404 matches
-
Acasa > Poezie > Oglindire > DOI COPACI SINGURI Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1900 din 14 martie 2016 Toate Articolele Autorului Doi copaci singuri Mă ascunde blând copacul ca o inimă de frunze și respir în el de-acuma și vorbim cu-aceleași buze. Creștem fructe, creștem păsări, rostuim vânturi și toamne, râdem, plângem împreună, plângem împreună, Doamne! Referință Bibliografică: Doi copaci singuri / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1900, Anul VI, 14
DOI COPACI SINGURI de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384176_a_385505]
-
Acasa > Poeme > Antologie > SUFLETUL DIN PIETRE Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1614 din 02 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Golul dintre punctele de respir dispare printr-o linie care le unește. Fruntea săpată de văi, greierii neobosiți din urechi ne sporesc nesiguranța. În aer vântul furtunii strivește sunete bolnave și naște cântecul, la răspântii de drumuri palmele bântuite de linii își citesc destinul. Ochii
SUFLETUL DIN PIETRE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377187_a_378516]
-
piese de orchestrat pentru Romeo și Julia Saleno și pentru formația Direcția V. Mai am și activitatea mea, de zi cu zi, de dirijor al Big Band-ului Radio. Până la sfârșitul lunii mai, nu știu când mai am timp sa respir! După aceea, vom mai vedea!
Ancheta jurnalistică by Ionel Tudor () [Corola-journal/Journalistic/83142_a_84467]
-
cu degetul mic sângerând peste bețele de toboșar ale călugărului. Bianca Matei Vița-de-vie N-am mai fost aici de un an. De fiecare dată când vin, pământul îmi pare schimbat, cerul îmi pare schimbat, numai liniștea e mereu aceeași. O respir cu ochii închiși și cu tălpile tenișilor bine înfipte în țărână. Două dâre bătătorite au rămas drumul lung spre șosea. În spatele meu sunt străzile. Ulițele copilăriei, cum le-ar numi Ionel Teodoreanu. Le-am evitat și astăzi, așa cum le evit
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mult timp, se înserase, eram amândoi epuizați de plăcere, de oboseală și ne-a luat somnul. Când m-am trezit, se îmbrăca, mi-a spus că e târziu și trebuie să plece. Bogdan Mușat Despre un nume Soarele strălucește încă. Respir rar, greu și adânc, respir de parcă m-aș zbate să nu mă sufoc. Nu mă doare nimic, nu râd, nu plâng, n-am nici un gând. Mă ridic mecanic, pășesc rar și încet. Fiecare lucru din casă e la locul lui
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
prin misterul ?i farmecul orizonturilor nem?rginite ce se reveleaz? necontenit privirii noastre. Nici unul dintre elementele ce compun acest univers poetic nu e lipsit de o semnifică?ie superioar?, filozofic?, pentru c? În poezia eminescian? orice configura?ie spa?ial? respir? dimensiunea metafizic? a gândirii marelui poet: „În preajma lui Eminescu, spiritul uman respir? aerul marilor concepte ?i Începe s? priveasc? În jur de la etajul superior al ideii” . (Eugen Simion) Eminescu nu poate fi privit doar ca un „poet al naturii", al
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
noastre. Nici unul dintre elementele ce compun acest univers poetic nu e lipsit de o semnifică?ie superioar?, filozofic?, pentru c? În poezia eminescian? orice configura?ie spa?ial? respir? dimensiunea metafizic? a gândirii marelui poet: „În preajma lui Eminescu, spiritul uman respir? aerul marilor concepte ?i Începe s? priveasc? În jur de la etajul superior al ideii” . (Eugen Simion) Eminescu nu poate fi privit doar ca un „poet al naturii", al frumuse?îi ei exterioare („Eminescu nu este, cum se zice de obicei
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
toare, misterul ?i farmecul orizonturilor nem?rginite ce se reveleaz? necontenit privirii noastre. Nici unul dintre elementele ce compun acest univers poetic nu e lipsit de o semnifică?ie superioar?, filozofic?, pentru c? În poezia eminescian? orice configura?ie spa?ial? respir? dimensiunea metafizic? a gândirii marelui poet: „În preajma lui Eminescu, spiritul uman respir? aerul marilor concepte ?i Începe s? priveasc? În jur de la etajul superior al ideii". (Eugen Simion) Eminescu nu poate fi privit doar ca un „poet al naturii", al
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
