7,645 matches
-
suferințele și iertarea (aceasta din urmă abia după o prealabilă, așteptată, dar nearticulată "mea culpa") se amestecau într-un mod primejdios și tulburător. Ascultîndu-l pe Hans Bergel încă înainte de a deschide microfonul, văzînd și expoziția de la Institut, am avut dureroasa revelație a dezastrului, a devastărilor interioare pe care comunismul le-a provocat în viața celor care, îndrăznind să i se opună fățiș, au fost condamnați, dar nu zdrobiți. Hans Bergel, prin ceea ce a scris, a spus și realizat, pare a confirma
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
brazilianului Coelho este ingenuitatea erudită, regăsită abia după ce alchimistul, adică transformatorul de substanțe, a săvârșit acel ,,descensus ad infernos", experiență aparent punitivă, aparent terifiantă, dar cu atât mai plină de tâlc abscons. Această coborâre în tenebre își dăruiește, de fapt, Revelația: Visita Interiora Terrae Rectificando Inviens Occultum Lapidem. Acolo, în trudnica suferință a căutării se regăsește piatra ocultă, frageda inimă a lumii, privirea virginală destinată redescoperirii și reinterpretării hieroglifei ultime, marelui sens. LP-ul, Legenda Personală a vârstei aurorale înseamnă pentru
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
de o copilărească naturalețe, de o "nerușinată siguranță de sine", perversa Laide (nume derivat din Adelaide, dar ales prin sugestia de laidezza, urâțenia morală spre care face deschidere) îl cucerește. Impresia că a mai văzut acea fată este de fapt revelația contemplării eternului feminin. Nu uit că Buzzatti are școala romantismului german, concretizată în primele scrieri (Barnabo, omul munților și Secretul pădurii bătrâne), așa că pot risca să afirm că nici Goethe nu i-a fost străin. Lectura lui Faust a lăsat
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14913_a_16238]
-
selectarea și ordonarea lucrărilor este evidentă intenția de a demonstra aceste afirmații. Acuarelele și pictura lui Octav Grigorescu sînt valorificate insistent în două perspective: pe de o parte, ca dovezi ale unei stări de grație în care ochiul artistului suportă revelația formei ca pe o întrupare a transcendenței, iar, pe de altă parte, ca argumente irefutabile ale unei angajări directe în istoria și în memoria culturală a umanității. Această apăsare pe umanism, în accepțiunea sa cea mai exactă - care include existența
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
fără poveste), agresiv, provocator. Are un ton atît de personal (cinism demențial, furie comică, ură stenică), încît, după numai trei spectacole, te poți hazarda să spui că ai recunoaște, oricînd, "un Garcia". În ceea ce mă privește, ediția 2002 a fost revelația Rodrigo Garcia. În rest, în Avignon-ul invadat de teatru, pe un zid, un tip exasperat a mîzgălit, cu litere uriașe: "Nos vies, c'est pas un spectacle!" Desigur, se înșela. Există viață în afara teatrului?
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
cel mai profund, scrisul lui Iustin Panța vine din efortul - vizibil în toate cărțile sale - de a extrage din locul comun și din mundanul anost reguli și adevăruri absolute sau doar de perspectivă, convins că numai experiența proprie are valoarea revelației. Dar această experiență personală presupune, aproape întotdeauna, și un permanent dialog amoros plin de nimicuri, superficialități, amabilități și convenționalisme care, deși aruncă în extatic și indiferență comunicarea, se consumă și creează un gol propice creației: "După ce muști din măr numești
Uimirea ca obișnuință by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14968_a_16293]
-
văz mult și simț monstruos", la "se bea mult și se mănâncă enorm", de unde "fantasma voracității" ca expresie teribilă a realismului promovat de Caragiale în scrisul său. Și, în sfârșit, seducția operei caragialiene, raționamentele acceptării sau neacceptării stilului, revoltele, conformismele, revelațiile scrierilor unui om care gustă vehemența negației. Totul - fundal substanțialei analize provocate de întrebarea de fond a prefeței, privind echilibrul proporțiilor disproporționate al personajelor lui Caragiale. Desigur, există în acest amplu text și pagini despre controversele epocii, înfrângerile trecătoare ale
Integrala Caragiale (I) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14954_a_16279]
-
obiectele, cu peisajul anorganic care dobîndește calitatea de a-l reprezenta prin jocul caleidoscopic al imaginilor. Încifrat în lucruri, eul liric pare a le cere proteguirea, a se pune sub pavăza microuniversului lucrurilor umile, anodine, susceptibile a se transforma în revelații poetice, într-o misterioasă unitate cu ființa cu care ajung în contact. Existența poetului se confundă cu cea a ambianței sale neînsuflețite, într-o plină de elan interpenetrare a ființei și a neființei care-i ia, cu mare tandrețe, mulajul
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
