114]
-
cu poeți). Însă lucrurile sînt departe de simplitatea unei scheme istorice ori etice, împrejurare conștientizată pe deplin de poetă - și aici credem că rezidă un punct cu deosebire dureros al inadaptării sale. În fața unor aberații ale realului, poezia se repliază, resorbindu-și idealismele, transformîndu-le în propria-i substanță iremediabil dramatică. Jocul intelectual și sentimental pe trapezul civic cade în abisul deziluziilor, asupra cărora specificul liric poate referi cu acuitate. "Corabia cu poeți" e un simbol al împlinirii doar parțiale, adică al
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
prelungirea vidului, cît și de alunecarea în retorica măruntă și precară, încearcă, printr-o gesticulație eroică și tandră, să înzestreze materia însăși cu virtuți expresive și capacități informale. Elementele constitutive ale lumii, abia separate în cosmogoniile de tip magic, se resorb acum într-o substanță unică și acoperă totul cu voluptatea unui act fecundator și cu spaima enormă pe care o generează proximitatea vidului. Pămîntul, apa, aerul și focul, absorbite în pînză și în culoare, se manifestă simultan, în același tip
Tandrețea gestului eroic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16598_a_17923]
-
m-am refăcut complet. În maximum o lună am fost ca nouă. Incizia nu m-a incomodat deloc. Trebuia de două ori pe zi să mă dezinfectez cu betadină, dimineața și seara, dar deja s-au rupt firele, s-au resorbit, deja e totul bine — față de spitalul de stat, unde trebuia să stau opt zile internată ca să-mi scoată firele. La consultația de acum, respectiv cea de o lună de la operație, mi-au spus că totul e bine și să nu
“Am dat o rețetă de lasagna în timpul operației pe creier” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20197_a_21522]
-
vizavi de o structură fixă. Este ideea de bază a unicității care poate crea forme diferite. La Beethoven răspunsul aduce o întrebare. în muzică întâlnim raporturi de sunete, raporturi de tensiuni, care se nasc, se ciocnesc, se rezolvă, care se resorb, în permanență... este o desfășurare similară evoluției vieții, similară existenței. D. A.: - Putem oare ajunge la muzică stăpânind ansamblul de mijloace, pe care știința ni le pune, eventual, la dipoziție? L. M.: - Bineînțeles. Este intrinsec legată de nevoia omului de a
Compozitorul Lucian Metianu in dialog cu Dumitru Avachian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8218_a_9543]
-
în realitate, al unei lacome absorbții a detaliului semnificativ. Textele mai scurte capătă din acest motiv un aspect sarcastic, realizat îndeosebi prin folosirea stilului indirect liber: situații desenate cu precizie, astfel încât să degaje un adevăr moral și psihologic, stări conflictuale resorbite în nuanțe prinse cu finețe, momente de intensificare a existenței capabile să pună în valoare o dominantă sufletească". La prozatorul Daniel Drăgan ochiul este mai important decât urechea. Dialogurile sunt rare și, de cele mai multe ori, expeditive, fără mari veleități stilistice
Duhul lui Ceaușescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6908_a_8233]
-
al unui "elan furios", tipărit la ultraprestigioasa Editură Gallimard și încununat cu un important premiu acordat de Société des Gens de Lettres. Episoade ce nu disipează însă insatisfacția cuibărită ca un morb în sufletul dezrădăcinatului ce nu și-a putut resorbi umilințele. Nostalgia începuturilor românești rămîne mistuitoare: "să ne înțelegem, eu am rămas la fel de izolat ca înainte, în afara lumii literare pariziene. Așa mă simt și astăzi, fără însă a suferi de această stare. Lumea literară din Franța nu va semăna niciodată
Clasicul romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8141_a_9466]
-