noastre. Nici unul dintre elementele ce compun acest univers poetic nu e lipsit de o semnifică?ie superioar?, filozofic?, pentru c? În poezia eminescian? orice configura?ie spa?ial? respir? dimensiunea metafizic? a gândirii marelui poet: „În preajma lui Eminescu, spiritul uman respir? aerul marilor concepte ?i Începe s? priveasc? În jur de la etajul superior al ideii". (Eugen Simion) Eminescu nu poate fi privit doar ca un „poet al naturii", al frumuse?îi ei exterioare: „Eminescu nu este, cum se zice de obicei
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
a decis să scape de kilogramele în plus după ce a început să aibă probleme de sănătate. Invitată în platoul emisiunii moderate de Simona Gherghe la Antena 1, artista a povestit cum a slăbit. "Mergeam la petreceri și am simțit că respir greu. Transpiram din ce în ce mai mult. Eram foarte obosită. Oboseam foarte-foarte repede. Aveam colesterolul peste 300 și eram la limită să fac diabet. Doctorul mi-a spus să am mare grijă ce anume mănânc. M-am dus la un nutriționist, care mi-
Cum a slăbit Cornelia Catanga 20 de kilograme. Află rețeta by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/72069_a_73394]
-
încerc o operație pe un gât sănătos, după care mă îmbolnăvesc neglijent ca și cum mi-aș îndrepta gulerul cu un vânt sălbatic pe spate, în timp ce picioarele mi se caută pentru a se regăsi în poziția cea mai simplă, cea mai firească - Respir ușor, regulat dintr-o bărbie ridicată, până ce perspective tuburi tuburi țâșnesc de sub maxilar și apasă apa, cada, gresia. În apă trebuie să mă comport ca o apă, echilibrat, cu un sex anume, statură și religie. Destulă pace pentru un război
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
de lună. obosiți de alcoolul din alb, din străvezimea arterelor cositorite, unul spre altul suflăm aburii ce ne-au rămas calzi în rozul înnorat al vălului palatin, căzut peste ultima vorbă ca un boreal baldachin. îndoiala dar, dacă, în locul altcuiva respir? dar, dacă, dintr-o greșeală, mi-am însușit o viață ce nu mi-a fost destinată? dar, dacă, dorințele mele, irepresibile și greu de indurat, liane constrângătoare sunt pe trunchiul altei voințe de a viețui? poate era nevoie de altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
citeam/ sau încercam să urmăresc/ o tulpină (ea iese și se încolăcește/ de gât)./ Pe covor/ și sub podele/ levita ba poate clipocea/ firava mea tristețe./ Uneori știu pe unde umblă mâinile ei.// Trec pe lângă oameni mai stupefiați decât mine,/ respir năuc,/ dacă supraviețuiesc o să mă intoxic cu fum./ Ocolesc craterele de pe caldarâm.// Încă mai ascund hârtia mototolită în pumn -/ nu vreau s-o las/ în nici un loc Ťde la care mă îndepărtează pașiiť." (pag. 79) După Blank, Vlad Moldovan va
Vara patriarhilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8179_a_9504]
-
din clar-obscur pentru cei aleși. trăiesc dejà-vu-ul limitării, al îndreptării curcubeului cu mâinile murdare și păroase al secerării cu gloanțe de viermi a pașilor care aleargă pe străzi după lotuși albi limitare al strivirii cuvintelor sub șerpi de ură și respir, totuși, dragostea ta, atât de profund, adânc, sub ape. nouă în primul loc: iubește curat, dar fără să fii mândru de tine și fără să părăsești grădina dragostei tale. nouă în al doilea loc: dacă îmbrățișezi mai departe anxietatea generată
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cu frenezie: "O să fiu fericită, indiferent ce o să se întâmple acolo, o să fiu fericită", de zece ori, de o sută de ori, zgomotul șinelor îi sfredelea creierul ca un burghiu, acesta se lichefia, durerea din coșul pieptului îi oprea respirația, "respir ușor, respir cu spor", își spunea ca să-și bată joc de ea, poate scapă de durere, "mi-e bine, sunt fericită", " pe cine vrei să mințicui vrei să-i vinzi baliverne", spune sacadat vocea care scurmă în stern ca un
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
O să fiu fericită, indiferent ce o să se întâmple acolo, o să fiu fericită", de zece ori, de o sută de ori, zgomotul șinelor îi sfredelea creierul ca un burghiu, acesta se lichefia, durerea din coșul pieptului îi oprea respirația, "respir ușor, respir cu spor", își spunea ca să-și bată joc de ea, poate scapă de durere, "mi-e bine, sunt fericită", " pe cine vrei să mințicui vrei să-i vinzi baliverne", spune sacadat vocea care scurmă în stern ca un porc mistreț
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
