99 matches
-
Vietnamului* de Nord asupra americanilor, în 1975, experimentul comunist total al khmerilor roșii*, între 1975 și 1979, reprezintă însă tot atâtea momente și spații care hrănesc supraviețuirea utopiilor comuniste. în întreg Occidentul, reactivarea pasiunii revoluționare în jurul lui Mai 1968* provoacă resurgența utopiilor comunitare urbane - în mod deosebit în comunitățile din Berlinul de Vest - sau rurale - în Larzac -, chiar industriale - pe tema autogestiunii, de exemplu la uzina Lipp din Besanșon. Primele șocuri petroliere și creșterea șomajului duc la încetarea însă, puțin câte
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
altarul unității. În ciuda strălucirii sale, Frontul de Independență, căruia PCB-ul i-a consacrat toate forțele sale nu este decît o structură de circumstanță. Comuniștii speră să facă din acesta un element permanent al vieții politice. Ei sînt surprinși de resurgența forțelor sociale de dinainte de război, aproape intacte, inclusiv de strînsa rețea de organizații socio-economice socialiste. Un pact de solidaritate socială încheiat clandestin, sub ocupație, între patronat, socialiști și catolici blochează statutul de proprietate și raporturile sociale în întreprinderi. Forțele tradiționale
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
translarea, care reprezintă un răspuns sincretic prin care grupurile sociale ce-și asumă mai mult decât o formă identitară încearcă să dezvolte noi forme de expresie, în întregime separate de originile lor tradiționale și b) tradiția, care presupune, printre altele, resurgența naționalismului, dar și a unei forme mai violente a acestuia, fundamentalismul etnic, în esență o încercare de a redescoperi originile uitate ale unui grup social. Din acest punct de vedere, conjectura mea este că prima tendință se subîntinde de fapt
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
iubirea. Se lărgesc doar marginile „tărâmului neasemănării”. Dreptul de a trăi strâmb se exercită fără suspine și fără regrete. Indiciile dezertării sunt unanime. Timpul morții lui Dumnezeu este inaugurat prin violul sinistru al urii de sine. Remarcabilă este mai ales resurgența atrocității în mijlocul celebrării orgiastice a sublimului (eros-polemos). Această dinamică perversă este evidentă în opera lui George Bataille, unde căutarea sublimului castrează toate funcțiile de mediere ale narativității 1. Dansul, bunăoară, nu mai este un gest reglat de gramatica tacită a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
conturată după retragerea trupelor sovietice și care atinge apogeul zece ani mai târziu, în 1968, odată cu discursul prin care Nicolae Ceaușescu critica intrarea trupelor Pactului de la Varșovia pe teritoriul Cehoslovaciei, intelectualii partidului-stat articulează un nou context de legitimare simbolică, prin resurgența naționalismului și combinarea acestuia, după o aparentă perioadă de "liberalizare", cu stalinismul ceaușist. Desigur, în ambele contexte, resorturile care i-au determinat pe intelectualii români să pactizeze cu regimul totalitar și să-i susțină propagandistic efortul de legitimare sunt diferite
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
să evite cu orice preț ca aceasta să se facă într-un cadru național, s-a raliat concepției înființării unei "armate europene". Deja cancelarul Adenauer, la 3 decembrie 1949, își exprimase opoziția față de o armată germană națională, de teama unei resurgențe a militarismului și a încorporării "mercenarilor germani", în unități multinaționale. El nu accepta participarea la apărarea comună a Europei occidentale, decât cu drepturi egale, sub forma unui "contingent german, în cadrul unei armate a unei federații europene". La rândul său, Winston
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
Sub guvernarea lor, o mare parte a Afganistanului a fost pașnic, întrucât guvernatorii din Kabul, care erau, în general, cei mai capabili prinți ai imperiului, au permis triburilor să-și conducă afacerile interne prin intermediul capilor adunărilor afgane ale reprezentanților locali. Resurgența afgană În timpul domniei lui Shah Jehan al cincilea împărat mogul, care a construit și inagurat Taj-Mahal în anul 1653 (construcția a durat 23 de ani), cel mai faimos monument din India (templu-mausoleu) -, afganii au fost foarte aproape de restabilirea Regatului independent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
din România nu a depășit cadrul unui mic cerc academic. După 1989, discursul central despre reformă, tranziție și recuperarea deficitului de dezvoltare În raport cu Vestul a rămas ancorat În discutarea problemelor economice, sociale și culturale. În același timp, se observă o resurgență a naționalismului extremist pe scena politică românească, În special printre formațiuni precum Vatra sau România Mare. Chiar și politicienii din partidele majore exprimă anumite temeri xenofobe și antisemite, deși Într-o formă atenuată În comparație cu partidele extremiste. De fapt, analistul politic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
