83 matches
-
care impune împreunarea formei lingvistice și a formei individuale a spiritului” (Ib.). Cele două niveluri de funcționare a limbii sunt exemplificate cu situația limbilor romanice la sfârșitul secolului al XVIII-lea - începutul secolului al XIX-lea: „Două dintre aceste limbi, retoromana și dacoromâna, nu au dezvoltat forma științifică și beletristică, deși nu se poate spune că forma lor tehnică este inferioară formelor analoage ale celorlalte limbi. Din contra, tocmai dacoromâna a păstrat cel mai bine flexiunile limbii mamă, la care se
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
bătut și ei pentru libertatea națiunii lor cu englezii, cu o tenacitate sângeroasă, adoptându-le Însă limba, ca și cum românii ardeleni s-ar fi rupt de Monarhia Austro-Ungară vorbind Însă limba maghiară. Elvețienii, În schimb, vorbitori de germană, franceză, italiană și retoromană, au găsit de cuviință să Întemeieze o națiune proprie elvețiană, care s-a ținut la distanță de conflictele naționale ale epocii moderne, la fel cum au format tot o singură națiune francofonii și flamanzii din Belgia. Austriecii, pe de altă
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
pronominale propriu-zise, care întotdeauna se acordă complet cu antecedentul lor. Potrivit acestui criteriu, dacă elementul clitic manifestă antiacord sau acord parțial, el ar trebui analizat ca o marcă de acord. Acest fenomen se întâlnește în unele dialecte italiene nordice sau retoromane (Haiman și Benincà, 1992: 193, via Fuß, 2005: 134): (17) Gl e venuto delle ragazze. (Fiorentino) el-m.sg. e venit-m.sg. niște fete-f.pl. "Au venit niște fete" În limba română, cliticele de dublare a complementului direct nu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
UNIFORMĂ Hortensia Papadat-Bengescu PAPADAT-BENGESCU, Hortensia Observație: Se fac fișe de trimitere 3. Numele cu prefixe (prepoziții, articole) se notează potrivit uzanțelor țării al cărei cetățean este autorul 3.1. Autori din țări de limbi romanice (română, franceză, italiană, spaniolă, portugheză, retoromană) Giuseppe Tommasi di Lampedusa Francisco Cervantes de Salazar Ion Budai Deleanu Pedro Alvarez Cabral Vicente Blasco Ibanez Jean de La Fontaine TOMMASI DI LAMPEDUSA, Giuseppe CERVANTES DE SALAZAR, Francisco BUDAI DELEANU, Ion CABRAL, Pedro Alvarez BLASCO IBANEZ, Vicente LA FONTAINE, Jean
Biblioteconomie în întrebări şi răspunsuri by Marinescu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/450_a_1367]
-
amintiți, de multe ori se referă la realități diferite, în special cînd e vorba de state cu mai multe limbi oficiale. De pildă, limbile oficiale ale Belgiei sînt de fapt limbi oficiale regionale; în Elveția statutul romanșei (dialect al limbii retoromane) nu este egal cu cel al celorlalte trei limbi oficiale, germană, franceza și italiană; în Olanda, frizona este limba oficială, dar în plan secund, după neerlandeza. În unele situații, unele limbi sînt proclamate de foruri locale drept limbi oficiale regionale
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
lingua, longus, manus, mare, nascere, noster, octo, oculus, ossum, panis, petra, pilus, piscis, pons, quails, quinque, rîdere, rota, rumpere, saccus, septem, surdus, tempus, tenere, terra, tornare, unus, vacca, venire, vinum, voster. Latină Franceză Italiană Spaniolă Occitană Catalana Portugheză Română Sarda Retoromana CLAVIS clef/ clé chiave llave clau clau chave cheie crai/ jae clav NOCTE(M) nuit notte noche nuèit/ nuèch nit noițe noapte notti notg/not CANTARE chanter cantare cantar cantar cantar cantar canta cantai chant/cant CAPRĂ chèvre capră cabra
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
