14,792 matches
-
fapt o situație schizofrenică. în exil m-am simțit liber - dar liber într-o societate ale cărei reguli nescrise nu le cunoșteam, liber de o libertate abstractă. în același timp, această libertate era vitală pentru gîndire, pentru ceea ce aș numi "respirația minții". întărit astfel, am putut explora anumite zone intelectuale și ideologice care, în țară, nu erau propriu-zis interzise, dar erau inimaginabile. Una dintre marile descoperiri subiective pe care le-am făcut a fost lectura sau, cu un termen pe care
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
al lucrurilor, poetul pare el însuși un obiect: "Tăria de a nu face nimic/ de a sta pur și simplu într-o odaie/ așteptînd soarele ca să-ți împarți cu el umbra umană/ așteptînd primul ciocănit în ușă/ ca să-ți răsfiri respirația precum o cascadă (...)" În ansamblu, acest nou volum al lui Constantin Abăluță continuă mai vechile teme și obsesii ale poetului, preocupat și de astă dată să exploreze și să cartografieze geografia singurătății. Și totul cu o extraordinară precizie... Constantin Abăluță
Geometria visătoare by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15365_a_16690]
-
ar fi fost rațiunile tăcerii lor"... Trecînd, atît cît se poate trece, peste vastitatea subiectului, rămîne filmul în sine: făcut cu talent, dar la fel cum ar fi putut fi conceput și acum 20 de ani (lipsa de noutate în respirația strict cinematografică nu e neapărat un defect, dar e, în mod sigur, o explicație pentru lipsa de entuziasm a juriului la festivalul de la Berlin). Ce are, filmul, memorabil? În primul rînd starea de exasperare - difuză, continuă, crescîndă - a unui om
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
irepetabile ale histrionului, ale poetului, tăcerile, lumea sonoră și explozivă, toate acestea (și încă multe altele pe care le-a angrenat cu el, le-a asumat neliniștitei sale existențe) au mișcat, iarăși, prin ființele noastre. Prin sala care îi poartă respirația, amprenta zbuciumului, împlinirilor, neîmplinirilor, a vuietului aplauzelor. Spectatorii care l-au adorat pe Toma Caragiu, care îi știu pe dinafară rolurile, replicile, intrările, costumele, locul unde stătea pe scenă își amestecau plînsul cu rîsul. În absență, Tomiță este atît de
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
persoana narativă, tensiunea frazei și atitudinea naratoarei diferă semnificativ de la una la alta. De la dramatizat-exaltate derulări de acțiuni dorite sau imaginate (XXVIII. Dragoste), se trece la ironia caldă a portretizării unei tinere extrem de preocupate să se autoinventeze fără pauze de respirație (II. Variante) sau la înțelegerea amară față de femeia mai în virstă care trăiește sentimentul că viața i se îndreaptă către sfîrșit (XIX. O viață) etc. Fragmentele în care Mira Feticu încearcă să compună scene "scandaloase" (relații de dragoste între femei
Femei (nu încă) între ele by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15467_a_16792]
-
și filosofică a cărții (abordarea misterului din alt unghi), admirabile descrieri de case și străzi ale Portugaliei de altă dată, de iarmaroace, mîncăruri, personaje pitorești (țiganul El Rey este chiar povestitorul oriental din totdeauna, căruia îi revine istorisirea epopeei) alcătuiesc respirația volumului, altminteri de citit pe nerăsuflate. Traducerea deopotrivă exactă, alertă și poetică, precum și postfața documentată și lămuritoare, ambele semnate de Mihai Minculescu, îl pun în valoare și pe meleagurile noastre - unde lumea e îndeobște neîncrezătoare în justiție - pe acest Dürenmatt
Capul tranșat al parlamentarului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15461_a_16786]
-
profunde, din "fondul primitiv al ființei umane - angoasă, speranță, energie creatoare - care se dovedește singurul rezervor inepuizabil de resurse" (Breton). Astfel dicteul automat își devansează statutul de practică literară, devine una spirituală, așa cum, bunăoară, pentru yoghini un anume tip de respirație e o practică a spiritului. Același pontif al suprarealismului a relevat și ambiția gnoseologică a acestuia: "suprarealismul nu a încetat să acorde credit automatismului, nu numai ca metodă de expresie pe plan literar și artistic, ci și ca instanță primordială
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
este prezentată la Royal Court Theatre, la Londra, după aceea la Criterion Theatre cu Sir Ian McKellen și Tom Bell; pe Brodway, Bent l-a avut în rolul principal pe Richard Gere). Este un text bine alcătuit, care are o respirație interioară specială și o investigație oarecum inedită pentru noi, care ne poartă în atmosfera cabaretelor din Berlin, din anii '30 (Eldorado a fost un renumit bar pentru traverstiți), atmosferă încărcată de sexualitate și trăiri intense și dramatic curmată după ce Hitler
Triunghiul roz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14386_a_15711]
-
