357 matches
-
de peisaj și de stradă. „Povestea mea cu fotografia a început atunci când am realizat ca viața este o rețetă cu multe delicii ce merită savurate și păstrate în adâncul conștiinței, a sufletului. Fotografia pentru mine reprezintă sentiment, vindecarea sinelui, o retrăire a unei stări sufletești sau amplificarea ei, un antrenament al minții și al inimii, o aventură fantastică sau reală, iar sursa ei izvorăște din ceea ce mintea și inima poate să înțeleagă, să cunoască și să iubească. În general, prefer elementul
FOTOGRAFIA ÎN FOCUS –EDIȚIA I, Limbajul non-verbal în fotografie [Corola-blog/BlogPost/98542_a_99834]
-
tău imprimată, de asemenea, așezată în cutie. Aceste două lucrări mi-au trezit gândul că o generație plantează copacul și următoarea generație își așează urma în umbra acestuia. Sunt aceste două lucrări un efect spectaculos și fascinant al unei trăiri/retrăiri sau putem vorbi despre un efect al conștiinței continuității/nemărginirii dar și al mărginirii? De fapt, nu recursul vizual dramatic al imaginilor ne aduce la marginea conștiinței? Adrian - Cele două lucrări fac parte din ciclul intitulat „Obiecte” și le-am
“… un recurs vizual dramatic al imaginilor mărginirii” De vorbă cu pictorul Adrian Samson [Corola-blog/BlogPost/94161_a_95453]
-
un alt aspect, formă, conținut și un alt “mesaj” decât cel „originar”. Toate având ca finalitate relația mea cu trecutul, mai apropiat sau mai îndepărtat, bineînțeles și relația deosebită cu părinții. Aici ai remarcat foarte bine relația cauză-efect, acele trăiri/retrăiri sau continuitate/ nemărginire dar și un recurs vizual dramatic al imaginilor mărginirii. Dorina - Multora dintre picturile tale nu le dai anumite titluri specifice, ele sunt numite generic: Amintiri, Compoziție, Casă, Copilărie, așa că, dacă vrei să vorbești despre o anumită pictură
“… un recurs vizual dramatic al imaginilor mărginirii” De vorbă cu pictorul Adrian Samson [Corola-blog/BlogPost/94161_a_95453]
-
vrut, cât timp a fost plecată, s-o revadă și reaudă?! Măcar din când în când...! Pentru unii, despărțirea ei de scena românească era resimțită pur emotiv, dar pentru muzica ușoară românească înseamna un loc lăsat pustiu, regretabil! Una dintre retrăirile admirației bazate pe amintiri fericite era vocea de neuitat a Olimpiei Panciu, o voce tulburătoare, cu originalitate de timbru, cu un ceva ce nu se uită. Timpul are alambicurile lui în care se depun memorii distilate până la a rămâne doar
OLIMPIA PANCIU. SENSIBILITATEA UNUI CÂNTEC REPARCURGE DRUMURILE MEMORIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377275_a_378604]
-
10 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Mângâierea unei strune Mângâierea unei strune La o margine de dor A trezit valsuri nebune, Cu sclipiri de viitor. Un scenariu completează Opereta-n scena vieții, Sufletul deschis vibrează La culoarea tinereții. În salonul retrăirii, Gala se armonizează Cu parfumul fericirii Dintr-o lume ce pozează. Referință Bibliografică: Mângâierea unei strune / Virginia Vini Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1502, Anul V, 10 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Virginia Vini Popescu : Toate
MÂNGÂIEREA UNEI STRUNE de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382321_a_383650]
-
nu numai în arta pianistică situată pe cele mai înalte culmi, ci și în sentimentele sale profunde și în exemplara sa integritate morală. La încheierea recitalului, pe lângă fascinația inegalabilei interpretări, publicul a reținut senzația de întreg, de emoție covârșitoare, de retrăire a unor realități și situații eterne, care își găsesc echivalentul în permanență. Interpreții au oferit publicului care i-a ovaționat minute în șir, două bis-uri. Primul, Andante din Trio -ul scris de Valentin Gheorghiu a fost dedicat memoriei lui
Valentin Gheorghiu - 70 de ani de activitate by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/83963_a_85288]
-
doi prieteni ai lui Boogie. Acesta împărtășește cu ei un trecut tumultuos din care ea nu face parte, la care nu are acces, și care apare evocat entuziast, imprudent de entuziast în culorile unei libertăți neliniștitoare. Momentul de "libertate", de retrăire nostalgică pe care-l revendică Boogie nu are nimic din potențialul unei rupturi, al unui scandal autentic. Nimic din ceea ce a fost nu mai poate fi reluat în datele lui inițiale. Poate că aici stă și frumusețea acestei escapade tardive
Ubi sunt valurile de altădată? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8018_a_9343]
-
în costum de marinar, și mama sa, plasată în salonul vilei Wahnfried, față în față cu mormântul lui Wagner (ceea ce duce cu gândul la Siegfried și Cosima Wagner). Asistăm la traumatica respingere a mamei aflate pe moarte, dar și la retrăirea propriei nașteri, la un incest (patul constituind singurul element constant din decor), la paralele între Herzeloyde și Kundry precum și între Parsifal și Amfortas, și la uciderea unui alter ego (în locul lebedei). În al doilea rând, avem de-a face cu
