8,987 matches
-
greu v-a fost să faceți Filantropica? Principala dificultate la Filantropica a fost timpul - timpul de filmare extrem de scurt. Acceptarea de a duce la bun sfîrșit un lung-metraj în 42 de zile de filmare a fost o decizie grea, iar reușita a fost considerată o performanță. Aș prefera ca viața mea de cineast să se bazeze cît mai puțin pe acest tip de performanță. Timpul de filmare este cel mai important aliat al unui regizor. Într-un film precum Filantropica - film
Nae Caranfil - Am filmat Filantropica în 42 de zile by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15358_a_16683]
-
element de modernitate dacă persiflările nu ar fi, în general, suficient de naive sau de convenționale (vezi 'critica descrierilor' de la începutul capitolului 13). Tonul este 'șmecheresc' cu intenție, iar strategiile de oralitate se bazează pe imitarea limbajului 'de stradă' (cu reușite dar și cu pasaje care sună forțat). Neinspirată este și folosirea excesivă a proverbelor și a expresiilor colocviale fixe; de vreme ce personajul este construit mai degrabă ca rebel, nu e cazul să se exprime ca 'vocea poporului' la fiecare cîteva rînduri
Aventuri cu Popeye by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15413_a_16738]
-
Dumitru Avakian În adevăr, de la regia semnată de Mihai Măniuțiu și până la realizarea muzicală propriu-zisă, realizare datorată soliștilor, ansamblurilor primei scene lirice a țării, recentă montare a operei lui Bizeț, Pescuitorii de perle, se constituie într-o reușită. Este o reușită importantă din care as retrage anume credite; în primul rând creditul acordat celor care au decis că spectacolul să nu se cânte în limba originală în care și-a gândit compozitorul sonoritățile, sonorități împlinite la nivelul relației
Simbol efemer by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15431_a_16756]
-
Dumitru Avakian În adevăr, de la regia semnată de Mihai Măniuțiu și până la realizarea muzicală propriu-zisă, realizare datorată soliștilor, ansamblurilor primei scene lirice a țării, recentă montare a operei lui Bizeț, Pescuitorii de perle, se constituie într-o reușită. Este o reușită importantă din care as retrage anume credite; în primul rând creditul acordat celor care au decis că spectacolul să nu se cânte în limba originală în care și-a gândit compozitorul sonoritățile, sonorități împlinite la nivelul relației determinate, stabilite dintre
Simbol efemer by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15431_a_16756]
-
această ambiție. A construit pornind tocmai de la aceste date imaginând o altfel de mișcare scenica orientată de mișcarea însăși a muzicii. Și a reușit. Montarea să reține tocmai acest caracter static acceptând contrapunctul unei mișcări coregrafice în parte acceptabile, o reușită parțială datorată coregrafei Vava Ștefănescu. Mișcarea coregrafica devine deranjantă atunci cand duetul vocal al protagoniștilor este explicat cu ostentație prin evoluția balerinilor Andreea Duță și Cristian Crăciun... de altfel dansatori ce dispun de harul unei comunicări sensibile. Frumoase, foarte frumoase, spectaculoase
Simbol efemer by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15431_a_16756]
-
nostru cultural și care era foarte departe de a presimți măcar marile prefaceri ale umanismului occidental și ale Renașterii. Trebuie să avem curajul să ne privim în față trecutul cu toate confuziile, întîrzierile, uneori erorile lui, dar și cu eforturile, reușitele, zestrea de bunuri spirituale (pe care încă nu știm să le punem în valoare) și experiențele unice care ne fac să fim noi înșine și să avem ce transmite contemporanilor și urmașilor noștri. Nu Cantemir, nu Mihai - cu chipul lui
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
jurnalul ca o modalitate neliniștită de a întârzia solitudinea fatală a scriiturii, în accepția lui Maurice Blanchot - ci tocmai despre atingerea punctului de unde căutarea literaturii n-ar fi posibilă decât dacă ar fi fost deja găsită. "Încercarea scriitorului" este însăși reușita lui Teofil, iar cartea pe care o visa tânărul este "rotundă" tocmai prin "deschiderea" pe care o străpunge odată pentru totdeauna. "Promisiunea" pe care o întrevede și către care năzuiește cu fiecare rând scris este însăși împlinirea scrisului său ("s-
Reușita scriitorului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15489_a_16814]
-
se dovedește a fi egotist, în alt mod și în limitele altui spațiu simbolic; amîndoi sînt alcătuiți pe o "schelărie rigidă și livrescă", fără putința de adaptare și au "nostalgia cuplului primordial", izbîndind să ajungă, în plan ideatic, la "suprema reușită revelatorie a ordinii ascunse a lumii", aceasta fiind accederea la solidaritatea universală în cazul lui Gheorghidiu. Copilăria este, pentru Marin Preda, "locul de refugiu al întrebărilor insolubile" și în Moromeții nu atît timpul se schimbă, cît iluzia personajului, că "lumea
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