cîtorva confidențe evazive, îmi place să cred că m-am întors acasă". În același timp putem remarca o abundență speculativă, o revărsare de conexiuni meditative care și ea denotă o distanță de modul clasic ce, vorba aceluiași Valery, "disimulează sau resoarbe asociațiile de idei". O vibrație de arc sufletesc încordat, care efectiv trimite săgeți ideatice. În concluzie: avem a face în cazul lui Ilie Constantin cu o personalitate complexă ce apasă pe clapele permanențelor și ale devenirilor d-sale, atingînd notele
Clasicul romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8141_a_9466]
-
aidoma unui copil handicapat care „vrea la oliță”, pe cînd viața „geme în jur neștiută”, asemenea unei galere cu vîslași care „trag la rame unii împotriva altora”. În momentele de relativă acalmie, devine un peisagist al unei ierni ce-și resoarbe asprimile în notații familiare. Nu e decît un armistițiu suspect prin chiar stilizarea voit „cuminte” de care face uz: zburătoarele negre ce scurmă după fărîmituri, mîinile înroșite de frig, fumurile ce ies din coșurile caselor etc. (Îngerul Bobotezii). Abordînd trecutul
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4270_a_5595]
-
copil handicapat care „vrea la oliță”, pe cînd viața „geme în jur neștiută”, asemenea unei galere cu vîslași care „trag la rame unii împotriva altora”. În momentele de relativă acalmie, se manifestă ca un peisagist al unei ierni ce-și resoarbe asprimile în notații familiare. Nu e decît un armistițiu suspect prin chiar imaginea „cuminte” de care se face uz: „Iată-ne din nou în gerul Bobotezii/ se lasă seara odată cu pîlcul acesta de zburătoare înfrigurate/ păsări negre ce scurmă- n
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
minus sute de grade și pentru că primește puțină căldură de la Soare. Există o teorie că, înainte de cataclismul care a avut loc cu miliarde de ani în urmă, pe Marte a existat apă în stare de vapori, dar care a fost resorbită de către Cosmos iar o parte se crede că s-ar afla în pungile din adăncul planetei. Deci, peste milioane de ani, omul cu mijloacele tehnice superioare poate crea condiții de viață: apă, atmosferă, temperaturi suportabile. Evelin: La fel se va
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Nietzsche-Zarathustra se întreabă privitor la destinul său: Când, o, Cerule, vei bea acest strop de rouă, căzut din toate lucrurile pământului când vei bea acest suflet singular ! Când Fântână a Eternității, senin și teribil abis al Amiezii, când îmi vei resorbi acest suflet în tine?" * Confuzii grave s-au făcut privind viziuni fundamentale nietzscheene, și anume, "moartea lui Dumnezeu", voința de putere, Supraomul. Când el scria "Gott ist tot", Nietzsche nu decreta un deces real, ci constata cu oroare moartea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
intensitate mica, necesare în procesul adaptării la condițiile de joc. În dezvoltarea atenției, activitățile de constructive, de desenare, de modelare au, de asemenea, un rol deosebit. Când preșcolarul construiește o căsuță din cuburi, sau “castele de nisip”, el este tot resorbit de aceste activități de joc și de creație. Concentrarea atinge un nivel înalt, repartizat pe o durată de timp relativ lungă(preșcolarii mici-5,7minute până la 15-20 minute, preșcolarii mari chiar 40-45 min). La copilul preșcolar se constată o creștere a
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
Arhetipul acestei violente voințe de neant este, poate, moartea marchizului de Sade, prin care, în inițiala numelui său, identică cu Ťlinia serpentinatăť a lui Michelangelo și a lui Lomazzo, cu Ťlinia frumusețiiť a lui Hogarth, Meissonier și a rococoului, se resoarbe numele Sade, universul sadian, ornamentica saturată de nostalgie amniotică și reversul ocult al secolului Luminilor. Suprema signatură a Ťdivinului marchizť este, după cum remarcă Jacques Lacan, ștergerea însăși a numelui pe lespedea sepulcrală." (pag. 124) Recunoaștem, în toată interfața stilistică plină
