225 matches
-
în cheie politică. Nu e neplauzibil nici ca spontanul interes al dramaturgilor români din epocă pentru opera unor Eschil sau Sofocle să fi fost actualizat de propria condiție. Nu se aflau ei chiar la mâna Eriniilor, dar metafora acestor zeițe revanșarde se placa bine peste o dictatură de multe ori imprevizibilă. Subiectul se arată, prin urmare, extrem de fertil pentru o discuție aplicată. Căreia Alexandra Ciocârlie îi epuizează, în analize, consecințele. Cartea de acum, făcând pandant mai vechii Și totuși, clasicii..., propune
Și totuși, modernii... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2686_a_4011]
-
esențială. Cum se poate constata, Decuble duce dramatismul mai departe. Emil Blaj, protagonistul din Tu n-ai trăit nimic, e complet nevinovat. Eroarea lui, minoră dar fatală, este aceea de a se fi îndrăgostit de juna amantă a unui procuror revanșard. Aflând toate acestea abia în ultimele pagini ale cărții, în Epilogul pe care l-am pomenit deja, cititorul se vede pus în fața unei încurcături similare: chiar dacă nu până la capăt, a acreditat el însuși ipoteza vinovăției puștiului. Finețea lui Decuble merită
Dosare de existență, exerciții de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2631_a_3956]
-
îndărătul acestei formule aparent imprecise, ceva mai mult decât un necesar apel la sintagma lansată de Marin Preda într-un articol din 1970. Știm bine de altminteri, sensul originar al expresiei era cu totul altul decât cel pe care, cumva revanșard, uzul didactic constant l-a generalizat. Frisoanele afective invocate, pe atunci, de autorul Imposibilei întoarceri n-aveau nimic de-a face cu deconstruirea radicală, de pe poziții critice, a primului deceniu de comunism românesc. Dimpotrivă, o istorie mai degrabă aurorală - și
Obsedanții ani by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8229_a_9554]
-
a degradat. Sînt destule motivele și le-am mai tot analizat. Unul dintre ele este limpede. Și o spun cu imens regret. Povestea capătă un gust amar și din cauza erorilor inacceptabile făcute de jurii care, prea des, judecă umoral, contextual, revanșard, excesiv sau prin compensație (nu a luat cînd trebuia, cazul Hathazi, memorabil în Woyzeck-ul lui Măniuțiu, îi dăm acum pentru că Iureș a luat și o să tot mai ia. De pildă.) Fapt petrecut cu asupra de măsură și în seara de
Doamne, Dumnezeule, e singura sărbătoare a breslei! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8560_a_9885]
-
Tudorel Urian Ce poate să sugereze o carte cu titlul Istoria secretă a literaturii române? Primul gând te duce spre o scriere foarte subiectivă, pe alocuri revanșardă, menită să dinamiteze ierarhiile tradiționale și să schimbe fundamental proporțiile și cromatica tradiționale ale tabloului general. Într-o astfel de abordare - făcută prin analogie cu ceea ce îndeobște se înțelege prin jurnale secrete - precizarea "secretă" se referă la scriitor și la
Parantezele istoriei literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8578_a_9903]
-
ține mai mult de latura teatralității operei lui Emil Botta (indiferent ce conotație am da acestui termen) decât de orice altceva. În orice caz, conform unei psihologii de buzunar, gestul în discuție este considerat, la o primă analiză, unul teatral, revanșard, de atragere a atenției asupra propriei persoane. Émile Durkheim, în studiul lui Despre sinucidere face un inventar al cauzelor și condițiilor care determină sinuciderea, pentru a ajunge la o concluzie evidentă: "Moartea voluntară este, fără îndoială, fapta unui om care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