țin de cuvânt: unii îi consumă ca pe semințe, își fac treaba și scuipă cojile, alții le acordă o autonomie nelimitată - fie ea și motivată prin argumente estetice - alterând până la anulare fie profilul, fie prestigiul instituției. Asigurarea unui spațiu de respirație curat pentru tinerele talente nu este un gest filantropic, este, sau ar trebui să fie, colecția gesturilor și măsurilor asigurând ecologia sistemului. Faptul că într-o distribuție figurează actori tineri alături de maeștrii nu e decât un lucru normal, problema e
Voci tinere by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14412_a_15737]
-
obiectivarea specifică structurii romanești implică, oarecum obligatoriu, un model ordonator masculin, pe care naratorul și, uneori, personajul-reflector au menirea funcțională de a-l aplica - iar ciclul Hallipilor confirmă, într-un mod strălucit, această supoziție -, lirismul nuvelelor și povestirilor, cu o respirație narativă mult diminuată și, adesea, pur decorativă ar fi trebuit să conducă la o fertilă descătușare a sensibilității feminine. Fără îndoială, cum vom vedea din exemplele alese, grație unor descrieri și evocări ce mustesc de substanța fluidă și imprevizibilă a
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
fost sau nu contemporani, diferența este una inefabilă, de amplitudine a gîndirii și de energie a exprimării, și nu una de cunoaștere a meseriei, de stăpînire a tehnicilor sau de știință, în sensul strict, a picturii. Anvergura acestor culturi, amplitudinea respirației lor și chiar șansa expresiei desăvîrșite se leagă strîns de acest pămînt ferm al profesioniștilor, al meseriașilor instruiți cu soliditate și plini de sfială gospodărească în fața tentației demiurgice. Spre deosebire de culturile mici, care se manifestă sincopat, prin erupții spontane de genialitate
Decalogul artistului de mijloc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14503_a_15828]
-
un spectacol care m-a dus cu gîndul la Bob Wilson. Felul în care sînt dezvoltate și urmărite propriile obsesii în teme cu variațiune, plecînd de la personajele binecunoscute din piesă, m-a îndemnat la adîncă meditație. un spectacol cu o respirație specială, cu un anumit tip de anvergură, se numește Exact în același timp, o piesă scrisă în 1945 de Gellu Naum, revăzută (după cum mărturisește Simona Popescu în Caietul-program) și pusă anul acesta în scenă de Mihai Măniuțiu la Teatrul Național
Spectacole și spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14476_a_15801]
-
familie. Eu am avut șansa unei copilării extraordinare: părinții mei au fost artiști și au mers în turnee în Belgia, Olanda, Germania și m-au luat cu ei cînd aveam șase ani. Eu am intrat atunci în contact cu această respirație occidentală și acest lucru s-a sedimentat în mine. Mai adaug un amănunt: la șase ani eram îndrăgostită de Stravinski. Mă laud cu chestia asta. Mi se pare un lucru neobișnuit! Și atunci este normală această chemare a mea spre
Cu Nora Iuga la "Schloss Solitude" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14469_a_15794]
-
din alte filme", ce e aceea o mafie, o evadare, o urmărire, o crimă, sau două, sau trei... Iar performanța regizorului (coscenarist) e tocmai de a scăpa, în aceste condiții, de atingerea șablonului, și de a-i imprima filmului o respirație proaspătă, un tonus necontrafăcut, o strălucire a punerii în scenă (de unde se vede, din nou, că atunci cînd "există talent", experiența din publicitate nu e neapărat nefastă). Privirea cineastului are forța de a străpunge pojghița aparențelor, de a vedea, cum
Alți tineri furioși by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14502_a_15827]
-
cu inserturi explicative), cît la nivelul imaginii. În cinema, o lumină și o umbră care cad într-un anume fel pe un perete alb, de închisoare, o pupilă a unui gardian dilatată într-un vizor al ușii de la celulă, o respirație amplificată halucinant sau un urlet de durere care îți străpunge inima - echivalează cu pagini întregi de text. Subtilitatea cuvîntului e înlocuită, în film, cu miza pe o anumită senzorialitate a imaginii (o imagine excepțională, semnată Doru Mitran), o imagine cu
Mărturie asupra unui suflet liniștit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14580_a_15905]
-
sistemul de învățămînt interbelic, formați în ambianța universitară dominată de marile nume ale literaturii, istoriei și filosofiei românești, ei prelungesc în vremurile de astăzi, marcate de tehnicism și ideologizate pînă în pragul unui nou dogmatism, largi orizonturi umaniste și o respirație culturală în care pulsează deopotrivă responsabilitatea gravă și jubilația pură. Deși, în enumerarea de mai sus, numele Ameliei Pavel apare la urmă, de fapt toate aceste considerații i se datorează în exclusivitate pentru că doar cu vreo cîteva zile în urmă
Tinerețea unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14607_a_15932]
-
opresc, fixându-l câteva minute pe Achille împărat, piticul hidrocefal albastru ultramarin. În treacăt, salutasem prea plecat slăbiciunea mea, femeia elegantă a lui Toulouse Lautrec, cu mănuși, pălărie și umbrelă. Când am intrat, neprevenit, la Gauguin, îmi pierdui pe loc respirația... Exploziile mănâncă oxigenul. Vairamati, femeia cu gâsca galbenă apucând în cioc o șopârlă. Femei din Tahiti, galben, galben, galben... Prânzul cu bananele... Portretul artistului cu Cristul tot galben în dreapta lui contrastând cu același albastru care-l obseda și pe Van