Parsifal în haine de marinar by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/6982_a_8307]
-
lacrimile: avutul funerar,/ Tribut la capătul de somn amar,/ Care pătrunde prea devreme'n tine.// Prietene frumos și muribund,/ Dece-s luminile din ochi mai reci?/ Viind, în inimă mi le ascund,/ Ca să te văd mai limpede în veci." Firește, e retrăirea unei situații pentru care literatura Antichității era întrutotul pregătită. Așa cum nu exagerau nici cu rostuirea vieții, fiindcă poetul trebuia să consemneze și să consimtă, nu să-și aprindă simțurile și să-și sfîșie carnea, latinii știau pasul morții, și-și
Poezie și întuneric by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6983_a_8308]
-
sus, să nu-l putem ajunge -. Ceva din noi își ia zborul, pleacă o clipă sau pentru totdeauna. Așa o fi moartea? Prea sfinte părinte binecuvântează! Cu evlavie fluxul muzicii de sfere urcă spre cupola cerului. Duminică 24.10.2013 Retrăire Am interzis cândva sentimentelor născute să înflorească și am greșit. Nălucire de tentații înăbușite! Ce frumoase erau, ce blânde și moi, parfumate ca iarba, legănată sub soarele imperios sub ploaia îndărătnică de vară. Împotriva cui m-am protejat? Cine ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
În temeiul acestei constatări, se poate spune despre Galeria cu antichități că o exprimă pe poetă integral. Dumitru Micu Cuprins 1. Conul de umbră 3 Efecte de regie 3 Pudoare 3 Portret 3 Ironie 3 Senzualism suav 3 Trinitas 3 Retrăire 3 " Femeia avea gleznele legate" 3 Despuiere 3 Proiect 3 Mărturisire 3 Vocile 3 Fenomen spiritualist 3 Determinism 3 Febră mare 3 Neliniștile celor fără morminte 3 Barbarie 3 Program de note 3 Timpul probabil 3 Rugăciune 3 Nevoia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
de definit, în ciuda exegezelor românești sau străine? O opțiune pentru trecut, un conservatorism luminat, o retragere din proza imediatului? O regăsire de sine, un acord muzical cu lumea vechimii noastre, imersiunea în apele copilăriei mitice? Sentimentul romantic de infinit, o retrăire proustiană a ceva familiar și totuși greu de definit, fantasma sufletului unei națiuni?" Câte ceva din toate acestea - explică în continuare Adrian Popescu - și, oricum, nimic din acuzațiile stupide formulate de politologi de școală nouă la adresa "ideologiei" poetului. Inspirat, ca în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8771_a_10096]
-
va muri// am început să cred// că toate cărțile din Bibliotecă// le-am scris eu" ( 20 decembrie 2005). Adică o situație-limită a Bibliotecii. Ștefan Ioanid are aerul unui actor dintr-un film de epocă ce ne dă iluzia presantă a retrăirii acesteia.
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
îi scăpa vreo destăinuire mai neacoperită, celălalt o respingea la fel, râzând. Ei se simțeau protejați de ceva care le îngăduia să mai zăbovească puțin alături de ei înșiși, așa cum erau de fapt. Și le mai îngăduia - credeau ei - și refacerea, retrăirea adevărată a ceea ce ar fi trebuit să fie și să se întâmple. Voiau să mai trăiască o vreme în treacăt, nedefinitiv și nu bănuiau primjediile închise în jocul lor. - Nu mai știu dacă ți-am spus... că sunt însurat... Dar
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
nu încetează să-l tortureze, cu toată viața lui de până atunci. Ca și cum întreaga forță a trecutului l-ar mai reține o clipă la hotarul dintre viață și moarte. Iar acest spațiu-frontieră este tocmai spațiul teatrului, după cum dorința unei ultime retrăiri - înainte de eliberarea și de dispariția finală - instituie timpul teatral. Un timp indisociabil de intensitatea amintirilor, de vigoarea unei memorii care, în nÜ, este mai întâi aceea a morților și abia apoi o memorie a celor vii. Căci, pentru ca fantoma să
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
acesta la Schopenhauer, Carlyle, Emerson, Ruskin și al nostru Cioran, a produs o oarecare perturbare a recepției de care a avut parte. Căci reflecția sa asupra vieții, abandonînd exigențele scientizante și metodologice, este axată pe experimentarea personală a temelor, pe retrăirea ideilor, pe expresivitate. Diagramei ideii în sine i se substituie adesea studiul ființei umane concrete, pe temeiul moralist al observației și autoobservației, obținîndu-se o imagine psihologică "în mers", pliată pe cursul existențial, emblemă a unui "filosof al vieții". După cum arată
Profil Nietzsche by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9542_a_10867]
-
