178 matches
-
fiind cenzurările comuniste dar, din păcate, critica literară nu a încurajat aceste creații, fiind considerate vetuste, ele netrecând de zidul postmodernismului- rege din anii ‘80. Așadar, puțini poeți contemporani, chiar dintre cei practicanți online, au marșat pe simplitatea genului oniric, revelatoriu, preferându-se alegorismul, epicizarea, metapoeticul, onirismul ludic suprarealist. Sorin Micuțiu scrie din lumea sa imaginară dar necreată artificial, intubată, ci din sinele său curat, cel neexpus realității, cel neatins de mediul crizat și denaturat, sinele său purificat prin poezie. “joc
VISUL CONTINUĂ... de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1429343885.html [Corola-blog/BlogPost/354006_a_355335]
-
Instantaneele derulate sub-secvențial, anotimpurile ce se succedă cu repeziciune - primăveri florale, veri însorite, emoții autumnale sau hibernale însingurări - fac din aceste dialoguri veritabile mantre, de un indubitabil lirism. Perpetuu căutători ai frumuseții din cuvânt, creatori ai unei lirici caline, inspiratoare, revelatorie, dialogurile sunt, de fapt, subtile invitații la eliberarea - din întemnițarea sufletului - a stării de mult pierdută sau trimisă spre abisurile uitării: bucuria de a fi copil, amintirea sacră a părinților, nevoia de zbor, ecuația prieteniei, parcul eternilor castani „adolescentini”, tăcuta
GHEORGHE A. STROIA: NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE by http://confluente.ro/Gheorghe_stroia_1398360378.html [Corola-blog/BlogPost/347929_a_349258]
-
biblică, de revelație, cu o atitudine esențial creativă. Hermeneutica să este bazată pe liberă gândire și expresie și pleacă de la premisa că inspirația divină nu a înghețat undeva în trecut ci dimpotrivă prin lumină tainica a Sfanțului Duh continua procesul revelatoriu, legătura vie de comunicare între om și Dumnezeu. Dar totodată libertatea duhovniceasca de gândire și trăire nu este tot una cu lipsa de discernământ și nu este licență pentru blasfemie și erezie. Sfanțul Efrem este poetul și gânditorul reprezentativ pentru
HARFA SFÂNTULUI DUH de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1466002864.html [Corola-blog/BlogPost/370019_a_371348]
-
de neliniști tulburătoare, de confruntare cu mituri străvechi”, satul, confirmând celebrul vers „veșnicia s-a născut la sat”, condiția umană, relația omului cu lumea și cu Divinitatea, fără a uita „rezumatul liric al întregii sale creații poetice” reprezentat de metafora revelatorie „eu nu strivesc corola de minuni a lumii. George Coșbuc o „fură” prin „vraja” poeziei lui, „tonică, optimistă, luminoasă”, un adevărat „chiot clocotitor de viața”, văzând în autorul ei un „poet al naturii și al omului de la tară, al exuberantei
REFLECŢII ÎN OGLINDA DE ARGINT A MEMORIEI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 by http://confluente.ro/nicolae_dina_1468402834.html [Corola-blog/BlogPost/357712_a_359041]
-
contextul în care lipezimea și claritatea pot reflecta o rază a gândului, așa cum se întâmplă în toată scrierea poetului Alensis De Nobilis. * Acesta este mereu în căutarea frumuseții cuvântului, frumusețe care înflorește în fiecare ticăit al zilei, în fiecare metaforă revelatorie. În jocul aparent nevinovat al unor poezii stă de veghe, într-un unghi invizibil, conștiința poetului, mereu întrebătoare, mereu neliniștită.. .acesta trăind cu speranța regăsirii esențelor, atunci “când timpul doarme-n voie cuprins de resemnare”, doar atunci se poate întrezări
„SĂ-MI FIE PÂINEA, CA ŞI TRUPUL, /ACEEAŞI ZILNICĂ POVARĂ,” ... AXIS MUNDI , AUTOR ALENSIS DE NOBILIS. CRONICA ( VALENTINA BECART) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 by http://confluente.ro/Valentina_becart_1405635397.html [Corola-blog/BlogPost/349341_a_350670]
-
străbate...” Scăldată în lumină, ființa umană are sentimentul veșniciei, și extaziată de propria existență, se crede pentru o vreme, stăpână și nemuritoare, în beția unei clipe. Numai cel care poate descifra „sufletul fântânii”, taina ascunsă de oglinda apei, are conștiința revelatorie a efemerului, a faptului că „la noi / Ajunge/Raza / Slută-n pântec,/Strâmbă / -n noi lumina/ Fețele în rânjet;/” Sufletul fântânii) Țesătura textului sensibilizează receptivitatea noastră, predispunând-o la o complexă trăire emoțional-reflexivă, adică la trăirea a ceea ce numim - emoție
