245 matches
-
cancerului. Încă nu există un anunț oficial privind autenticitatea fotografiei. Steve Job apare îmbrăcat cu o rochie neagră și susținut de un prieten. Siteul techtosh.com face o analiză a fotografiei și încearcă să demonstreze că aceasta ar fi fost retușată în Photoshop. Jobs, în vârstă de 56 de ani, se afla în concediu medical din ianuarie, pentru o durată nedeterminată. Cu doi ani în urmă a suferit o grefă de ficat, iar în 2004 a fost diagnosticat cu cancer de
O fotografie șocantă cu Steve Jobs face furori pe internet () [Corola-journal/Journalistic/69127_a_70452]
-
fi schimbat vesta, s-ar fi reașezat exact în aceeași poziție și fotograful "l-a mai tras o dată în poză!" Victor Crăciun încearcă și o altă explicație a apariției acestei variante: Prin deteriorare - zice el -, una din copii a fost retușată și apoi copiată, păstrându-se astfel de fapt o singură versiune, diferind doar vesta."2 Fără să-și facă prea multe probleme, de tehnică sau de preț, Grațian Jucan acreditează ideea potrivit căreia din acest portret eminescian există șase fotografii
Vesta lui Eminescu by Victor Macarie () [Corola-journal/Journalistic/8940_a_10265]
-
Lumii a Treia, sau echipat cu cizme de cauciuc, salopetă și cască de protecție turnînd primul cancioc de beton la temelia unei noi ctitorii a Epocii de Aur, flancat de macarale gigantice și, nu în ultimul rînd, în poza alb-negru retușată în care chipurile iei parte în primele rînduri la o demonstrație muncitorească în timpul protestelor de la Uzinele Grivița, dovada cea mai clară a spiritului tău revoluționar. Ce s-o mai lungim, te-ai învîrtit de minune în viață, dacă te gîndești
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
la loc și se apropie de șifonier. Inima Începu să-mi gonească imediat În piept și părul de pe brațe nu era singurul care mi se ridicase. Dar, În loc să spună ceva, părea să ezite În fața oglinzilor de pe ușă. Poate că Își retușa machiajul? Trupul meu se topea Într-o stare de așteptare Înfierbântată. Din clipă-n clipă, Dora Îmi va rosti numele. I-am promis că voi fi fetiță cuminte, așa că cel mai bine ar fi să stau calm. Mi-am lipit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
îl arată președintele pe Săveanu -, așa e Vic, nemulțumit. Nici mie, dacă-i vorba să fim cinstiți, nu mi-a venit să sar în sus; e un spectacol onorabil, atît. Sper ca la repetiția de mîine dimineață să se mai retușeze ceva. Oricum, tovarășe Vlădeanu, întinde președintele mîna fii pe pace, noi doi vom avea zile și mai bune. La revedere! Săveanu se retrage și el, nu înainte de-a-l mai reține pe Mihai cîteva clipe: Nu pleca din Valea Brândușelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dai cu cărțile de pereți! Musiu, cât ești nesigur, încă ești viu! Ce poftești? Să fii ca boțul de lut din Praga cu adevăru’ scris în frunte? Între noi fie vorba, nici ăluia nu i-a prea mers, c-au retușat inscripția... Prinde bine puțină oblojeală pe răni, asortată c-o prișniță pe ceafă din când în când, dar tot sper să n-ajung la iubite venindu-mi pe coada măturii, prin fereastră, dinspre Vamă. Marți Trec pe lângă nucul din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Lumii a Treia, sau echipat cu cizme de cauciuc, salopetă și cască de protecție turnînd primul cancioc de beton la temelia unei noi ctitorii a Epocii de Aur, flancat de macarale gigantice și, nu în ultimul rînd, în poza alb-negru retușată în care chipurile iei parte în primele rînduri la o demonstrație muncitorească în timpul protestelor de la Uzinele Grivița, dovada cea mai clară a spiritului tău revoluționar. Ce s-o mai lungim, te-ai învîrtit de minune în viață, dacă te gîndești
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
stare de inadaptabilitate, nu ține mult: clopotele bisericii împart văzduhul pe etaje suprapuse, hârlețele descleaștă maxilare, pământul cască gura atât cât să și-o umple cu pământ proaspăt. Exercițiu de libertate: intri în sicriu ca într-o rochie strâmtă, cineva retușează în dreptul inimii, altcineva sigilează tâmplele, binecuvântează, părinte! Nimic mai confortabil decât o moarte în care le primești pe toate de-a gata: Într-un tablou alb-negru, bunica se lasă îmbrățișată pe marginea mormântului, fotografia încă mai miroase a seu ars
