431 matches
-
139-140; PG 48, col. 670); In Act., , 13, 2 (PG 60, col. 107); Ex. in Ps., 109, 5: „Toată răutatea este izgonită, virtutea este restaurată, harul Duhului este trimis, pescari vameși și făcători de corturi închid gurile filosofilor și limba retorilor este amuțită, tirania demonilor este nimicită” (ed. rom., 397; PG 55, col. 273). footnote> și că au fost lipsiți de viclenia și verbozitatea oratorilor păgâni<footnote Chrys., Hom. in I Cor., 5, 6 (ed. rom., 55-58; PG 61, col. 48
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
al soțietății cu prințipuri), opera magistrului este tonifiantă pentru cel ce a citit-o cu mare atenție, folosind-o acum ca pe o oglindă ideală pentru ambițiile și defectele noastre. Procedura e recunoscută, onest, și recomandată în debutul tabletei Patrioți, retori și lichele: Ne aflăm dinaintea unui caz tipic în care opera e mai amplă decât realul. Realul se mișcă lent spre orizontul operei, fără să-l atingă, adeverind, etapă cu etapă, intuițiile ei inepuizabile. Evident, plăcerea de a asista la
Colecționarul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10573_a_11898]
-
artistică a secolului al XV-lea mai ales, un echivoc, hrănit poate și de felul în care sursele retorice sunt adaptate la teoria picturii prin Alberti. Când acesta preia din teoria retorică antică ideea diversității stilurilor și a dezirabilității, pentru retorul perfect, de a le stăpâni pe toate (s.n. - O.G.), el o transpune în sfera picturii, într-un context în care ideea unui stil personal e încă extrem de cețoasă, și o deplasează către un teren diferit: cel al aptitudinii de
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
romantic (dat fiind și paralelismul cu existența lui Franz Schubert), impunând organicismul drept doctrină dominantă a romantismului muzical. Schimbarea de opțiune conceptuală de la operarea cu „prefabricate” retorice, tehnica asamblării lor mai mult sau mai puțin mecanică și imaginea compozitorului ca „retor complet”, la ipostaza compozitorului ca „plantator” sau „cultivator”, sau chiar ca „homuncul” alchimic (compoziția muzicală) ce se naște dintr-o sămânță ideatică sau, într-o totală analogie cu zămislirea unui copil, în urma întrepătrunderii fecunde între imaginația creatoare și dinamismul realității
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
antică. Născut la Samosata în Siria de nord, cam în anul 125 d. Cr., într-o familie săracă, el a fost trimis ucenic la un unchi care era sculptor, deoarece părinții nu-i puteau asigura întreținerea într-o școală de retor; dar, în scurtă vreme el s-a rebelat și a obținut trimiterea la școală, mai întîi în regiunea natală, apoi în Ionia, posibil în final la Antiohia, important centru intelectual al Imperiului Roman. Greaca nu era limba lui maternă. După
Războiul stelelor în versiunea lui Lucian din Samosata by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/17375_a_18700]
-
fiind prieten cu el. Țiț Liviu, printre stelele celelalte ale epocii, este un conformist, avînd o origine plebee și multe complexe tipice față de patricieni, pe care ii imită. Istoria lui se resimte din cauza acestor complexe, - conformism stufos, de exemplu Seneca, retorul, spune despre opera lui Țiț Liviu că este "înspăimîntătoare" (că întindere!), Ovidiu scrie în acest timp Medeea, Heroidele. Scrisori ale unor amante celebre: Penelopa, Hermiona, Ariana, Phedra, Sapho... Anul unu al erei creștine a trecut. Imediat după el apăruse buclucașa
Cînt lucruri triste,fiind trist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18091_a_19416]
-
Marina Constantinescu Alexander Hausvater este un regizor carismatic cu un discurs convingător, bine structurat și expus cu un simț de retor desăvîrșit. În ultimul timp mi se pare că s-a creat o distanță între intenție și, mai ales felul în care ea este prezentată, și concretizarea ei. Alexander Hausvater teoretizează, glosează minunat pe marginea propriului spectacol, încărcîndu-l cu nuanțe și