găsesc, fără excepție, în fiecare povestire din Miros de roșcată amară. Indiferent dacă în centrul prozelor stau cupluri / triunghiuri amoroase sau personaje de subterană ori de periferie, indiferent dacă în conul de lumină nimeresc interlopi cu mitraliera pe genunchi, curve revanșarde, mistici deraiați, fotografi metrosexuali, milițieni roși de frustrări, etnologi stârniți de superstiții și blesteme vechi, mărunți ciubucari ai sorții, bolnavi cărora moartea le aruncă ocheade, tați de împrumut sau copii smulși din gogoașa normalității, temperatura textului rămâne ridicată și curtează
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
sustragă atît dezamăgirii strămoșilor, cît și acestei vocații a neantului, Cioran mărturisește că, prin nu știu ce fatalitate, s-a simțit întotdeauna atras de eșec. Cum să ne explicăm o astfel de atitudine? Să fie chiar în acest instinct al eșecului reacția revanșardă a cuiva care are presentimentul neputinței?! Să fie coborîrea în eșec o formă de salvare printr-un eroism negativ, întors?! Spune Cioran: "De cînd mă știu, am îmbrățișat doar cauze pierdute - menite a fi pierdute, vreau să spun. Ce tainică
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
un spirit difuz al timpului, la care scrisul celor cinci pare a se fi adaptat din mers de minune. Nu știu câți optzeciști lăsați pe dinafară vor subscrie la această nemiloasă parcelare, dar sunt convins că ea va fi pe placul, deopotrivă revanșard și sincer, al tinerilor și foarte tinerilor scriitori. Așadar, motivul pentru care prefața volumului compact - nu și selecția - a fost alcătuită de unul dintre cei mai subtili și mai talentați critici ai ultimilor ani transpare fără alte amânări. Cineva trebuia
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
cel care știe să mărească ritmul, să controleze tensiunea dialogului, intensitățile poveștii. Nu e simplu deloc. Dar cînd ai alături actori ca Monica Ristea, Cristina Toma - proaspătă, într-o formă bună, tonică, cu mult haz în Amanda, personajul "diabolic" și revanșard, o plăcere să o revăd după atîția ani - Cătălin Mîndru(Stevie) și Theo Marton(Phillie) nu mai pare complicat. Pe cei doi actori tineri îi știu prea puțin, dar m-am bucurat din plin de inteligența prezenței lor aici, de
Întâmplări de la motel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9278_a_10603]
-
sub dogma Noului Legământ... Erau însă prea subtili, prea filozofi, prea exigenți și mult apropiați de stilul lui Hristos ca să nu exaspereze populația, turma. Turma avea nevoie de păstori, or Hristos era prea individual și curajos în asumarea păcatelor. Exemplul revanșard al episcopilor a fost preluat la modul energumen de către prostovani. Episodul uciderii Hypatiei, femeie remarcabilă și bucurându-se de un prestigiu de care numai Hannah Arendt s-a mai bucurat, este elocvent și îl are în centru pe sfântul (astăzi
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
orice referire la operele sale. Bineînțeles - din când în când, propagandiștii de serviciu, recrutați din rândul scriitorilor cu un oarecare prestigiu, ieșeau în arenă. Zaharia Stancu își intitula pamfletul Pleava din căruțele dușmanului: "Legionarii se află astăzi în slujba Germaniei revanșarde a lui Adenauer și în slujba cercurilor agresive americane care pregătesc împotriva Răsăritului și împotriva noastră războiul. Oare nu se jenează nici astăzi Mircea Eliade de faptele camarazilor săi de altădată și cu care continuă să se afle și astăzi
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
e inutil să te frămînți pe marginea unui fenomen căruia nu i te poți împotrivi. Portretul pe care Adam Michnik l-a făcut Poloniei actuale a semănat cu o diatribă drastică și pesimistă: polonezii trăiesc recrudescența unui naționalism de tip revanșard. E vorba de psihologia unor oameni ce se privesc pe sine drept veșnicele victime ale uneltirilor altora, de aici mentalitatea radicală, mergînd pînă la nuanțe de extremă dreaptă, pe care conaționalii lui Michnik o au astăzi. Polonezii suferă de trei