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și-a eliberat poporul. Dar Doré nu a fost niciodată eliberat. El a rămas cu blocul de desen, cu creta, creioanele și acele lui și toată viața a fost așa: a schițat, a desenat, a pus umbre și lumini, a retușat și a săpat în bucățile de lemn câte zile a trăit. Deși nu poți ști niciodată, poate că pentru el toate acestea erau un fel de eliberare. Când tata venea seara acasă, eu îl întrebam întotdeauna unde fusese. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Camelia nu renunțase la „retușuri”, cum le spunea ea, deși Bart îi explicase de nenumărate ori că singura lui pretenție era ca ea să miroase a curățenie, că-l deranjau aceste manevre de înfrumusețare, mult prea multe... Pentru ce se „retușa” atâta?! Manevre nenumărate erau aplicate dimineața ore întregi. Cremele de noapte erau spălate și Camelia aplica alte creme, de zi, fonduri de ten, anticearcăne, pudre, gene false... Bart nu o putea înțelege și pace! Pomădată și machiată savant, Camelia nu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Acum două săptămâni izbucnea un scandal după ce pozele modelului Gisele Bündchen pentru o campanie H&M fuseseră retușate pentru a fi difuzate în Emiratele Arabe. Acum, Rihanna a devenit o nouă victimă a cenzurei. Cântăreața, care promovează noul său parfum Reb'l Fleur, apare într-un capot de mătase, care lasă să i se vadă formele, dar fără
Rihanna, prea sexy pentru Kuweit () [Corola-journal/Journalistic/70096_a_71421]
-
înclinați a măsura cu superioritate și circumspecție un atare lot de informații, să admitem că ele răspund interesului omenesc pentru tot ce e omenesc, naturaleții noastre care caută naturalețea, fie și la întîlnirea realului cu o fabulație care-l poate retușa în chip expresiv. Într-o accepție generoasă, istoria a îmbrățișat zona pe cît de apocrifă pe atît de delectantă a anecdotei încă din antichitate. Caius Velleius Paterculus, un istoric roman din epoca lui Augustus, s-a văzut învinuit că a
Scriitorii în anecdote by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5918_a_7243]
-
și, desigur, Sandra Cotovu. Pe scriitoarea Sandra Cotovu (1898-1987), autoare 1, în cele din urmă, a patru cărți de proză, a cunoscut-o târziu, când aceasta i-a trimis câteva proze din Constanța, sprijinind-o și stimulând-o să-și retușeze unele erori inerente ale începutului, să facă lecturi din marile literaturi și, mai ales, sfătuind-o să scrie firesc, concret și să evite, întotdeauna, abstractizările. Epistola ce se publică acum, întâia oară, se constituie într-o excelentă prelegere de teorie
George Topîrceanu și tinerii săi confrați by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3841_a_5166]
-
pictorul la un tablou care a avut o soartă particulară. E vorba de „Apus de soare la Montmajour”, pictat la Arles, în 1888, cu puțin înainte de moarte. Pictorul nu era mulțumit de ce făcuse, dar n-a mai apucat să-și retușeze opera. În 1991, un colecționar necunoscut va oferi Muzeului din Amsterdam tabloul. Muzeografii l-au refuzat, considerândul un fals. Se pare că și posesorii succesivi credeau la fel. Ofertantul din urmă nu s-a lăsat și a reușit să dovedească
Și Van Gogh are o nouă biografie () [Corola-journal/Journalistic/3129_a_4454]
-
suspectă și concursurile pentru funcții bizare de „coordonatori”, în loc de directori sau manageri de departamente, au rămas valabile. Până să se caute un șef interimar printre clienți politici neserioși, dar devotați, s-au mai aranjat confidențial niște neveste, s-au mai retușat în sus niște salarii. ” Descrierea îi aparține Brândușei Armanca și e de citit în revista 22 (nr. 50). Am preluato fără comentarii, părându-ni-se potrivită pentru situația de astăzi, dezastruoasă, a Televiziunii publice. Despre Doinaș Numărul din SECOLUL 21
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2929_a_4254]
-
sensibilității introspective, ochiul fiindu-i atras de jocul ideii incorporate în fenomenologia existenței în care se dorlotează prin mijlocirea simțurilor. De unde o anume detașare, o ,răceală" bună conducătoare de impresii brute, șocante pe care nu se simte îndemnat a le retușa în numele vreunui ideal sau al vreunei propensiuni caritabile. Acea înclinație comună tuturor inteligențelor care, conform aprecierii lui Camus, o reprezintă cinismul e o ispită căreia C. Țoiu nu i s-ar putea decît anevoie sustrage. Prozatorul e un cinic cultivat
Constantin Țoiu, memorialist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11161_a_12486]
-
ce poate fi adusă cărții este că, pe alocuri, unele capitole (capitolul III, ,De la biruință la înfrîngere" și capitolul V ,Ultimele două decenii") sînt datate. Dacă ar mai fi trăit, Zigu Ornea ar fi simțit negreșit nevoia de a le retușa. E vorba de acele pagini din al căror conținut răzbate spiritul epocii în care au fost scrise: mai precis, începutul anilor '80. Altfel spus, sistemul de referință din care Zigu Ornea judecă gîndirea social-politică a lui Dobrogeanu-Gherea, un sistem căruia
