568 matches
-
că tot romanul - care dezvoltă și alte elemente biografice prin intermediul maestrului - constituie, în esență o mare ficțiune de compensare, construită pentru exorcizarea realității ostile și opusă ei". Odată cu elaborarea romanului său principal, preocupările demonologice ale lui Bulgakov sporesc. în ele reverberează atât registrul "pozitiv", al împlinirii unor aspirații refuzate în real, cât și cel "negativ", al realului întunecat, generator de suferințe, ca atare. Echivalențele și metamorfozele demonicului sunt puse în scenă de un expert (să nu uităm că scriitorul a fost
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
și nu neapărat cronologică, ele dau dimensiunile unui sistem de gîndire care nu este exclusiv plastică, dar care nici nu încearcă să se autonomizeze față de ceea ce se numește meditație artistică. Faptul că această gîndire specifică poate fi extrapolată, că ea reverberează într-o atitudine spirituală și, finalmente, existențială, ține exclusiv de performanța artistică, de strictețea unei viziuni aplicate, de profunda stăpînire a tehnicilor, și nicidecum de anexarea unei retorici exterioare. Perioada romantico - expresionistă de la început, cea conceptual-scientistă de mai apoi, Praporii
Horia Bernea, un arhitect al contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10281_a_11606]
-
au o conștiință proprie, manipulate fiind de către demagogi mai abitir ca înainte, cînd oferta cinică inclusiv prin unicitatea ei le făcea mai circumspecte: "Umoarea oamenilor e ca o pastă pe care poți s-o modelezi după dorință". Această umanitate alienată reverberează sugestiv în peisajul dezolant al "blocurilor" socialismului, veritabile "cutii de locuit", cum le aprecia Mircea Eliade, arhitectură a colectivismului înrobitor: "Cvartalul, construit în anii dictaturii, e conceput ca o conservă din blocuri din beton aliniate într-o ordine cazonă, cu
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
dialog suspendat/ între două anotimpuri incerte" sau "un altfel de a-ți potrivi/ pasul/ cu lumea haotică" (Vin ploile), această producție se așează de la sine sub egida unei crize existențiale, domoale însă cu caracter de permanență. Trăirea pe care o reverberează e cea a unei semiconștiințe iremediabil declinante: "Exiști/ doar dacă poți înțelege/ cum frunza nevăzătoare/ nu se mai poate opri/ din cădere" (ibidem). E o formulă morală stabilă în labilitatea sa, care, prin expresia poetică, se străduiește a-și struni
Prezența scriptică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10073_a_11398]
-
sau într-una tangenta, pentru că în etapa următoare Corina Ciocârlie să demareze pe cont propriu interpretarea. Pornind de la mică secvență a "oglindirii, ea atinge performanță de a o "plimba" nu doar în spațiul aceluiași român (povestire, nuvelă) făcând-o să reverbereze neașteptat și încărcând-o de semnificații nebănuite, ci de a o deplasa, printr-un exercițiu comparatist extrem de inteligent, în mai toate textele analizate. Stau astfel, unul în oglindă celuilalt, române ale modernismului românesc, precum Adela și, să spunem, Patul lui
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
dintre cele două războaie mondiale. Însuși prefațatorul cărții, Dan-Silviu Boerescu, ne previne că "Glose-le despre altădată ale lui Z. Ornea lasă prea puține iluzii despre mândră lume veche, transformând România interbelică într-o oglindă crudă a unui prezent ce reverberează deja în viitor." Nici vorbă de așa ceva! În realitate, cunoscutul istoric literar - care poate fi oricând, fără efort, și istoric - nu face decât să șteargă praful de pe tabloul vieții politice interbelice, ale cărui culori își recapătă astfel prospețimea. În capitolul
DOUă CăRTI DE Z. ORNEA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17742_a_19067]
-