lat. vulg.) fromage formaggio queso formatge formatge queijo cas kasu chaschiel În unele situații diferențele dialectale pot fi mai mari decît între limbi diferite. De exemplu, bovus (= bos, bovis) > port. boi; sp. buey; cat. bou; occit. buou/bueu, fr. boeuf, retoromana - romanșa bov, ladina bouv, friulana bo; sarda boe/boi, it. bove (dialectal: bo, beu, vove, voi, goi etc.); rom. bou. Datorită fenomenului de schimbare lingvistică, limbile evoluează în timp, ajungîndu-se la mari diferențe chiar între limbile care provin din aceeași
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
10 limbi, dintre care una a dispărut. Spațiul european în care acestea se vorbesc e denumit Románia. Nouă Románie cuprinde zonele de răspîndire de pe alte continente. Cea mai cunoscută împărțire a limbilor romanice cuprinde un grup italo-romanic (română, dalmata, italiană, retoromana și sarda), un grup galoromanic (franceză și occitana/ provensala) și un grup iberoromanic (catalana, spaniolă și portugheză). Friedrich Diez, unul dintre întemeietorii romanisticii, împărțea limbile romanice în limbi sigmatice (folosesc desinența -s pentru plural) și asigmatice (folosesc desinențe vocalice pentru
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
d'oïl (265 mîl., dintre care 65 de mîl. în Franța), occitană / langue d'oc (între 1,5 și 12 mîl. - surse diferite -, nici un monolingv) Grupul italo-romanic: italiană (62 mîl.), sarda (2 mîl., în majoritate bilingvi, vorbitori și de italiană), retoromana (1 mîl.), dalmata (l.m. - ultimul vorbitor, Tuone Udaina - it. Antonio Udina -, zis Burbur, a murit în anul 1898), română (28 mîl.) Bibliografie specială: Adams, J.N., Social Variation and the Latin Language, Cambridge University Press, Cambridge, 2013. Adams, J.N., The Regional
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Franța de astăzi familia indo-europeană, ramura germanica runica 115. franco-provensala N Franța, Elveția, Italia; limba romanica distinctă sau dialect francez sau dialect occitan familia indo-europeană, ramura romanica, grupul galoromanic latină 116. friulana N regiunea Friuli (NE Italiei); dialect al limbii retoromane familia indo-europeană, ramura romanica, grupul galoromanic sau italo-romanic latină 117. frizona (frysk) CO Olanda / N Germania; trei dialecte: occidental (frysk) în Frise (Țările de Jos), oriental (seeltersk) în Saterland (Saxonia Inferioară, Germania) și septentrional (frasch, freesk, friisk) în Schleswig-Holstein (Germania). Desprinsa
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
malayo-polineziană, grupul est-polinezian; cinci vocale și zece consoane; conserva oclusiva glotala (glottal stop) din proto-polineziană; reduplicare; VSO celebra scriere rongo-rongo, sistem de semne gravate în lemn (scriere sau mijloc mnemotehnic nedescifrate încă), singura scriere indigena din Polinezia; transcriere latină 307. retoromana O Elveția (romanșa) / N Italia (friulana, ladina dolomitica) Ansamblu de dialecte romanice vorbite aproximativ pe teritoriile fostelor provoncii române Raetia și Noricum. Unitatea acestei limbi a fost susținută de G. I. Ascoli, dar a fost contestată de mulți alți lingviști
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
dialecte romanice vorbite aproximativ pe teritoriile fostelor provoncii române Raetia și Noricum. Unitatea acestei limbi a fost susținută de G. I. Ascoli, dar a fost contestată de mulți alți lingviști. Face trecerea dintre grupul galoromanic și cel italo-romanic. Astăzi dialectele retoromane separate între ele de vorbitori ai altor limbi se vorbesc în Elveția, cantonul Graubünden (romanșa, prima limba a 40 mii locuitori bilingvi sau trilingvi); în Tirolul italian, regiunea dolomitica (ladina dolomitica cu 30 mii vorbitori bi- sau trilingvi) și în
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
