253 matches
-
de-a dreptul amețitoare, cum se întâmplă bunăoară în jocul de reprezentări simbolizând procesul de absorbire a universului prin actul morții individuale."57 Dar personaje ca Înecatul ori Spânzuratul nu vor să aducă ideea morții individuale, ci un soi de retorism exacerbat, persuasiv până la extrem: Înecatul a cuprins marea în brațe, a înfășurat-o în uragan ca-ntr-un șal de mătase și s-a tot dus sub zodii mai norocoase. Faptul că Înecatul cuprinde marea în brațe sugerează mai curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de variatele refuzuri formulate de Ionescu înainte de a deveni Ionesco. Îl revedem, la scara de 1/1, pe cel ce spune aproape întotdeauna nu și se ridică, prin nu știm ce resort, împotrivă. Împotriva atitudinilor critice deja exprimate și a retorismului în poezie; împotriva lui Tudor Arghezi și împotriva lui Victor Hugo; împotriva ideologiei și a oamenilor care servesc Istoria; împotriva Tatălui, "Sartre de Slatina", și a României lui; împotriva Puterii, Autorității, Administrației; împotriva evidenței, logicului, realismu-lui, firescului, naturalului, incontestabilului; împotriva
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]
-
realismului socialist, laolaltă cu alte personalități masiv promovate de regimul comunist". La rîndul său, Mihai Beniuc a emis "o lungă serie de culegeri la limita penibilului", "un potop de versificații la limita ridicolului". Ceea ce n-ar fi chiar fortuit, întrucît "retorismul" calp al autorului Cîntecelor de pierzanie ar fi conținut "pierzania" in nuce: "Curînd, a devenit evident că stîngăciile sale stilistice de tinerețe se explicau, în realitate, printr-o neverosimilă lipsă de conștiință artistică!" Iar din categoria liricilor șaizeciști e semnalată
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
slujit patria cu cinste atât Înainte de război, apoi În timpul ocupației, cât și după război, În perioada reconstrucției și refacerii patriei noastre distruse și Îndurerate“) a fost transcris În Întregime, căci indiferent de tonul arbitrar și de unele locuri comune sau retorisme, discursul lui Bešević, la catafalcul camaradului și compatriotului decedat, purta, fără Îndoială, ceva din mesajul și principiul pentru care pleda Enciclopedia morților. (Amintirea lui va dăinui de‑a pururi. Să‑i fie țărâna ușoară.) Cu asta aș putea să Închei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Georgeta Năpăruș Chiar dacă succesiunea registrelor pe verticală și ritmica elementelor pe orizontală par a constitui suportul unei lecturi narative, în fapt pictura Georgetei Năpăruș este tot ce poate fi mai îndepărtat de epica exterioară sau de orice altă formă de retorism. Pentru că, în ciuda asocierii lor în același plan, formele sale nu comunică între ele altfel decît plastic. Deși apropiate, ele trăiesc autonom, deși juxtapuse, ele sfîrșesc prin a fi solitare. Tabloul devine, astfel, o imagine extinsă a lumii și o metaforă
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7461_a_8786]
-
ansamblul capabil a înlesni revelații adânci inclusiv în plan filosofic, este capabil a oblădui gândirea înfiorată de emoția unui sentiment intim pe care greu îl poți desluși în spațiile largi, spectaculos de ofertante, ale discursului simfonic. Larma orchestrală, declamația patetică, retorismul simfonic, nu încap între cutele unor simțiri minuțios detaliate în zona greu de cuprins a spiritului uman. Începând cu mijlocul de secol XVIII, de la "papa Haydn" citire, și până în zilele noastre cvartetul de coarde rămâne o veritabilă școală atât pentru
Valori muzicale camerale în concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7300_a_8625]
-
