377 matches
-
moderne a dus la o disipare, la un pluralism al eticilor numite "slabe", "persuasive", înlăturînd orice conținut normativ. S-a deschis un cîmp vast al speculațiilor pe care au înflorit soluțiile cu caracter individual, produse ale unor reguli obținute în retortă, infinit nuanțate. Oarecum compensator (diversionist) se accentuează aspectul literar al acestei puzderii de interpretări evident competiționale în aprehensiunea lor circumscrisă "spiritului de finețe". Andre Gide remarca: "În zilele noastre, cînd totuși riscul unei compromiteri morale e mai puțin mare decît
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
suflet bun. Să fii, însă, un miop adolescent poate da coșmaruri. Ironiile, glumele, aceleași care-i ating, din mersul turmei, pe liceenii buni la carte, înfloresc în cîrca dioptriilor multe. În spatele lor, însă, e o lume cît o mansardă, unde retortele și cărțile sînt complicate cîmpuri de experiențe. Ale cuiva tînăr, rezistînd prin pasiune extracurriculară, am spune azi, unei școli cu păcatele ei, ale cărei pisăloage sisteme și reguli nu sînt însă nimic pe lîngă programul de "creștere" pe care voința
Ochelarii altcuiva by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9668_a_10993]
-
mai volatil printre crengi și zidurile caselor, urcă până la aticul blocurilor cu zece etaje prelingându-se apoi, fuior, pe un mănunchi de raze solare ca să ajungă în laboratorul atomic de heliu și hidrogen. Aici preferă să se retragă într-o retortă și, influențat de zumzetul de albine al atomilor, să-și direcționeze întreaga strădanie spre facerea LUMINII. D a, mai ales toamna, unde în nicio parte de lume nu e ca la noi. Întâi vine cu frisoane. Încep să tremure aripile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
țin minte că o țărancă bătrână privea valurile mării... La un moment dat, s-a întors spre mine și a spus: Da' mult pământ mai înghite și marea asta, maică!"... -Înțeleg, înțeleg... - Voiajul meu s-a petrecut, de fapt, în retorta colosală a naturii, pe ocean, - această ne-așezare de veci a materiei. Consecințele de fond abia din această revelație s-au desfășurat. ... M-am temut de moarte mai puțin ca oricând. Astăzi mă nedumerește faptul că mai sunt viu... Ceea ce
Măsura câmpiei române by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7340_a_8665]
-
de-o parte, e un gen de joc periculos, de "sport extrem" al celor ce-și propun a devia de la "mainstream-ul intelectului național", pe de altă parte, e un amoralism cinic, posibil tot un rod al totalitarismului, sublimat, trecut prin retortele unei intelectualizări care în unele medii academice occidentale are aerul unui "joc cu mărgelele de sticlă", însă care într-o țară ex-comunistă poate revolta. Un aer de incredibilă ireverență, o impertinență nici măcar cu toate prilejurile sofisticată străbate aceste pagini cu
O carte bizară by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7619_a_8944]
-
Cine nu știe cum începe Let It Be („When I find myself in times of trouble/ Mother Mary comes to me/ Speaking words of wisdom, let it be.") și cine nu recunoaște, râzând amar, cum fostele lyrics devin, printr-o retortă autoironică, lirism neaoș? Astfel de momente de grație, în care intuiția poetică de amănunt a lui Mircea Cărtărescu funcționează strălucit, în ciuda tuturor piedicilor care i se pun, sunt nenumărate în Nimic. Numai inventarul titlurilor dă la iveală câteva asemenea concetti
Nostalgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6303_a_7628]
-
pentru el, nu se știe cum, lucrurile au o limpezime originară; e ca și când ar vedea totul printr-un ochean accesibil celorlalți exclusiv în momente de grație; angelicul Alioșa, cel viteaz și singur, pare a fi creat din resorturile eroice ale retortei iisusiacilor. Viața trebuie iubită în afara logicii, căci ea - de la istericul subteranist vizionar citire - nu are nimic comun cu logica, nici cu prea lăudata cumințenie; „Doar atunci vei înțelege sensul vieții”. Vei înțelege și vei iubi viața, găsind sensul ei în
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
că alchimia se hrănește din adînci speze magice. Mai mult, o statornică impresie de scamatorie farmaceutică îți irită atenția, primul imbold fiind de a spune că un gînditor ermetic este forma degradată a ezotericului în varianta lui proto-chimică. Obsedat de retorte și de proporții numerice, alchimistul aduce cu imaginea ucenicului vrăjitor mestecînd cu lingura în fierturi și în poțiuni spirituale, pentru a da peste panaceul mult visat. Un fantast vorace, ahtiat după substanțe inefabile, căutînd piatra menită a preschimba totul în
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