„SĂ-MI FIE PÂINEA, CA ŞI TRUPUL, /ACEEAŞI ZILNICĂ POVARĂ,” ... AXIS MUNDI , AUTOR ALENSIS DE NOBILIS. CRONICA ( VALENTINA BECART) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 by http://confluente.ro/Valentina_becart_1405635397.html [Corola-blog/BlogPost/349341_a_350670]
-
Duhul Românesc (distinsa doamna LIGYA DIACONESCU) - vor sta mărturie, la Tronul Dumnezeiesc, ca Neamul Valahilor (că și multi, inexplicabil, mistic de mulți! - dintre valahi!) “este născut Poet”! Dumnezeu să binecuvânteze și urmărea/urmările, intru această operă de antologare, operă profund revelatorie de Duh ORFIC Românesc/Valah! ---------------------------------------------------------------- 1. Ligya Diaconescu, “Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume”, Starpress 2013 - “Anthologie der rumanischen gegenwartsautoren aus der ganzen welt”, Starpress 2013, Editura Fortuna, 2013. Prof. dr. Adrian BOTEZ Adjud Iulie 2013 Referință Bibliografica: Adrian
O ANTOLOGIE CÂT O BINECUVÂNTARE DE NEAM de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 by http://confluente.ro/Adrian_botez_o_antologie_ca_adrian_botez_1374848118.html [Corola-blog/BlogPost/349642_a_350971]
-
om-între-oameni) și heideggeriana poziționare a ființei (in-der-Welt-sein). Ființarea nu se poate face decât sub semnul fricii de moarte, manifestată progresiv ca teamă, angoasă, îngrijorare, ultima generând diferențieri față de celelalte viețuitoare. Opera de artă se naște din această „îngrijorare", având caracter revelatoriu asupra adevărului ființei. Starea omenească (Da-sein) este, conform lui Steinhardt, prin filtru heideggerian, „de natură harică și poetică"(29). De altfel, în încheierea amplului demers eseistic, sub forma unui declarat „bătrânesc" epilog, Nicolae Steinhardt rezumă propria concepție despre artă
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ by http://confluente.ro/Filosoful_si_ganditorul_crestin_nae_i_stelian_gombos_1340604283.html [Corola-blog/BlogPost/358178_a_359507]
-
limbile franceză și engleză), cu scriitorul de limbă română. În câteva interviuri oferite unor reviste franceze și românești, Mircea Eliade motiva admirabil puterea de seducție pe care o are lexicul limbii În care s-a născut, propunându-i parcă instinctiv, revelatoriu, nuanțele adecvate În comunicarea așteptată. Noi vedem aici atât Înzestrare genetică, precum și cultivarea meticuloasă, trudnică a gândului despărțitor pentru a obține finalități de prestigiu. Pe Omul ca atare, ce și-a luat În stăpânire propriu-i destin, ca pe o
Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
Columnei lui Traian, străpuns de fiorul tragic al sculpturii dacilor, poetul Alecu Croitoru vrea să fie contopit că măreția Înaintașilor noștri, ca pescarul Amin În Îmbrățișarea lui cu morunul antediluvian din proza cu titlul omonim, al lui Vasile Voiculescu. Metafora revelatorie - „Câmpie de trupuri zvâcnind” -, un vers mediană din poemul La Roma, lâgă Columna Traiană, este premonitorie pentru informația din ultima strofă, care urcă puternic În tonalități wagneriene: „Vuietul acestui câmp, / mă Învăluie, mă doare.../ Și o clipă, mă cheamă / acolo
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
mitologiei germanice care s-a conservat cel mai bine și se înrudește foarte mult cu mitologia anglo-saxonă. Mitologia nordică mai poate fi definită ca o colecție de crendințe și mituri ale triburilor germanice de nord. Religia scandinavicilor nu era una revelatorie, pentru că nu a fost instituită de un muritor căruia zeii îi încredințaseră adevărul (deși muritorii intră deseori în contact cu zeii și învață poveștile acestora). De asemenea, religia nordicilor nu cuprinde un text sacru sau o carte sfântă. Miturile nordice
Mitologia nordică () [Corola-website/Science/297539_a_298868]
-