după 1381 se răspîndesc în Balcani și apoi în întreaga Europa (împrumuturi din diverse limbi europene) familia indo-europeană, ramura indo-ariană, grupul indic central; SVO; adj. - subst. latină, greacă, chirilica, arabă 309. romanșa O Elveția (cantonul Grisons); dialect occidental al limbii retoromane familia indo-europeană, romanica, grupul galoromanic sau italo-romanic; flexionara; silabica; SVO latină 310. română O (dialectul dacoromân) România, Republica Moldova / N Ucraina. Aparține, atît geografic, cît și lingvistic, Romániei341 orientale. Latină dunăreana, izolată de lumea romanica occidental a început să capete prin
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Roșeau engleză; creola dominicana franceză, caribeană insulara (igneri) Dominicana (Republică ~) (Santo Domingo) America Centrală Santo Domingo spaniolă Ecuador America de Sud Quito spaniolă; quichua (quechua de nord), shuar Egipt Africa Cairo arabă El Salvador America Centrală Șan Salvador spaniolă Elveția Europa Berna franceză, germană, italiană, retoromana (romanșa) Emiratele Arabe Unite Asia Abu Dhabi arabă Eritreea Africa Asmara de facto: tigrinya, arabă, engleză, italiană; tigré Estonia Europa Tallin estona Etiopia (Abisinia) Africa Addis Abeba amharica; oromo, tigrinya, somali, sidama Falkland (Malvine) (Insulele ~) America de Sud Stanley engleză Feroe (Faroe) (Insulele ~) Europa Tórshavn
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Bagdad arabă, kurdă Irlanda Europa Dublin irlandeză, engleza Irlanda de Nord Europa Belfast engleză; irlandeză, scoțiana de Ulster Islanda Europa Reykjavik islandeza Israel Asia Ierusalim + Țel Aviv ebraica modernă (ivrit), arabă; idiș, rusă, ladino (iudeospaniola) Italia Europa Romă italiană; germană, franceza, sarda, retoromana (ladina, friulana) Jamaica America Centrală Kingston engleză; creola jamaicana cu baza engleză (patwa) Japonia Asia Tokio japoneză; aynu itak, ryukyuan Kabardino-Balcaria (Republică ~) (FR) Europa Nalcik kabardină, karaceai-balkară, rusă Kalmîchia (FR) Europa Elista kalmîkă, rusă Karaciai-Cercheză (Republică ~) (FR) Europa Cerkessk rusă, karaceai
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
121, ~ triconsonantică 168, 243, reduplicarea ~îi 59, 195 reduplicare 189, 195, 204, 250, 284, 288, 296, ~ morfologica 286, ~a complementului 117, ~a rădăcinii 59, 195 registru 88, 195, ~ (stil) discursiv-pragmatic 195, ~ stilistic 195, 309, ~ vocalic 192 remă 76, 77, 92 retoromana 107, 147, 154, 155, 262, 296, 297, 322, 326 români (rromani, țigăneasca) 116, 117, 146, 152, 296, 334, 337, ~ iberica 116, anglo~ 116, caló 116, lomavren 116 Románia 117, 128, 154, noua ~ 154 romanic(a) 17, 18, 19, 26, 38
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
diferite de la una la alta, încît nu se mai păstrează nici identitatea și nici unitatea limbii latine. Limbile romanice au apărut în zona de sud și centrală a continentului European și sînt în număr de zece: româna, dal-mata (astăzi dispărută), retoromana, italiana, sarda, provensala (occitana), franceza, catalana, spaniola și portugheza. Ele au fost clasificate în mai multe moduri, mai întîi de însuși întemeietorul lingvisticii romanice (sau romanisticii 39) Friedrich Diez, care avea în vedere modul de formare al pluralului. După acest
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
vocală, iar celelalte sînt sigmatice pentru că formează pluralul cu desinența -s. O altă clasificare, care are în vedere mai multe criterii, distinge trei grupuri de limbi romanice: iberoromanic (spaniola, portugheza, catalana), galoromanic (franceza, provensala) și italo-ro-manic (italiana, româna, dalmata, sarda, retoromana). Indiferent de modul în care pot fi clasificate, limbile romanice au trăsătura definitorie că moștenesc elementele lor de bază din latina populară și, prin aceasta, sînt înrudite între ele. Nu întotdeauna însă limbile romanice au moștenit aceleași elemente din latină