unor dedublări ce-i transformă în purtătorii unor măști virtuale), ai călătoriilor în trecut, ai învierii morților (fiul încearcă să-și renască tatăl). În aceste suprapuneri de planuri temporale, orizonturile realului, realizabilului și irealului se confundă. Fabulația devine anticipație și retrăire, făcând posibilă reversibilitatea lumii, dar și recompunerea propriei vieți, însă după legile cărții, unde dispare principul cauzalității și al cronologiei. La nivel textual un simbol al acestei dorințe este trenul în care se află sau se visează George și care
Scriitorul și lumea lui by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7713_a_9038]
-
directori, pe secretarul de partid și mai ales pe securitate, abia aștept să pot plăti fiecăruia după „meritele sale” și mai ales securistului care m-a anchetat vreme de mai multe luni și care ... Ștefan Girovescu vorbea gâtuit de emoțiile retrăirii, ne mai putând adăuga și care „m-a omorât!”. Peste două luni, de la locuința părinților săi decedați, Ștefan trimitea mulțumiri celor dragi, Îngerilor lui pământeni și Îi informa că era proaspătul posesor al celor zece ha de pământ arabil și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
acel spectacol, construit pe această idee. - Ultima Întrebare, un exercițiu de imaginație pe care Îl propun unora dintre interlocutorii mei: dacă ar fi să vă retrăiți viața, În ce spațiu și În ce timp ați vrea să aibă loc această retrăire? - Mi-e foarte greu să răspund la această Întrebare. Am trecut, În fugă, prin alte țări. Nu pot sta „afară” mai mult de o săptămână... Mi-e greu să mă adaptez.
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
ea. Arthur Rowe ar fi fost bucuros să mai audă o dată rîsul firesc și odihnitor al grăsanei În tăcerea ce se lăsase, plină de Încordare, ca și cum oamenii ar fi asistat la cel mai important eveniment al după-amiezii. Avea sentimentul că retrăirea copilăriei lua o Întorsătură stranie, lipsită de inocență. În Cambridgeshire, lucrurile nu se petrecuseră niciodată astfel. Acum era Întuneric, și tarabagiii se pregăteau să plece. Grăsana se Îndreptă spre ieșire, ținînd În brațe un corset neîmpachetat (se făcea economie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ce însoțește actul fericirii este deosebit de vie și precisă. Ea captează cele mai nesemnificative detalii, care, adunate, dau formă fericirii și o prezervă în cele mai vii culori. Este o memorie ce dăinuie și recitirea ei ne conferă o palidă retrăire a actului fericirii... Există o zonă a creierului nostru atinsă de grația divină de care uitarea cu greu se poate atinge. Să slăvim acest spațiu tabu, să-l folosim la maximum de capacitate, de câte ori se ivește ocazia! Se pune întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pădurea oferea privitorului, iubitor de frumos, același verde-plin. Victor intrase deja, cu ochii minții În profunzimea pădurii, hălăduind pe drumuri și În locuri numai de el știute, având sufletul doldora de amintiri copleșitoare care Îi străfulgerau coșul pieptului. O asemenea retrăire avu puterea să-i umezească ochii albaștri iar În colțurile lor să-și facă apariția, stând gata gata să se spargă, două lacrimi de iubire. A tesărit. În frântura de boabă cristalină se reflecta o altă amintire a tinereții și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
accent pe secvențe care se circumscriu vieții propriei familii, cernută prin nebuloasele învăluite în legendă ale vremii lui Ioan Sobieski, ori, cât de cât, mai apropiată de percepția noastră reală, cum ar fi aceea a bunicilor. Găsim, aici, o intensă retrăire a trecutului, impregnată de nostalgie, dătătoare de forțe proaspete celor care nu s-au înstrăinat de baștină. Însă viața de familie a prozatorului este cu mult mai amplă decât ceea ce se înțelege în mod obișnuit prin aceasta, atâta timp cât "poveștile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
decît de formula sensibilității tale. Cu ce rămîi pîna la urmă este o Vienă de uz personal, care poate avea prea puțin de-a face cu metropola istoriei reale. Numai că aceasta este o mistificare binevenită făcută din rațiuni de retrăire memorialistică. Și nu doar binevenită, ci inevitabilă. Nu putem învia trecutul unui oraș decît schimbîndu-l după cerințele fanteziei personale. De aceea, după Viena te simți nostalgic chiar dacă nu ai fost niciodată acolo, și în consecință încerci să-i redeștepți aerul
Saga cafenelei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6837_a_8162]
-
Sorin Lavric Periodic, fiecare om simte nevoia să-și răscolească amintirile. E ca și cum o irepresibilă dorință de a-ți verifica istoria te împinge la retrăirea întîmplărilor trecute. Numai că dorința aceasta nu ține de vanitatea unei conștiințe care, folosindu-se de trecut ca de o pîrghie subiectivă, își arată ostentativ virtuțile apuse, cît mai degrabă de o firească reacție de conservare: reacția celui ce presimte
Gustul vieții în exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7172_a_8497]