ce recapitulează istoria, filmul demonstrează că "Albania sîntem noi", toți cei ce disprețuim sau ignorăm realitatea incredibilă, neasumîndu-ne culpabilitatea, răspunzînd cu ingratitudine la spectacolul atroce desfășurat în proxima vecinătate. O structură complexă ce se refuză neorealismului face ca prezentul să reverbereze trecutul prin reiterarea aceluiași vechi mit al unui Eldorado ce ucide în masă. În acest context, Marco Bellocchio cu virulenta redusă la zero a dezamăgit în ecranizarea Prințului de Homburg, după Kleist, o modestă tentativă de figurare operatistică a demonismului
Zilele filmului italian by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17851_a_19176]
-
renascentist al veacului XX. Calitățile de om, dar și de cineast și artist plastic, de etern îndrăgostit și nemărturisit dezrădăcinat sînt parcă toate topite în melodia secundă a acestei opere cinematografice în care amplele pasaje muzicale rezonează sinestezic cu imaginile-ecou, reverberînd sentimente fel de fel ca valurile oceanului. Valuri în care va dispărea eroina, o superbă Joan Crawford transfigurată de iubirea disperată pentru un violonist (John Gardfield), dăruit cu un mistuitor talent. Fascinația protagonistei pentru pasiunea bărbatului întru reușită coincide cu
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
avut ecou. Filosoful însuși le considera nesemnificative: Deși am scris mult în viața mea, nu cred că scrierile mele sunt antologice și nici elocvente pentru evoluția spirituală a personalității mele." în schimb, aproape tot ceea ce a spus Petre Țuțea a reverberat în conștiința românilor. N-ar fi exclus ca în curând, prin repovestirea unor enunțuri sau chiar prin pastișarea stilului filosofului, să se constituie o operă apocrifă. Soarta gândirii lui Petre Țuțea este să devină folclor. Ce anume face ca o
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
ființă/ îmi spune Îngerul/ și se face nevăzut printre file" (Înger îngerașul meu). Ori: "Picătură de ceai/ luminează palid chipul ferestrei/ cu sfiala ating liniștea/ cuibărita în lucruri/ transparente pe care le pot ușor numără/ în globuri albastre" (Gratii). Ori: "Reverberat în cristalul/ atîtor neîntîmplate întîmplări/ cu coaja lor amară asuprind/ trecerea/ ochiul povestind sărbători// goluri ne pîndesc/ pe altarul comun/ refugiu tocmit în ninsoare/ unde de o vreme împărțim/ aceleași cuvinte" (15 februarie). Relațiile predilecte pe care le stabilește sînt
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
-un chihlimbar gazele altor vremi, trecutul rămâne în conștiințele noastre, zeci de ani, uneori fără să ne dăm seama că el este acolo. Doar ca-n vreme ce gazele chihlimbarului nu au nici o influență asupra acestuia, cele ce-au fost reverberează în noi, în forme extrem de subtile, nebănuite aș zice, când suntem mai siguri pe noi, cei prezenți, cei fără trecut. Dar într-o povestire de Ray Bradbury (cel cu Fahrenheit nu știu cât), o bătrână le arăta unor copii fotografiile ei de
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
cântul, școala ta, / Hramul tău și propriul pom.../ Bre Muscale, fii, bre, om ! Îndemnul către popor de a se ridica la luptă împotriva terorii sovietice / rusești capătă sunetul de bronz al clopotelor „de mobilizare” din vremea lui Ștefan cel Mare, reverberând într-un veritabil imn național: Tu, preschimbată într-o gară, / În care cine vrea coboară, / Prin care cine vrea se plimbă, / Scuipând în datini și în limbă. Schimbată crud de minți demente, / În cruce de experimente: Îți bat piroane-n
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
atare caracter nu face decît a desăvîrși opera divinului, întrucît geniul este, în egală măsură, dar al cerului și al naturii (un stereotip al Renașterii). Spre deosebire de omul de rînd, geniul nu e doar un crîmpei de dumnezeire în sine, ci reverberează o generozitate divină "nemăsurata". Revărsînd asupra unui muritor ales o sumă de calități neobișnuite, Dumnezeu pune în dificultate, uimește și chiar ridiculizează simțul comun, masivitatea normalului, puterea opaca a ordinarului. Prin geniu, Providența mustra, într-un chip șui generis, fibră