doar citind, recitând sau auzind sutre puternice cum sunt și cele sus-numite se șterge o mare cantitate a încărcăturii karmice. Bodhi (pali și sanscrită: बॊधि; literal:"trezirea") este un termen folosit în budism pentru o anumită experiență revelatorie obținută de un arhat prin meditație. După dobândirea acestei "iluminări", a acestui bodhi, omul este eliberat de ciclul "samsăra" (naștere, suferință, moarte, reîncarnare) și accede spre "fericirea supremă" ("Nibbăna" sau "Nirvăna"). Bodhi este obținut de orice persoană care a îndeplinit
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
teze manolesciene, dar și mai clar, cred, urmând calea epifanic-noicană a școlii de la Păltiniș, în “cazul Silviu GUGA”, este energia care l-a dus la câteva reușite livrești de excepție: personal consider poezia sa, aproape neștiută editorial, adevărata vocație, cheie revelatorie a “băiatului (din) dintre două lumi”, așadar o cheie a dualismului... O superstiție ce mi-o permit, ludic, mă face să văd în celălalt GUGA, parcă Romulus (“ Viața post mor tem”) un soi de genius gemelarium (sic, n.n.) - însă nu
Editura Destine Literare by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_210]
-
știu că motivația adeziunii sale la mișcarea legionară nu era una politică, ci psihologică, aceea indicată de Vrânceanu (care, în Memoriile sale nepublicate, explică pe larg întreaga situație). Ion Barbu era un mare naiv, așa cum îi stă bine unui matematician-poet. Revelatorie în această privință este mirarea sa la aflarea faptului că un vagabond adăpostit în sala de curs nu cunoștea noțiunea de grup: "Oricum, este o noțiune elementară!" Dar, după cum vom vedea mai jos, situația sa se complică în urma celor dezvăluite
Cruzimea istoriei by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/6880_a_8205]
-
pe are o revede anual, totdeauna în luna august - când îi presează în cale petale de trandafiri (Cât romantism!) Amintește tulburător de plimbările ritualice făcute cu dânsa prin oraș și prin cimitir ,,Bârladul mutat sub cruci”. Captivant este și visul revelatoriu pe care l-a avut în care totul era spiritualizat, întărindu-i ideea de fericire. ,, Rar am avut o atare stare de fericire...când se poate trece ușor de la lumea aceasta la cea de dincolo!...” Delicatețea sufletului său amintește de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
toate colțurile și ungherele în larg, din cauza locurilor neplăcute și inospitaliere. Era exemplul Fiului Omului care n-avea un loc în care să-și odihnească capul obosit; sau al omului care aparține lumii în mișcare în general; doar că înțelegerea revelatorie a acestei pilde era absentă, căci nimeni nu reușea să mai ghicească ce este cu adevărat pe fața pământului. Eu, cu bidonul meu de vopsea, nici atâta. Și o dată ce apucam s-o pornesc, tramvaiele nu erau de ajuns și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
metafore, cum a fost totdeauna marea poezie; rarele ei metafore nu sunt niciodată „plasticizante”, cum zicea Blaga, și deci nu sunt ca atare de vreun „efect”, nu reprezintă în ele însele nimic deosebit; ele au o motivare pur funcțională, adică „revelatorie” în contextul general al poemului, care nu poate fi segmentat, ci trebuie recitat ca atare, pe întreaga lui durată, operantă astfel ca o liturghie. Poezia lui Dan Verona contrazice principiile poeticii moderne, adică ceea ce Poe preconiza în formula de „poezie
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
neapărat poezie, ci mă interesează să scoată din ei supapa aceea umbroasă, a inconștientului, și prin ea să lase să iasă la iveală ceea ce a fost camuflat În ei. Iar studenții participanți au Înțeles ceea ce vreau. Mi s-a părut revelatoriu că, de la primele texte produse până astăzi, la jumătatea atelierului, am avut de-a face chiar cu o experiență de laborator. Unii au perceput atelierul ca pe o terapeutică, de pildă, alții, ca pe un joc, alții, ca pe un
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