redesfășurarea ei, mult mai lucidă și sesizând, cu sensibilitatea la trecere a vremurilor noastre, irosirea pentru nimic. În Baladă studențească, un alchimist al amorului reușește s-o scoată, ca pe un duh de lampă, pe fata visurilor din sticluțe și retorte. Un musafir nepoftit îi sfarmă atelierul de himere. Cine să fie poetul? Sculptorul în fum, sau necunoscutul care rupe vraja? Mai degrabă al doilea, cel care controlează jocul. Și-i dă valoarea unei năzăriri, „într-un amurg cu vânt și
Evul Mediu întristat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5828_a_7153]
-
voluptuos-rafinate ale frazării („Ceea ce miră la un intelectual de profunzime și tonică seriozitate, așa cum îl cunoaștem pe Dan C. Mihăilescu, este încântarea obtuză, tenacitatea atașamentului său față de o capitală ce poartă în ea toate, dar absolut toate, păcatele distilate în «retortele de fier» ale provinciei“). Definitorii sunt, de asemenea, simțul nuanței, capacitatea autorului de a extrage, din relieful operei, un detaliu relevant, o relație adecvată, un resort aproape neauzit în mecanismul inefabil al creației literare. De altfel, nu sunt puține enunțurile
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
al „onestității brutale a unei percepții fără precedent.” Prin anii ‘80 ai secolului trecut, am descoperit poezia lui Benn Panorama poeziei universale contemporane a lui A. E. Baconski. Un stil aristocrat, în care materialul straniu al poemului era clătinat în retorte rafinate, demne de un alchimist al verbului, versuri constelate de o enigmă și o stranietate care mă urmăresc și azi. Mi-a rămas în minte o strofă din poemul Sinteza, cu versurile de final ca o lovitură de ciocan dată
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
pe suport mitologic etc.: scriitorul se va concentra asupra unui demers care înseamnă deopotrivă o despărțire și o instaurare. Se poate spune că, în structuri care personalizează, proza lui Petru Dumitriu aici va începe, nu însă prin continuitate, fiindcă în retorte se pregătește asaltul ideologiei. Va avea loc, în scurt timp, transformarea sa, după propria-i mărturisire, din "scriitor-scriitor" în "scriitor-comunist", fără a fi avut vreodată "calitatea" de membru de partid. În nici zece ani, Petru Dumitriu ajunge în vârful ierarhiei
Petru Dumitriu,după naufragiu by Mircea Braga () [Corola-journal/Memoirs/9009_a_10334]
-
impuls sonor/ și toți pereții se dezgolesc provocator// din tablou mă salută bunicul chefliu/ ofițer cu mâna zvâcnind la chipiu/ călare pe râsul nostru de copii/ pierduți în aurore sinilii" (Tablou). Fluida materie lirică iese mai întâi, decantată, purificată, din retortele (neo)modernismului, cu accentul pe metaforă și stilul înalt al ,șaizeciștilor"; cu o aceeași radiere a realității cotidiene și fixare într-un cer intermediar. Nimic biografic, prozaic, accidental în sens existențial nu transpare în asemenea versuri limpezite de orice ,impuritate
Fulgi de poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11092_a_12417]
-
și tot așa prisosește” („Semiotica”). Toate volumele de poezii durabile trebuiau să poarte un titlu. Și acesta al lui Virgil Dumitrescu poartă un titlu. Acesta rămâne învingător și pește celelalte nișe tematice pe care le-am consemnat. La cercetări în retorta, se poate dovedi că acestea intra în rezonanță cu supratitlul, dar că fiecare în parte are altă construcție și alt lexic. Semn clar de unitate în diversitate. Ba că Virgil Dumitrescu și-a organizat întreg volumul (inclusiv reluările) să-l
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
este și cea a livrescului; poetul resimte cu fervoare și supliciu presiunea literaturii. De fapt, mirajul acestei lumi balcanice, pitorești și policrome în desenul ei tragic și comic totodată este întreținut de iluziile literaturii, de umbra unui trecut filtrat prin retortele amăgitoare ale spiritului ludic și livresc. Dacă în primele două strofe poetul transcrie, în cerneala abundentă și multiformă a fanteziei sale delicat-baroce, o lume cu contururi învălmășite, cu relieful sinuos și părelnic, în următoarele două viziunea aceasta exotică a lumii
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
despre această parte a lumii” (Jason Goodwin, istoric și scriitor englez, născut în 1964). Nouă nu ne rămâne decât să sperăm că într-o bună zi nestematele culese de William Blacker pe traseul său încântător, printr-o Românie distilată în retortă de whisky, dar sublimată în horincă de calitate supremă, vor fi accesibile și în traducere în română, așa cum ar merita și Domnia Sa, dar mai cu seamă noi toți. Gabriela Căluțiu Sonnenberg / UZPR Spania, martie 2015
Drumul fermecător, cronică la cartea Along the Enchanted Way – A story of Love and Life in Romania, autor William Blacker [Corola-blog/BlogPost/92969_a_94261]
-
