253 matches
-
de fantezie; intensa poezie dramatică din lungile replici are drept rezultat crearea unei atmosfere halucinante și transmiterea mesajului filozofic, ca o altă Mira, în decor și limbaj simboliste. Față de dramele istorice compuse cu rigla și compasul, în versuri de un retorism găunos (precum Ovidiu al lui Alecsandri ori Vlaicu Vodă al lui Davila), drama lui Petică atestă o nouă vîrstă literară, vîrsta lui Maeterlinck ori Strindberg. Exact ca la acesta din urmă, elementele expresioniste survin spontan (în Solii păcii, ca și
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
a cristalizat și s-a im¬pus opera eminesciană de maturitate.” „Comentariile dlui Eugen Lungu sunt exemplare prin inconformismul lor decent, prin pigmentul critic ce subminează venerația desuetă, duhul mimetic, ponciful lipsit de vlagă. Departe de-a ceda discursului convențional, retorismului ce încă mai face ravagii, inclusiv în patria-mamă, în sfera evocării «marilor clasici», criticul și istoricul literar basarabean se arată foarte avi¬zat asupra neajunsurilor estetice ale obiectului d-sale, capabil a-1 amenda cu bun-simț și umor.” „Încerc dar
Eugen Lungu () [Corola-website/Science/337169_a_338498]
-
o poezie de calitate, a cărei substanță livresca e benefic concurata de o fină sensibilitate „impresionista”, foarte adecvată sentimentului dominant al fragilității ființei prinse în brutalul zgomot al lumii și în furia ei. Un discurs ce se ferește programatic de retorism, alegând mai degrabă calea unui soi de minimalism exersat la scoala stanțelor bacoviene”, apropiindu-le de rafinamentul haiku-ului. Poeziile sale sunt dominate de melancolie, încercând să surprindă momentele momentele de grație create de transgresarea întâmplătorului către esențial și regasirea
Ioan Milea () [Corola-website/Science/337151_a_338480]
-
noastre în marile procese politice și economice la nivel regional, european și global, ca și reconfigurarea locului României între statele de mărime și influență internațională medie. În această perspectivă, ne-am asumat o politică externă dinamică și credibilă, lipsită de retorism, care să reflecte sincer interesele strategice ale statului român și să fie adecvată performanțelor naționale. Sub aspect teoretic, finalizarea demersului nostru strategic presupune clarificarea cu anticipație a întrebării: „Cum poate România să se prezinte cu un inventar de calități care
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
pe care Republica Moldova, începând cu 1 ianuarie 2007, îl are. Dar, evident, nimeni nu îți pune în traistă. Nimeni nu așteaptă de la România o altfel de politică decât cea pe care am profesat-o până acum. Sperăm că Republica Moldova - dincolo de retorisme, dincolo de discursuri populiste, de încercări de a mistifica intențiile noastre politice, dincolo de interpretări răuvoitoare sau, în mod intenționat greșite - și toată lumea înțelege că Republica Moldova are în România nu doar un aliat, ci un mare partener european, pe a cărui soliditate
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
Dimpotrivă, există o așteptare foarte mare a Uniunii Europene ca Ucraina să respecte angajamentele internaționale a căror parte semnatară este. Marian Voicu: Presa a fost intoxicată. Mihai-Răzvan Ungureanu: Nu. Eu aș dori să pun lucrurile altfel și fără pic de retorism aici. Pe tot ceea ce înseamnă protecția mediului înconjurător, și dau numai acest exemplu, există un întreg dosar care este construit pe baza felului în care toate statele europene respectă legislația în materie, inclusiv Ucraina. Nu trebuie să fii membru al
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
acela al prozei ficționale). În acest sens, Gh. Crăciun formulează un punct de vedere just: Poezia e un limbaj care interferează continuu cu alte limbaje: aforismul, proza, eseul, limba vorbită etc. Ceea ce simboliștii au alungat pe ușă (anecdotica, elocvența, contingentul, retorismul, didacticismul, epica) a revenit în poezia urmașilor prin fereastra larg deschisă a contaminării genurilor 223. Totuși, în privința binomului tranzitiv/reflexiv se pot formula, cum am arătat deja, anumite rezerve. În primul rând, trebuie precizat că, deși specialiștii au separat demult
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
întâi a poemului encomiastic Poemation de Secunda Legione Valachica sub Carolo barone Enzenbergio, imagine despre români a italianului Silvius Tannoli, tipărită la 1768, ediție pe care cercetătorii o căutau de aproape două sute de ani. Piese unice în felul lor prin retorism și reverie meditativă, aceste „parentalii” sunt adunate în volumul cu un titlu împrumutat parțial de la Vasile Pârvan: Memoriale. 100 (1998). SCRIERI: Alexandru Papiu Ilarian și Academia Română, Cluj, 1973; Chipuri din hronicul neamului, București, 1977; Ideologia revoluționară a lui Alexandru Papiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286197_a_287526]
-