Festivalul "Zile și Nopți de Literatură" Cu Evtușenko pe faleza Neptunului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9558_a_10883]
-
aversiunii față de un mod de trai dezumanizant, bazat pe false principii de morală, etică și conviețuire. Șansele pe care le am pierdut de-a lungul timpului s-au întors ca un bumerang împotriva mea, afectându-mi performanțele intelectuale și încercările revanșarde la adresa unui sistem bolnav, inundat de o cruzime meschină, care se voia a fi cu față umană numai pentru o categorie privilegiată de membri cu carnetul roșu al partidului unic. Poate că ar fi fost mult mai nimerit să apelez
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
editurilor italiene. Mai mult decât atât, am bănuiala că, având în mâini manuscrisul Renatei Pescante Botti - iar nu opul gata închegat - tânărul Andrei Codrescu n-ar mai fi dat curs acestei amețitoare tentații de a ajusta. Actul avangardist și nițel revanșard țintește exclusiv litera tipărită. Nemulțumirea nu e fundamentată pe criterii estetice, ci pe mici capricii de popularitate. Altminteri, n-am mai fi dat, uimiți peste o pagină de gardă în care numele autoarei e șters nervos și înlocuit de un
Cherchez la femme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9157_a_10482]
-
nu poate fi decât un „nou Elisei”, căruia Mântuitorul îi lasă întreaga moștenire spirituală. Întrucât asistă la ascensio Învățătorului, ea primește automat duhul și puterile Sale. Dar scena transmiterii efective nu mai apare în textul actual. Extremele acestei hermeneutici deopotrivă revanșarde și apologetice sunt atinse în două studii, semnate de Esther A. de Boer și Ramon Jusino. Primul îl identifică pe misteriosul „ucenic iubit” de Isus cu însăși Maria Magdalena, iar al doilea propune nici mai mult, nici mai puțin decât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
hăituite și neînțelese. Abia acum, după aproape două milenii, asistăm la o încercare de reabilitare atât a gnosticismului, cât și a Mariei Magdalena din punct de vedere „științific”. Departe însă de a fi „științifice”, prejudecățile feminismului sunt simptomele unei mentalități revanșarde, antimachiste și antitradiționaliste. Firește, conceptul însuși de „tradiție” poate îmbrăca sensuri și sensuri, fiind de o ambiguitate dezarmantă. Tradiția legată de figura Mariei Magdalena se cuvine revizuită, corectată, interpretată cu suplețe și bun-simț, eventual refuzată. Dar nu deformată tendențios, fără
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
între Horia Sima și tatăl lui Corneliu Zelea Codreanu, animat, acesta din urmă, de un spirit dinastic invers. Altul, la sporirea exponențială a membrilor Legiunii prin cooptarea multor rătăciți puși pe căpătuială. Altul despre solemnitățile reînhumării Căpitanului. Altul despre asasinatele revanșarde de la Jilava. (E curios că Z. Ornea le ordonează astfel, deși el însuși demonstrează că, în ciuda propagandei, represaliile au avut loc cu o zi înaintea ceremoniei. Probabil inversarea din cuprins se datorează priorității firești a tensiunilor ideologice asupra cronologiei uscate
Documente de epocă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7035_a_8360]
-
sincron perfect sunt spuse cu voce tare de către protagonistă, Lena, apărută în spatele audienței înmărmurite. Asistăm la montaje discrete sau mai puțin discret ale (melo)dramei, la o serie de duble evaluate comparativ, la povestea unui film inițial masacrat prin intervenția revanșardă, mistificatoare a producătorului și ulterior pe cale de a fi recuperat și montat din nou în viziunea anterioară, autentică a regizorului. Almodovar este unul dintre puținii regizori care știu să lucreze într-un registru melodramatic fără a vulgariza conținuturile, este ca și cum
Cinema, mon amour by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6892_a_8217]
-