oameni bolnavi, care se ascund În fundul sub patului lor la cel mai mic pârț auzit dincolo de pereții locuinței. Nu știu decât să se mire, să se vaiete și să-ți reproșeze tot felul de lucruri urâte, jignitoare, neînțelese ori neadevărate. Respir Întretăiat, gâfâind din greu, cu pieptul mișcânduse Într-un ritm sacadat. Îmi aprind o nouă țigară. Închid ochii și nu trag decât un fum, adânc inspirat. O stare violentă, de greață totală, urcă iute În mine. Vomit exploziv, ca o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
a prelungi această scenă, ea s-a întors, iar eu am deschis ușa. Când a trecut pe lângă mine, m-am înclinat. M-am întors în salon. Grădina era goală. Mi-am pus în buzunar volumul de Napier. Am constatat că respir greu. M-am sprijinit de polița căminului și am început să mângâi unul dintre papagali. Praful zgrunțuros îmi rămase pe mână. 11 Următoarea constatare a fost aceea că Georgie nu era la ea acasă. M-am dus acolo cu mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fug. Nu am cum să mă ridic în picioare. Ținându-mă strâns cu mâinile de nas și de gură, mă indepărtez, ghemuit, centimetru cu centimetru, lipit de temelia casei, ascuns. Și, dintr-odată, iute cât ai clipi, în timp de respir printre degete, mă podidește și pe mine plânsul. Suspin violent, de parcă aș voma. Mă doare burta. Am dinții adânc înfipți în palmă și îmi bușesc mucii pe mâini. Bărbatul își trage nasul, tare și bolborosind. Plouă mai tare, și apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de alungat din cetate, din Apocalipsa lui Ioan, încerc să nu-i discriminez, dar mă doare cazul Brăduț. Gîndul întăritor c-o să mă salvez prin carte m-a ținut în picioare. Dansînd cu cărțile†††††††† nu-i o metaforă. Scriind, respiram, respir. Respir și după ce Iordan a trecut în "al cincilea anotimp", cum spune Poetul. Aurel Dumitrașcu. Sar la fereastră. Cristoase, l-am lăsat flămînd pe Tănucă. E Dunăre pe mine. De ce nu faci o selecție atitudinală, Iordanco? Mă crezi idiot, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
alungat din cetate, din Apocalipsa lui Ioan, încerc să nu-i discriminez, dar mă doare cazul Brăduț. Gîndul întăritor c-o să mă salvez prin carte m-a ținut în picioare. Dansînd cu cărțile†††††††† nu-i o metaforă. Scriind, respiram, respir. Respir și după ce Iordan a trecut în "al cincilea anotimp", cum spune Poetul. Aurel Dumitrașcu. Sar la fereastră. Cristoase, l-am lăsat flămînd pe Tănucă. E Dunăre pe mine. De ce nu faci o selecție atitudinală, Iordanco? Mă crezi idiot, să stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Scriu despre toate astea ca și cum ar fi amintirile mele. De altfel, fără să-mi dau seama, au devenit amintirile mele. N-am să le uit niciodată pe prietenele mamei, pe "mamele" și "tații" mei de circumstanță! Mă opresc dintr-o dată. Respir greu, sunt lac de transpirație și nu de la soarele ce s-a ivit semeț ca un cocoș de munte pe balustrada de sus a terasei. Trebuie să mă opresc, îmi spun, amintindu-mi de sfatul omului cu banderolă din vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Banca era goală. Tot atunci am știut că n-am să-i mai revăd niciodată... "Small Talk" cu îngerul meu Cu aripile desfăcute și clipind des, ca o pasăre, din ochii albaștri și inexpresivi, stă îngerul deasupra mea și "veghează". Respir aritmic. Peste mine cade o ploaie de aer cald și liniștitor. Toată copilăria am așteptat să mi se arate îngerul, până când am încetat să intonez acea rugăciune cu care își începe orice copil dialogul cu dumnezeirea: "Înger, îngerașul meu, Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
la jigniri atît de nedrepte!" Poate este dusă cu sorcova, caut un motiv cu disperare. Învățat cu respectul ieșenilor, acum total dezinteresat, incidentul acesta mă frămînta excesiv de mult. Strada se sfîrșește și ies pe un cîmp mare cu iarbă verde. Respir adînc și privesc zona Păcurari, intrarea în Iași, cîmpii, case, clădiri pentru firme și bănuiesc eforul celor implicați în schimbarea peisajului. Un cîine mă atenționează că există. Latră fără nici un chef și mă urmărește de după un gard. În fond, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
că faci, dar eu nu sunt o parte din el, clar? Și plec spre toaletă. Nu mă joc, spune, venind din spate și mă sărută. De ce îi răspund la sărut? Poate pentru că e atât de delicat. · Stau la cabană și respir bucuroasă liniștea, aerul rece, mirosul puternic de rășină. Sunt în pragul ușii, așa cum îmi place mie. Vertical. Următorul lucru pe care îl simt și mă face să deschid speriată ochii e un miros de parfum bărbătesc. Îl văd pentru clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]