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
eveniment ar fi avut loc în ziua de 18 martie, Barbu Brezianu s-a stins din viață. S-a stins literlamente, adică a dispărut puțin cîte puțin, pînă cînd alcătuirea lui materială, trupească, și-a pierdut coeziunea și s-a resorbit în lumea elementară. Împuținîndu-se treptat, dobîndind imperceptibil acea stare de transparență și de imponderabilitate, este impropriu, și aproape brutal, să vorbim despre moartea sa. Cea mai potrivită constatare ar fi aceea că el s-a identificat pînă la transmutație cu
Stingerea lui Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8872_a_10197]
-
funcție cosmocentrică, Ioan Alexandru îi cultivă latura agonică, starea catastrofică, în așa măsură încît ajunge a acoperi întreg ecranul. Pentru a realiza un asemenea tablou suprem întunecat , apelează și la tușele sarcasmului arghezian, la "blestemele" care potențează aspectele nimicirii,dar resorbind orice nuanță a distanțării amuzate, care ar putea genera pitorescul, cufundîndu-se într-o gravitate totală: În aceste ținuturi după doi ani, / orice pom roditor se sălbăticește. Pe pielea apei goală se-ndeasă / un fel de păr mătrețos. / Frunzele se chircesc / ca și cum
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
tip spectacular, iar nu pe una comunicațională, de schimb. Cele trei concluzii derivă aproape direct, printr-o bună corelare de constatări: în primul rând, la noi, totul e cultură generală; în cel de-al doilea, cum aceste idei generale au resorbit ideile de specialitate, o piață conceptuală viabilă și dinamică e imposibil de închegat; în ultimă instanță, absența unei asemenea piețe de idei duce la precaritatea spațiului public. Ceea ce avem până aici e departe de a fi - folosind un stereotip verbal
Cum rămâne cu literatura ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9095_a_10420]
-
resursele și putem bănui un reviriment al răului. Hafström urmează cu fidelitate ideile cardinale ale prozatorului, lui revenindu-i misiunea de a face credibilă partitura coșmaresc-psihedelică a cărții. Altfel, tema celui prins în capcana unei traume care nu s-a resorbit, oferind posibilitatea confruntării cu demonul, - înainte de toate unul căruia îi place literatura, însuflețind, cum numai scriitorul mai știe, istorii vechi - se află circumscrisă unei terapii freudiene. Ca orice respectabil loc al groazei, acesta posedă și un fel de Baedecker, albumul
Demonii de la 1408 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9297_a_10622]
-
și comunitatea îl îmbrățișează viu pe acest rătăcit, îl confirmă. De fapt, întregul film se desfășoară în baza unui joc al atracției și respingerii, al rupturilor și revenirilor repetate la matcă, care prezidează formarea unei personalități în care trauma se resoarbe pentru a deveni cunoaștere de sine și cunoaștere a resorturilor intime ale lumii. Îndemnul mamei, "pleacă, trăiește și devino" își dezvăluie sensul: viața nu poate fi trăită în absența mizeriilor mărunte, în absența crizelor și a căutării, în absența dragostei
Trăiește și dă mai departe! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9365_a_10690]
-
ucizi/ și că în rădăcina noastră, care spune că trebuie să omori ca să nu fi omorât, un dumnezeu tot mai mărunt dă porunci, din ce în ce mai palide"(crezul cu ianuș) și "singurul care, trăind, în întuneric absolut,/ când iese la lumină se resoarbe,// exact ca dumnezeu./ păcat că n-am avut șansa, ca angela marinescu,/ să fiu medic măcar o dată."(șlagăre de concentrare) Ce avem aici? Poeme clare, impecabile, intacte declarații admirative selectate atent de antologator. Nu e o întâmplare faptul că, alături de
Pop Art by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9489_a_10814]