a celor percepuți ca „degenerați”. Până de curând, ideile de inspirație eugenistă au rămas marginale În discursul politic și intelectual din România. Cu toate acestea, popularitatea surprinzătoare a Partidului România Mare În alegerile generale din anul 2000 semnalează o potențială resurgență a discursului biologizant, de excludere a altor grupuri. Actorii importanți ai sferei publice - politicieni, ziariști, membri ai organizațiilor nonguvernamentale, profesori - trebuie să Își asume mai multă responsabilitate În prezentarea pentru publicul larg a argumentelor care sunt Într-adevăr puse În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
în afara granițelor sub impactul retoricii dividendelor păcii. În același timp, odată eliberate de presiunea exercitată de către superputeri, conflictele înghețate în era Războiului Rece au explodat, generând războaie regionale de la cele de eliberare națională la cele de unificare sau separare. Această resurgență a violenței locale a fost întărită de proliferarea tehnologiilor militare și de creșterea prevalentă a mijloacelor de atac la distanță. În aceste circumstanțe, periferia sistemului mai puțin transformată în privința dilemei de securitate clasice , mizând pe soluții militare (atât în interior
RELATII INTERNATIONALE by Daniel Biró, Stanislav Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1528]
-
vocația mecanizării dar în detrimentul individualității singulare, anulată astfel prin reificare 15. Cu toate acestea, procesul s-a dovedit reversibil, în sensul că modernitatea s-a menținut prin reafirmarea umanismului, care s-a repercutat încă o dată în teoria și practica politică. Resurgența umanismului în conștiința colectivă a survenit pe două filoane: ideologic și științific, rezultând așadar o specie de umanism formal sau juridic, alături de o altă variantă, fondată pe conținutul psihic și pe atributele concrete ale ființei. Că manifestare politică, cele două
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
nu purtăm deloc doliu, nu putem... Dar nici să purtăm prea mult nu putem.e Câteva motive pioase de a suferi Cum să înțelegem locul eminent pe care-l ocupă astăzi suferința în etosul evreiesc în general, sau mai degrabă resurgența ei sub noi forme, fără a ne referi la construcțiile biblice și midrashicef, la tot acel fond de comentarii care face din ființa omenească o ființă suferindă? Ordinea creată de Dumnezeu ar fi fost bunăg. Răul și suferința, care culminează
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
față de 94% care blamau țările arabe 26. Însă, în paralel, aveau să vină în noiembrie 1967 declarațiile generalului de Gaulle despre statul Israel războinic și poporul evreu "sigur pe el și dominator", declarații care aveau să provoace teama de o resurgență a antisemitismului. În acest climat complex și inedit se cristalizează în Franța conexiunea genocid-Israel. Majoritatea evreilor din Africa de Nord conștientizează Holocaustul în metropolă. În exil se face această apropiere care, pe de altă parte, îi împiedică în același timp pe exilați
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
rasismul antiarab, mai tolerat sub diferitele lui forme islamofobie, "ciocnirea civilizațiilor", antiislamism etc. Fără a uita culpabilitatea născută din recunoașterea tardivă a responsabilității regimului de la Vichy în deportarea evreilor din Franța. De unde un fel de cursă pentru ispășire, relansată odată cu resurgența recentă a antisemitismului sub noile lui forme. Toate acestea, în loc să calmeze atmosfera, contribuie la crearea unui fel de teamă la mulți evrei, alimentată în paralel de liderii comunitari și presa evreiască, de intervenționismul Israelului în favoarea emigrației și alarmismul unor intelectuali
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
aici, bineînțeles, de suferințele fizice actuale, pe care unii preferă încă să le ascundă, ci de acele suferințe emblematice pe care se bazează cererea unor drepturi în numele suferinței. Nicolas Weill vorbește de Holocaust fatigue pentru a explica apatia generală în fața resurgenței antisemitismului în Franța în anii 2000-20027. Nu este aici locul pentru a discuta despre realitatea și amploarea apatiei și resurgenței, dar e limpede că această "oboseală" pe care o denunță el pândește și alte memorii de suferință, clamate în mod
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
care se bazează cererea unor drepturi în numele suferinței. Nicolas Weill vorbește de Holocaust fatigue pentru a explica apatia generală în fața resurgenței antisemitismului în Franța în anii 2000-20027. Nu este aici locul pentru a discuta despre realitatea și amploarea apatiei și resurgenței, dar e limpede că această "oboseală" pe care o denunță el pândește și alte memorii de suferință, clamate în mod regulat în spațiul public. Istoria suferinței evreiești pe termen lung dezvăluie cât de prezentă și solicitată a fost această suferință
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