Reflexe pariziene XII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14656_a_15981]
-
chipurile, gesturile proprii. Apoi am înțeles că se poate opera un control și în discreta atitudine din celălalt. Cred că s-a muncit mult, că inițierea în dans făcută de coregrafa Vava Ștefănescu nu a fost simplă, că am simțit respirația unei echipe coordonată în spectacol de actrița Mariana Presecan, care nu se cruță în primul rînd pe ea, o actriță cu experiență de la nici un efort. Îi stau alături, imediat, profund și adevărat Ion Mâinea, Dorin Presecan, Șerban Borda, Paula Chirilă
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
Pe scenă, scenograful Cristian Rus (cu care Măniuțiu a lucrat și montarea de la Teatrul Național din Cluj pe textul lui Gellu Naum, Exact în același timp) și regizorul Mihai Măniuțiu, au construit o lume închisă, la marginea viabilului și a respirației vitale, un teren concentraționar aproape apocaliptic, ca cel descris sumar în Vechiul Testament. Printre deșeurile cu aspect selenar, arse mai mult sau mai puțin, își duce povara, descompus de boală și de suferință, Iov-ul interpretat de Marian Râlea. Aici intervine
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
cei apropiați mie îmi sunt atât de înstrăinați? Nu merg nicăieri. Refuzul: Nu pe care în sfârșit mi-l asum a fost de sute de ori gândit formulat în liniște dar niciodată rostit. Mă arde în stomac îmi ține în loc respirația este zdrobit între dinți și într-un târziu îmi părăsește gura ca o prietenoasă afirmație: Da. Cât timp încă voi înghiți totul în silă prefăcându-mă că nu s-a întâmplat nimic? Cât timp încă voi accepta toate părerile uitându
Cîțiva pași înapoi by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14123_a_15448]
-
de arenă pentru gladiatori văzută de sus mi se pare remarcabilă. Întreaga sală, binecunoscută, este transformată în sensul acesta printr-o construcție de lemn ce se întinde peste aripile scenei, aducîndu-i pe spectatori foarte aproape de poveste, de jocul actorilor, de respirația lor, de implicarea pe care Naratorul și comentariul lui despre teatru, despre funcția lui în cetate o cer. Toată vînzoleala goților și romanilor, comploturile, iubirile, crimele, vărsările de sînge se petrec la o întindere de braț, acolo, jos, în arenă
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
erau ori ciungi, ori șchiopi, handicapați de toate felurile, ori bătrâni-bătrâni. Fericire civilizată... Fericire barbară... Un prânz pe care nu-l voi uita niciodată. De insistat asupra celor trei mii de secte de pe coasta de vest a Americii... otrăvite de... respirația asiatică a Oceanului Pacific... Magnitudinea singurătății. De văzut... Ședere la New-York până la șase ianuarie 1979 de Bobotează când pe o iarnă cu nămeți mari vom decola spre Anglia peste Atlantic. Aterizând la Londra, senzație puternică și derutantă că am ajuns la
Note americane (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14253_a_15578]
-
Kant sau principiul vaselor comunicante, Miriam sau nisipurile mișcătoare, Elogiul nebuniei... O parte din piesele lui, așa cum îmi vin în minte. S-au jucat și înainte de 1989, și după, în teatrele din București, din țară, pe micul ecran. "Există o respirație, fie ea și amară, universală", scriam nu de mult, în paginile acestea, la ultimul volum al lui Dumitru Solomon, apărut la Editura Hasefer, "care îl poate duce pe dramaturg în orice spațiu teatral european. De la spectacolul-lectură, pînă la complexe montări
Adio, Dolfi! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14259_a_15584]
-
pe Ion Irimescu să nu se cruțe niciodată, să nu ostenească trudind la eternitatea operei sale, pe care, în cea mai mare parte a dăruit-o orașului începuturilor sale, Fălticenilor, alcătuindu-se aici cu adevărat un muzeu de ținută și respirație universală. În această plămadă a spiritului ne putem cel mai bine regăsi pe noi înșine. Iar lecția de profunzime, de jertfire pentru artă și pentru acest neam, pe care ne-o oferă Ion Irimescu, este pilduitoare. Artistul, urmîndu-și vocația, nu
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
Ularu marchează o modificare importantă a discursului, a relației cu Humbert, cu trecutul ei, cu trecutul lor. Decorul realizat de graficianul Devis Grebu mi se pare că afectează în cea mai mare măsură spectacolul, sufocîndu-l și limitîndu-l ca propunere și respirație, pe de o parte la scheme de mult utilizate în scenografie, cu accente media folosite chiar și la noi, înainte de 1989, iar pe de altă parte, la o ineficiență scenică majoră. Desele schimbări ale panourilor care formează decorul devin schimbări
Fantastica aventură a lui Humbert Humbert și a iubitei lui, Lolita by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14287_a_15612]