era posibilă, din motive obiective, ca să le spunem așa, adică din pricina simplă că revoluțiile obosite pe cîmpul de luptă efectiv își pierd și virulența romantică a ideologiei, fenomenul Cântarea României se regăsește și evoluează mai curînd în cadrele unor filosofii revanșarde și compensatorii, de tipul corectitudinii politice americane, adică într-un anumit climat disolutiv și crepuscular, iar acest fapt subminează autoritatea culturii înalte, dar nu reprezintă, totuși, o amenințare directă, ca altădată, chiar la viața artiștilor. Pericolul major este acum mai
Sculptura, de la materie la sens (I)(Maxim Dumitraș la 50 de ani) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7941_a_9266]
-
Montresor -, sfîrșești prin a-ți reprezenta posibilele implicații absconse din ce în ce mai confuz. În această ambiguitate generală - deliberată s-ar putea crede - există doar o singură împrejurare cînd se face o referire precisă la forma și natura cadrului scenic unde premeditatul excurs revanșard al proprietarului castelului urmează să se finalizeze. Este vorba despre capătul absolut al subteranelor morbide, locul secret în care Montresor a decis să-și execute rivalul. Eroul-narator ne descrie, în imagini foarte plastice, o criptă care se deschide într-o
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
pare să fie conflictul moral între un catolic și un francmason. Montresor, practicantul creștin, îl elimină pe Fortunato, un "ocultist", anterior Postului Paștelui, o perioadă de purgație și elevare spirituală. El acționează în travesti, folosind chiar armele Bufonului pe parcursul procesului revanșard, prin aceasta reușind nu doar anihilarea rivalului religios, dar, totodată, și satirizarea practicilor francmasonice și transformarea inițierii oculte într-o parodie. Mai mulți critici au admis această posibilitate interpretativă. Marvin Felheim vede ca "punere în scenă de către Montresor a unui
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
identitatea noului venit (Sorensen 46). Pe de altă parte, Sorensen arată mistria ascunsă în mantie, care este, cu adevărat, un instrument masonic (atît operativ, cît și speculativ) și un cod, sugerînd șiretenie și determinare în acțiune, atributele incontestabile ale naratorului revanșard. Astfel, Sorensen concluzionează: "Dacă atît Montresor cît și Fortunato sînt francmasoni, Ťmiile de răutățiť făcute de Fortunato indică faptul că ș...ț el a trădat un alt membru al confreriei și ș...ț a violat sau dezvăluit secretele castei. (Pe
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
faptului că el a scris, dintr-o glumă lipsită de viitor, cele patru, extrem de controversate, versuri. Adăpostindu-l, de teama autorităților, sub pat, Angelo va ajunge să se teamă până la paroxism de un eventual șantaj, ceea ce-i va pricinui halucinații revanșarde pătate, cum se cuvine, de sânge. Amuzant mi se pare, ajuns aici, dialogul contradictoriu, parcă intenționat, purtat pe ultima copertă între Doris Mironescu și Bogdan Crețu. Dacă primul vorbește despre reducția oamenilor "la condiția de simple marionete ale imaginației", cel
Cruzimi în Georgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7590_a_8915]
-
posibilă, din motive obiective, ca să le spunem așa, adică din pricina simplă că revoluțiile care au obosit pe cîmpul de luptă își pierd și virulența romantică a ideologiei, fenomenul Cîntarea României se regăsește și evoluează mai curînd în cadrele unor filosofii revanșarde și compensatorii, de tipul corectitudinii politice americane, adică într-un anumit climat disolutiv și crepuscular, iar acest fapt subminează autoritatea culturii înalte, dar nu reprezintă, totuși, o amenințare directă, ca altădată, chiar la viața artiștilor. Pericolul major este acum mai
Sculptura, de la natură la sens by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7112_a_8437]