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
materiei denotative în geometria severă a unui cod. Nu întîmplător ei privesc imaginea și obiectul că pe o formă de scriere directă și fierbinte a lumii, după cum litera, semnul, scrierea, decontextualizate, devin un fel de icoane, de imagini glaciale ce reverberează aceeași realitate. Dacă, finalmente, superficial se despart prin stil și prin materialitatea actului de elaborare, în substrat îi solidarizează natură sensibilității, stilistica privirii și imponderabilitatea actului de creație. P.S. Titlul textului meu din numărul 37 al României literare a aparut
Singurătatea artistului si stilistica solidaritătii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17557_a_18882]
-
despre sluga Boc, căprarul Blaga și plutonierul Băsescu), instanțierea comică a unor episoade politice intens mediatizate (Parapsi), impresii de călătorie etc. Uneori, anecdoticul constituie chiar punctul de plecare în analizarea unui film, viața dă tonul poveștii, filmul o face să reverbereze încă o dată. Ponderea acestui bric-à-brac literar este inferioară cronicilor de film propriu-zise, dar totodată un liant al lor, ajutându-le să se închege. Cu toate acestea, te poți întreba ce caută în cadru, cum poți regla această heterogenitate bulversantă? Am
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
și una anul acesta / dar nu-mi prea amintesc... parc-a fost ieri...” (Să mă nasc, Om de povară) George Filip este un maestru al versului. Poezia este în el și sufletul lui este o poezie care curge din creion, reverberând pe hârtie ca apa șopotită dintr-un izvor. Exemplu: „Paranteze / în proteze / au urcat / pe metereze / să cuteze / s-agaseze / inși ce vor / să ne necheze / ipoteze...” (Hipnoză, Și toamna vine) sau „Mi-a spus oglinda / îmi e greață / te
O nuntă literară. In: Editura Destine Literare by Victor Roșca () [Corola-journal/Journalistic/85_a_465]
-
individului bolnav. Mă gândesc la M. Blecher, Anton Holban, Gib Mihăiescu și, bineînțeles, la Hortensia Papadat Bengescu. Literatura preocupată de patologic urmărește îndeobște felul în care îmbolnăvirea trupului condiționează comportamentele psihice, le modifică și prea adesea le degradează. Răul fizic reverberează nefast, de cele mai multe ori, în plan sufletesc și moral. Este drumul obișnuit de la cauză la efect. Neobișnuită este răsturnarea succesiunii, ca în cazul eroului cărții lui Virgil Duda, a cărui îmbolnăvire fizică este precedată și cauzată de îmbolnăvirea sufletească. În
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
de ferma convingere în forța de-a dreptul mistică a iubirii sale. Conform refrenului ce a inspirat titlul românesc, pasiunea e ritmată prin muzică (A.R. Rahman), versuri (Anand Bakshi), imagine (Kabirlal), coregrafie (Saroj Khan, Ahmed Khan, Shiamak Davar) și reverberează intens, remixînd sentimentele și amintirile eroilor într-un savuros cocktail al exuberanței și exaltării la unison. Creatori și spectatori. Publicul urmînd a fi îmbogățit de această - destul de rară în peisajul cinematografic actual - demonstrație de o iscusită filmicitate care impune elegant
De doi bani NIRVANA! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16848_a_18173]
-
element sacral. E adevărat, putem vorbi de o demonie a creatorului, egolatru, narcisist, exclusivist, dar acestea sînt trăsăturile, variabile de la caz la caz, ale psihologiei acestuia și nu ale textului, mîntuit de harul estetic, care, producînd un analogon al cosmosului, reverberează puterea Creatorului suprem. Credința, consideră pe bună dreptate Dan Stanca, nu e un lucru comod: "A afirma credința într-un mod direct și simplificator coincide pînă la urmă cu anularea credinței". Pentru a evita o asemenea primejdie, soluția optimă o