integrare în plasma naturii, a unei lumi mitologice, mai congruentă cu substanța "păduroasă și contradictorie a creației" (Ion Barbu). Parcă e și de prisos a mai spune că extazul hipnotic, vegetal, complementar tăcerii, are vădite articulații blagiene, inclusiv un anume retorism păgubos. În ce măsură ajunge monedă specifică e mai greu de spus în câteva cuvinte, oricum abundă patosul subiectiv, tensiunea extatică, visul cu tentative statornice de contrapondere cugetătoare, slab vizionară: "Suntem visați de cineva / Visat la rândul său / De altul / Care e
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
nuanțe. Nu se întîmplă nimic decisiv, căci înfruntările se rezumă la dezbaterea de proiecte. Iar replicile servesc personajelor mai ales pentru a-și ascunde gîndurile, pentru a se sonda reciproc, pentru a-l convinge pe celălalt. Nici urmă aici de retorism romantic, deoarece Davila îl detesta, gonindu-l complet din textul său; locul retoricii este luat de o dialectică intimă, infinit mai profundă, ce combină logica și sentimentele: „Vodă: Că te vreau pe veci stăpînă, naltă doamnă, tot nu știi? Sunt
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
urma lor imaginară./ Și-aceasta încă nu-i decât un gând,/ Un joc târziu la masa ta de lucru." (p. 5) Ion Horea pomenește tot mai frecvent scrisul, cartea, pe care o închide, o deschide sau o pritocește după puteri. Retorismul prozodic s-a diminuat deja și, chiar dacă în scurtele poeme care punctează în chip de borne Calea Târgului el va reveni, n-o va face decât pentru a întreține o mai veche iluzie. Un poem cum e Pietre de hotar
Ardeleanul definitiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6322_a_7647]
-
la care ființa nu poate accede decât prin intermediul evocării și sugestiei. Poet cu o structură clasicizantă, Eugeniu Nistor își orientează demersul liric spre resuscitarea unui trecut exemplar, a unei geografii mitice, simbolizând o întreagă istorie, fără să apeleze însă la retorism ori la grandilocvența majusculelor. Aceste date ale lirismului lui Eugeniu Nistor sunt circumscrise riguros de criticul literar Cornel Moraru, care subliniază faptul că „lirica lui Eugeniu Nistor, luminoasă și melancolică, își trage seva din îndureratele coline ale Ardealului, ținutul de
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
la Sibiu. Nego a îmbrățișat din prima clipă cea mai radicală poziție modernistă, întrecându-l până și pe maestrul său, E.Lovinescu, atât în privința „simbolismului” critic, cât și în aceea a reducerii poeticului la lirismul pur, neîntinat de anecdotă, de retorism sau de vreun corelat obiectiv. În perioada în care a fost sufletul Cercului și al Revistei, Nego era un veritabil dandy, estet și gay ireductibil, îmbrăcat extravagant, cu o pelerină mov care atrăgea atenția, surâzător și anxios, de o veselie
Veșnic tânăr și ferice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4415_a_5740]
-
o făcătură. Mult mai favorabilă poeziei e plierea pe fireasca oscilație între extreme, pe o diversitate a momentelor sale ce evită încleștarea dolorică, scrîșnirea din dinți a unei singure opțiuni, a unei posturi ce eclipsează autenticitatea sufletească, eșuînd adesea în retorism. Spre lauda d-sale, Radu Ulmeanu evită o atare cale. Precum la paradigmaticul Arghezi, dialectica pămînt-cer cîștigă în substanță prin diversificarea traiectelor poeziei. Poetul își recunoaște o figură bivalentă: „Am două fețe - una rîde/ și cealaltă plînge.// Obrazul meu stîng
Un spectru amplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4631_a_5956]
-
Poetul colaborează cu artiști plastici și formații muzicale, la realizarea unor expoziții, spectacole sau campanii internaționale în Chile, Spania și în alte țări. Originalitatea operei laureatului Cervantes de anul acesta o constituie antipoemele, ilustrare a propriului proiect artistic novator, împotriva retorismului, ermetismului, sentimentalismului și a artificiilor sterile în poezie. Esențiale sunt demitizarea și desacralizarea Poetului și Poeziei cu majuscule, abandonarea statutului de privilegiat al creatorului, simplificarea și transparenț a textului poetic. Prioritatea comunică rii cu cititorul-om-de-rând este ideea centrală a esteticii