încadrat în peisaj, dar pendularea între real și fabulos se păstrează, tot așa cum se păstrează și raportarea continuă la mitologie. Trecerea de la divinizarea naturii la viziunea comică asupra omului devine sistematică. Stărilor sufletești profunde le urmează scene teatrale, de un retorism accentuat. La fel, reminiscențe mitologice și comparații dezvoltate de tip clasic stau alături de pitorescul folcloric. Eteronomia aceasta dă naștere unui stil foarte personal, în care neologismul, apariție surprinzătoare la un apologet al tradiției, pigmentează fraza, dându-i vibrație. Aspirațiile călătorului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287441_a_288770]
-
capricii”), ca experimente în stil avangardist („schițe iconografice”) sau în forme fixe (sonetul), fie ca piese de largă respirație (poemul dramatic în versuri), atrag atenția atât prin vigoarea și echilibrul unora, cât și prin aplecarea spre jocurile de cuvinte și retorismul altora. Varietatea de atitudini este a unui parnasian fantezist și elegiac, „cu un pronunțat gust al tanaticului și cavernosului” (Cornel Regman). Temele predilecte sunt mitul și istoria (Gebeleizis, Apolodor din Damasc, Meșterul Manole, Ioan Vodă cel Cumplit, Vlad Țepeș, războaiele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287956_a_289285]
-
ori, atunci când dorim pentru noi un alt chip, în strania încercare de a împăca răspunsul existenței noastre... Construindu-și cartea inteligent, Theodor Codreanu evită capcana cea mai primejdioasă, aceea de a face din Eminescu o realitate încremenită în festivisme și retorisme de doi bani, exprimate în vechi sau noi limbaje de lemn. Demonstrând o bună cunoaștere a domeniului, profesorul de la Huși ne invită, în fond, ca și alții, la o nouă lectură a textului eminescian... "Tribuna învățământului": (I), nr. 531, 27
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și teza încrâncenată a "schimbării", visată cu ardoare și disperant de fiul protopopului din Rășinari, cu dor neostoit de "Coasta Boacii", Theodor Codreanu înclină mai mult spre prima variantă. Cuvântul "schimbare" poartă cu el riscuri grave și imprevizibile, acela al retorismului fiind, sigur, unul dintre ele. Tocmai de aceea formulele schimbare și alteritate s-au transformat în lozinci ultrapolitizante după balconiada din decembrie 1989. Eminescu, adept al "echilibrului între antiteze", pleda cu toată puterea pentru fenomenele de "creștere", în spirit organic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în sprijinul ideilor sale documente istorice și letopisețe românești. Prefața la Loghică aduce, de altfel, o caracterizare a poporului român, blând și înțelept prin experiența dobândită în timp din „cartea” vieții. Stilul prefețelor este sentențios și colorat, modelând trecerea de la retorismul teologal-bizantin la suplețea și patosul național al epocii moderne. Traducând din limba greacă Loghica lui Ioan Damaschinul, G. își aduce contribuția la crearea terminologiei filosofice în limba română. Tot din limba greacă traduce în 1793 Cămara dreptei credințe a lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287354_a_288683]
-
ordine preluat de suprarealiști din Lautréamont, la poésie sera faite pour tous, se regăsește în manifestul din „Viața imediată”, abia modificat în „o poezie pentru toți”. L. se apropie treptat de suprarealism; ceea ce ar putea părea în scrierile sale gesticulație, retorism sau pur joc de mim, constituie, de fapt, latura „trăită” a unei estetici care nu va mai separa literatura de viață. În țesătura scrierilor începe să-și facă loc reflecția asupra literaturii; literatură și manifest, lirism și autodescriere sunt de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
vieții (1949). Până în 1974, îi apar alte numeroase volume, precum Din iureșul anilor (1959), Patru sute de privighetori (1963), De vorbă cu dragostea (1965), Nopți de veghe (1971) ș.a. Lirica lui B. este una care răspunde conjuncturii istorice, dominată de un retorism calculat și de șabloane ideologice care susțin un soi de exaltare continuă, o atmosferă festivistă. Eseurile, adunate în volumele Zile și drumuri (1961) și Sălășluințele frumosului (1975), se referă la literatura europeană care nu prejudicia imaginea lumii comuniste, altfel spus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285592_a_286921]
-
sarcasmul la Ion Caraion, independența ca trăsătură a personajului la Marin Preda, tehnica dialogului la D. R. Popescu) atrag prin justețea intuiției, ca și prin pregnanța formulării. Criticul își asumă integral opțiunile și enunță judecăți tranșante: Ioan Alexandru suferă de retorism pleonastic, Marian Popa de enciclopedism mecanic, Adrian Păunescu regizează de multe ori un spectacol lipsit de substanță ș.a.m.d. Ș. recurge la astfel de aprecieri categorice chiar cu riscul simplificării viziunii. Însă imaginea despre poezia lui Nichita Stănescu, redusă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289910_a_291239]
-
luna februarie, și asta dacă până atunci dosarul va fi depus. Așa că cea mai sigură cale rămâne cea prin care persoanele interesate să le depună personal” (Curentul, nr. 3 383, p. 6). Cele două defecte ale expresivității jurnalistice sunt: poncifele, retorismul și emfaza (abuz de elemente și figuri stilistice): M. Tupan observa că studiul atent al literaturii române dezvăluie numeroși autori care își iau drept modele scriitori cu potențialități comice sau inventate de semnatari. O condiție obligatorie în astfel de cazuri