cipriotă". Stylianou înseamnă în traducere Stâlpnicul - cel ce se supune unei asceze cățărat pe un stâlp: dar Yannis Katsouris folosește semantica numelui în sens de ascensiune carieristică. "Eul" auctorial străbate o adolescență romantică, o tinerețe studioasă, cu euforii sportive și revelații erotice, dar și cu un diarium al evenimentelor politice; intervine apoi, cu vârsta, așa-numita "criză ontică", idealurile se răcesc, nevoia de bani și de putere trec pe locul întâi. De la firma de tricotaje unde ajunsese datorită unui binefăcător (confecționând
Istorie daneză by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15307_a_16632]
-
cu caracter de vers ultim. Acest fapt trebuie pus pe seama originalității poetului nostru. Poate că analiza numeroaselor ciorne, schițe, variante - puse în valoare de ediția Perpessicius - ar contribui la explicitarea lui: geneza unui poem oferă de obicei multe surprize și revelații nebănuite. Dar o asemenea analiză depășește intențiile prezentului articol. Mă voi mulțumi să spun că acest vers prim trebuie încadrat, tipologic, între versurile-sentință atât de frecvente în producția eminesciană. Încă un lucru trebuie subliniat: acest vers cu caracter aforistic poate
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
pentru a vedea în ce măsură semnificația de ansamblu a versului ucide sau micșorează reverberația semantică a fiecărei vocabule. Primele două cuvinte - "Nu credeam" - indică fie o surpriză fie o îndoială. Este greu de precizat dacă poetul, neavertizat, rămâne brusc uluit de revelația experienței sale erotice, pentru că este pus în fața unei trăiri nemaiîntâlnite; sau dacă - pur și simplu - se îndoiește de posibilitatea și de autenticitatea unei asemenea experiențe. E ca și cum s-ar întreba: este oare cu putință să mi se întâmple mie, și
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
ne așteptam mai puțin, cu toții. Dorel Zaica, experimentatorul, pictor și profesor de desen, a descoperit însă că ele sînt, ca și desenele extraordinare, destul de rare și că e dificil să-i provoci pe copii să-ți răspundă în felul acesta. Revelația a avut-o atunci cînd, la un Crăciun, prietenii l-au rugat să joce rolul Moșului. Constată cu uimire că, după șapte ani în care fusese profesor, nu știe să pună decît întrebările banale pe care mai toți adulții le
"Unii vorbesc normal, iar alții vorbesc în ghilimele" by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15341_a_16666]
-
la un sex-shop și la un tunel al groazei, colecționar de poze ratate, fost colecționar de urme de pași pe ciment! -, jucat, cu un aer dur-aerian, de Mathieu Kassovitz). În întunericul sălii, văzînd Amélie, am avut, la un moment dat, revelația temei lui majore; am scos un carnețel și mi-am notat (ca să nu uit): Amélie, un film despre ratare. Exact în secvența următoare, pe ecranul televizorului la care privea Amélie în film, a apărut tovarășul Stalin, zicînd, hotărît: "A-ți
Fenomenul "Amélie" și fenomene colaterale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15379_a_16704]
-
formă incompletă, evident prelucrată), ci le-a și reprodus, în oglindă cu jurnalul său din acei ani, într-o carte senzațională, Acasă se vorbește în șoaptă (Ed. Compania). Citind-o, îți dai seama că ezitarea celor care se tem de revelații dureroase e întemeiată. Cel mai zelos delator al lui Stelian Tănase e un prieten foarte apropiat, în care avea deplină încredere. În carte nu i se dă în clar numele, dar cum în mica noastră lume secretele nu pot fi
De la Sursă... by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15402_a_16727]
-
general, de "om de caracter", sau "om civilizat". Până în secolul al VII-lea, arabii nu s-au făcut simțiți printre popoarele cunoscute atunci: romanii, bizantinii, vizigoții, celții, francii. Dar apare o carte din care se dezvoltă o religie nouă: Coranul. Revelația lui Mahomed nu se deosebește mult de cea a patriarhilor și proorocilor, de aceea Coranul pare o variantă poetică (avea tradiția quasâdei), a Bibliei. Coranul este începutul celei de a treia religii născute din Biblie (celelalte două fiind iudaismul și
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
dreptate dl Tolcea să ne recomande, ca înlocuitor al căldurii din calorifere, telefoane erotice cu taxă perversă? * În Convorbiri literare din februarie, în partea a doua a dialogului cu dl. Cassian Maria Spiridon, dl Nicolae Breban ne încîntă cu cîteva revelații care ar fi meritat un tiraj mai mare decît acela al revistei de la Iași (drept care le consemnăm în șapte mii de exemplare!): 1. demisia d-sale din CC al PCR în vara lui 1971 a fost unică în Europa de Est (nota
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15440_a_16765]
-
de orizont cu altă revistă din provincie: Antiteze, 10-11-12/2001, de la Piatra Neamț. Tema provinciei în raport cu centrul este chiar miezul unei anchete din ultimul număr pe anul trecut. Un interviu și un fragment de roman publică dl. Petru Cimpoieșu, una din revelațiile prozei postdecembriste. Cronicarul semnalează și scrisorile inedite, cinci la număr, plus o carte poștală dintre noiembrie 1987 și ianuarie 1989, adresată de Nicolae Steinhardt lui Aurel Dumitrașcu. Le prezintă dl Adrian Alui Gheorghe. O rubrică bine venită, ce ar putea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15440_a_16765]