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
E greu să condamni dorința firească de afirmare a tinerilor care au avut nenorocul să trăiască sub comunism, dar nici nu te poți opri să visezi, utopic, la o „conspirație” generală a tăcerii. Revenind, a doua cauză a zonelor maligne (retorism, abstracțiuni prețioase) nu mai ține de „constrângeri” exterioare, ci de resortul orgoliului cvasijuvenil: „compunerea prin ambiție, fără participarea sincerității”. Poezia scrisă în limba franceză, proza, eseurile critice și traducerile (să nu uităm că Ilie Constantin ni i-a tălmăcit în
Privind înapoi, pentru înainte by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4364_a_5689]
-
apelând la „răsfățuri de vocabule și versificație”, nereușind mai mult decât performanțe tehnice. Ilie Constantin e un analist lucid al poeziei din epoca începuturilor și este cu el însuși parcă mai necruțător decât cu alții, sever până la autoflagelare: „Un nesuferit retorism compromite poemul Pierdere; ca și pe altul, Tablou naiv - rău construit, pe deasupra; ca și pe o vociferantă Gelozie. În plus, am îngreunat și această culegere cu un ciclu de recuperări din anii 1956-1963, intitulat Caiet; niciuna din cele șase piese
„Egalul celor mai buni“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5604_a_6929]
-
9-a, în mi minor, de Antonin Dvorak. Sentimentul romantic, atât de pregnant exprimat, evită sentimentalismul; se situează în zona consistenței expresive autentice. Pe o direcție apropiată se situează și realizarea celebrului diptic „Preludiu” și „Moartea Isoldei” de Richard Wagner; retorismul expresiei nu este atins de grandilocvență ci câștigă în măreția sentimentului nespus, a sentimentului cântat al iubirii, al dragostei ce trece dincolo de viață și de moarte. În schimb, pe parcursul Suitei de balet „Pasărea de foc” de Igor Stravinski, este valorificat
Relațiile muzicale româno-ruse: o promisiune, o speranță by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5509_a_6834]
-
clasic transplantat în plină agitație preapocaliptică. Echilibrul compozițiilor, seninătatea atemporală a desenului și a construcției cromatice, absența oricărui artificiu decorativ și căutarea unei exprimări laconice și definitive îl apropie de modelele gîndirii grecești, după cum extrema codificare a imaginii, absența oricărui retorism, încărcătura spirituală a semnului și puritatea abstractă a culorilor îl apropie de imaginea hieroglifă, de lumea în epură din viziunea bizantină și postbizantină. Alexandru Țipoia: Problemelor imediate, legate de comanda oficială și de promisiunea unei poziții sociale și a unei
Țipoia și Tzipoia by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10794_a_12119]
-
clasic transplantat în plină agitație preapocaliptică. Echilibrul compozițiilor, seninătatea atemporală a desenului și a construcției cromatice, absența oricărui artificiu decorativ și căutarea unei exprimări laconice și definitive îl apropie de modelele gîndirii grecești, după cum extrema codificare a imaginii, absența oricărui retorism, încărcătura spirituală a semnului și puritatea abstractă a culorilor îl apropie de imaginea-hieroglifă, de lumea în epură din viziunea bizantină și postbizantină. Alexandru Țipoia: Problemelor imediate, legate de comanda oficială și de promisiunea unei poziții sociale și a unei cariere
Țipoia și Tzipoďa by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10813_a_12138]
-
de fantezie; intensa poezie dramatică din lungile replici are drept rezultat crearea unei atmosfere halucinante și transmiterea mesajului filozofic, ca o altă Mira, în decor și limbaj simboliste. Față de dramele istorice compuse cu rigla și compasul, în versuri de un retorism găunos (precum Ovidiu al lui Alecsandri ori Vlaicu Vodă al lui Davila), drama lui Petică atestă o nouă vîrstă literară, vîrsta lui Maeterlinck ori Strindberg. Exact ca la acesta din urmă, elementele expresioniste survin spontan (în Solii păcii, ca și