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
de predare a învățăturii creștine 34. Autorii patristici nu voiau să treacă drept literați sau simpli scriitori teologi. Ei se simțeau reprezentanți ai adevărului divin, purtători ai acestuia în folosul comunităților creștine, având misiunea să-l propovăduiască întregii lumi. Orgoliul retorilor și al savanților nu îi atrage, ba chiar e respins cu hotărâre. Ei se consideră învățători legitimi ai Bisericii, filosofi creștini, comentatori competenți și luminați ai Bibliei, care cuprinde revelația mântuitoare a lui Dumnezeu. În acest sens trebuie să-i
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
îndărăt dacă în ziua aia vedea o femeie borțoasă, nu mai zic de pisică. N-am prea evoluat, constata nea Bebe în costumul lui gri de tweed, cu capul gol, sur, chel aproape, însă avînd linia ilustră a marilor oratori, retori... Ori, dacă Bătrînul se împiedeca de ceva... nu mai punea mîna pe daltă în ziua aia, pe nimic. În ziua aia pierduse cinci milioane de lire; nu mult, dar pentru un amărît ca el... Mizase pe Romeo, un ogar tânăr
Tabachera de tinichea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16084_a_17409]
-
participa la ceremoniile religioase aferente iar, la rândul său, prefectul era interesat să înlăture cât mai rapid orice motiv de dezordini. În aceste circumstanțe, legat și sub escortă, Iisus este adus în fața judecătorului Pilat. Delegația „arhiereilor”, însoțită probabil de un retor, nu este una la vârf, cei doi mari preoți - fost și în funcție - Anna și Caiafa pregătindu-se pentru celebrările de Pesah, care începeau în seara acelei zile, dar care, în orice caz, urmăreau atent, „din umbră”, derularea evenimentelor, prin intermediul
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (IV). Cine a fost judecătorul lui Iisus? () [Corola-journal/Journalistic/26656_a_27981]
-
tabloul de comandă al autorului, textul următor, de fapt un sofism: "e calea pe care n-am mers niciodată și ea se dovedește atât de benefică și atât de utilă spiritului uman". De la același tablou, în linia acelorași generalități, vocea retorului roman sună pilduitor, de luat aminte: "despovărarea spirituală îl făcea să fie mai bun, mai înțelegător, mai blând și mai uman". El, Ciprian, care jucase cu sine alba-neagra, a găsit de acum calea vieții și a înțelegerii spinoase a acesteia
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
carte dedicată pictorului „oficial” din vremea lui Constantin Brâncoveanu, Pârvu Mutu, zugravul de biserici care, la început de veac XVIII, s-a impus artist aproape inaderent la cruda ambianță istorică. Renașterea și umanismul românesc prebrâncovenesc sunt urmărite și în Adevărul retorului Lucaci (1977), unde personajul principal este un „profesor” din vremea Movileștilor. În Marele cântec (1980), probabil cel mai bun roman al lui Diaconescu, eroul este muzicianul și savantul Ioan Căianu-Valachus, pentru puțină vreme episcop romano-catolic în Transilvania. Epoca lui Burebista
Mihail Diaconescu – un promotor al spiritualităţii româneşti autentice… [Corola-blog/BlogPost/92517_a_93809]
-
Diaconescu a realizat serialul Dobrogea creștină. Harta spirituală în 13 episoade a câte 30 de minute fiecare. Despre opera sa istorică, literară și publicistică Visele au contururi precise, București, 1963; Culorile sângelui, București, 1973; Gib I. Mihăescu, București, 1973; Adevărul retorului Lucaci, București, 1977; Umbrele nopții, București, 1980; Marele cântec, București, 1980; Călătoria spre zei, București, 1982; Speranța București, 1984; Depărtarea și timpul, București, 1986; Sacrificiul, București, 1988; Biserici și mănăstiri ortodoxe, București, 1988; Istorie și valori, București, 1994; Prelegeri de