-
cum au fost tratați după evenimentele din septembrie. Își dau seama că în țările lor de origine n-ar fi putut realiza standardul de viață de acolo. Foarte de înțeles toate aceste lucruri, totuși, cînd vine vorba despre "redescoperirea", despre "revelația" importanței păstrării valorilor identitare a acestor emigranți în America, încep să mă întreb care ar fi avantajele reale pe care societatea americană le poate avea din genul acesta de conservatorism. Doi dintre cei cinci bărbați intervievați (alături de numai o femeie
"Musulmani în America" by Simona Galațchi () [Corola-journal/Journalistic/15453_a_16778]
-
a fost o iluminare, încerca "să-i găsească o explicație, conformă bunului său simț". Pentru autor coexistă în personaj un bun simț comun, dar și în sens contrar revolta împotriva seriei, a uniformului. Petru Cimpoeșu distinge subtil tremurul ca o revelație a unei atingeri cu un lucru nepermis " S-ar putea oare spune că în clipele acelea ființa lui se vărsase în alt conținut?". Pe grefier îl speriase putința dedublării cu repercusiuni insesizabile. "ar fi putut fi un străin pe care
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
mai practică, a lumii" (Dialog final). Poetul decupează secvența din real, cu o foarfecă avînd ascuțișuri suprarealiste, în conformitate cu tentația către hiperrealism a unor avangardiști care au practicat cu sete reportajul. Proza groasă nu e decît o odihnă, programată, de acuitatea revelației lirice, așadar o subtilitate: "Într-o seară i-am întîlnit aproape pe toți. Se-ntorceau/ de la o înmormîntare, erau prăfuiți, șifonați și sufereau/ mai ales de sete./ Au tras mașina (un fel de microbuz măsliniu și rablagit)/ într-o poiană
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
o atitudine ironic-acidă este îndreptată împotriva cuplului care ar putea fi numit pe scurt "românul și internetul". Un personaj pe nume Neagoe se află în căutarea unei partide de cybersex. Se încurcă în parole și cuvinte cheie și are o revelație mistică. Scenariul e perfect, scris amuzant. Dar supără foarte tare o voce a naratorului extrem de autoritară (voce de dramaturg?) care are grijă tot timpul să îngroașe ironia, să indice exact calea hohotului de rîs - autorul ține cu tot dinadinsul să
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]
-
după 1989 - au viitor? - Mă gândesc că, poate, există “o tranziție” și în literatură. Din câte îmi dau seama, încă nu ne-am obișnuit cu șocul trecerii de la iluzia că eram “importanți” (de vreme ce poliția nu scăpa din ochi cultura) la revelația că indiferența poate reuși ceea ce n-a reușit cenzura. Nu puțini scriitori s-au îndreptat spre alte îndeletniciri. Spre gazetărie, mai ales. Însă n-aș putea să vă spun ceva serios despre ce se scrie în prezent. Stau prost cu
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
a oferit șansa unei mari liniștiri, preludiu, îndepărtat sper, al celei din urmă. Un rus, mereu un rus - mi-am zis - Aleksandr Zinoviev -, îndepărtând orice gând de acei conaționali ai săi ce, cu decenii în urmă, mă înzestraseră cu uluitoare revelații, la citirea Scurtei istorii a P.C.U.S., Zinoviev acesta contrapune noțiunea de Occident celei de occidentalism, diferențiindu-i pe occidentalii de ieri, de occidentalii de astăzi - dar asta e treaba lui. Ceea ce m-a luminat pe mine a fost explicarea de
O mie și o sută de pisici sălbatice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14397_a_15722]
-
valoare" (pp. 93-94). Punctul de maxim interes al cărții lui Mircea Mihăieș îl constituie însă nu studiile despre scriitorii anglo-saxoni de pe cele două maluri ale Atlanticului (încîntătoare ca stil și corecte ca interpretare, dar care, să recunoaștem, nu produc mari revelații, nu schimbă de o manieră spectaculoasă paradigma de interpretare a operelor aflate în discuție), ci micul tratat despre postmodernism. „Qu'est-ce que le posmodernisme?" s-ar putea întreba Mircea Mihăieș pe urmele lui Sartre. Iar răspunsul, după parcurgerea unei impresionante
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
a muzicii (Viena) și nu numai. Mai puține se cunosc însă despre drumul parcurs de Ioan Holender pînă la unanima recunoaștere profesională de astăzi. Cartea autobiografică a lui Ioan Holender, De la Timișoara la Viena este în măsură să aducă unele revelații, inclusiv celor familiarizați cu lumea artiștilor lirici. Conștient de propria sa valoare, Ioan Holender nu este tentat - precum mulți autori de memorii de la noi și de aiurea - să-și retușeze viața prin îngroșarea unor tușe, astfel încât să stîrnească admirația contemporanilor
VIP-ul din stația de metrou by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14425_a_15750]