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
De aceea ideea la care ținem a ne referi dovedește ingeniozitate și simț prospectiv, deși ilustrează realități dureroase, în fel și chip colorate după vîrstă și sex, după loc de baștină. Întrebarea-cheie a acestei "anchete", cu două întrebări convergente, răsună reverberat sub cupola craniană, ca într-o catedrală scufundată: "Cum mi-am început eu viața sub comunism? Ce anume țin minte despre anii comunismului și ce nu vreau, totuși, să uit?" Investigația îi aparține "Fundației Academia Civică", numărul răspunsurilor-mărturii fiind de
Generații jertfite by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16995_a_18320]
-
cu ochii fixați în tavan, pe pereți... Amintiri dintr-o copilărie furată. Iar titlul volumului la care ne referim sună convingător: Exerciții de memorie (absolut necesare, deoarece nu se cuvine a uita nimic din cele întîmplate, aducerile-aminte fiind ecoul faptelor reverberate în memoria tînără, atît de legată de prezent, însă și de trecut, gata să fixeze profund ceea ce-l privește direct pe individ, ceea ce e plăcut, în comparație cu ceea ce e neplăcut, precum și ceea ce coincide cu propriile convingeri). Prin exercițiu, aducerile-aminte sînt un
Generații jertfite by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16995_a_18320]
-
unde speră într-o iluzorie prosperitate. Cum afirmă însă chiar autorul, cineastul Armando Manni, diferențele dintre Est și Vest s-au pulverizat și coșmarului pustiitor al războiului îi corespunde sordidul inacceptabil. Intitulată Jugofil (1997), pelicula austriacă a lui Goran Rebic reverberează în Viena tensiunile interetnice dintr-o țară care nu mai există: o cădere în gol la propriu și la figurat. Într-o amuzantă cheie, tema emigranților se concretizează și în Mor să ajung acasă (Portugalia-S.U.A.-Olanda, 1996
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
Avem impresia că pentru Mircea Bârsilă relația cu universul este una predominant erotică, precum o proiecție a unui impuls germinativ fundamental, precum o înaintare a unui flux simpatetic ale cărui unde, izbindu-se de peisajul fastuos al materiilor, se reîntorc, reverberînd asupra subiectului emitent. Femeia e resimțită ca o plăsmuire telurică, după cum pămîntul roditor însuși nu e decît o femeie fabuloasă, Geea. Ca în poezia anonimă, mesajul de iubire se împletește cu metafora naturistă, se dizolvă în melopeea dulce-amăruie a acesteia
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
al Alexandrei, prin care l-a cunoscut și Bellow, devine profesorul Grielescu, pe care Ravelstein îl zugrăvește în cele mai sumbre și prolegionare culori. Furnizînd materie primă doamnei Laigniel-Lavastine. E limpede că răfuiala lui Bellow cu fosta soție s-a reverberat și asupra fostului prieten comun, Mircea Eliade. Trăiri și sentimente omenești, pe care, în context, Bellow le-ar fi putut analiza și intelectualiza magistral. Bellow care, da, s-a stins și el. Antoaneta Ralianm pus acest titlu pentru că, în chip
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
al Alexandrei, prin care l-a cunoscut și Bellow, devine profesorul Grielescu, pe care Ravelstein îl zugrăvește în cele mai sumbre și prolegionare culori. Furnizînd materie primă doamnei Laigniel-Lavastine. E limpede că răfuiala lui Bellow cu fosta soție s-a reverberat și asupra fostului prieten comun, Mircea Eliade. Trăiri și sentimente omenești, pe care, în context, Bellow le-ar fi putut analiza și intelectualiza magistral. Bellow care, da, s-a stins și el. 1) Citat preluat din prezentarea făcută de Andrei
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]