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ille ca celelalte limbi din familie. Aspecte conservatoare atestă și dalmata (vorbită în trecut pe coasta Mării Adriatice), atestată în scris în secolul al XIV-lea și dispărută în veacul al XIX-lea, limbă care are multe concordanțe cu româna. Retoromana (sau romanșa), deși are un număr redus de vorbitori (în jur de 830000 de vorbitori în cantonul elvețian Graubünden și în nord-estul Italiei) este lipsită de unitate, dialectele ei occidentale marcînd pluralul cu desinența -s, iar cele orientale uzînd și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
regăsește decît în măsură redusă în cazul limbilor germanice. Consecințe ale expansiunii limbilor romanice și germanice În Europa, limbile romanice și limbile germanice ocupă teritoriile pe care s-au format, dar unele dintre ele au pierdut din spațiul inițial, precum retoromana, restrînsă de germană, româna încercuită și eliminată din unele zone de limbi slave de sud și de est și germana înlocuită în zonele nord-estice și estice de unele limbi slave de vest. Există și situația nefericită a limbii dalmate, care
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
însă modificîndu-le sau înlocu-indu-le. În secolul al III-lea, triburile alemanilor au pătruns în teritoriile Elveției actuale, realizînd o întrerupere a continuității romanice între zona în care au luat naștere franceza și provensala și cea în care s-a format retoromana. Sub presiunea dialectelor italiene din sud și a celor germanice de tip bavarez din nord, însăși unitatea retoromanei este însă compromisă, printr-o fragmentare accentuată și prin lipsa unor posibilități unificatoare. Una dintre ramurile goților, vizigoții, după o ședere, începînd
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
o întrerupere a continuității romanice între zona în care au luat naștere franceza și provensala și cea în care s-a format retoromana. Sub presiunea dialectelor italiene din sud și a celor germanice de tip bavarez din nord, însăși unitatea retoromanei este însă compromisă, printr-o fragmentare accentuată și prin lipsa unor posibilități unificatoare. Una dintre ramurile goților, vizigoții, după o ședere, începînd cu secolul al III-lea, în teritoriul fostei Dacii și în vecinătatea lui balcanică, au fost alungați de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
spațiul de limbă italiană. Prima, Romania orientală, cuprinde dialectele italiene de la sud de această linie și limbile dalmată și română, iar cea de-a doua, Romania occidentală, dialectele din nordul liniei respective și celelalte limbi romanice (provensala, franceza, sarda, catalana, retoromana, spaniola și portugheza). Cunoscută este și clasificarea realizată de Carlo Tagliavini, care îmbină criteriul geografic cu cel al trăsăturilor morfologice și realizează următoarele grupări: 1) romanica balcanică (româna), 2) romanica italică (dalmata, italiana, sarda, retoromana), 3) romanica galică (franceza, franco-provensala
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
romanice (provensala, franceza, sarda, catalana, retoromana, spaniola și portugheza). Cunoscută este și clasificarea realizată de Carlo Tagliavini, care îmbină criteriul geografic cu cel al trăsăturilor morfologice și realizează următoarele grupări: 1) romanica balcanică (româna), 2) romanica italică (dalmata, italiana, sarda, retoromana), 3) romanica galică (franceza, franco-provensala, pro-vensala, catalana) și 4) romanica iberică (spaniola, portugheza). Aceaste clasificări vizează, prin urmare, unitatea genealogică preromanică, adică cea anterioară formării limbilor romanice ca limbi independente și anterioară întreruperii contactelor cu Italia. Acest criteriu genealogic, deși
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
(retoromană: "", germană: "Chur", franceză: "Coire", italiană: "Coira") este un oraș în Elveția, capitala Cantonului Grisunilor, reședința districtului Plessur. Cuira se află pe malul drept al Rinului, fiind situată la altitudini între 570-1.800 m deasupra nivelului mării. Numele Cuirei provine din
Cuira () [Corola-website/Science/297728_a_299057]