Mihail Diaconescu – un promotor al spiritualităţii româneşti autentice… [Corola-blog/BlogPost/92517_a_93809]
-
la Institutul de Istorie și Teorie Literară G. Călinescu al Academiei Române. Între 1972-1975 a fost Gastdozent la Institutul de Romanistică al Universității Humboldt-Berlin. Dintre volumele publicate reținem: Visele au contururi precise (1963), Culorile sângelui (1973), Gib I. Mihăescu (1973), Adevărul retorului Lucaci (1977), Umbrele nopții (1980), Marele cântec (1980), Călătoria spre zei (1982), Speranța (1984), Depărtarea și timpul (1986), Sacrificiul (1988), Istorie și valori (1994), Prelegeri de estetica Ortodoxiei (1996), Istoria literaturii dacoromane (1999), Farmecul dialecticii și fenomenologia narativă (2001). Florentin
„FENOMENOLOGIA EPICĂ A SPIRITULUI ROMÂNESC ESTE O CREAŢIE NECESARĂ” [Corola-blog/BlogPost/92567_a_93859]
-
carte dedicată pictorului „oficial” din vremea lui Constantin Brâncoveanu, Pârvu Mutu, zugravul de biserici care, la început de veac XVIII, s-a impus artist aproape inaderent la cruda ambianță istorică. Renașterea și umanismul românesc prebrâncovenesc sunt urmărite și în Adevărul retorului Lucaci (1977), unde personajul principal este un „profesor” din vremea Movileștilor. În Marele cântec (1980), probabil cel mai bun roman al lui Diaconescu, eroul este muzicianul și savantul Ioan Căianu-Valachus, pentru puțină vreme episcop romano-catolic în Transilvania. Epoca lui Burebista
Mihail Diaconescu – un promotor al spiritualităţii româneşti autentice… [Corola-blog/BlogPost/94081_a_95373]
-
Diaconescu a realizat serialul Dobrogea creștină. Harta spirituală în 13 episoade a câte 30 de minute fiecare. Despre opera sa istorică, literară și publicistică Visele au contururi precise, București, 1963; Culorile sângelui, București, 1973; Gib I. Mihăescu, București, 1973; Adevărul retorului Lucaci, București, 1977; Umbrele nopții, București, 1980; Marele cântec, București, 1980; Călătoria spre zei, București, 1982; Speranța București, 1984; Depărtarea și timpul, București, 1986; Sacrificiul, București, 1988; Biserici și mănăstiri ortodoxe, București, 1988; Istorie și valori, București, 1994; Prelegeri de
Mihail Diaconescu – un promotor al spiritualităţii româneşti autentice… [Corola-blog/BlogPost/94081_a_95373]
-
carte dedicată pictorului „oficial” din vremea lui Constantin Brâncoveanu, Pârvu Mutu, zugravul de biserici care, la început de veac XVIII, s-a impus artist aproape inaderent la cruda ambianță istorică. Renașterea și umanismul românesc prebrâncovenesc sunt urmărite și în Adevărul retorului Lucaci (1977), unde personajul principal este un „profesor” din vremea Movileștilor. În Marele cântec (1980), probabil cel mai bun roman al lui Diaconescu, eroul este muzicianul și savantul Ioan Căianu-Valachus, pentru puțină vreme episcop romano-catolic în Transilvania. Epoca lui Burebista
Semnal editorial şi Publicistic: Mihail Diaconescu – Prelegeri de estetica Ortodoxiei, ediţia a doua, Editura „Doxologia” a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2009 … [Corola-blog/BlogPost/94084_a_95376]
-
năzuind spre culmile neatinse de nimeni (cu excepția lor) ale adevărului absolut. Autodefinindu-se ca o specie rarisimă de ”paznici de far” benevoli, dornici să culeagă roadele noului curent al reconsiderărilor valorice, al reintrepretării istoriei, prin studii absconse și mirobolante, acești retori limbuți profită din plin de impunitatea absolută pe care conceptul libertății de creație îl contrapune oricărei cenzuri critice. Din păcate, cei ce scormonesc cu asiduitate detectivistică în biografia lui Eminescu, pentru a descoperi imunde conspirații împotriva Poetului, își etalează triumfător
O nouă ipoteza privind cauzele morții lui Eminescu- tratamentul cu morfină ! [Corola-blog/BlogPost/93467_a_94759]
-