Acasa > Poezie > Imagini > CELUI MAI TRIST DINTRE ALCHIMIȘTI Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1797 din 02 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului În memoria lui Charles Baudelaire Se prinde focul din retortă se adaugă o spumă de zare, apoi se clătește cu răbdare și se adaugă o stea din ,,carul mare” Norul adaugă un strop sufletul se dă puțin în foc, din vâlvătaia asta mare se ard cuvinte în amnare o stare
CELUI MAI TRIST DINTRE ALCHIMIȘTI de PETRU JIPA în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383202_a_384531]
-
din sticlă și din ceramică pictată. Pe marele banc central, acoperit de o placă din marmură, zăceau câteva mojare de diferite dimensiuni, din piatră, din bronz și din lemn, și apoi o serie de plite pe care fierbeau ulcele și retorte din cupru, emanând un subțirel abur aromatic. Un cuptor dintr-un material refractar emitea, pe fundal, o blândă lucire roșiatică. Lângă banc, poetul văzu un bărbat ce părea să aibă aceeași vârstă ca și dânsul, care Îl privea curios, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
uitate ale creierului zburînd vertiginos prin fața unui ochi absorbit Înlăuntrul său. Și cînd citesc ce-am scris, abia cîteva cuvinte inodore, incolore ca niște pastile mici homeopatice În care s-au comprimat mii de vieți fremătătoare de plante distilate În retortele unui laborator modest. Iată că titlul primei poezii pe care mi-a dictat-o Tiberiu cînd nu avea decît trei ani - pe atunci voia Încă să ne semene - un titlu derutant și imprevizibil la un copil care abia Învăța să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și să verși ca după o Înfometare Îndelungată să-ți tai felii subțiri de bicepși și să-i mesteci Încet cu perversitate să te poți bucura singur de trupul tău de sîngele care scade cu fiecare vară ca petrolul În retortele pîngărite ale pămîntului și ce se mai poate spune despre un turn care fumegă În urma unui dezastru aici a fost un altar sau un grătar pe care se frigeau cărnuri fragede sau o groapă de gunoaie O față galbenă plutind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nimeni decît dacă udăm cu sîngele nostru nisipul arenei? Oare sîngele, rănile, disperarea cu care ne dezvelim pieptul În fața țevilor de pușcă sînt singurele noastre merite? SÎntem noi un popor care nu știe decît să moară? Dar atelierele noastre secrete, retortele Încinse la maximum În care inteligența și talentul se volatilizează continuu Într-o competiție clandestină, pe acestea cine le captează, cine le Înregistrează? Ce bucurie mai este și aceea și ce glorie, cînd poetul dispare sub umbra eroului? Înfricoșătoare lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cutiuță de mătase - în același fel cum sublimul Leopold păstrase buclele fermecătoare ale fiului său Amadeus; le văzusem la Muzeul Mozart din Salzburg. Acel păr inelat îmi readucea în minte structura penelor ce păstrau miros de om sau de pasăre - retorte de filigran cu esențe personale, emanând secrete galactice. Dar îmi era frică, totul avea viteza unui film care se derula de la sine pe retina unui imens ochi fără privire. Se petreceau lucruri îngrozitoare în lume și nimeni nu le putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
o pată umedă și mată care se uscă repede. În sfârșit fu cântărit și praful meu pe care Hirghe îl aranjase frumos în fața mea. După ce închise ușa în urma lui Hirghe care tocmai ieșise, Mik își scutură atent praful într-o retortă mică de sticlă pe care o scosese din buzunar. După ce-și luă porția de cocaină (Mik priza și el într-un fel aparte, introduse în retorta, în care cocaina parcă se lipise de pereți, coada unei periuțe de dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în urma lui Hirghe care tocmai ieșise, Mik își scutură atent praful într-o retortă mică de sticlă pe care o scosese din buzunar. După ce-și luă porția de cocaină (Mik priza și el într-un fel aparte, introduse în retorta, în care cocaina parcă se lipise de pereți, coada unei periuțe de dinți și, scoțând o mică piramidă de praf, o duse la o nară, fără să piardă nici un fir), Mik zări pachetul meu de care nu mă atinsesem. - Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
o vreme când expresia directă a emoțiunii va fi privită ca insuficientă și ca o formă primitivă a unei arte începătoare. Sinceritatea sentimentului nu va mai părea îndestulătoare; emoția nu va mai fi redată ca un element brut; trecută prin retorta inteligenței, materia va primi purificarea combustiunii. Arta se va îndrepta, astfel, spre expresia obiectivă a sentimentelor și, deci, spre expresia indirectă și simbolică. Procedeul nu e nou; în stare latentă, el e la baza multor creațiuni poetice. Și simboliștii l-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]