literaturi orientată spre efectul imediat căci, din păcate, "nu e în tradiția scriitorului român atentatul sinucigaș". Mai mult, atât Fănuș Neagu cât și Nicolae Breban, consideră Eugen Negrici (nota bene!), și-au încheiat, fiecare în felul lui, misiunea scriitoricească, iar reușitele din acei ani "vin din ceea ce nu-și propune să ne spună scriitorul, din ceea ce atinge el în trecere și involuntar ". Senzația de tezism și schelăriile teoretice vor fi întotdeauna o piedică în lectura tinerilor pentru care situațiile din roman
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
încă cinci-șase pînze. Așa că, după minutele de... contemplație, simt nevoia să mărșăluiesc o oră pe trotuare. E și ăsta un fel de a-i cere celuilalt părerea. Ce s-o fi declanșînd în făptura bîntuită de orgolii, de îndoieli, de reușite, de insatisfacții, încît confruntarea cu celălalt - de ce nu firească nu numai la modeștii sau ratații artei, ci și la marii infatuați, siguri pe ei - să se consume în atare ton ultimativ? Dacă nu e formă bine deghizată de histrionism sau
Dacă nu-ți plac, te gîtui! by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14419_a_15744]
-
prima ei carte e interesantă, de o actualitate acută, ciudat de ocolită într-o cultură preocupată de recuperarea critică și documentară a unei perioade prea repede înțeleasă ca pată albă în istoria literară românească. Demersul critic, destul de cuminte, are unele reușite. Găsesc totuși ciudată absența din studiu a unei definiții propriu-zise a poeziei carcerale, sau a unui capitol care să schițeze, oricît de vag, limitele și deschiderile teoretice pe care problema studiată le implică. Ce e poezia carcerală? Poezia scrisă în
Poezie și carceră by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14540_a_15865]
-
nu "tehnicizează" în mod negativ spectacolul ci, din contră, îi potențează nucleul iradiant de umanitate. încercarea de a defini normalitatea prin contrarii, diferențe și discrepanțe, pe care mărturisește că dorește să o facă Radu Apostol, ar fi fost pe deplin reușită dacă cei doi actori distribuiți în rolurile principale ar fi lucrat mai mult la nuanțe, la elaborarea blândeților și sadismelor uneori exacerbate ce le caracterizează personajele. Liliana Ghiță (Mama) dă vibrație tragismului conținut al rolului, însă cadența nu e suficient
Debut pe o scenă românească by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14577_a_15902]
-
putea să merg pînă la capătul lumii și să nu mă sfiesc în fața aventurii, a dimensiunilor iraționalului. La începutul săptămînii trecute am văzut cîteva scene filmate în interiorul teatrului, chiar de ceceni, ca să-și justifice în ochii superiorilor atacul, credibilitatea și reușita lui. Cît de fragilă sau, dimpotrivă, puternică, solidă este granița ce marchează hotarul între realitate și ficțiune? Ce fel de coincidențe ne amestecă viețile odată cu diurnul și nocturnul? Pe scenă se aflau soldați. Personaje. Era unul dintre momentele spectacolului. Se
Spectacolul morții by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14603_a_15928]
-
ascuțișuri satirice (ocazia dezvăluirilor corupției, jocurilor politice din Bombay, a răsfățului bogătașilor, a goliciunii vedetelor și superesteților, dar și a potlogăriilor negustorimii de altădată, a trădărilor vechi și noi). Măiestria stă în detalii, în tipologiile unor personaje de neuitat, iar reușita - într-o "poveste de dragoste pe mai multe niveluri". Nu toată lumea îl citește ușor pe Rushdie, care, prolix, cu limbaj rămuros și plin de vorbe, vorbe ("E distractiv să citești o carte în care nu înțelegi chiar totul", declară autorul
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
Elena Zottoviceanu Absent de patru decenii de pe scena Operei bucureștene, Falstaff își face reintrarea într-un spectacol care este o certă reușită. Nici o altă partitură verdiană nu pune în fața interpreților probleme atât de dificile scenic și muzical, care să nu poată fi rezolvate decât prin travaliu de echipă. În această capodoperă de orologerie, în care muzica traduce direct cele mai fugare nuanțe
Un succes de durată? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14070_a_15395]
-
-i. Echilibrul între fosă și scenă se poate remedia pe parcurs, și este important cu atât mai mult cu cât scriitura instrumentală este extrem de plastică, mobilă, aerată - mulți au văzut în ea chiar o filiație mozartiană, un spirit cameral. La reușita spectacolului pot fi asociate și decorurile ingenioase semnate de Viorica Petrovici, dintre care, ultimul mai ales, are atmosferă poetică. Este de așteptat ca această seară plină de antren să devină unul dintre succesele de durată ale Teatrului; cei ce iubesc
Un succes de durată? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14070_a_15395]
-