După terminarea baletului, fluturii inundă iconostasul. Moment dintr-o fantastică aventură infernală, această vedenie rezumă procesul ireversibil al degradării sacrului, al profanizării sacrilege. Cele patru anotimpuri se instalează într-un spațiu al fantasticului oniric lipsit de elementul terifiant, al fantasticului revelatoriu, de tipul celui cultivat de Eminescu și de Mircea Eliade. Patru proze, care ilustrează simbolic titlul, sunt tot atâtea basme, în același timp poeme meditative. Înfăptuite sub același regim literar, al metaforicului, al parabolicului, al fantasticului, Proiectele de trecut, editate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
dominica) când primește darul (Matei >ebr. matath "dar") tinereții fără bătrânețe, însoțit nu numai de recuperarea memoriei, dar și de înzestrarea cu o memorie fabuloasă, o capacitate de a prevedea lucrurile și de a le concretiza (în acest sens, este revelatoriu episodul epifaniei celor trei trandafiri). Credința lui Eliade că toată viața omului se traduce printr-o neîncetată aspirație spre Ființă, aspirație care, concretizată, este singura care poate justifica felul de a fi al omului în Univers - leagă această proză de
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Este târziu timpuriu, târziu prezent, dar cel mai interesant pentru mine e totuși târziu-viitor. Lansarea vremii înainte de vreme cu pecetea târziului metaforic"382. Târziul-viitor este un oximoron misterios, asociabil cunoașterii transdisciplinare. Deja Teleucă îl asociază cu metafora descinzând din cea revelatorie a lui Blaga. Este punctul-cheie în care el se detașează de postmodernism (deși îi invocă pe Derrida sau pe Lyotard), știindu-se prea bine că postmoderniștii exclud metafora din arsenalul artei 383. Or, Blaga, marele teoretician și reformator al metaforei
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
prizonieratul nici în lumea recreată de spirit, nici în "concretul" postmodernist, ci el se retrage la o margine de existență. Mai bine zis între lumi, iar nu în lumi. Aici, la margine de existență, ninge alb. Ninsoarea albă este metafora revelatorie (transmodernistă) a lui Victor Teleucă. Pentru asta, trebuie să amintesc că atitudinea transdisciplinară pleacă de la recunoașterea mai multor niveluri de realitate. Premisa ontologică a pus-o alt intelectual basarabean, Ștefan Lupașcu, recunoscut azi ca filosoful cel mai important al transmodernității
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
asupra realității imediate, dar percepută din „perspectiva lui Sirius”, pășind prin mizeria lumii înconjurătoare, dar cu capul în cerurile sublime. O viziune estetică a realității și o conștiință fulgurantă produc tablouri de neuitat, pagini antologice trasate cu un simț tragic revelatoriu. Așa sunt descrierea minei de aur de la Roșia Montană, interioarele austere ale locuințelor moților, ritualul lent în care o femeie mănâncă un măr, moartea simbolic-tragică în noaptea de Crăciun a lui Iacob Onisia în Valea Jiului, atâtea alte scene memorabile din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
creadă și prin urmare, ar fi anulată posibilitatea conștientizării ascunderii însoțirii divine și a experienței sale epifanice. Ca proto-început, dogma nu propune o taină și descifrarea ei, ci doar o taină și credința în ea drept calea spre cunoașterea sa revelatorie. Deschiderea misterului ar reveni exclusiv revelației conferite omului, în raport cu loialitatea sa religioasă, de grația divină. Credința sau necredința, adică acceptarea sau respingerea decisivului enunț al unei religii cum că zeitatea îl însoțește pe om și i se arată pe măsura
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
de maximă atrocitate, izbucnirea și revărsarea unor maladii devastatoare pentru omenire și recunoașterea întru prețuire a celor aleși care invocă Divinitatea și fac apel la dreptatea deplină a acesteia. Complexitatea efectelor ruperii peceții a șaptea o recomandă drept o zonă revelatorie de final, culminantă în raport cu frângerea anterioară a celorlalte peceți și care, prin urmare, reclamă o deschidere mai aplă pentru trăirea mistică, dar și pentru ochiul simplului credincios. Așadar, textul Apocalipsei ne anunță, prin evocarea ruperii primelor șase peceți, rupere inaugurată
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]