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
implică un grad sporit de implicare a autorului în text. Scrisă la persoana întâi și la timpul prezent, această descriere oferă, pe lângă un spor de credibilitate, multiple alte avantaje: un stil nervos și dinamic, o mai bună vizualizare, ferită de retorisme și excese ornamentale. Fiind la vedere și declarat ca atare (eu văd, observ, simt, aud, înaintez etc.), autorul se transformă credibil și fără ostentație în personaj. Simpla lui prezență, bine marcată textual, va ordona succesiunea (mai mult sau mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
și-a încheiat criza (...) A patra Republică e pe cale să se nască. Creați-o.” Așa sfârșea, în 1919, dl Eduart Herrot, actualul prim-ministru francez (Teodorescu-Braniște, 1989, p. 72). Nu recomandăm a începe un text printr-o întrebare. Impresia de retorism, de vehemență mimată, poate fi îndepărtată cu greu: De ce solicită un asemenea interes o posibilă reorganizare a unora dintre cele opt regiuni de dezvoltare a României la nivelul UDMR? E o întrebare firească, iar răspunsul poate fi dat prin modul
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
vor sergenții americani să dea prioritate (Academia Cațavencu, nr. 6, 2006, p. 19). Interogativ. Folosit ca atare (printr-o întrebare) sau prin balansul provocat între teză și antiteză, acest atac poate fi extrem de incitant la lectură, dacă nu cade în retorism. Ex abrupto. Credem că acest atac acoperă alte tipuri de început: concluziv, portret etc.: Undeva la mahala a dispărut o fată desculță. Fratele ei îi dă poza la ziar [...]. Deasupra acestor rânduri e chipul unei fete cu fruntea largă, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
filoane, formule și modalități comune poeziei românești din epocă, ecouri din Bacovia, Blaga, Barbu. Nu originalitatea e prima însușire, ci preocuparea vădită pentru perfecțiunea formală. Este o poezie de notație, de consemnare a unei stări, de meditație subtilă, ferită de retorism. Eleganța versificației atestă îndelunga șlefuire. Sunt utilizate cu grație formele poetice fixe, O. fiind un virtuoz al catrenului și un meșteșugar al terținei; el cultivă puritatea formală și tradiția madrigalescă. Pe rând și cu egală participare poetul dă glas melancoliei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288516_a_289845]
-
și s-au născut de o potrivă”110, rostește una dintre cele mai inteligente și mai emancipate eroine boccaccești, Ghismonda. Spiritul renascentist este antropocentric, militează pentru egalitate socială și distincția prin valoare. Pledoaria tinerei în apărarea propriei cauze, pe lângă un retorism specific Evului Mediu, reliefează și dimensiunea moralizatoare urmărită de exemplele date, sub forma aforismelor. Dorește instituirea unei alte lumi, are o viziune nouă asupra ordinii sociale, ce nu e dictată doar de sentiment. Femeia devine la Boccaccio exponentă a unei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
literare. Știe să depășească structura și normele compoziționale, destul de simple, ale vechilor modele, supunându-le unor transformări artistice sub influența literaturii omiletice ucrainene, ruse sau polone, tot mai complexă în epoca barocă. O serie de componente ale Cazaniei - dramatismul și retorismul, proza ritmată, narațiunea istorică, elogiul naturii și al omului, lauda patriei și a limbii naționale - pot fi interpretate ca influențe ale barocului. Prin intuiția și talentul său, V. a reușit să deceleze acele structuri poetice ale textelor religioase înăbușite de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290433_a_291762]
-
ș.a., cărți ce vin să completeze imaginea unui creator cu preocupări multiple. Interesat de problematica spirituală, investigată prin acțiuni și personaje din mediul rural sau intelectual, ca și de experiența căutării adevărului, prezentă în romane uneori schematice și marcate de retorism, precum și în piese cu accente mistice sau psihanalitice insuficient prelucrate artistic, P. se distinge mai cu seamă în nuvelistică prin capacitatea analitică de fin cunoscător al mișcărilor sufletești. Autorul își valorifică această înzestrare atât în demontarea, cu o precizie de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288678_a_290007]
-
pe un versant, unui ludic sociabil; pe versantul opus, rațiunii i se supune un control al inimii, încât polaritățile contrarii vorbesc de aventura cuvântului și autoexil, de revelații fulgurante și închidere în dezolare. Conștient că gravitatea gânditoare din Elegii frizează retorismul, ducând inevitabil la frigiditate, experimentatorul, truditul de căutări fără răspuns izbucnește în apostrofe, descărcându-se; câte un interludiu ironic sugerează alteori o fugitivă detașare. Câte o mostră de discurs frânt (brisé), ca acesta din A unsprezecea elegie, rupe brusc ritualul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]