despre Plexus. Mesele reușite sunt o sărbătoare, și despre ele Miller vorbește mult mai mult decât despre sex; plăcerea pe care o provoacă o masă cu icre, pește, friptură, ciuperci, stropită cu un vin bun, e în sine asemeni unei reușite sexuale. În Sexus, subiectul este, evident, voit șocant, o încercare de a provoca cititorul prin un nou fel de proză, nonșalantă și exhibiționistă. În Plexus, exhibiționismul e mai degrabă intelectual - Miller nu pierde nici un prilej de a pomeni despre lecturile
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
ei, în paginile volumului. Știind care este ocupația lui Florin Faifer, de cercetător academic, putem presupune că fizionomiile literare luate în arca volumului aveau să fie niște articole de dicționar, programat să-l continue pe cel de până la 1900, o reușită colectivă marcantă. Ceea ce a pierdut întreruptul dicționar, a câștigat prezenta antologie de eseuri despre scriitori (vreo treizeci la număr), minori în cea mai mare parte, ambițioși să intre în republica literelor din prima jumătate a secolului XX. Că destinația articolelor
Un fidel al Mnemosynei by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14104_a_15429]
-
se aude zgomotul aplauzelor dintr-un loc din care sala este o enormă necunoscută? El știe, la fel de bine cu actorii, ce a ieșit sau nu într-o seară. El este martorul real și tăcut al stării fiecăruia, al bucuriei unei reușite, al tristeții unei neîmpliniri, al exuberanțelor de tot felul, al oboselii nemachiate, al epuizărilor de care noi habar nici nu avem. El știe exact cum se intră în fabulos, cu ce preț este plătit timpul petrecut acolo și cum se
Așteptînd la arlechin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14118_a_15443]
-
a întoarce sensul piesei prin simbol nu reușește de altfel nici să salveze textul de la cenzură. Frăgezind mecanic Veronica Teodorescu reușește, trecînd de la volumul Peisaje, din 1999, la Nesfîrșiri, apărut în 2003, să aprofundeze instrumentele poeziei sale, dar, în ciuda unor reușite parțiale, poemele nu se încheagă, limbajul trădează lecturi precare sau nesistematice, un travaliu de corectură și rescriere insuficient. Tipul de poezie pe care poeta se ambiționează să-l ilustreze, în ambele volume, este unul al rafinamentelor formale și lexicale, provenind
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14134_a_15459]
-
Moderne (ITEM), nu numai manuscrisele cărților, articolelor și notelor de la seminariile pe care le-a condus, ci și numeroasele fișe de lectură, pe lângă corespondență și alte documentații personale care stau mărturie intensei sale vieți intelectuale. Ele au căutat, cu o reușită rară, să ne dea astfel o viziune asupra lumii scrisului său: un scris - cum se spune în pliantul prezentării - întotdeauna supus dublului joc al rigorii temei și volubilității variațiunilor; tema este obstinația, tenacitatea scrisului, variațiunile sunt nenumăratele răspunsuri date solicitărilor
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]
-
cam la un sfert din drumul parcurs cu sprijinul ei. - În Epistolar, Gabriel Liiceanu face câteva reflecții asupra criticii: "Critica literară (...), foarte adesea, nu pune în joc decât un model de autoritate exterioară (...)". În altă parte: "(...) eu nu cred în reușita criticii ca specie a teoreticului...". Sau: "(...) critica este o față a adevărului, o specie și nu adevărul însuși...". Sigur că m-ai putea acuza că scot din context, dar nu cred că greșesc prea tare cu această scoatere atâta vreme cât și
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
acela, care părea să nu se mai termine, nu l-a prins. Și-a dat seama îndată că nu era de dînsul acolo. Avea cu totul altceva de făcut. Îl așteptau atelierul, valiza cu lut, proiectele lui nenumărate. Știa că reușita în orice artă presupune o muncă fără preget, iar sculptura cerea pe deasupra și condiție fizică ca să izbutești să-ți realizezi gîndurile, să dai materialitate jocului închipuirii. De a doua zi n-a mai călcat pe la cîrciumioara de lîngă liceu. Puțin
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
riguros toată viața, oriunde s-a aflat. Pînă și în numeroasele călătorii în străinătate nu s-a despărțit de blocul lui de desen. De fiecare dată se întorcea acasă cu un braț de schițe. Ion Irimescu conștientizase de tînăr că reușita în artă înseamnă contopirea cu aceasta și părăsirea unor alte preocupări, ce pot deveni dacă nu stricătoare, cel puțin stingheritoare. Căutările acelea disprețuitoare nu-l clintiseră din hotărîrea lui de a-și vedea țelul fixat parcă de cînd e lumea
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
dăruia artei, își schimba salonul în studio și două-trei zile le petrecea prin galerii de artă și prin muzee. Apoi trecea la cursele de cai, după care la religie și la politică. Era un Proteus și tot atît de puțin reușite îi erau transformările. Într-o zi, descoperind un roman foileton, în care eroina semăna izbitor cu prietena sa, Wilde se pasionă în urmărirea similitudinii. Povestea literară se termină deplorabil, eroina fugind cu un bărbat inferior ei, atît ca situație socială
Românul s-a născut mim by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14270_a_15595]