teologic, islamul este protestant, în vreme ce din punct de vedere politic, este catolic. De-alungul istoriei - își continuă el gândul - acest raport a fost răsturnat pentru că autoritatea spirituală a fost întotdeauna controlată de o putere politică verticală, prin urmare, ilegitimă”. În privința șanselor resurgenței unei modernități proprii musulmanilor, răspunsul lui Arkoun sună astfel: „Ar trebui ca musulmanii să înceteze a confunda contencioasele politice pe care le au cu Occidentul cu progresele cunoașterii pe care le datorează în mod esențial aceluiași Occident. Și trebui spus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
reflexă că orice baricadă comportă o parte a celor buni și o parte a celor răi. Când părțile se iau la bătaie, lumea consideră imediat că unii sunt virtuoși și ceilalți infami. Dar o asemenea optică nu-i decât o resurgență a Luminilor și a Tenebrelor, o logică infantilă ca cea a westernului cu gust de melodramă. Ideea că ambele părți ar putea fi la fel de rele l-ar aduce la disperare pe justițiarul occidental. Poate că maniheismul nostru nu-i decât
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
generale se ameliorează, cu atât subiectivizarea-psihologizarea sărăciei se intensifică. În societatea de hiperconsum, starea de precaritate economică nu generează doar pe scară mare noi experiențe de privațiuni materiale, ea răspândește suferința morală, rușinea de a fi diferit, autodeprecierea, reflexivitatea negativă. Resurgența sărăciei exterioare nu avansează decât în paralel cu suferința interioară sau existențială. Individualizarea, hiperconsumul și precarizarea locurilor de muncă dau naștere, în mod convergent, Peniei nu doar mizere, dar și rănite, descalificate, inferiorizate în ochii proprii. Dacă pentru unii faza
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
pe atunci, Daniel Bell caracteriza sensibilitatea anilor 1960 ca o răzvrătire contra rațiunii, „o revanșă a simțurilor asupra spiritului”, o „căutare disperată a lui Dionysos”3. Într-un strălucit eseu datând din aceeași epocă, Jean Brun se străduia să teoretizeze resurgența lui Dionysos în societatea abundenței pradă extazului sexual, psihedelismului și „furiei consumului”4. Lucrarea constituie un model pentru această problematică, o carte de căpătâi pentru sociologii care se vor ambiționa mai târziu, cu mai puțin succes, să scoată în relief
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
e atât de original pe cât ar părea la prima vedere: acesta nu face decât să reproducă într-o formă alterată un conflict de tipul "proprietari / muncitori" constituit în perioada interbelică. Restructurările sociale operate în regimul comunist au făcut imposibilă simpla resurgență a acestor conflicte, însă acestea au avut totuși un ecou. Clivajele din ultima categorie țin de conflictul dintre "stat" și "societate civilă", așa cum acesta s-a manifestat în timpul regimului comunist, opunând "partidele comuniste normalizate" partidelor de tip forum civic; primele
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
tradițional prin intermediul unei noi retorici. În al doilea rând, și dacă noutatea pare într-adevăr dovedită, se va lua în considerare ipoteza obiectivării unuia dintre cele patru clivaje fundamentale, absent până atunci din sistemul național de partide: astfel, e cazul resurgenței "chestiunii naționale" după 1965, care se traduce printr-o multiplicare a partidelor provenite din clivajul centru/periferie în țări europene care până atunci ignoraseră acest fenomen. Mulți analiști atașați criticii lui Rokkan se înșeală asupra unui lucru: sistemul de clivaje
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
și nici nu au găsit în apartenența națională o diferență specifică pozitivă suficient de puternică pentru a-i motiva, ci au devenit musulmani mai radicali decât părinții lor. Procesul a fost amplificat și încurajat pe fondul unui fenomen global de resurgența a Islamului, având în vedere că acesta proclama superioritatea absolută a oricărui "drept credincios" și mai ales a unui "martir" față de "necredincioși", si ajutat de comunicațiile prin Internet să se dezvolte în rețele și grupări structurate. Așadar, putem identifica un
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
2003, pp. 67-74). În același timp, odată eliberate de presiunea exercitată de superputeri, conflicte înghețate în era „războiului rece” au explodat, generând războaie regionale - de la cele de eliberare națională la cele de unificare sau separare (Holsti, 1996, p. 126). Această resurgență a violenței locale a fost întărită de proliferarea tehnologiilor militare și de creșterea prevalentă a mijloacelor de atac la distanță (Luttwak, 1999, p. 99). În aceste circumstanțe, periferia sistemului - mai puțin transformată în privința „dilemei de securitate” clasice -, mizând pe soluții
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
venise la invitația granzilor. Cand Borgia a fost plătit de guvernul popular să părăsească domeniul florentin, în iunie 1501, granzii au fost discreditați și mulți dintre ei s-au retras din treburile publice. Așa a început o scurtă perioadă de resurgența popolare și savonarolană adesea neglijată de istoricii Florenței: într-adevăr, în anul dintre iunie 1501 și iulie 1502, atunci când și Rinaldeschi a comis delictul, Florența a experimentat cel mai aprofundat regim democratic de la revoltă torcătorilor din 1378. În preluarea controlului
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]