îndoială că ziua redevenirii Bucovinei la Patria-mamă România va veni. Așa să ne ajute Dumnezeu!” Apoi, profesorul Diaconescu a dăruit cu generozitate o parte din operele domniei sale: Speranța, Istoria Literaturii Dacoromane, Teologie ortodoxă și arta cuvântului, Istorie și valori, Adevărul retorului Lucaci, Culorile sângelui, Desparțirea și timpul, Marele cântec, Fundamentele teologice ale fenomenologiei narative (autor preot prof.univ.dr. Dumitru Radu) si Mihail Diaconescu -Colecția personalități contemporane, Buc.2015 (autor Rodica Subțirelu). În semn de respect pentru președintele Romăniei Emil Constantinescu a invitat
COMEMORARE 97 de ani de la revenirea Bucovinei la Patria mamă- România la Palatul Mogoşoaia, 27.XI.2015, ora 11:00 [Corola-blog/BlogPost/93234_a_94526]
-
reale, nu bazată pe morala convențională. Vezi Recviem pentru o călugăriță. * Metastază. Figură prin care un orator pune pe seama altuia ceea ce este forțat să mărturisească. Termen preluat de etapele unei boli tragice. SEMAËS, - îngerul iudaic decăzut având douăsprezece aripi... * Un retor vorbind repede, fără ca vorbirea lui - printr-un fel de exasperare a neputinței de a exprima totul - să se transforme într-un fel de litanie ininteligibilă, într-o radiație fizică, cum emană un corp hiper-încins căldura; sau vorbele își pierdeau substanța
Lecturi de altădată by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8656_a_9981]
-
Cosmin Ciotloș Grosso modo, poezia lui Aurel Pântea a cunoscut, de la debutul din 1980 (Casă cu retori) și până azi, două etape. Prima, declamativa, livresca, polemică și mascat ironică, îl ține în preajma colegilor săi de generație. Despre ea scrie inteligent Radu G. Țeposu în Istoria tragică & grotesca a întunecatului deceniu literar nouă, făcându-l pe Pântea cap
Retori și limbuți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6924_a_8249]
-
firești/ întâmplări,/ se așeza crâncen și lent evenimentul fără nici o urmare." Latinist de formație, Pântea servește o lecție aprofundata de sintaxa clasică: "Un acuzativ despre care, deși e întâlnit adesea în poeme, nimeni nu va ști niciodată nimic. Cel mult, retorii, de toate vârstele. Poate și ontologii ar face oarecare exerciții exegetice. Acel acuzativ e de dinainte de textul poemului. Pare a fi un simplu element sau chiar spațiu lăuntric de manevră a imaginației. El, niciodată, nu va zice nimic. Poetic, este
Retori și limbuți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6924_a_8249]
-
fel de teroare a reportajului de primordiale malefice și sunt, de fapt, niște reportaje terorizate." (pag. 12) Poet bun fiind, lui Aurel Pântea i se face totuși dreptate. El își recâștiga, în răspăr cu critică anilor din urmă, rolul de retor.
Retori și limbuți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6924_a_8249]
-
un sunet deșert de orice valoare morală. Vorbe, vorbe, vorbe!... Și unul din semnele caracteristice ale dezechilibrului acestui sfîrșit de veac este tocmai acea ruptură între gîndire, cuvînt și faptă, care a dat naștere în viața noastră publică tipului de retor sec, lipsit de orice idee și orice sinceritate, care, în zilele noastre, tinde să se afirme sub eticheta de "talente drenate"... Tipul acesta e de mult cunoscut în Occident. Cine nu-și aduce aminte măiastra caracteristică a lui Numa Roumestan
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]
-
datoria de onoare și de conștiință"... E adevărat că Numa e un meridional, un fel de tarasconez. Însă, dacă Daudet crede că numai "en France tout le monde est un peu de Tarascon", se înșeală... Cum numai în Franța? Dar retorul nostru național, talentul drenat al nostru? Da, un Tartarin se poate naște și în Delea Vechie! Da, da, în această modestă mahala a Bucureștilor, în familia unor onorabili zarzavagii din Capitală... Fără doar și poate, în pieptul retorului drenat, sub
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]