Abnegația eclipsării de sine by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10687_a_12012]
-
însingurării sale era sărăcia intelectualului care-și cheltuise mulți bani pentru tipărirea cărților sale și a revistelor pe care le-a condus, care-i ajutase cu bani pe mulți discipoli ai săi. Emil Isac scrie că oricât ar încerca să retușeze imaginea primei lor întâlniri, Densusianu îi apare "tot încovoiat, tot sărac, tot plin de gânduri". Iar I. -A. Candrea scrie: "De altfel, tot din cauza sărăciei a murit Densusianu. Nu mai avea bani să mai stea în sanatoriul unde fusese operat
Omagiu lui Ovid Densusianu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/10645_a_11970]
-
de exemplu, guma de mestecat? Nici nu e grea și nu se face să n-ai o ciungă la tine. Cum să elimin strugurelul? Dacă am nevoie? Dar anticearcănul? Dacă mă trezesc că arăt ca moartea și tre’ să mă retușez? Cum să dau la o parte pastiluțele pentru bilă? Dacă mă apucă vreun crizoi și nu le am la îndemână? De fiecare dată când mă apuc să fac ordine, în scopul de a mai scăpa de chestiile inutile care atârnă
Să vorbim puţin despre poşete by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18596_a_19921]
-
Simona Tache Mai sunt câteva ore și încep festivitățile de învestire a lui Obama. În America, se văruiesc ultimii pomi, se vopsesc cu verde ultimele petice de iarbă și se retușează ultimele curcubee. În România, există oameni care s-au autoconsemnat în fața televizorului, oameni care nu vor ieși nici măcar după o pâine, pentru că vor să vadă tot. Așa ceva eu n-am auzit niciodată legat de vreun eveniment românesc. Nici când a
La coafor, pentru Obama by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18649_a_19974]
-
unde voiam să ajung și ce gînd dorisem să pun pe hîrtie, ștergeam mereu și tăiam întruna, și mă apuca disperarea simțind că trebuie s-o iau de la capat, dar, hélas!, scriind din nou tot, și nu doar cîrpind și retușînd, cum făceam pe ecran. Pe scurt, obișnuit cu modelul recurent al scrierii pe monitor, îmi atrofiasem fibra tonusului psihic, deoarece mă adaptasem lipsei de piedici și de rezistențe din spațiul depresurizat, aproape imponderabil, al ecranului de calculator. Mintea mea devenise
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
a născut din nou viața, așa că doar cei din cercurile înalte nu s-au mirat că a primit pașaport. Făcut anume pentru el, cu poza mea alături de a lui. Fotografii au venit luni de zile la noi. Au expus, au retușat și au fost dați afară, întinzând coarda până la perfecțiune. În cele din urmă, pașaportul a fost gata, era minunat, legat pe jumătate în piele, numai bun ca le să se umple de mândrie, ori de câte ori îl simțea în buzunarul interior din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
aceea balneară. Să aștepte și ea împreună cu mine. — Nu de mine o să ai tu acum nevoie - mi-a spus ea. Și am înțeles-o, doar mă iubea. Mi-am umplut timpul care-mi rămăsese cu două îndeletniciri. Una fost să retușez ursul și cealaltă - să o desenez cumsecade pe sora Augusta. Pe Gedeon l-am aranjat după cum am amintit, iar pe măicuță am desenat-o în timpul cinei, cu triunghiul colorat în loc de inimă, în alb și negru, în lipsă de altceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
trebuia așezat, să nu ne pierdem timpul compunând cadrele. Asta ar fi fost o pierdere de vreme, iar cei mai mulți lăsau inconștienți fotografiatul pe ultima zi și, tot așteptând, zâmbetul s-ar fi crispat și atunci puteam să ne apucăm de retușat. Dar cel mai mult îmi plăcea să lucrez în atelier. Acolo sarcina mea erau reflectoarele, dar tot eu mânuiam și cele trei pânze uriașe, înfășurate pe niște rulouri. Pe prima erau „Piscurile necucerite“, iar pe celelalte două, „Lacul ziua“ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
e o ofensă pentru ochii mei. Hans - care și‑a pus cel mai bun costum de duminică special pentru Sophie, un costum care n‑a ofensat vreodată nici ochii lui Hans, nici pe cei ai mamei sale (care l‑a retușat personal de două ori, costumul, evident) - se dezumflă și se face mic de tot, de parc‑ar fi un balon înțepat. A vrut cu tot dinadinsul să apară în costum în fața Sophiei, ca să aibă un atu în fața lui Rainer și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]