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
clișeiza precum lacrima sau roua. Se vede oricum că Dan Sociu evită cât poate modelele poetice sau de limbaj, jonglând colocvial și compozit cu poemele sale (câteva secvențe sunt onirice de-a binelea), care capătă o structură aproape declamativă, acel retorism beatnic. De aici și succesul mai degrabă în lectura publică unde se poate stabili mai bine fluxul dialogal pe care această poezie îl presupune. Scriind despre spleen-ul vârstei studenției (Studențesc și-mi pare rău suna tema unui număr din
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13680_a_15005]
-
slujit patria cu cinste atît Înainte de război, apoi În timpul ocupației, cît și după război, În perioada reconstrucției și refacerii patriei noastre distruse și Îndurerate“) a fost transcris În Întregime, căci indiferent de tonul arbitrar și de unele locuri comune sau retorisme, discursul lui Bešević, la catafalcul camaradului și compatriotului decedat, purta, fără Îndoială, ceva din mesajul și principiul pentru care pleda Enciclopedia morților. (Amintirea lui va dăinui de-a pururi. Să-i fie țărîna ușoară.) Cu asta aș putea să Închei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ei minerală și totodată și prin incandescență și neliniștea vieții tumultuoase; fuziune de elemente contrarii, a cărei originalitate era crescută de originalitatea vocabularului pietros, a unei anumite tăieturi a versului, a unei respirații largi și virile, umbrită doar prin oarecare retorism. Plecat de la Sburătorul, I. Barbu a evadat din această poezie cosmică, frenetică, cu largi volute de piatră aruncate peste ape spume-gînde, saturată de reminiscențe clasice; a judecat-o, probabil, retorică și factice. Filonul noii sale inspirații n-a mai pornit
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
sublima origine. De multe ori răspunsurile sunt gregare, se „împărtășesc” notificate sec: „opinia exprimată nu angajează...” ș.a.m.d. Dar este publicată (!). Mă rog... Mișcatul circular, chiar decă bălos, al buzelor a ajuns să fie semnul nedezmințit al unui „parfumat” retorism de salon (sau de Cameră!), care va ajunge negreșit, prin demagogie, provocare pentru masa electorală... Totul (sau aproape) contează în economia jocului, motorul bine uns și cu atât mai silențios al acestei gigantice alveole vocalice tribunarde, un fel de Sesam-gigafon
DECORTICĂRI DE LIMBAJ (I) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366681_a_368010]
-
înflorit bagrinii!/ Te-aștept la fel ca înainte,/ Ne vom înmiresma plămânii/ Și-ți jur că nu voi fi cuminte! “( Floare albă de bagrin). Uneori poetul are gustul pentru melancolia jucăușă, cultivând în linia unor Regnier și Laforgue, gesticulația studiată, retorismul șiret alături de modestie, propuse pentru a da farmec și o ingenuitate superioară poemelor: “M-aș duce să mă cert cu lupii/În dimineți crepusculare,/ Dar clipele, tot mai flămânde,/ Îmi cer o altă provocare.// Noi, doi nebuni, ca două umbre
GAVRIL MOISA ZÂMBETUL CLEPSIDREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1013 din 09 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352390_a_353719]
-
al melancoliei jucăușă. Fiecare povestire în parte pare a fi o fotografie sepia în care distingem personaje din satul oltenesc, cu obiceiuri, tradiții și întâmplări. ”La pomană” cultivă în linia unor norvegianului Kielland și a francezului Kessel, gesticulația ușor teatrală, retorismul și modestia, odată cu venirea la pomană a părintelui Ilie, popă, de altfel, respectat în ochii copiilor. Instinctual de prozator al autorului acestei cărți este o calitate ce se reflect în toate povestirile volumului. Observația întâi de toate în familiaritatea tonului
FLORIAN VĂIDEIANU-MEMORIILE CA MĂRTURISIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351723_a_353052]